ANTOFITE - ANTOFITOZE

Antofitozele sunt boli ale plantelor de cultură sau spontane

produse de plante superioare cu flori (anthos=floare,
phyton=planta).
Antofitele se împart în două mari grupe ţinând seama de gradul de parazitism pe
care-l prezintă, astfel :

ANTOFITE

hemiparazite (semiparazite) holoparazite (total parazite)

sunt acele plante care iau de la planta
gazdă seva brută (apa cu sărurile
minerale) pe care o prelucrează,
transformând-o în substanţă organică cu
ajutorul pigmentului clorofilian propriu;
care preiau de la planta gazdă seva
elaborată, fiind total lipsite de pigment
clorofilian şi deci incapabile de a sintetiza
substanţa organică necesară nutriţiei
proprii.
 Antofite hemiparazite (semiparazite)

plante hemiparazite facultative plante hemiparazite obligate

•Ex. Genul Thesium (fam. sunt plante care prezintă
Santalaceae), rădăcini modificate sub formă
•Melampyrum sp. de sugători (haustori).
•Rhinanthus sp. (fam. •Ex. Viscum- (fam. Viscaceae
Orobanchaceae), sau Santalaceae) pe
•şi Alectorolophus (fam. Leguminosae, Rosaceae,
Salicaceae;
Scrophulariaceae);
•şi Loranthus (fam.
Loranthaceae) pe stejar.
 Plante hemiparazite facultative
sunt plante care în mod obişnuit duc o viaţă independentă şi au rădăcini capabile să
absoarbă din sol apa cu sărurile minerale, dar uneori pe rădăcinile lor se pot forma sugători
(haustori) care pot parazita rădăcinile plantelor învecinate devenind astfel hemiparazite.

Fig. 1: Thesium sp.

(fam. Santalaceae)
Fig. 2. Melampyrum sp.
(fam Orobanchaceae)
Fig. 3, şi 4 Rhinanthus sp.
(fam Orobanchaceae);
Genul Viscum este reprezentat de specia
Viscum album L. (vâsc) care cuprinde
plante arbustive cu tulpina ramificată Genul Loranthus este reprezentat de specia
dicotomic, frunzele persistente de formă Loranthus europaeus Jacq. (vâscul de stejar)
obovat-lanceolată, cărnoase-pieloase, care parazitează speciile genului Quercus. Are
dispuse opus pe ramuri. Florile sunt de tulpina ramificată dicotomic, frunzele lanceolate
culoare galbenă-verzuie, fructele de tip cu vârful rotunjit, peţiolate, verzi, caduce, iar
bacă, cu mezocarpul gelatinos datorită perigonul galben-verzui.
substanţei pe care o conţine: viscina.
Specia Viscum album L. parazitează plante
lemnoase din genurile: Fagus, Ulmus,
Robinia, Pinus, Picea,Crategus, Acer, Tilia
ş.a..
Efectul parazitar şi dăunător al vâscului
se manifestă asupra plantelor
parazitate prin aceea că el absoarbe
cantităţi mari de sevă brută, motiv
pentru care la locul de atac apar
umflături care depreciază calitatea
lemnului arborilor.
Răspândirea se face prin intermediul
păsărilor care consumă fructele.
Măsurile recomandate pentru
combaterea vâscului sunt tăierea şi
arderea ramurilor atacate şi ungerea
rănilor cu mastic.
a b
Fig. 5. Antofite hemiparazite:
a. Viscum album: ramuri, frunze şi fructe [1];
b: Loranthus europaeus: ramuri, frunze şi fructe [2]
Genul Orobanche cuprinde specii cu mare importanţă fitopatologică:
Orobanche cumana care parazitează floarea soarelui, determinând
pagube însemnate de producţie, Orobanche ramosa care aracă frecvent
tutunul şi Orobanche brasicae atacă varietăţile speciei Brassica
oleracea. Holoparazitele epirizoide au haustorii înfipţi în rădăcinile
plantelor gazdă de unde absorb seva elaborată.
 Orobanche ramosa [3] Orobanche cumana [4] Lathraea squamaria [5]

Fig. 6. Antofite holoparazite epirizoide

Genul Lathrea (muma pădurii) are ca specie caracteristică pe Lathrea squamaria care
creşte în pădurile umede şi parazitează pe specii de Fagus, Alnus, Corylus şi altele.
Genul Cuscuta (fam. Cuscutaceae/Convolvulaceae) numită
popular în diverse zone ale ţării: râia culturilor, torţel,
gălbează, borangic, mătasea plantelor, mătăsică, aurică,
boala trifoiului, tortul dracului, nigeluţă etc (Hălălău şi col.,
1980) este o antofită anuală, rar perenă, lipsită aproape în
totalitate de clorofilă.

