UNIVERSITATEA “TIBISCUS” DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

DISCIPLINA: PSIHOLOGIE ORGANIZAȚIONALĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
LECT.UNIV. DR. TEODOR VOICU

STUDENT:
RAȚIU MIRCEA NICOLAE
ANUL III PSIHOLOGIE

TIMIŞOARA
2022
 PSIHOLOGIA MUNCII ŞI ORGANIZAȚIONALĂ

Psihologia muncii şi organizațională (M-O) este o ramură a psihologiei care s-

a dezvoltat pe măsură ce societatea s-a implicat tot mai mult în industrializarea mediului
înconjurător, în găsirea de noi resurse şi mijloace de subzistență, prin care să-şi satisfacă
trebuințele materiale şi spirituale. Psihologia M-O a devenit o profesiune şi este practicată de
un grup de psihologi specializați în această ramură de activitate.
Psihologia M-O este preocupata de conditia umană a muncii si este responsabilă
de aplicarea stiintifică a principiilor psihologice în organizații.Tematica de intervenție este
foarte largă: ea se extinde de la metodele de angajare, instruire, evaluare a
personalului și până la formularea teoriilor despre cum funcționează organizațiile, cum pot
deveni ele mai eficiente. Spector (2000) arata ca Psihologia M-O este un domeniu aplicativ
care se ocupa de dezvoltarea ți aplicarea principiilor stiințifice la locul de muncă. Ea își
propune ca obiectiv general cercetarea teoretică și aplicată a optimizării
sistemelor/subsistemelor oameni-mașini-mediu, a creșterii gradului lor de siguranță
funcțională.
Psihologia M-O este preocupată de condiția umană a muncii şi este responsabilă
de aplicarea ştiințifică a principiilor psihologice în organizații. Psihologul industrial studiază
comportamentul oamenilor în contextul muncii şi aplică rezultatele cercetărilor și a
investigațiilor teoretice în practică.
Câmpul de acțiune al psihologiei M-O este de o mare diversitate. Tematica de
intervenție este foarte largă; ea se extinde de la metodele de angajare, instruire, evaluare a
personalului şi până la formularea teoriilor despre cum funcționează organizațiile, cum pot
deveni ele mai eficiente.
 Diletantismul în psihologia M-O este determinat de: percepțiile populare despre
psihologie şi psihologi, aplicații neştiințifice realizate în numele psihologiei, substituirea
psihologilor cu aşa-zişii ”specialişti în managementul resurselor umane”. Psihologia este
definită tradițional ca ştiința studierii comportamentului atât uman cât şi animal. Este o ştiință
deoarece psihologii utilizează câteva metode riguroase de cercetare pe care le putem găsi şi în
alte ştiințe, mai ales cele biologice şi cele de natură socială. Din cauză că psihologia acoperă
un domeniu larg de aplicații este dificil de surprins o imagine precisă a ceea ce de fapt fac
psihologii. Percepțiile populare despre psihologi sunt din acest motiv
adesea eronate şi frecvent acoperite de mister.

Figura 1.1 Procentul de psihologi M-O din diferite locuri de muncă (SIOP Survey of Membership Report,
1996, Arlington Heights, IL: Society for Industrial and Organizational Psychology)

Mulți gândesc că psihologii "citesc” gândurile semenilor lor, pot vindeca o serie
de boli, prevăd cum vor acționa diferite persoane în contexte diferite, "manipulează sufletele”
etc. Ce este însă şi mai periculos este că adesea în numele psihologiei se fac o serie de
aplicații cu un conținut flagrant neştiinâific. Să ne gândim numai la practici ca
psihobioritmurile, astrologia, chiromanția, frenologia etc., care au adus multe deservicii
psihologiei ca ştiință (Anastasi, 1979; Pitariu, 1994). Nu este deci întâmplător faptul că
beneficiarii acțiunilor psihologice devin tot mai sceptici şi neîncrezători în ceea ce poate face
realmente un psiholog M-O.
Printre domeniile de aplicație ale psihologiei M-O pot fi menționate:

