Combaterea făinarii la cultura de

castraveti și tomate in condiții ecologice.

Conditiile de mediu din spatiile protejate sunt favorabile aparitiei si

evolutiei atacului unor agenti patogeni printre care se numara
si fainarea castravetilor. Atacul acestei boli poate diminua productia
din punct de vedere cantitativ si o depreciaza calitativ.
Fainarea castravetilor este o boala produsa de
patogenii: Sphaerotheca fuliginea, Erysiphe orontii, Leveillula
curcubitaceum.

Simptomele bolii

Speciile S. fuliginea si E. orontii ataca toate organele

aeriene ale plantelor, in toate fazele de dezvoltare, fiind insa afectate,
in mod deosebit frunzele si vrejii. Pe frunze boala se manifesta pe
ambele parti, mai frecvent ce cea superioara, prin pete albe, cu aspect
fainos, initial izolate, de dimensiuni mici la inceput (6-10 mm in
diametru), circulare sau neregulate, nedelimitate, raspandite
neuniform pe suprafata limbului. Pe masura ce atacul evolueaza,
petele se extind, conflueaza, acoperind portiuni mari sau chiar
intreaga frunza. Petele devin fainoase din cauza aparitiei la suprafata
lor a conidoforilor si conidiilor ciupercii. Frunzele sunt mai sensibile
dupa 16-23 de zile de la desfacere, cele tinere sunt aproape imune.
Tesuturile frunzelor din dreptul petelor se ingalbenesc, se brunifica si
se usuca.

In conditii favorabile, atacul se manifesta si pe petiolii frunzelor, pe

carcei si pe vreji, printr-o pasla pulverulenta, albicioasa, care deseori
acopera de jur imprejur aceste organe. Desi fructele sunt atacate
foarte rar, datorita defolierii premature a plantelor, ele raman de
dimensiuni mai reduse, zbarcite, nesuculente.

Intr-o faza mai evoluata a bolii, pasla miceliana de la suprafata

petelor se observa prezenta a numeroase punctisoare de culoare
galbena in primele fazed, apoi brune-negricioase, periteciile
ciupercilor.
Fainarea produsa de specia Leveillula curcubitacearum se aseamna
foarte mult cu mana castravetilor. Atacul cauzat de ciuperca L.
Curcubitacearum se observa pe frunze sub forma unor pete
colturoase, delimitate de nervuri, de dimensiuni cuprinse intre 4-5 mm
diametru izolate sau confluente, ajungand pana la 25 mm lungime si 12
mm latime. Petele sunt dispuse pe intraga suprafata a limbului, in
numar mare si sunt vizibile pe ambele fete.
In primele faze, petele sunt de culoare galbena limonie pe fata
superioara (ca si in cazul manei care se confrunta usor macroscopic),
prezentand pe partea inferioara o eflorescenta albicioasa, usor vizibila
cu ochiul liber, constituita din conidoforii si conidiile ciupercii. In
conditii optime, fructificatiile pot sa apara si pe suprafata inferioara a
nimbului, fiind insa mai putin abundente.

In conditii favorabile dezvoltarii ciupercii (temperatura de 18-24

grade C, umiditate atmosferica 75%) petele apar in numar foarte mare,
pana la 120 pe o singura frunza. Ca urmare a distrugerii tesuturilor din
dreptul petelor, frunzele se usuca.

Conditii de aparitie a bolii

Fainarea este favorizata de vremea uscata, cu temperaturi de peste 26

grade C. Spre deosebire de mana si bacterioza, atacul
de fainare este franat de prezenta picaturilor de apa pe organele
plantei.

Masuri de prevenire
Pentru a reduce la minimum rezerva biologica a agentilor patogeni ai
fainarii, se recomanda ca dupa terminarea recoltarii sa se adune si sa
se distruga prin ardere toate resturile vegetale, lucrare ce va fi urmata
de aratura adanca.
De asemenea, aparitia atacului poate fi preintampinata printr-o reglare
a umiditatii relative in perioade de insolatie puternica si aer uscat prin
irigarea constanta si de asemenea, prin efectuarea in timpul zilei a 1-2
aspersii scurte.
Exista mai multe modalitati de obtinere a tratamentelor ecologice impotriva bolilor
si daunatorilor. Dupa capacitatile de procesare se impart in:
Extract – preparat obtinut la rece. Partile de planta maruntite se pun in contact cu
apa 12 – 24 ore in vase de sticla, lemn sau plastic.In timpul extractiei se agita
continutul din vas de mai multe ori. Extractul final se filtreaza prin panza de tifon
inainte de folosire.

Infuzie sau ceaiuri – se prepara din material vegetal verde sau uscat, in stare
maruntita,prin turnarea peste acesta de apa clocotita,dupa care, se lasa, sub capac,
pana la racirea complete.Se filtreaza inainte de folosire pentru anu infunda duzele
aparatului de stropire.

Decoct sau fiertura – Mai intai se inmoaie materialul vegetal in apa din vasul de
fierbere timp de 24 de ore,la temperature camerei sub capac.Apoi se fierbe
continutul timp de 30 de minute.Dupa racire se filtreaza.

Plamadeli – Sunt zemuri fermentate care de obicei se produc in cantitati mai mari
avand o gama larga de intebuintare.Materialul vegetal maruntit se introduce in
butoaie de 40 – 60 de litrii. Butoiul se aseaza intr-un loc insorit,aerisit si ferit de
ploi (sopron sau copertina).Se toarna apa astfel incat nivelul acesteia sa se
gaseasca cu cca 20cm. mai jos de gura butoiului(spatiu de captare a spumei de
fermentare).Butoiul se acopera cu un gratar de scandura.Se agita zilnic continutul
butoiului cu o lopata de lemn. Terminarea fermentarii se recunoaste prin aceea ca
nu se mai formeaza spuma, iar lichidul a capatat o culoare mai inchisa.Se filtreaza
inainte de folosire.