CIUMA

DE ALBERT CAMUS

ALBERT CAMUS
1913-1960
Personalitate complex a culturii franceze, Albert Camus se afirm ca scriitor paralel i tangenial cu formarea unui nou curent ideologic, existenialismul, al crui fundament teoretic l ofer prin intermediul n principal a dou eseuri filozofice (Mitul lui Sisif 1942 i Omul revoltat - 1951), dei toat viaa a negat aceast contribuie. Opera lui cuprinde romane, povestiri, piese de teatru i eseuri, ilustrnd n ansamblu raportul dintre solitar i solidar n umanitate sau cum nota biograful su, Roger Grenier "soarele i umbra unui suflet mediteranean". Volumele sale de povestiri Reversul i Faa, Exilul i mpria conin n form artistic episoade ale copilriei algeriene i chiar momente ulterioare, fr s anticipeze tematica romanelor.

Moartea fericit este varianta iniial a romanului Strinul (1942), cruia i-au urmat alte doua romane: Ciuma (1946) i Cderea (1956), care propuneau dou atitudini existeniale numite explicit i n eseuri: constatarea absurdului existenei, care dizolv voina, i lupta, care anuleaz temporar lipsa de sens a vieii. Piesele de teatru Caligula (1938), Nenelegerea (1944), Starea de asediu (1948) i Cei drepi (1949) formeaz dramturgia camusian care reia n form dramatizat idei din romanele i eseurile sale. Spre exemplu, cea de-a doua pies prezint o situaie de un tragic absurd: o hangi i mama sa ucid ntr-o sear un client necunoscut, descoperind c acesta le era frate, respectiv fiu, iar de aceast "nenelegere" ia not strinul Meursault n nchisoare, citind un articol de ziar, lipit de peretele celulei sale. Ciclul absurdului este termenul folosit de Albert Camus pentru a face referire la o parte din opera sa: Strinul (roman), Caligula (pies de teatru), Mitul lui Sisif (eseu), Nenelegerea (pies de teatru).

CONTINUTUL OPEREI

Actiunea romanului are loc in orasul Oran din nordul Algeriei, un loc tipic Africii mistuit de caldura in verile toride. Locuitorii acestiua sunt descrisi ca niste oameni simpi a caror viata se desfasoara monoton, ca o traditie, un ritual pe care il repeta la nesfarsit. In incipit mai este mentinat si faptul ca a fi bolnav este o dificultate deoarece sunt orae i locuri care te susin nboal, unde poi, ntr-un fel, s te lai n voia ei () Dar la Oran, excesele climei,importana afacerilor care se trateaz, insignifiana decorului, rapiditatea crepusculului i calitatea plcerilor, totul cere sntate zdravn. Vom remarca faptul ca aceasta precizare are rol anticipativ ce va dinamiza actiunea. Actiunea debuteaza in data de 16 aprilie cand Bernard Rieux, doctorul orasului, era preocupat de plecarea sotiei sale bolnave intr-o statiune de munte pentru a se recupera. Acesta gaseste in cabinetul sau, insa nu-I da prea mare importanta, deoarece portarul, domnul Michael, il asigura ca a fost doar un incident si ca este imposibil ca in cladire sa existe sobolani. In zilele urmatoare numarul sobolanilor ce ies la suprafata pentru a-si da ultima suflare creste alarmant. Autoritatile decid ca acestia sa fie adunati in fiecare dimineata si dusi la un crematoriu pentru a impiedica raspandire unor eventuale epidemii.

Dupa un timp numarul sobolanilor incepe sa scada fiind gasiti foarte rar prin oras, insa o molima necunoscuta se raspandeste in randul oamenilor, primul care moare fiind chiar portarul Michael. Oranul va intra in carantina, doctorul Castle depistand natura bolii si anume, ciuma. portile orasului se inchid, oameni bolnavi, oameni sanatosi, locuitori sau turisti sunt blocati aici. In inimile tuturor se naste teama provocata de amenintarea bolii si de faptul ca nu-i vor mai vedea rudele sau persoanele dragi, atat din interiorul orasului cat si din afara acestuia. Dupa luni intregi de carantina oamenii inceteaza sa mai fie egoisti in fata pericolului de a muri si incep sa pretuiasca tot ce au, tot ce le ofera acest oras, nu de mult unul banal, monoton. De-a lungul epidemiei parintele Paneloux a tinut mai multe slujbe de rugaciune in care a spus ca aceasta epidemie nu este decat un semn al raului punand seama pe faptul ca Dumnezeu ii pedepsea pe oameni pentru purtarile lor. Parintele Paneloux isi va schimba parerea datorita mortii unui tanar nevinovat, fiul lui M. Othon, motivand prin faptul ca trebuie sa alegi intre a crede in tot sau in nimic legat de Dumnezeu. Parintele se imbolnaveste ,insa, refuza sa fie consultat de un doctor. In cele din urma moare ,dar nu prezinta simptomele clasice ale ciumei astfel incat docotul Rieux il clasifica ca fiind un caz sub semnul intrebarii.

In final cazurile de ciuma de imputineaza, bolnavii recuperandu-se. Printr-un act oficial starea de carantina este anulata, portile orasului se redeschid dand tuturor libertatea de a circula. In acest context doctorul Rieux isi va dezvalui identitatea de narator . Romanul se incheie cu precizarea ca ciuma nu a fost inlaturata definitiv si oricand isi poate face aparitia, iar a lupta impotriva ei nu o poti face de unul singur, ci prin intermediul unui colectiv.

Citate semnificative
Mila te obosete cnd este nefolositoare. Cine putea s afirme, realmente, c eternitatea unei bucurii putea s compensese o clip a durerii umane? Pentru c ordinea lumii e reglat de moarte, poate e mai bine pentru Dumnezeu s nu crezi n el i s lupi din toate puterile mpotriva morii, fr a ridica ochii ctre cerul n care el tace. Dar nu felicitm un nvtor pentru c ne nva c doi i cu do fac patru. Va fi poate felicitat pentru c i-a ales aceast meserie frumoas.