UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ ”ION IONESCU DE LA BRAD”, IAȘI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA: HORTICULTURĂ
Forma de învățământ: Învățământ la distanță

PROIECT LA DISCIPLINA
LEGUMICULTURĂ

Prof: Prof. univ. dr. Teodor STAN Student: Amarandei Florin Cătălin

IAȘI
2018
MORCOVUL
Daucus carota
 CUPRINS

I. Compoziție
II. Beneficii și proprietăți
III. Descriere morfologică și particularități biologice
IV. Cerințe față de factorii de mediu
V. Tehnologia de cultură
 Compoziție

Morcovul provine din formele spontane apărute în regiunea Mării Mediterane, Asia
Mică, Podişul Anatoliei, Transcaucazia, Iran, Turcmenia, nord-vestul Indiei, Afganistan,
Tadjikistan, Uzbekistan, în vestul munţilor Tian-Şan.

Morcovul este o plantă bienală care formează în primul an o rădăcină pivotantă şi o

rozeta bogată de frunze, iar în anul al doilea formează tulpina floriferă, florile şi fructele.

Morcovul conţine fibre dietetice, betacarotină, vitamina c, vitamina A, vitamina b1,

vitamina b2, vitamina B6, vitamina PP, dextroza, levuloza, săruri minerale (fier, potasiu,
calciu, fosfor, magneziu, arsenic, mangan, sulf, cupru, brom), aspragină, daucarină, pectină,
proteine, lipide, glucide.
 Beneficii și proprietăți

Morcovul are efect vitaminizant, tonifiant, analgezic, bactericid, antiseptic, calmant,

cicatrizant, emolient, rubefiant, regenerator al pielii, tonic cutanat, ajută în lupta cu cancerul,
este un bun antioxidant, reduce
colesterolul, stimuleaza functia hepatică,
hipoglicemiant în diabet, redă pofta de
mâncare, reglează tulburările
metabolismului, elimină acidul uric,
întăreşte capacitatea de apărare a
organismului, antianemic, sporeşte
numărul de globule roşii şi hemoglobina,
reglator intestinal, antiputrid, depurativ,
fluidifiant biliar şi pectoral, cicatrizant gastric, creşte acuitatea vizuala, dilată vasele coronare,
favorizează lactaţia şi arerol de vermifug intestinal.

În uz intern, sub formă de suc sau infuzie, morcovul este indicat în diaree, tulburări
gastrointestinale, gastrite hipoacide, enterocolite, anemie, colibaciloză, icter, constipaţie,
hipovitaminoza A, sindrom dispeptic gastric, retenţii hidrosaline, tuberculoză, bronşite, astm
bronşic, astenii, dismenoree, sterilitate, lehuzie, diabet zaharat, insuficienţă hepatobiliară,
litiază, arteroscreloză, boli reumatice, gută, dermatite, fatigabilitate şi oxiuroză.

Extern, sub formă de decoct, suc sau cataplasmă cu morcov ras, morcovul este
adjuvant în rănile cutanate, arsuri, acnee, ulcere, prurit, furuncule, pecingine, degerături,
crăpături şi ameliorează tenurile ridate.

Consumul de morcov conferă pielii rezistenţă la acţiunea razelor UV iar uleiul volatil
de rădăcină de morcovi este un puternic stimulant sexual. Pentru tenurile iritate, înroşite,
pătate, se poate face o mască cu morcov ras sau suc proaspăt de morcov, dând tenului supleţe
şi colorit sănătos.

Morcovul în cosmetică - aplicat sub formă de cataplasmă previne îmbătrânirea şi

apariţia ridurilor. În plus, o mască din suc de morcovi şi o lingură de miere aplicată de două
ori pe săptămână poate proteja tenul de uscăciunea specifică anotimpului rece.
 Descriere morfologică și particularități biologice

Sistemul radicular al morcovului poate pătrunde în sol până la adâncimi de 0,5-0,6m, dar
unele rădăcini izolate pot ajunge şi la 2 m dacă solul este bine afânat (Apahidean Al.S. şi
colab.,2004). Pe rădăcina principală sunt prezente rădăcinile secundare, puţin viguroase,
aşezate pe patru rânduri. Partea
comestibilă a morcovului (rădăcina
metamorfozată) începe să se formeze
după 40 - 60 de zile de la germinare
când în rădăcina şi în axa hipocotilă se
depun substanțe de rezervă iar acestea
încep să se tuberizeze. În această
perioadă este foarte important ca
umiditatea solului să fie constantă fără
oscilații mari, deoarece dacă după o
perioadă de secetă prelungită se intervine cu irigări puternice sau se înregistrează
precipitațiile abundente rădăcinile de morcov crapă longitudinal iar calitatea producției este
compromisă.

