1

PROFIL: RESURSE NATURALE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

CALIFICAREA: TEHNICIAN ÎN AGRICULTURĂ

PROIECT
PENTRU CERTIFICAREA COMPETENŢELOR
PROFESIONALE
NIVEL 4 DE CALIFICARE

ÎNDRUMĂTOR,
ELEV,

2019
 2

TEMA:
BOLILE FLORII - SOARELUI
 3

CUPRINS

1. Argument

2. Putregaiul moale al florii soarelui

3. Arsura bacteriana a florii soarelui

4. Mana florii soarelui

5. Putregaiul alb al florii soarelui

6. Patarea bruna si frangerea tulpinilor de floarea soarelui

7. Rugina florii soarelui

8. Putregaiul cenusiu al florii soarelui

10. Concluzii

11. Bibliografie
4
 5

ARGUMENT

Plantele agricole sunt afectate în dezvoltarea lor de la sămânţă până la recoltare

precu şi în perioada de păstrare, de numeroşi factori biologici şi abiotici care pot
influenţa sănătatea lor luată atât individual cât şi a culturii privită din punct de
vedere populaţional.
Floarea-soarelui face parte din ordinul Compositales (Asterales), familia
Compositae (Asteraceae), subfamilia Tubuliflorae, tribul Heliantheae, subtribul
Helianthinae, genul Helianthus1 L. Este nativă în America Centrala și de Nord și
răspândită pe tot globul în special pentru obținerea uleiului. Este o plantă ce se
cultivă pe suprafețe mari în țara noastră, mai ales în Dobrogea, Câmpia Română și
de Vest.
Prin industrializare se obține, în primul rând, uleiul, iar în urma acestui
proces rămân șroturile, utilizate în hrana animalelor. De asemenea, pălăriile rămase
în urma treierării și turtele de calitate inferioară rămase în urma extragerii uleiului
se folosesc ca furaje pentru animale. Turtele de calitate superioară se folosesc
pentru prepararea halvalei. Pentru că floarea soarelui este o plantă cu mult polen,
cultura este folosită și pentru producerea mierii de albină. Din cojile semințelor se
fabrică carbonat de potasiu, furfurol, dar și drojdie furajeră, plăci fibro-lemnoase,
alcool etilic, bioxid de carbon lichid și lignină.
Zone de favorabilitate cultivarii florii - soarelui
Floarea soarelui are parte de un mediu prielnic dezvoltării pe suprafețe întinse din
țara noastră, însă în unele zone se întâlnesc condițiile cele mai potrivite pentru
această plantă.
Zona I – Câmpia Română și Dobrogea pe solurile de tip cernoziom și Câmpia de
Vest;
Zona a II-a – Lunca Dunării;
 6

Zona a III-a – Câmpia Română și Dobrogea pe suprafețe neirigate cu soluri de tip

preluvosoluri roșcate și cernoziomuri, iar în Dobrogea și pe soluri bălane;
Zona a IV-a – Câmpia Găvanu-Burdea (cu asociații de vertisoluri), Câmpia Leu-
Rotunda și Câmpia Pleniţa (cu cernoziomuri levigate și preluvosoluri roșcate);
Zona a V-a – Câmpia Jijiei, podișul Bârladului și Câmpia Transilvaniei;
Zona a VI-a – Podișul Moldovenesc, Piemonturile Vestice și Piemontul Getic
sudic.
 7

Bacterioze
1. Putregaiul moale al florii soarelui – Erwinicarotovora pv. carotovora.
Boala a aparut pe floarea soarelui in 1968 in U.R.S.S., apoi in Italia si Iugoslavia.
In Romania agentul patogen al bolii a fost izolat de I. Zurini in 1975.
Simptome. Pe tulpinile de floarea soarelui bacteria produce pete mari de 2-30 cm
alungite, hidrozate apoi verzi-maslinii si in final negre. Maduva tulpinilor afectate
are culoarea neagra iar epiderma se exfoliaza usor in dreptul zonelor putrezite.
Calatidiile plantelor atacate prezinta achene cu epicarpul si continutul distrus,
putrezit. Pe timp ploios, boala evolueaza rapid, petele inconjura tulpina si aceasta
se frange. Acelasi putregai moale se poate observa si pe radacini.