• Psihologia personalului
• Comportamentul organizațional şi procesele organizaționale
• Psihologia inginerească
• Ergonomia cognitivă
• Orientarea profesională şi consilierea în carieră
• Dezvoltarea organizațională
• Relațiile industriale
• Comportamentul consumatorului şi psihologia reclamei
• Psihologia siguranței/protecției muncii
• Sănătatea şi stresul ocupațional

Figura 1.2 Distribuția psihologilor în funcție de domeniul de interes (J. Stapp, A.M. Tucker & G.R. Van
den Bos (1983): Census of Psychological Personnel: 1983. American Psychologist, 40, 1317-1351)

Psihologii activează în domenii foarte diferite de aplicație, în şcoală, industrie, clinică, armată
etc., domeniul lor de intervenție fiind foarte diferit. Asociația Psihologilor Americani (APA)
are peste 55 000 membri grupați în 54 departamente. Muchinsky (1990) subliniază că în anul
1988, 85% dintre membrii Departamentului 14 a APA erau bărbați şi 15% femei. Numărul
femeilor care practică psihologia M-O este însă într-o continuă creştere, interesul față de
acest domeniu al psihologiei fiind din ce în ce mai mare. A fi psiholog M-O înseamnă să fii în
primul rând psiholog, adică să posezi o solidă bază de cunoştințe de psihologie generală şi
apoi, pe aceasta să clădeşti specializarea în domeniul respectiv de competență. În multe țări,
recunoaşterea profesională este dublată, pe lângă studiile superioare, de acordul asociației
psihologice de profil.

În general, o contribuție majoră a psihologilor M-O o găsim concretizată în următoarele

activități:
• Training-ul managerilor
• Motivarea angajaților
• Moralul şi satisfacția profesională
• Selecția personalului managerial
• Training-ul angajaților
• Productivitatea muncii personalului
• Aprecierea performanțelor profesionale
• Selecția profesională a angajaților
• Proiectarea testelor şi chestionarelor psihologice
• Proiectarea condițiilor de muncă
• Proiectarea structurii organizaționle
• Managementul stresului ocupațional
• Proiectarea carierei profesionale
• Studiul şi expertiza incidentelor şi accidentelor de muncă
• Studiul fluctuației personalului
• Elaborarea fişelor de post
• Diagnoza organizațională
• Implementarea programelor de schimbare organizațională

Sistemul OM-MEDIU-MAŞINĂ e alcătuit din următoarele subsisteme:

• Subsistemul OM: aptitudini, personalitate, nivel educațional, experiență profesională

• Subsistemul MAŞINĂ: aparatură, mecanisme, metode de muncă, loc de muncă
• Subsistemul MEDIU: mediul social al muncii, caracterul organizației, tip de instruire şi
control.
Omul, maşina şi mediul muncii alcătuiesc un tot unitar integrat într-un sistem, pe scurt
sistemul OM-MAŞINĂ-MEDIU.
În accepțiunea lui L.von Bertalanffy (1966), sistemul reprezintă un alt fel de mod de a gândi;
este un ansamblu de elemente interconectate non-întâmplător, presupunând ordine, aranjare,
sistematizare, metodă. Sub aspect structural, fiecare sistem este compus dintr-o serie de
subsisteme şi fiecare sistem este un subsistem al altui sistem; sistemul este, într-un anumit fel,
o abstracție, rezultat al gândirii noastre “constructive”. Umanizarea muncii, concept frecvent
vehiculat în zilele noastre, pe lângă aspectele politice, sociale şi tehnologice, presupune o
serie de intervenții de natură psihologică, psihosociologică, organizațională etc. Punctul de
plecare îl constituie raportul om-muncă sau intersecția aspectelor mediului muncii cu cele
individuale (Figura 1.3).

Figura 1.3 Reprezentarea grafică a aspectelor individuale şi de muncă, concurente la realizarea

performanțelor profesionale (adaptare după Tiffin şi McCormick, 1968)

Subsistemul maşină se compune din comenzi, mecanisme şi aparatură de control;

între ele există o interacțiune funcțională reciprocă implementată prin sistemul de proiectare.
Subsistemul mediu participă şi el efectiv la realizarea compatibilității sistemului prin
diversitatea variabilelor pe care le introduce: temperatură, vibrații, noxe etc. Subsistemul
social, care nu a fost inclus în schema prezentată, aduce o contribuție substanțială în ceea ce
priveşte calitatea compatibilității generale a sistemului om-maşină-mediu. Subsistemul social
are în vedere relația om-om, om-grup, om-companie. Influența sa se răsfrânge asupra
fiecărui subsistem; munca fiind o activitate socială, eficiența personalului muncitor este în
funcție nemijlocită de ambianța socială în care acesta lucrează.

