FACULTATEA DE BIOINGINERIA RESURSELOR

ANIMALIERE

PROGRAMUL DE STUDIU ZOOTEHNIE

DISCIPLINA: AGRICULTURĂ GENERALĂ

REFERAT

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
As. Dr. ing. SAIDA-ROXANA FEIER-DAVID

STUDENT:
RAȚIU MIRCEA NICOLAE
ANUL I ZOOTEHNIE
GR. 314A

TIMIŞOARA
2021
CONVOLVULUS ARVENSIS
 CUPRINS

1. CONVOLVULUS ARVENSIS. CARACTERISTICI GENERALE ....................4

2. MORFOLOGIA PLANTEI.......................................................................................6
3. CONTROLUL (COMBATEREA) PLANTEI..........................................................8
4. BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................11
 1. CONVOLVULUS ARVENSIS. CARACTERISTICI GENERALE

De-a lungul timpului noţiunea de buruiană a fost definită în diferite moduri. Termenul
„buruieni” este folosit în sens mai larg avânduse în vedere, atât plantele care cresc pe
terenurile lucrate și care produc pagube cât şi cele de pe terenurile nelucrate şi sunt
dăunătoare. Conform definiţiilor de ultimă oră, buruienile sunt privite ca specii de plante
nedorite, întâlnite atât în agrofitocenoze cât şi în fitocenoze naturale, care produc pagube
exprimate în final cu scăderi a nivelului de productivitate şi a calităţii producţiei agricole.
Speciile de buruieni întâlnite pe terenurile lucrate şi cultivate sunt definite ca specii segetale
(segetis = semănătura, lan, ogor) iar speciile de buruieni întâlnite pe terenurile nelucrate,
necultivate (terenuri virane, talazuri, drumuri, diguri, curţi ş.a.) sunt definite ca specii
ruderale (rudestris = dărâmături ).

Specii de „buruieni - problemă”

- monocotiledonate anuale – cu înmulţire generativă (apar şi dispar în fiecare an).

- monocotiledonate perene – cu înmulţire prin seminţe şi rizomi.

- dicotiledonate anuale – cu înmulţire generativă.

- dicotiledonate perene – cu înmulţire vegetativă.

Volbura (Convolvulus arvensis) este o plantă erbacee dicotiledonată, perenă,

cățărătoare sau târâtoare. Este cunoscută sub denumiri populare precum: barbură, fusta
doamnei, holbură, rochiţa rândunicii, strunga gâştei sau zorea. Volbura este nativă Europei și
Asiei, însă începând cu secolul al XVIII-lea, s-a răspândit și în America de Nord. Crește pe
aproape orice tip de sol, dar este cunoscut faptul că preferă solurile ușoare, care conțin mai
mult nisip și permit o permeabilitate sporită a apei, în special solurile uscate și calde.
Sunt cunoscute două varietăți:
- Convolvulus arvensis var. arvensis - frunze late;
- Convolvulus arvensis var. linearifolius - frunze înguste.
 Fig. 1.1 Convolvulus arvensis (©Trevor James. https://keys.lucidcentral.org/)

Deși produce flori atractive și are un aspect plăcut, volbura este o buruiană cu o
creștere rapidă care sufocă plantele cultivate. În America de Nord, pe alocuri, este o specie
invazivă. Covoarele formate invadează culturile și scad recolta. Se estimează că doar în anul
1998, pierderile cauzate de această plantă în SUA, depășesc suma de 377 milioane de dolari.
[1]

Clasificare științifică după Carl Linné (Carolus Linnaeus) în Species Plantarum, lucrare de
referință, publicată în anul 1753:
Supradomeniu Biota Supraregn Eukaryota
Regn Plantae Subregn Viridiplantae
Infraregn Streptophyta Diviziune Tracheophyta
Subdiviziune Spermatophytina Ordin Solanales
Familie Convolvulaceae Gen Convolvulus [3]

Din punct de vedere medical, volbura poate fi folosită în tratamentul unor afecţiuni
precum dischineziile biliare, constipaţiile, abcesele, arsurile, furunculele, diversele răni şi
tuse. Ceaiul de volbură, băut dimineaţa, pe stomacul gol, este benefic pentru constipaţie,
afecţiuni hepatice, probleme biliare, iar frunzele proaspete, puse pe răni sau arsuri, le vindecă
şi opresc sângerarea.[4] Este folosită sub formă de ceai, tinctură sau pulbere.