Agentul patogen - Erwinia carotovora pv. carotovora (Jones) Bergey, Harrison,

Breed, Hammer et Hunton - fam. Enterobacteriaceae.
Bacteria are forma de bastonas cu capetele rotunjite, de 1-3 x 0,5-1 µm, cu cili
peritrichi, gram negativa si este foarte rezistenta la temperaturi scazute si
uscaciune.
Epidemiologie. Bacteria rezista in sol ca saprofita pe resturile vegetale care sunt in
cantitati mari in culturile cu tulpini frante si recoltate mecanic. Pe planta si intre
plante, bacteria este vehiculata de apa de ploaie si de vant.
Prevenire si combatere. Intrucat agentul patogen este comun la multe plante
cultivate din familia Solanaceae si Composeae, se recomanda alcatuirea unui
asolament de cel putin 4-5 ani fara floarea soarelui, cartof, morcov etc. In tarlalele
unde s-a manifestat atacul, se vor strange si arde resturile vegetale dupa recoltare
2. Arsura bacteriana a florii soarelui - Pseudomonas syringae pv. helianthi.
 8

Boala a fost descrisa in 1934 de Kawamura. In Romania, in 1981 C. Stancescu si

V. Severin au semnalat-o, iar studiile asupra agentului patogen le-au publicat in
1983.
Simptome. Pe frunzele tinere afectate apar pete mici brune, de forma neregulata si
inconjurate de un halo mai deschis la culoare. Pe frunzele mature petele sunt mai
mari, colturoase iar pe timp umed pe partea inferioara a frunzei, in dreptul petelor
apare exudatul bacterian. In conditii prielnice, pe vreme umeda, frunzele sunt
incretite intrucat tesutul vascular creste mai repede decat cel laminar apoi frunzele
devin brune-negricioase si se usuca. Pe petioluri apar pete alungite si chiar
crapaturi pline cu goma bacteriana.
Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. helianthi (Kawamura) Young Dye et
Wilkie - fam. Pseudomonadaceae. Bacteria aeroba, are celule monotriche, de
dimensiuni cuprinse intre 1,5-4 x 0,5-1 µm, este sensibila la uscaciune dar
rezistenta la ger.
Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin seminte sau prin
resturile de plante infectate ramase pe sol. In timpul vegetatiei bacteria este
vehiculata de apa de ploaie si de vant.
Prevenire si combatere. Semanatul florii
soarelui se va face numai cu samanta din
loturile semincere unde boala nu s-a
manifestat iar la recoltare resturile de plante
se vor arde. Asolamentul de 4-5 ani fara
floarea soarelui este absolut obligatoriu pentru
solele cu inocul infectios.
 9

Micoze
3. Mana florii soarelui - Plasmopara helianthi.
Mana a aparut la floarea soarelui la sfarsitul secolului XIX in America de Nord si
s-a raspandit in America de Sud, Asia, ajungand in 1940 in Europa. In Romania
este semnalata de E. Radulescu in 1946 pe samulastra de floarea soarelui si de
atunci s-a extins in toate culturile producand pagube de pana la 60 % (C. Raicu si
E. Banita, 1965) in functie de conditiile climatice ale anului agricol.
Simptome. Primele simptome se observa la plantele tinere ce apar din semintele
infectate. Aceste plante raman pitice (mosnegi), au talia de cel mult 25-30 cm, cu
internodii scurte, frunze mici, clorotice, incretite si prezinta un sistem radicular
slab dezvoltat (fig. 67). Aceste plante au pe fata superioara zone mai galbene, in
dreptul carora pe fata inferioara incepand de la petiol, de-a lungul nervurilor
principale si intre nervuri se formeaza o pasla alba, densa, miceliana. Plantele pot
forma calatidii mici, de 1-5 cm in diametru dar nu infloresc si nu dau seminte.
Plantele mature infectate mai tarziu, prezinta pe frunze pete galbene-untdelemnii
situate in special langa nervuri, zone care se brunifica in scurt timp. In dreptul lor,
pe fata inferioara, apare un puf alb micelian.
Plantele infectate mai tarziu, formeaza calatidii mai mici, infloresc inaintea
plantelor sanatoase si uneori pot fructifica dar, achenele sunt infectate fara sa
prezinte la exteriorul lor simptome de diagnostic diferentiat.
Agentul patogen - Plasmopara helianthi (Farl.)
Berl. et de Toni, fam. Peronosporaceae,
ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subincr.
Mastigomycotina.
Sifonoplastul ciupercii este hialin, se dezvolta in
spatiile dintre celule si trimite in celule haustori
 10

