Nicolae Ceauescu s-a nscut n satul Scorniceti, judeul Olt, la 26 ianuarie 1918, ntr-o familie de rani.

La vrsta de 11 ani, dup absolvirea colii primare, Ceauescu pleac la Bucureti, unde se angajeaz ca ucenic cizmar. A fost membru al Partidului Comunist Roman, in anul 1965 devine secretar general al acestui partid, urmand ca in 1967 sa devina presedintele Romaniei (1967-1989). In anii ` 80 impune un program de austeritate, avand ca scop lichidarea datoriilor externe. Lipsurile alimentare devin evidente in ultimul deceniu al regimului Ceausescu, cand se reintroduc cartelele (desfiintate in 1954) si se rationalizeaza painea, laptele, uleiul, zaharul si carnea (pentru a se putea exporta cat mai mult). Programul stiintific de alimentare rationala (adoptat in 1984 si care mai mult spunea populatiei sa nu consume hrana aproape deloc) a fost considerat singura solutie pentru depasirea crizei alimentare.

De asemenea, curentul electric este rationalizat, programul TV redus (doar stiri si emisiuni despre conducatorul iubit), populatia de la tara adusa la oras pentru a lucra in fabrici comasata in blocuri de locuinte-, interdictia de a trece granitele tarii pentru a vedea modul de viata la exploatatorilor capitalisti, precum si alte persecutii politice, toate acestea ducand la revolta poporului roman. Inca de mici, copiii deveneau soimii patriei, apoi pionieri, utecisti, participand la diversele manifestari dedicate Partidului Comunist si conducatorului acestuia.

Ca in orice sistem totalitar, anularea solidaritatilor traditionale, distrugerea individualitatii in favoarea colectivitatii, a insemnat confiscarea vietii private in general si a celei de familie in particular. In toamna lui 1966 se interzice prin lege intreruperea deliberata a sarcinii pentru femeile avand mai putin de patru copii si 45 de ani. Concomitent, celibatarii, cuplurile fara copii sunt obligate sa plateasca taxe suplimentare. La mijlocul anilor `80 autoritatile au decis ca actele de nastere ale copiilor sa nu fie eliberate mai devreme de o luna de la nastere pentru a diminua numarul statistic al deceselor la nou-nascuti. Politica de stimulare a natalitatii, prin orice mijloace, a atins cote aberante in anii `80, o data cu ambitia lui Nicolae Ceausescu de a organiza o crestere planificata, riguroasa si rapida a populatiei tarii. Propaganda in spiritul cresterii natalitatii a devenit unul dintre subiectele predilecte ale presei comuniste, iar masurile incurajate de autoritati-precum controlul obligatoriu al femeilor in vederea depistarii sarcinii, penalizarea financiara a persoanelor nacasatorite au reprezentat una dinte cele mai clare dovezi de incalcare a drepturilor omului si a demnitatii umane.

Alte consecinte foarte grave ale acestor masuri abuzive-precum cresterea numarului de copii abandonati sau a numarului de copii nascuti cu handicap in urma unor incercari de intrerupere a sarciniiau devenit vizibile abia la caderea regimului, constituind o reala problema sociala.

Inchisoarea Sighet

Intre 1949 si 1953, un numar imposibil de stabilit de detinuti politici, multe zeci de mii, in orice caz, dupa unele surse peste 100.000 de persoane , au trudit pana la exterminare pe santierul Dunare Marea Neagra, sau in celebrele inchisori Sighet, Gherla sau Ramnicu Sarat. Dupa 1950, partidul a incurajat, vreme de cativa ani, in unele inchisori, metoda reeducarii prin violenta fizica si psihica, devenita celebra mai ales experimentului de la Pitesti.

Penintenciarul Ramnicu - Sarat

Casele in vremea lui Ceausescu

Multi romani fara locuinta privesc sistemul de repartitie a locuintelor dinainte de `89 cu invidie. Nostalgicii comunismului romanesc pomenesc intotdeauna, printre avantajele epocii de aur, faptul ca toata lumea primea o locuinta . Desi lucrurile nu stateau chiar asa, nu poate fi contestat faptul ca obtinerea unei locuinte era mult mai facila inainte de 1989 decat acum, in special pentru tineri. Statul comunist nu oferea insa locuintele din altruism. Proprietar al majoritatii covarsitoare a cladirilor de locuit din zona urbana, regimul comunist folosea aceste spatii ca momeala si rasplata pentru cei de care aveau nevoie. Politica de industrializare inceputa de Gheorghe Gheorghiu Deaj si continuata cu avant de Nicolae Ceausescu, care a creat platforme industriale gigant, solicita forta de munca pe masura.