De asemenea, se vor evita solurile foarte fertile și îngrășarea cu îngrășăminte organice

în anul culturii, dar și solurile grele deoarece în aceste condiții improprii partea comestibilă a
morcovului suferă deprecieri de calitate.

Rădăcina metamorfozată poate avea formă alungită, rotundă, tronconică, cilindrică şi

culoare portocalie, galbenă, purpurie, albă sau orange.

În centrul rădăcinii îngroşate sunt dispuse vasele conducătoare sub forma unui
cilindru central, înconjurate la exterior de ţesut parenchimatic. Calitatea morcovului este dată
de culoare, care trebuie să fie cea caracteristică cultivarului, dar cât mai intensă, cu cilindrul
central de dimensiuni mai reduse şi de culoare apropiată cu cea a parenchimului.

Frunzele formate în primul an sunt lung peţiolate,

dispuse în rozetă, de 2 - 4 ori penat sectat, acoperite cu perişori
fini. Frunzele de pe tulpinile florale din anul al doilea sunt scurt
peţiolate la bază, iar spre vârf sunt sesile.
 Tulpina floriferă care apare în anul al 2-lea de cultură, poate ajunge la înălţimi de 1,2
– 1,5 m în funcție de cultivar, este ramificată, striată, fistuloasă, pubescentă.
Floarea la morcov este lung pedicelată alcătuită din 5 sepale mici, 5 petale albe, 5
stamine şi un gineceu bicarpelar sincarp, care are ovarul inferior, două stile şi două stigmate.
Florile sunt grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă. Morcovul este o plantă alogamă
cu polenizare entomofilă.

Fructul este o dicariopsă elipsoidală. Acest fruct este numit în practica tehnologică
sămânță. Pentru a ușura distribuția semințelor este necesară îndepărtarea țepilor care sunt
prezenți pe suprafața lor. Un gram de seminţe conţine 800-1100 seminţe. Datorită înfloririi
eşalonate facultatea germinativă are valori relativ scăzute, respectiv 65-70% şi se păstrează 2-
3 ani.
 Cerințe față de factorii de mediu

Temperatura: Morcovul este o specie puţin pretenţioasă la căldură. Temperatura

minimă de germinare este de 3-4°C, dar în aceste condiții răsărirea va fi dificilă (aproximativ
20-25 de zile), la temperatura optima de germinare de 20-22°C plantele răsar în aproximativ
10-15 zile. Temperatura optimă de creştere și formare a părții comestibile este de 18 – 20°C.

Pentru morcov sunt foarte importante temperaturile din sol care determină calitatea
rădăcinilor. Astfel la temperaturi în sol de 20°C rădăcinile se dezvoltă cel mai bine, fiind
scurte, groase şi bogate în caroten. La temperaturi sub 16°C rădăcinile cresc lungi, subţiri,
decolorate, cu conţinut scăzut în substanţe nutritive. Dacă temperaturile scăzute sunt asociate
şi cu secetă prelungită există riscul ca plantele să formeze tulpini florifere chiar din primul an
de cultură.

La temperaturi ridicate, asociate cu secetă, rădăcinile sunt mici, cu un conţinut mare de

celuloză şi lipsite de frăgezime.

Lumina: Morcovul are cerinţe moderate faţă de lumină, dar pentru obținerea unor
producții mari și de calitate se recomandă să se evite umbrirea, mai ales în perioada îngroşării
rădăcinii, deoarece în lipsa luminii se depun mai puţine substanţe de rezervă în partea
comestibilă. În condiţii de zi lungă (peste 14 ore lumină/zi) calitatea morcovului este mai
bună deoarece cantitatea de carotenoizi din rădăcină creşte.

Apa: Cerinţele faţă de apă sunt mari, la germinarea seminţelor când este nevoie de o
umiditate a solului de 80% din capacitatea de câmp, apoi cerinţele sunt moderate 65 % din
capacitatea de câmp a solului pentru apă datorită dezvoltării sistemului radicular profund.

În scopul îngroşării rădăcinilor se va avea în vedere menţinerea unui plafon de umiditate

constant, respectiv 75% din capacitatea de câmp.

Solul: Morcovul se va cultiva pe soluri uşoare sau mijlocii, bine structurate, cu pH 6,5
– 6,8 %, cu un conţinut în humus de 4-5%, se vor evita solurile grele şi cele fertilizate cu
gunoi de grajd, deoarece rădăcinile se depreciază prin deformare şi ramificare.