Fig. 7. Antofite holoparazite lianoide (original)

Speciile genului Cuscuta sunt răspândite în toate regiunile calde şi temperate
ale globului unde sunt considerate unele dintre cele mai periculoase buruieni
parazite de carantină.
Cuscuta este alcătuită ca orice plantă superioară cu flori din: rădăcină
(rudimentară şi cu durată de viaţă scurtă, max. 30 zile), o tulpină volubilă pe
care se găsesc numeroşi haustori, prin care parazitul îşi extrage din planta
gazdă seva elaborată. Tulpina este organul cel mai bine dezvoltat al
parazitului este subțire şi poartă denumirea de filament, nu prezintă frunze, ci
numai rudimenţi foliari sub formă de solzi, care se găsesc la nodurile de
ramificare. Florile sunt pentamere, albe cel mai adesea, fructul o capsulă cu 2-
4 seminţe mici, foarte asemănătoare cu seminţele leguminoaselor furajere
cultivate, dar de care se deosebesc prin prezenţa asperităţilor, însuşire pe
care se bazează şi procesul de decuscutare al seminţelor de leguminoase.

Fig. 8. Cuscuta spp.

Înmulţirea parazitului se poate realiza pe cale vegetativă, prin
fragmente de filament tulpină sau prin seminţe, care au o capacitate
germinativă de 4-6 ani în sol şi până la 40 de ani în spaţiile de depozitare
(FNAMS, 1995).
Mod de atac: Plantele de cuscută apar la început izolat după care se
răspândesc centrifug, alcătuind binecunoscutele vetre, în care plantele
gazdă, în jurul cărora tulpina parazitului se încolăceşte, se usucă şi pier
deoarece cuscutele sug prin intermediul haustorilor până la 100% din
seva elaborată a gazdei (Wolswinkel, 1978).
Cele mai frecvent întâlnite specii ale genului Cuscuta în ţara noastră
sunt: C. campestris, C. europaea, C. epilinum, C. trifolii, C. monogyna, C.
lupuliformis etc.

Fig. 9. Cuscuta spp.

 Managementul integrat al protecţiei pratoecosistemelor împotriva cuscutei

Speciile de Cuscuta au devenit o preocupare economică majoră pentru culturile

de lucernă, ​trifoi, cartofi, păşuni, fâneţe (Ashigh şi col., 2010) reducând
producţia şi crescând costurile de recoltare şi prin bolile pe care le pot
transmite plantelor gazdă (Ploaie,1973) .
Pierderi de peste 50% au fost înregistrate în culturile de lucernă furajeră, iar
pagubele pot fi chiar mai mari şi mai grave din cauza pericolului de
contaminare a seminţelor de leguminoase furajere cu aceasta specie de
carantină. Impactul variază de la pierderea moderată la reducerea severă a
creşterii plantelor şi, în unele cazuri, chiar de moartea plantei gazdă, iar
severitatea infestării depinde în cea mai mare parte de stadiul de dezvoltare a
plantelor gazdă la momentul iniţial de fixare al cuscutei (Parker, 2012).
Speciile de Cuscuta afectează mai multe mii de hectare în România, reducând
recoltele, limitând alegerea culturii, şi interferând cu comerţul internaţional, de
aceea îmbunătăţirea metodelor de control sunt urgent necesare (Parker, 2012).
Noţiunea de combatere integrată este necesar a fi înţeleasă ca o îmbinare a
unor metode de luptă total diferite cu preponderenţă a mijloacelor nechimice
de combatere (Berca, 2011).
Fig. 10. Schema protecţiei integrate a pratoecosistemelor împotriva cuscutei (original)
Profilaxie. Dintre măsurile legiferate şi obligatorii privind limitarea răspândirii,
prevenirea infestării şi combaterea cuscutelor menţionăm măsura preventivă de
însămânţare de noi culturi de leguminoase furajere numai cu sămânţă curăţată
într-o staţiune de decuscutare, care prin certificatul de control dovedeşte că nu
mai conţine seminţe de cuscute.
Alte măsuri preventive, care nu necesită cheltuieli suplimentare deosebite:
Respectarea cu stricteţe a unui sistem de rotaţie pentru culturile de leguminoase
furajere perene încât revenirea cu aceste culturi să se facă după un interval de
timp de 5-6 ani, prin cultivarea de plante non-gazdă pentru cuscută;
Pe suprafeţele de teren contaminate cu cuscută se recomandă arături de
toamnă la adâncimi mari (30-32 cm), deoarece la o asemenea adâncime seminţele
îşi pierd capacitatea de germinaţie;
Gunoiul de grajd provenit de la animalele hrănite cu furaje infestate cu cuscută,
să se păstreze separat pentru a fi folosit numai la plantele ce nu pot fi parazitate
(culturi cerealiere);
Pe pajişti cu vetre de cuscută, se interzice păşunatul animalelor, pentru a preveni
infestarea prin seminţe şi a altor suprafeţe din apropiere;
Se va evita amplasarea culturilor de leguminoase perene în apropierea unor
culturi ce pot constitui „gazdă” pentru cuscută.
Terapie
Protecţia integrată a plantelor reprezintă îmbinarea tuturor măsurilor, metodelor,
mijloacelor preventive şi curative între ele şi integrarea lor în tehnologia de cultură atunci
când se justifică din punct de vedere economic şi ecologic. Deci protecţia integrată se
bazează pe o tehnologie multilaterală şi presupune integrarea metodelor fizico-mecanice,
agrofitotehnice, biologice şi chimice pentru a îndeplini aceste multiple obiective.
Măsuri agrofitotehnice şi fizico-mecanice:
distrugerea vetrelor de cuscută înainte de fructificare,
distrugerea vetrelor prin cosiri rase (la Cuscuta campestris) şi neapărat şi prin săparea
vetrelor (la Cuscuta trifolii),
adunarea filamentelor de cuscute din diverse,
cosirea vetrelor de cuscute,
arderea vetrelor de cuscute din culturile de trifoliene,
acoperirea vetrelor de cuscute cu paie şi pământ, după 15-20 zile se ridică paiele,
cuscuta e moartă, iar leguminoasa lăstăreşte din colet,
săparea vetrelor de cuscută din culturile de trifoliene,
rotaţia culturilor de 5-6 ani,
cultivarea de plante non-gazdă pentru cuscute,
arăturile şi fertilizarea, gunoiul este bine să fie aplicat înaintea arăturilor adânci de
toamnă.
Alte măsuri de prevenire a infestării cu cuscute:

data şi adâncimea de semănat,

oprirea păşunatului animalelor de când cuscutele înfloresc şi formează seminţe şi
până la ridicarea furajelor din teren şi pornirea din nou în vegetaţie,
în loturile semincere de leguminoase perene în care există vetre de cuscută, se
recoltează înainte aceste vetre manual, se strânge materialul, se scoate cu grijă în
afara culturii unde se arde sau se îngroapă şi apoi se recoltează lotul semincer,
trebuiesc luate măsuri de distrugere a cuscutelor şi din alte culturi, de pe
marginea drumurilor, a şanţurilor, a terasamentelor căilor ferate, a canalelor de
irigaţii, de prin curţi, grădini sau locuri virane şi terenuri necultivate.

Metode biologice de combatere a cuscutei (bioterapia)

Baloc G.M. şi Mehudin A. (1969), recomandă folosirea în combaterea biologică a
cuscutei insecte care atacă specific şi definitiv cuscuta: Melanogromizae cuscutae,
Aeroclita sp., Herpistis cuscutae, Smycronix sp, aceasta din urma fiind semnalată
in zona judetului Sibiu (Tanase 2002, 2013) in ultimii ani (Fig. 11).
Fig. 11 Cuscuta spp. cu gale produse de Smicronyx sp. (Curculionidae) original
Chimioterapia
Utilizarea erbicidelor în combaterea buruienilor constituie o verigă importantă fără de care
agricultura nu se poate numi nici intensivă, nici modernă.
Problema importantă este că cei chemaţi să rezolve această problemă trebuie să aibă
cunoştinţe cu totul speciale privind cunoaşterea şi utilizarea acesteia. Şi aceasta pentru că
erbicidele sunt substanţe chimice destinate distrugerii unui număr cât mai mare de
buruieni din culturile agricole, dar care sunt obligate să protejeze plantele de cultură.
O măsură de o importanţă deosebită este combaterea cu diferite erbicide aplicată şi la
cuscuta din culturile agricole, dar este indicată şi la combaterea cuscutei pe locurile
necultivate.
Lupta chimică împotriva cuscutei este diferită în funcţie de suprafaţa atacată (Tănase,
1999). Pentru distrugerea micilor focare de infecţie, a vetrelor de cuscută, în afară de
metodele fizico-mecanice, erbicidele de contact sunt cele recomandate deoarece sunt
eficace în distrugerea în totalitate a plantei gazdă şi a parazitului.
Rezultate bune s-au obţinut cu erbicidul: Roundup (substanta activa Glifosat) în doza de
0,75-1 l/ha, perioada optimă de tratament: la 1-3 zile după coasă, pe suprafaţa pe care
există vetre cu atac de cuscută.
În cazul unor suprafeţe mari infestate uniform, se recomandă utilizarea produselor
selective, dar din păcate nu se mai găsesc pe piaţa din România, singurul erbicid selectiv
omologat în România este Kerb, recomandat pentru distrugerea cuscutei din culturile de
morcov si nu pentru culturile de leguminoase furajere perene.
Bibliografie