sferici, incolori sau galbui. Dupa o perioada de incubatie variabila ca lungime in

functie de temperatura, prin stomatele de pe partea inferioara a limbului frunzei,
ies grupuri de sporangiofori ramificati monopodial in treimea inferioara, lungi de
300-700 µm si lati de 10-15 µm. Ultimele ramificatii au 2-4 sterigme subtiri,
ascutite pe care se formeaza sporangii eliptici, incolori de 10-30 x 15-
26 µm (fig. 68).
In tesuturile necrozate, pe frunzele mature, in urma procesului de sexualitate apar
si oospori sferici de 23-32 µm in diametru, galben-aurii, prevazuti cu o membrana
groasa.
Epidemiologie. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin miceliul
parazit din achenele infectate si prin oospori ramasi in sol in resturile vegetale.
Intrucat nu se practica monocultura la floarea soarelui, principala sursa de infectie
in anul urmator o constituie semintele infectate.
In cursul perioadei de vegetatie, dupa aparitia primelor plante infectate au loc mai
multe infectii secundare datorita zoosporilor aparuti din zoosporangii vehiculati de
vant si de apa de ploaie de pe frunzele infectate ale “mosnegilor”. Numarul
infectiilor secundare este in corelatie directa cu frecventa precipitatiilor si cu
temperatura care, daca este optima (16-18oC) favorizeaza eliberarea din
zoosporangi a 7-10 zoospori de 7,5-12 x 7-9 µm, ce pot
produce infectii sistemice, deci indiferent de numarul de
pete de pe frunzele unei plante, achenele obtinute de la
acestea vor fi infectate.
Agentul patogen mai poate ataca si alte plante din
familia Compositae.
Prevenire si combatere. Intrucat boala se transmite prin
seminte, principala grija este ca acestea sa provina din
 11

loturi semincere unde agentul patogen nu a fost prezent. Inginerii aprobatori vor
respinge de la certificare solele unde s-a gasit chiar numai 1 plantaha infectata
primar, deoarece aceasta are un imens potential infectios. Pe terenurile unde s-a
constatat prezenta agentului patogen nu se va reveni cu floarea soarelui decat dupa
7-8 ani. Loturile semincere vor fi corect erbicidate, izolate spatial la cel putin 500
m de alte lanuri de floarea soarelui si vor fi urmarite sub aspectul semnalarii manei
pana la recoltare.
Recoltarea florii soarelui se va face la momentul optim pentru a se evita scuturarea
achenelor si deci aparitia samulastrei in anul urmator care ar putea fi o sursa de
infectii primare.
Cea mai eficienta metoda este insa cultivarea de soiuri rezistente.
Tratarea semintelor este eficienta cand se face cu: Ostenal MT 75 PUS-4 kg/t sam.;
Galben Super SD-4 kg/t sam.; Apron 35 SD-4 kg/t sam.; Apron XL 350 ES-3 l/t
sam.; Galben 35 SD-4 kg/t sam.
4. Putregaiul alb al florii soarelui - Sclerotinia sclerotiorum.
Boala a fost descrisa in 1886, in Franta de catre A. de Bary, apoi ea s-a extins in
toate tarile din Europa trecand chiar si in America de Nord si Australia. Inca din
1933, in toate lucrarile Starii fitosanitare apare inclusa boala ca producand pagube
mari in special la floarea soarelui, pagube evaluate la 60-70 % din potentialul
productiv al culturilor. In anul 1996, in Moldova au fost inregistrate pagube de 70-
80 % din productie.
Simptome. Boala afecteaza radacinile, tulpinile, calatidiile si achenele, fiind
favorizata de cantitatea mare de precipitatii din toamna desi pot fi atacate si
plantele in stadiu de cotiledoane. Primele simptome se observa pe axul hipocotil
unde apar pete galben-brune ce pot inconjura tulpina si in acest caz tanara plantula
putrezita cade si piere.
 12