Gunoiul de grajd se va aplica la cultura premergătoare deoarece morcovul valorifică foarte

bine materia organică bine descompusă din anul anterior.
 Tehnologia de cultură

În ţara noastră se practică două tipuri de cultură a morcovului în câmp: cultura în

ogor propriu, cu semănare primăvara devreme, producţia fiind destinată în principal
consumului proaspat dacă se folosesc cultivaruri cu perioadă scurtă de vegetaţie sau
industrializării dacă se utilizează cultivaruri cu perioadă lungă de vegetaţie şi cultura
succesivă, cu semănat la începutul lunii iunie sau luna iulie, producţia obţinuta fiind destinată
în principal păstrării peste iarnă în depozite.

Bune premergătoare pentru cultura în ogor propriu sunt speciile care părăsesc
terenul toamna devreme şi îl lasă curat de buruieni (tomate, ardei, castraveţi, etc), specii care
au fost fertilizate cu gunoi de grajd. Pentru a evita riscul înmulţirii excesive a bolilor şi
dăunătorilor şi a buruienilor în cadrul asolamentului revenirea pe sola cultivată cu
rădăcinoase trebuie să se facă după 3-4 ani. Morcovul nu se va cultiva după legumele din
grupa vărzoaselor şi nici după cerealele, floarea soarelui sau porumb deoarece există
pericolul apariţiei unor boli (Sclerotinia sp. şi Pythium sp.).

Toamna se execută defrişarea culturii anterioare, fertilizarea de bază şi o arătură

adâncă la 25-30cm. Fertilizarea se va efectua numai după o cartare agrochimică a terenului,
orientativ, dozele administrate pot fi: 250-350 kg/ha superfosfat şi 250-300 kg/ha sare
potasică.

Primăvara devreme, imediat ce se poate intra pe teren, se face fertilizarea cu azotat de

amoniu, în doze de 150 kg/ha, mărunţirea şi afânarea superficială a solului.

Pentru a evita formarea crustei mărunţirea solului se face chiar înainte de semănat. Pentru a
preveni riscul apariţiei buruienilor se poate face o erbicidarea folosind Stomp 330 CE sau
Prometrex 50 SC, doar pe suprafeţe mari.

Înfiinţarea culturii se realizează prin semănat direct în câmp. Este recomandat ca

semănatul să se facă pe teren modelat în brazde înălţate pentru a se evita stagnarea apei în
exces care duce la deprecierea producţiei de morcov.

Se poate semăna pe brazdă cu 3-4 rânduri. Distanţa între plante pe rând este de 4-5 cm,
realizând o densitate a culturii de 600-700 mii plante/ha. Dacă se folosesc semănători de
precizie se poate semăna cultura de morcov la o densitate de aproximativ 0,8-1,2 – 1,5 mil
plante la hectar, semănatul se execută în chincons, iar dacă se însămânțează morcovi destinați
industrializării utilizând hibrizi a caror parte comestibilă este de dimensiuni mari semănatul
se face pe rigole înguste de 50 cm câte un rând pe rigolă.

Norma de seminţe utilizată la semănat este diferită în funcție de sistema de mașini

utilizată. Totuși pentru a elimina pe cât posibil lucrarea de rărit chiar atunci când se seamănă
cu semănători clasice și cu sămânță nedrajată cantitatea de semințe utilizată va fi de 3,5-4 kg,
iar în cazul seminţelor drajate sau dacă se utilizează semănători de precizie cantitatea de
semințe va fi de 2,5-3 kg/ha. Dacă semănatul se face toamna cantitatea de sămânță utilizată
va fi mai mare decât la semănatul din primăvară.

Adâncimea de semănat este de 2,5-3cm. Semănatul se face mai adânc pe terenurile

mai grele şi mai reci şi mai superficial pe terenurile uşoare şi în perioadele calde. Pentru a
asigura un bun contact al seminţelor cu solul se recomandă tăvălugirea cu un tăvălug neted,
imediat după semănat.

Lucrările de întreţinere. Dacă semănatul se execută în perioade secetoase sau în sol

se constată lipsa apei, este necesară efectuarea irigărilor. Irigarea se face prin aspersiune, cu
norme mici de udare 80-100 m3/ha şi se repetă, dacă e necesar, în aşa fel încât solul să se
menţină umed până la răsărire (Voican V., şi colab.2006). În timpul vegetaţiei se mai execută
4-5 udări cu norme de 250 – 400 m³/ha, pe rigole sau prin aspersiune. Se va evita alternanța
perioadelor de secetă cu aplicarea de irigații abundente deoarece acest lucru duce la
deprecierea rădăcinilor de morcov.