BALOC G.M., şi MEHUDIN AL., 1969 - Combaterea biologică a speciilor de cuscuta. Rev. de rev Prot pI. nr.8/1969.
BERCA, M., 2011 - Agrotehnică, transformarea modernă a agriculturii., Editura Ceres, Bucureşti.
HĂLĂLĂU, D., PĂUN, M, ŞARPE, N., 1980 - Cuscutele din R.S.România şi combaterea lor, Ed. Ceres, Bucureşti.
PARKER CHRIS, 2012, Parasitic Weeds: A World Challenge, Weed Science 60:269–276.
PLOAIE, P., 1973. Micoplasma şi bolile proliferative la plante.
TĂNASE MARIA, 1999, Cercetări privind răspândirea, structura speciilor, efectul parazitar și combaterea cuscutei în județul sibiu, Teza de
doctorat, USAMV Cluj Napoca
TĂNASE MARIA, IUGA ANA MARIA, BARBU HORIA, PERJU TEUDOSIE, Limiting the spread dodder (Cuscuta sp.) using phytophagous
insects (Smycronix sp., Curculionidae), Proceedings of the 27th Annual Congress of the American Roumanian Academy of Arts and Sciences
(ARA), 29 mai – 2 iunie 2002, Oradea, Polytechnic International Press, Montreal, Canada, p.195 -198, ISBN: 2-553-01024-9.
TĂNASE MARIA, 2013, Analiza ecoeconomică privind influenţa cuscutei asupra bioproductivităţii, biodiversităţii şi sanogenezei
pratoecosistemelor din România, zona de sud-est a Transilvaniei, Lucrare de cercetare ştiinţifică pentru finalizarea programului postdoctoral,
Institutul Naţional de Cercetări Economice „Costin C. Kiriţescu“ al Academiei Române.
WOLSWINKEL P., 1978 - Phloem unloading in stem parts parasitized by Cuscuta: the release of t4C and K+ to the free space at 0°C and 25°C.
Physiol. Plantarum, 42, 167-172.
*** FNAMS, 1995. Bulletin semences, Semences fourageres, nr. 134, p. 12-14 Angers, France.
Bibliografie electronica
[1]
https://www.google.ro/search?q=viscum+album&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=H35WUoW2DYiL4AThg4HACg&sqi=2&ved=0CAcQ_AUoAQ
&biw=1006&bih=593&dpr=1#facrc=_&imgrc=oTMtg10Ee2ar0M%3A%3Bcza_eBYIp7t8_M%3Bhttp%253A%252F%252Fupload.wikimedia.org%2
52Fwikipedia%252Fcommons%252Fb%252Fb1%252FIllustration_Viscum_album0.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fde.wikipedia.org%252Fwiki
%252FWei%2525C3%25259Fbeerige_Mistel%3B1538%3B2360
[2]https://www.google.ro/search?
q=Loranthus&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=qHxWUqLDFLDW4ASdrYGgCw&ved=0CAcQ_AUoAQ&biw=1006&bih=593&dpr=1#q=loranthu
s+europaeus&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=VeA4Ub2hPUrsWM%3A%3BBWBa91-s5D7lBM%3Bhttp%253A%252F
%252Fupload.wikimedia.org%252Fwikipedia%252Fcommons%252F8%252F89%252FLoranthus_europaeus_Sturm43.jpg%3Bhttp%253A
%252F%252Fen.wikipedia.org%252Fwiki%252FLoranthus%3B684%3B992
[3] http://www.flickr.com/photos/tiggrx/4730543024/
[4]https://www.google.ro/search?
q=orobanche+cumana&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=_oBWUvPoI4iH4gTZjoCQBg&ved=0CAcQ_AUoAQ&biw=1006&bih=593&dpr=1#facrc
=_&imgdii=_&imgrc=UTObbiL-lzJ-kM%3A%3BQy5TwkXvgozWjM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.farmalierganes.com%252Fflora
%252Fangiospermae%252Forobanchaceae%252FOrobanche%252FOrobanche_Grex_Coerulescentes%252FOrobanche_cumana
%252FOrobanche_cumana_Wallr_in_Rchb_t_691_f_926-f_927.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.farmalierganes.com%252Fflora
%252Fangiospermae%252Forobanchaceae%252FOrobanche%252FOrobanche_Grex_Coerulescentes%252FOrobanche_cumana
%252FOrobanche_cumana.htm%3B567%3B967
[5] https://www.google.ro/#q=Lathraea