Sute de mii de oameni au fost mutati de la sat la oras. Pentru a-i adaposti, s-au construit zeci de mii de blocuri si camine. Cu foarte rare exceptii, blocurile erau din beton, inghesuite si prost facute, fara sa respecte standardele minime de calitate. Chiar si asa insa, primirea unei

repartitii intr-unul din aceste blocuri reprezenta un vis pentru orice familie tanara.

Revolutia din 1989

Romania a fost singura tara din estul Europei care a trecut la democratie printr-o revolutie violenta si in care conducatorii comunisti au fost executati. Inainte de revolutia romana, toate celelalte state est-europene trecusera intr-un mod pasnic la democratie. Protestele, luptele de strada si demonstratiile din luna decembrie a anului 1989 au dus intr-un final la sfarsirea regimului comunist. Statul politienesc, securitatea, politica economica a lui Ceausescu, constructiile grandomane si regimul de austeritate sunt cateva din motivele care faceau populatia sa nu fie multumita de regimul comunist

In acelasi an, 1989, Ceausescu reuseste sa achite datoria externa de circa 11 miliarde de dolari, chiar mai inainte de termenul pe care chiar dictatorul roman il preconizase. Ceausescu nu era un om citit. In luna decembrie 1989, in ziarul Scanteia, apare pe prima pagina un discurs al lui Ceausescu transcris cu toate greselile gramaticale si de pronuntare pe care acesta le facea in exprimarea orala. A fost un semnal transmis in toate cotloanele tarii, fiindca ziarul avea o raspandire nationala. Numarul respectiv al ziarului a disparut apoi din bibliotecile publice. O incercare timida de a protesta impotriva regimului a fost la un joc de fotbal, unde Romania a invins cu 3-1 nationala Danemarcei, victorie ce a facut ca dupa 20 de ani Romania sa participe din nou la un campionat mondial, cel din Italia.

6 decembrie 1989 In jurul bisericii reformate din Piata Maria, niste credinciosi reformati demonstreaza pasnic, cu lumanari in maini, pazindu-l pe pastorul Laszlo Tokes care urma sa fie evacuat. O parte a multimii se indreapta spre Caminele Studentesti pentru a aduna noi demonstranti. Se ajunge la sediul PCR unde au loc altercatii cu autoritatile. Aici s-au efectuat primele arestari. Ora 16:00: se intampla inevitabilul. Sunt blocate tramvaie de catre manifestanti si se striga pentru prima data Jos cu Ceausescu!. Multimea se intoarce intr-un numar si mai mare in Piata Maria, apoi in Piata Operei, scandand o serie de lozinci anticomuniste. Pe drum sunt distruse pancardele de propaganda care impanzeau orasul. Acum se naste drapelul revolutiei, steagul din care a fost decupata stema comunista. Unii dintre manifestanti au fost arestati si batuti. Pana la miezul noptii au loc adevarate lupte de strada. Pastorul Laszlo Tokes a fost arestat si batut, dar combatantii si-au parasit pozitiile spre dimineata.

17 decembrie 1989 In aceasta zi, evenimentele au pornit pe o cale fara intoarcere. Ceausescu a organizat o teleconferinta, in care cere Ministerului de Interne si Securitatii sa deschida focul asupra civililor, fara somatie. In aceasta zi au cazut primele victime ale revolutiei. Pe treptele Catedralei se aduna un grup de copii si tineri civili care incep sa scandeze: Jos Ceausescu!, Libertate! Vrem o tara libera!. Dintr-un transportor blindat se trag rafale care secera multimea. Actul crud si absurd care a avut loc sub privirile timisorenilor a intaratat si mai mult multimea. In diverse zone incep luptele deschise intre civili si militari. Se arunca cu pietre si cu sticle incendiare inspre masinile si transportoarele din care se tragea.