Pentru combaterea buruienilor şi afânarea solului se execută praşile mecanice pe

suprafeţe mari şi manuale mai ales pe suprafeţe mici.

Dacă se constată prezenţa unui număr mare de buruieni se poate executa şi erbicidatul
preemergent cu Afalon –1,5 – 2 kg/ha sau Linurex 1,5 – 2 l/ha, în 400 – 600 l apă/ha, sau se
poate erbicida cu Gesagard 3-4 kg/ha în timpul vegetaţiei când plantele de morcov au 3-4
frunze bine formate.

Răritul culturii se realizează doar pe suprafeţe mici deoarece este o lucrare costisitoare
şi dificilă, pentru a asigura o distanță între plante pe rând de 4-5 cm.

Pentru a asigura o bună dezvoltare a rădăcinilor de morcov, pe solurile cu fertilitate

scăzută se recomandă efectuarea a 2 fertilizări faziale, prima imediat după rărit iar următoarea
în perioada îngroşării rădăcinilor.
 Combaterea bolilor şi dăunătorilor se va face respectând mai întâi asolamentul şi
rotaţia culturilor, precum şi regulile de fertilizare, iar dacă frecvenţa atacului depăşeşte pragul
economic de dăunare se va interveni prin tratamente chimice. În culturile de morcov se
semnalează atacuri ale agenţilor patogeni: Erwinia carotovora (putregaiului umed)
şi Sclerotinia sclerotiorum (putregaiului alb) – tratamente cu Rovral 0,1%; Alternaria porri f.
sp. dauci (alternarioza) care se combate prin tratamente la semnalarea atacului cu Ronilan 50
DF 0,05%; Dithane M 45-0,2 %; Folpan 50 0,025%; Turdacupral 0,4 %, Captadin 0,02 %
sau Erysiphe umbeliferarum (făinarea) – Afugan 0,05%, Tilt 0,015%, Karathane 0,1%.

Dăunătorii care pot provoca pagube în culturile de morcov sunt: Psila rosae (musca
morcovului) larvele produc galerii în rădăcinile morcovului tratamentele se fac la apariţia în
masă a adulţilor cu Sinoratox 10 G 30 kg/ha; şi Semiaphis dauci (păduchele verde al
morcovului), care atacă frunzele, se combate prin tratamente cu Thiodan 35 S 0,2%,
Sinoratox 35 EC 0,15%.

Musca morcovului se mai poate combate prin realizarea de asocieri cu plante bulboase
(ceapă, praz), sau prin plantarea unor tufe de pelin sau lavandă în grădinile mici.

Recoltarea morcovului se poate executa: manual, semimecanizat sau mecanizat.

Indiferent de metoda de recoltare, aceasta se va face numai pe vreme uscată, evitând
perioadele ploioase care duc la deprecieri ale materialului şi
îngreunarea recoltărilor.

Recoltarea manuală se face cu ajutorul unor unelte (furci) apoi

prin smulgere cu mâna. Lucrarea se execută mai ales în cazul
suprafeţelor mici şi pentru morcovul destinat consumului
proaspăt.

Recoltarea semimecanizată se execută prin dizlocarea morcovului cu ajutorul unor utilaje,

apoi morcovul se smulge cu mâna, se adună în grămezi, se fasonează şi se sortează,
îndepărtând exemplarele lovite, bolnave sau necorespunzătoare calitativ. Recoltarea
mecanizată se execută cu ajutorul unor combine speciale, toate lucrările, inclusiv fasonatul,
fiind executate mecanizat.
 Producţiile ce se pot obţine variază între 20 t/ha şi 40 t/ha, în funcţie de cultivar şi de
tehnologia de cultură.

Recoltarea morcovului se face la sfârşitul lunii septembrie începutul lunii octombrie

după ce au căzut una-două brume. Imediat după recoltare materialul se fasonează şi se
sortează în vederea păstrării.

Producţia (25-35 t/ha) depinde de cultivarul utilizat.

 BIBLIOGRAFIE

Bălaşa M., 1973. Legumicultură. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

Lagunovschi Viorica, 2013. Legumicultură specială. Curs USAMV, București.
N Stan, N Munteanu, T Stan - Legumicultură, vol. II, Ion Ionescu de la Brad, Iași
https://ro.wikipedia.org/wiki/Morcov
http://www.hortiweb.ro/legume