BOLILE

CARTOFULUI

Coprean Anca

Biochimie, Anul III

CUPRINS

1. Viroze: Mozaicul X al cartofului, mozaicul Y al cartofului

2. Bacterioze: Înnegrirea bazei tulpinii şi putregaiul umed al tuberculilor, Râia
comună a cartofului
3. Micoze: Râia făinoasă a cartofului, râia neagră, Mana cartofului, Pătarea brună
a frunzelor, Putregaiul uscat al tuberculilor de cartof/Veştejirea fusariană a
cartofului
4. Rezumat
5. Concluzii
CARTOFUL

– Cartoful este o plantă erbacee din familia solanaceelor,

cu flori albe sau violete şi tulpini subterane terminate cu
tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită,
comestibili, bogaţi în amidon.
Planta este cultivată pentru tuberculi care sunt
comestibili, bogați în amidon, motiv pentru care sunt
folosiți în alimentație, dar și ca furaj.
 Mozaicul X al
carfofului (Potato virus X)
– In general boala are un caracter moderat,însa unele tulpini de virus provoaca pagube ce
pot afecta pîna la 45% din recolta.
– Boala este grava la materialul nesupus ameliorarii de mentinere iar plantele virozate îsi
diminueaza productia în medie cu 10 - 20%
– Se manifesta prin o usoara decolorare a frunzelor, vizibila prin transparenta limbului foliar.
La plantele în plina crestere se observa decolorari mai evidente si pete de mozaic.
– Frunzele atacate sunt rugoase şi au limbul deformat. Tulpinile mai virulente ale acestui
virus produc pete necrotice, diferite ca formă şi mărime, pe frunze şi tulpina supraterană.
Atacul pe tuberculi se manifestă prin reducerea numărului şi greutăţii acestora.
– Combaterea se face prin cultivarea de soiuri de cartof rezistente; utilizarea de material
săditor sănătos; combaterea buruienilor gazdă pentru acest virus, din culturile de cartof;
evitarea rănirii plantelor.
 Mozaicul Y al cartofului (Potato
virus Y)
– Este una dintre cele mai raspândite viroze ale cartofului.
Produce pagube mai mari decât mozaicul X, deoarece poate
reduce productia cu 50-90%.
– De regulă, boala se manifestă prin pete clorotice şi dungi
necrotice pe frunzele şi tulpinile de cartof.
– Plantele atacate formeaza un numar mic de tuberculi, de
dimensiuni mici.
– Combaterea se face utilizarea de material săditor sănătos,
combaterea chimică a afidelor, utilizarea de soiuri de cartof
rezistente.
Înnegrirea bazei tulpinii şi putregaiul umed al
tuberculilor (Erwinia carotovora pv. Atroseptica)
– Este frecventa si pagubitoare mai ales în regiunile deluroase, provocând pagube care pot
ajunge, în anii cu veri si toamne ploioase la 30-40% din productie.
– Plantele bolnave au dimensiuni reduse, frunze moi, de culoare galbuie. Boala se manifesta
atât pe organele aeriene ale plantei cât si pe tuberculi.
– Tuberculii atacaţi prezintă o coloraţie roz-violacee şi caverne pline cu un mucilagiu
bacterian, vâscos şi cu miros neplăcut
– Vasele conducatoare suntnecrozate
– Infecţia tuberculilor se face prin răni, lenticele sau stoloni. În cea mai mare parte,
transmiterea agentului patogen se realizează prin tuberculi şi prin resturile vegetale
rămase.
– Combaterea se face prin adunarea şi arderea resturilor vegetale rămase în câmp după
recoltare; rotaţia culturilor, pe terenul infectat, pentru o perioadă de 4 ani; cultivarea de
soiuri de cartof rezistente; depozitarea în condiţii corespunzătoare a tuberculilor
Râia comună a cartofului
(Streptomyces scabies)
– Pe tuberculii infectaţi se observă pustule de culoare brună, crustoase, diferite ca
fomă şi mărime, care conferă epidermei aspect rugos
– In cazul in care solul are umiditate mica, boala evolueaza, pustulele crapa,
conflueaza si pe suprafata tuberculilor apar cratere negre
– Combaterea se face prin cultivarea de soiuri de cartof rezistente, care au
epiderma groasă; rotaţia culturii, pentru o perioadă de 5 ani; evitarea cultivării
plantelor pe soluri acide şi umede; drenarea solului şi aplicarea de
amendamente cu calcar, pentru micşorarea sursei de infecţie din sol
Râia făinoasă a cartofului
(Spongospora subterranea)
– Dintre bolile care produc leziuni superficiale ale tuberculilor de cartof, care produc
deprecierea lor comercial.
– Tuberculii atacati prezinta pe suprafata lor pustule plate, adancite sau proeminente,
de cativa milimetri in diametru si neregulate ca forma.
– In cazul in care solul are umiditate mica, boala evolueaza, pustulele crapa,
conflueaza si pe suprafata tuberculilor apar cratere negre (raia de adancime)
– După eliberarea sporilor din pustule, în tubercul rămân cavităţi adâncite în pulpă. La
tuberculii cu pustule nedeschise, în contact cu aerul, se uscă peridermul şi se rupe,