Figura 1.4 Funcțiile sistemului OM-MAŞINĂ

Termenul de comportament organizațional (CO) este sinonim cu cel de

psihologie organizațională. Organizațiile sunt văzute ca structuri sociale. Acest domeniu s-a
dezvoltat ca urmare a influențelor exercitate de diverse ştiințe comportamentale : psihologie,
sociologie, psihologie socială, antropologie, ştiințe politice. Nivelurile de analiză luate în
considerere de CO sunt: individul actor, grupul, grupurile de interes, organizațiile, structurile
sociale, procesele implicate în schimbare.
Psihologia M-O a apărut şi s-a dezvoltat în paralel cu realitățile cu care s-a confruntat
revoluția industrială, aceasta mai ales începând cu secolul al XVIII-lea.

Etapele ce pot fi depistate în evoluția psihologiei M-O sunt:

• Psihologia diferențială
• Psihologia relațiilor umane
• Psihologia inginerească
• Teoria cognitivă
Printre psihologii care au contribuit la fundamentarea acestui domeniu :
Walter Dill Scott (1969-1955), Hugo Münsterberg (1863-1916), Frederick W. Taylor (1856-
1919).
În țara noastră, contribuții semnificative la întemeierea acestei discipline şi-au adus: Florian
Ştefănescu Goangă (1881-1958), C. Rădulescu-Motru (1868-1957), N. Mărgineanu.
În ceea ce priveşte viitorul psihologiei M-O, orice schimbări care apar la
nivelul forței de muncă, a pieței muncii, înseamnă noi cerințe şi responsabilități şi pentru
psihologul M-O. În zilele noastre aceste schimbări sunt masive, indiferent că este vorba de
țările despre care se spune că sunt în tranziție sau cele cu tradiții democratice îndelungate.
Tematica cercetărilor din acest domeniu se îmbogățeşte cu noi teme în functie de schimbările
care apar pe piața muncii. S-a estimat că tinerii de azi sunt mai bine pregătiți şi mai fermi în
fața autorității. Ei vor răspunde altfel ca până acum la căile tradiționale legate de salarizare şi
stilul de conducere. La rândul lor, muncitorii au devenit mai conştienți de propria lor
identitate, ei solicită mai multe drepturi şi munci stimulative, precum şi o antrenare
nemijlocită în luarea de decizii. Se manifestă o rezistență mai puternică vizavi de stilul de
conducere dictatorial practicat de unii conducători nemijlociți. Toate acestea au însemnat
declanşarea unor acțiuni serioase de reproiectare a companiilor, astfel încât acestea să devină
mai flexibile, să încorporeze mai multă autonomie, să acorde mai multe drepturi şi satisfacții
(Schultz & Schultz, 1986).
Un obiectiv major al psihologiei M-O este îmbun ătățirea calității vieții
muncii. În acest sens sunt concepute proiecte de cercetare legate de umanizarea muncii
înțelegându-se prin aceasta înlăturarea activităților de muncă obositoare, muncile rutiniere,
degradante etc.
BIBLIOGRAFIE

1. Academy of Management: Conține informații

despre psihologia M-O, asociații. http://www.aom.pace.edu

2. American Psychological Association: conține

informații despre asociație, abstractele articolelor
din revistele APA. http://www.acd.ccaa.edu/hr/EmploymentStatistics

3. International Association of Applied Psychology

Organizational Psychology Division: Conține
informații despre acest domeniu în Europa. http://allserv.rug.ac.be/~pcoets/div/home.htm

4.Human Factors and Ergonomics Society: Conține

informații despre asociație şi publicațiile sale. http://www.hfes.org/

5. American Psychological Society's Research on

the Net Page: pe acest site se poate participa la studiile actuale aflate în cercetare.
http://psych.hanover.edu/APS/exponnet.html