8 decembrie 1989 Timisoara arata ca in razboi. Magazinele aveau vitrinele sparte, erau militieni peste tot si se observau urmele de focuri. Dintr-un oras al florilor, Timisoara devenise un oras al groazei. Militarii ordonau oamenilor sa circule fara oprire si erau impiedicati sa stea in grupuri. In incinta Spitalului Judetean sunt sustrase cadavrele celor ucisi. Vor fi transportate in secret la Bucuresti, unde vor fi arse la crematoriu.
In aceasta zi, linistea intregii tari este spulberata. Romanii afla de evenimentele de la Timisoara prin Europa Libera. In dupa-amiaza de 18, un grup de 30 de tineri ies in fata Catedralei in urma repetitiilor de colinde. Alti 500 de manifestanti li se alatura. Au fluturat un steag din care fusese decupata stema comunista si au cantat Desteapta-te romane!. S-a tras asupra lor.

9 decembrie 1989 Revolta de la Timisoara a luat amploare. Un angajat de la Uzinele Mecanice din Timisoara pornea sirena aeriana. A fost semnalul pentru mii de timisoreni sa iasa din noua in strada. 7 persoane au murit si aproape 100 au fost ranite. 20 decembrie 1989 Revolutia muncitorilor Treptat, situatia a iesit de sub controlul autoritatilor. Mai multi militari au inceput sa se fraternizeze cu demonstrantii. La sfarsitul zilei, Timisoara a fost declarata oras liber de catre demonstranti. Exemplul Timisoarei a fost urmat si de alte orase din tara, precum Arad, Sibiu, Targu Mures, Alba Iulia, Resita, Brasov, Fagaras, Cluj Napoca si Caransebes. Ceausescu,fiind plecat intre timp in Iran, cand s-a intors in tara pe data de 20 decembrie, a descoperit o situatie deteriorata.

21 decembrie 1989 Adunarea populara A doua zi, in data de 21 decembrie, a fost convocata in jurul pranzului o mare adunare populara menita sa exprime sprijinul populatiei fata de conducerea de partid si de stat. Vorbind de la balconul Comitetului Central, Ceausescu a evocat o serie de realizari ale societatii socialiste. Populatia a ramas indiferenta la cele auzite, doar randurile din fata il sprijineau pe Ceausescu cu scandari si aplauze. Sunetul unor petarde venind dinspre marginea adunarii au transformat manifestatia in haos. Speriata la inceput, multimea a inceput sa se imprastie. O parte dintre participantii la adunare s-au regrupat langa hotelul Intercontinental si au inceput o manifestatie de protest care apoi a devenit revolutie. Incercarile ulterioare ale cuplului Ceausescu de a recastiga controlul multimii folosind formule ca Alo, alo! sau Stati linistiti la locurile voaste! au ramas fara efect. Multimea a plecat pe strazi, aducand capitala, la fel ca Timisoara si alte orase importante in dezordine.

Oamenii au inceput sa strige sloganuri anticomuniste si anticeausiste: Jos dictatorul!, Moarte criminalului!, Noi suntem poporul, jos cu dictatorul! Ceausescu, sotia sa, precum si alti oficiali s-au panicat, iar dictatorul s-a intors in interiorul cladirii. Transmisiunea directa a mitingului a fost intrerupta, dar oamenii care se uitau la televizor vazusera destul ca sasi dea seama ce se intampla. Incercarile lui Ceausescu de a linisti populatia luasera o intorsatura neasteptata. Foarte multi copii, femei sau batrani au fost maltratati, tarati pe jos, obligati sa se culce pe burta, unii peste altii, in gramezi. A fost o noapte incendiara. Focurile de arma nu au incetat sa se auda, pana la 3 dimineata, ora la care cei care au supravietuit au parasit strazile. Dupa inabusirea revoltei, strazile au fost spalate de sange de masinile salubritatii.