2. MORFOLOGIA PLANTEI

Plantă volubilă, care se sprijină pe alte plante, suporturi sau se întinde pe pământ.
Ajunge până la 1,5 m lungime. În pământ are un rizom lung, ramificat, albicios, cu
numeroase rădăcini adventive. Tulpina aeriană este târâtoare, are 5 muchii, glabră sau uşor
pubescentă. Frunzele sub formă de săgeți sunt aşezate altern, au pețiolul lung, ovat-oblong,
auriculate şi spiralate. Frunzele adevărate sunt triunghiular ovate, alterne, glabre, cu vârful
rotunjit și baza hastată, cu marginea întreagă. Planta are numeroase rădăcini pivotante adânci,
cu mulţi muguri de creştere pe rădăcinile noi.[9]
Florile sunt lung pedunculate, solitare şi aşezate axial frunzelor; au formă de pâlnie,
cu diametrul de 2-3 cm, cele mai multe de culoare albă sau roz, dar și albastru, violet,
purpuriu sau galben la unele specii.[9] Sunt plăcut mirositoare, degajă un prafum asemănător
cu cel al migdalelor și înfloresc începând din luna mai până în lunile august-septembrie.
Volbura este o planta comună care crește pe terenurile cultivate, în grădini și pe marginea
drumurilor. Cotiledoanele sunt lat eliptice, reniforme până la dreptunghiulare. Au lungimea
de 8 – 10 cm, care depașește lățimea. Cotiledoanele sunt puternice, cu margini glabre și cu
pețiol lung. Nervura principală și cele secundare sunt evidente.

Fig. 2.2 Ilustrație botanică cu componentele și dimensiunile volburei

(©University of California. https://ucjeps.berkeley.edu/)

 Fructele sunt capsule brune cu seminţe negre, mari și trimuchiate. Toată planta
conţine un latex alb, amar. În compoziţia chimică a plantei se regăsește rezina (formată din
două heterozide, convolvulina şi jalapina), tanin, vitamina C și săruri minerale. În literatura
de specialitate se apreciază că sistemul subpământean al plantelor întrece, ca suprafaţă, pe cel
aerian de 5-15 ori (Ciobanu I., 1971).

Fig. 2.3 Capsule și semințe de volbură

(©Descouens, D. 2012, https://en.wikipedia.org/)

Înmulţirea :

- se realizează sexuat, părin semințe, volbura produce un număr de seminţe mult mai
mare decât plantele de cultură (aprox. 500).
 Convolvulus arvensis poate fi confundată cu o serie de specii de buruieni similare.
Printre cele mai asemănătoare se regăsesc:
- Calystegia sepium - Flori mari albe. Lobi pătrați sau rotunjiți la baza frunzei.
- Calystegia spithamaea - Apexul frunzei este rotunjit. Flori mari albe. Apare doar în
America.
- Fagopyrum tataricum - Anual. Fără seva lăptoasă.
- Fallopia convolvulus - Flori mici verzui. Fără seva lăptoasă.
- Ipomoea spp. - Speciile ornamentale sunt anuale, de vară. Frunze mai rotunjite, în formă de
inimă, la majoritatea speciilor.

3. CONTROLUL/COMBATEREA PLANTEI

Volbura este o plantă greu de eliminat. Rădăcinile sale sunt foarte lungi și bine
acorate în sol. Plantele noi pot încolți din semințe care rezistă până la 20 de ani, o singură
plantă producând până la 500 de semințe.[5] De asemenea, se pot forma plante noi din
rădăcini și din fragmente de rădăcină.[6] Volbura este una dintre cele mai periculoase
buruieni pentru agricultura din zonele de climă temperată. Nu afectează doar câmpurile
cultivate, ci și livezile, vița de vie sau grădinile.
Infestările cu volbură pot distruge producția unei culturi de cereale cu 20-50%, iar culturile
de legume pot fi reduse cu 50-80%. Pagubele se reflectă și în costurile suplimentare necesare
îndepărtării buruienii, dar și în scăderea costului de vânzare al terenului.[7]

Îndepărtarea fizică: Lujerul poate fi controlat smulgându-l cu mâna sau arând-ul la fiecare
trei săptămâni, timp de trei până la șapte ani.[6]
Mulcirea: aplicarea unei bariere groase pentru a bloca soarele poate controla înmulțirea
plantei.[5]
S-a descoperit că solarizarea solului timp de șase până la nouă săptămâni, ucide în întregime
răsadurile și plantele adulte, dar numai la timp de trei săptămâni după tratament.[6] O altă
metodă de înlăturare a plantei ar fi aplicarea de apă clocotită, practicată doar pentru suprafețe
mici.
Combatere biologică: Unele insecte și acarieni pot mânca planta, dar nu o controlează pe
deplin. Speciile Convolvulus sunt folosite ca hrană de către larvele unor specii de lepidoptere,
printre care Agrius convolvuli, Bedellia somnulentella și Orthonama obstipata. Bucculatrix
cantabricella se hrănește exclusiv cu Convolvulus cantabricus.
Fig. 3.4 Convolvulus arvensis în Ierbarul Universității din Tenessee, colecția V.E.McNeilus.