ceea ce permite eliberarea sporilor..
– Combaterea se face prin cultivarea de soiuri de cartof rezistente, care au epiderma
groasă; rotaţia culturii, pentru o perioadă de 5 ani; evitarea cultivării plantelor pe
soluri acide şi umede; drenarea solului şi aplicarea de amendamente cu calcar,
pentru micşorarea sursei de infecţie din sol
Buba neagră, râia neagră, cancerul
cartofului (Synchytrium endobioticum )
– Este una din cele mai periculoase boli ale cartofului, unele soiuri pot fi distruse de aceastã
boalã în proportie de 100%.
– Atacã toate organele subterane ale cartofului cu exceptia rãdãcinilor; boala se manifestã pe
tuberculi si stoloni, baza tulpinii si uneori pe frunzele bazale
– Pe tubercul si pe stoloni apar niste excrescente mici, carnoase, moi, albicioase care cresc, se
brunifica, devin buretoase si pâna la urma se înnegresc. Pot sa apara mai multe tumori,
cuprinzând uneori portiuni mari din pulpa cartofului, care se degradeaza si putrezeste usor.
– Desi sunt atacate o parte din organele subterane si chiar baza tulpinii , lãstarii aerieni si
frunzele se dezvoltã viguros si au culoare verde, din cauzã cã rãdãcinile nu sunt atacate.
Plantele bolnave nu se deosebesc de cele sãnãtoase iar tumorile se observã târziu, dacã
aplecãm tulpinile într-o parte sau în timpul recoltãrii cartofilor.
– Combaterea se face prin măsuri de carantină fitosanitară, măsuri agrofitotehnice şi măsuri
chimice.
Mana cartofului (Phytophthora
infestans )
– In prezent în toate tãrile cultivatoare de cartof, pagubele sunt destul de mari, putând fi
afectatã 30-50% din recoltã.
– Mana se manifestã pe toate organele aeriene ale cartofului si pe tuberculi.
– Pe faţa superioară pete mai mult sau mai puţin circulare, la început verzi-gălbui, apoi brune. În
dreptul acestora, pe faţa interioară a frunzei apare, pe vreme umedă, un puf albicios format
din sporangiofori şi sporangi. Pe tulpini şi peţiolul frunzelor, apar dungi brune, în dreptul
cărora, ţesuturile suferă un proces de necroză. Tuberculii atacaţi de mană prezintă pete brune,
brune-cenuşii sau albăstrui, în dreptul cărora peridermul este uşor cufundat. Într-o secţiune
printr-un tubercul bolnav, se observă pete necrotice care înaintează de sub periderm spre
partea lui mediană.
– Combaterea se face prin măsuri agrofitotehnice şi măsuri chimice, folosirea de tuberculi
sanatosi, pentru cultura cartofului, terenuri nisipoase şi evitarea celor care reţin apa,
cultivarea de soiuri rezistente de cartof.
Pătarea brună a frunzelor
(Alternaria solani )
– Boala (alternarioza) se manifestă pe organele supraterane ale plantei şi pe tuberculi.
– Pe frunzele atacate apar pete brune-negricioase, de formă rotundă sau neregulată,
cu zone concentrice, mai închise la culoare. În condiţii favorabile, petele se măresc,
confluează şi ocupă porţiuni mari din frunze care apoi se usuca.
– Atacul pe tuberculi se manifestă prin pete brune-negricioase, uşor adâncite în
substrat, în dreptul cărora ţesutul putrezeşte treptat.
– Combaterea se face prin adunarea şi distrugerea resturilor de plante atacate, pentru
reducerea sursei de inocul; folosirea de material săditor sănătos , tratamente
chimice
Putregaiul uscat al tuberculilor de cartof
Veştejirea fusariană a cartofului (Fusarium spp. )
– Se manifestă în câmp prin veştejirea plantelor incepand cu baza si raspandindu-se in
intreaga planta.
– Miceliul ciupercii se dezvoltă în interiorul vaselor conducătoare care se brunifică.
Ciuperca acţionează asupra plantei prin blocarea vaselor conducătoare şi prin
toxinele secretate care determină moartea celulelor.
– La început, la exteriorul tuberculilor infectaţi se observă pete adâncite, de culoare
brună. În secţiune, se observă că tuberculul afectat putrezeşte şi se formează
caverne în care se dezvoltă miceliul şi sporulaţia agentului patogen. Treptat,
tuberculul atacat se întăreşte şi se transformă într-o masă uscată de culoare albă-
gălbuie. Pe suprafaţa tuberculului uscat apar sporodochii de culoare cenuşie.
– În condiţii de umiditate excesivă, boala evoluează spre un putregai umed.
REZUMAT

– Cartoful este o planta erbacee, folosita atata in

alimentatie cat si ca furaj
– Bolile cartofului sunt provocate de viroze, bacterioze si
micoze
CONCLUZII

– Combaterea bolilor se face prin distrugerea plantelor

infectate, rotatia culturilor, cultivarea de soiuri rezistente
si tratamente chimice.
Bibliografie si site-ografie

– Ghid practic de fitopatologie, Marcel Pârvu, 2010, Presa universitara

– www.wikipedia.org
– http://www.scritub.com
– www.botanistii.ro