22 decembrie 1989 A doua zi, in 22 decembrie 1989, vestea inabusirii in sange a demonstrantilor a ajuns in scurt timp la toata populatia Bucurestiului. Multi dintre supravietuitorii macelului din zona centrala au fugit spre zonele industriale, unde au relatat muncitorilor cele intamplate. 22 decembrie 1989, ora 7:00 Pe la ora 7 dimineata, Elena Ceausescu a fost informata ca un numar mare de muncitori inaintau spre centrul Bucurestiului. Baricadele militiei care trebuiau sa blocheze accesul spre Piata Universitatii si Piata Palatului au fost inutile. La ora 9:30, Piata Universitatii era plina de oameni. La presiunea masei imense de demonstranti, fortele armate au inceput sa fraternizeze cu demonstrantii.

22 decembrie 1989, ora 10:00 Dupa ora 10, mai mult de o suta de mii de oameni erau adunati pentru prima data din proprie initiativa nu la cererea lui Ceausescu in centrul Bucurestiului. Nicolae Ceausescu a luat o portavoce si a incercat sa se adreseze multimii de la balconul cladirii Comitetului Central al Partidului Comunist, dar a fost intampinat cu un val de dezaprobare si furie. Elicopterele imparteau manifeste pentru a linisti populatia, dar din pricina vantului nefavorabil nu ajungeau la multime. Tot in jurul orei 10, ministrul apararii Vasile Mitea a murit in conditii suspecte. 22 decembrie 1989, ora 10:07 Fuga lui Ceausescu Generalul Iulian Vlad a intreprins masuri de izolare a lui Ceausescu. L-a convins pe Ceausescu sa fuga cu elicopterul la unul din cele trei puncte de comanda militara secreta din tara (probabil la buncarul din zona Pitesti). 22 decembrie 1989, ora 11:00 Haosul in Bucuresti Dupa fuga lui Ceausescu din cladirea Comitetului Central se instaleaza haosul in Bucuresti, precedat de o stare de euforie generala. Multimile descatusate invadeaza Comitetul Central, iar birourile oficialilor comunisti sunt vandalizate, tintele preferate fiind portretele dictatorului.

23 decembrie, ora 21:00 Haos si paranoia Tancuri si cateva unitati paramilitare au mers sa protejeze Palatul Republicii. S-au distribuit arme la multi civili, care actionau in colaborare cu unitatile armatei. Riposta exagerata a celor care faceau parte din dispozitivele militare sau mixte asupra locurilor din care se trageau focuri raslete, a avut drept consecinta pierderea de vieti omenesti si mutilarea grava a zeci de persoane. La orice miscare suspecta, de exemplu, deschiderea unei ferestre sau miscarea unei perdele, se tragea haotic cu munitie de razboi, Argumentandu-se ca teroristii roiesc si ataca peste tot, informatii sustinute si difuzate in special prin intermediul Televiziunii. 24 decembrie 1989 Bucurestiul in razboi La 24 decembrie, Bucurestiul era un oras in razboi. Tancuri, Tab-uri si camioane continuau sa patruleze prin oras si inconjurau punctele problematice pentru a le proteja. Intre timp, Ceausescu, impreuna cu sotia sa, Elena, ce se aflau la Snagov, au plecat cu elicopterul spre Pitesti. In apropiere de Boteni au abandonat elicopterul, caruia i s-a cerut sa aterizeze de catre armata.

25 decembrie 1989 Condamnarea si executarea lui Nicolae si a Elenei Ceausescu In ziua de Craciun, cei doi au fost condamnati la moarte de catre o curte militara ad-hoc, pentru o serie de acuzatii, printre care si genocid. Au fost executati in incinta garnizoanei din Targoviste. Cadavrele lor au fost transportate cu elicopterul la Stadionul Steaua, unde s-au ratacit. Au fost gasite a doua zi si aduse cu morga la Spitalul Militar. De acolo au fost transportate la cimitirul Ghencea si inmormantate in secret. Fragmentele din filmarea cu procesul si finalul executiei au fost difuzate in aceeasi zi la televiziunea nationala.

Pe durata revolutiei au murit 1104 persoane, si s-au inregistrat 3321 raniti (221 civili si 663 militari). Pe 22 decembrie, la ora cand Ceausescu a fugit, erau inregistrati 126 de morti si 1107 raniti.
Sursa: www.Wikipedia.ro www.referate.ro

Realizat de: Iancu Elena Raluca Clasa: a X-a B Profesor: Iftime Cristina