(© 2022 Institute for Systematic Botany. https://florida.plantatlas.usf.edu/)

 Fif. 3.5 Larvă de Agrius convolvuli, hrănindu-se cu frunzele de convolvulus arvensis (©FLPA/Malcolm
Schuyl. https://www.agefotostock.com/)

Pășunat: Oile sunt capabile să scape complet de o pășune infestată cu volvură în două
sezoane, dar numai atunci când pășunea este folosită pentru a crește cereale anuale.[6]
În general, speciile de plante care cresc viguros iarna și primăvara devreme sunt cele mai
bune pentru a înăbuși lăstarii.[6]
Combatere chimică: Erbicide recomandate de obicei pentru această specie sunt:
- Acidul 2,4 D este unul dintre cele mai vechi erbicide din lume. Se găsește de obicei în
combinație cu o altă substanță activă, dicamba. Deși plantele monocotiledonate (precum
grâul și porumbul) pot metaboliza aceste substanțe, în cazul plantelor dicotiledonate (cum
sunt majoritatea buruienilor) cele două substanțe produc fitotoxicitate.
- BIATHLON® 4D este un erbicid care combină în mod eficient două substanțe active:
tritosulfuron și florasulam. Fiind independent de condițiile meteo, acest produs combate rapid
buruienile cu frunză lată, stopându-le creșterea în doar câteva ore după aplicare. Este
omologat pentru folosire în culturile de grâu, orz de toamnă, ovăz și triticale.
- CAMBIO® este un erbicid bazat pe două substanțe active puternice: bentazon și dicamba.
După aplicare, durează aproximativ 4-5 ore până când este absorbit de buruieni. Cambio®
este recomandat pentru a combate plantele dicotiledonate din culturile de porumb.
- PULSAR® 40 face parte din grupa imidazolinonelor, având ca substanță de bază
imazamoxul. Erbicidul este absorbit de către buruieni atât prin frunze cât și prin rădăcină, dar
reușește și să prevină apariția noilor valuri de buruieni datorită activității sale reziduale de la
nivelul solului. Produsul poate fi folosit în culturi de floarea-soarelui, orez și soia.
- PULSAR® PLUS este tot un erbicid pe bază de imazamox, creat special pentru cultura de
floarea-soarelui Clearfield® Plus.[7]
Este de reținut faptul că volbura este o buruiană care poate sufoca rapid plantele din jurul ei și
scurta viața recoltelor. Trebuie acționat imediat după ce este depistată, folosind erbicidul
potrivit pentru cultura respectivă.

Fig. 3.6 Volbură în cultura de cereale

(©Creative Commons Zero - CC0 2017. https://www.hippopx.com/)

 4. BIBLIOGRAFIE

[1] Coombs, E. M., et al., Eds. (2004). Biological Control of Invasive Plants in the United
States. Corvallis: Oregon State University Press, 151
[2] Crăciun, F., Alexan, M., & Alexan, C. (1991). Ghidul plantelor medicinale uzuale. Editura
științifică, București, p. 88
[3] Linnaeus, C. (1753). Species Plantarum. 1st Edition, Volume 1, p. 153
[4] Treben, M. (1999). Sănătate din farmacia Domnului. Ed. Hungalibri, Budapesta
[5] USDA Forest Service. "Weed of the Week: Field Bindweed" (PDF). Archived from the
original (PDF)
[6] Zouhar, Kris (2004). "SPECIES: Convolvulus arvensis". Fire Effects Information System.
U.S. Department of Agriculture, Forest Service, Rocky Mountain Research Station, Fire
Sciences Laboratory.
[7]https://www.agro.basf.ro/ro/stiri/basf-in-camp/volbura-cum-recunosti-si-elimini-aceasta-
buruiana.html
[8] https://ucjeps.berkeley.edu/eflora/eflora_display_N.php?tid=20203
[9] https://en.wikipedia.org/wiki/Convolvulus_arvensis