O a doua faza de atac se observa cand plantele au

90-100 cm inaltime si incep sa formeze calatidii.
Pe aceste plante, la colet, apare o zona sau un inel
de mucegai de inaltime variabila, sub care
tesuturile sunt putrezite, vasele conducatoare
invadate de miceliu iar planta sufera o ofilire
totala si se usuca (fig. 69). In cazul in care atacul
este numai partial si intervine o vreme secetoasa,
ciuperca va evolua numai in interiorul tulpinii, distruge maduva, putrezeste
parenchimul si produce in final fracturarea plantei. Dupa formarea calatidiilor
boala poate afecta curbura tulpinii cand, datorita putrezirii acesteia calatidiile vor
cadea in intregime pe sol. La soiurile la care dupa ce calatidiul se apleaca si axul
tulpinii este asezat sub nivelul marginilor acestuia, in cavitatea ce apare, se aduna
apa din precipitatii si in acest fel apar conditii optime pentru infectarea calatidiilor
prin partea lor inferioara. La inceput apar pete de decolorare, apoi acestea se
maresc, devin brune iar tesuturile calatidiilor putrezesc umed si intre randurile de
achene apare un mucegai alb, dens, care prin deshidratare va forma scleroti in
forma de retea (fig. 70).
Achenele de pe calatidiile infectate au coaja decolorata, patata, lipsita de luciu, se
crapa foarte usor iar cotiledoanele sunt brune, acoperite de miceliu si cu un gust
ranced. Aceste achene au capacitatea germinativa scazuta.
Dupa caderea achenelor si a alveolelor lor, din fostul calatidiu raman doar
fasciculele de vase conducatoare, lemnoase, alcatuind un aspect parazitar
numit “matura”(fig. 71).
Agentul patogen - Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de By. - fam. Sclerotiniaceae,
ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subincr. Ascomycotina.
 13

Talul ciupercii este bogat ramificat, hialin, saprofit

sau parazit in vasele conducatoare unde produce o
traheomicoza. Prin intreteserea miceliului si
deshidratarea sa, pe tulpini, in maduva calatidiului
sau chiar pe calatidiu printre achene apar sclerotii de
culoare neagra la exterior (paraplectenchim) si alba
la interior (prosoplectenchim). Sclerotii formati la
exteriorul tulpinii sau a calatidiului pot sa cada si sa infesteze solul in care ei raman
viabili 6-8 ani (fig. 70). In anul urmator din scleroti pot porni direct hife miceliene
de infectie sau daca sclerotii au fost acoperiti de sol umed (6-8 cm) in primavara ei
genereaza apotecii in forma de palnie, cu diametrul de 4-8 mm, de culoare cenusie.
Apotecia este tapetata cu un strat de asce de 130-138 x 8-10 µm printre care se
gasesc numeroase parafize filiforme. Ascele au cate 8 ascospori unicelulari, ovoizi,
asezati pe un rand si de dimensiuni cuprinse intre 9-12 x 6,5 µm. Piciorul apoteciei
are 1-5 cm lungime sustinand apotecia ce se gaseste la nivelul solului. La
maturitate ascosporii sunt proiectati la cativa centimetri inaltime si pot fi luati de
curentii de aer si isi pastreaza viabilitatea pana la 60 zile daca temperaturile
oscileaza intre 20-25oC. Temperaturile sub 20oC scad viabilitatea ascosporilor dar
la temperatura de 25oC pot germina si produce infectii in 4 ore de la ajungerea lor
pe planta.
Epidemiologie. Agentul patogen este adus in cultura odata cu semintele infectate
care nu-si pierd germinatia. Sclerotii care au dimensiuni mici, asemanatoare
semintelor nu pot fi selectati si vor constitui o sursa importanta de infectie.
Sclerotii ramasi in sol rezista pana in anul urmator cand pot produce infectii direct
prin micelii sau prin ascosporii de pe apotecii. Aceste infectii se pot realiza pe
samulastra de floarea soarelui sau pe unele plante ce fac parte din numeroasele
gazde ale acestui agent patogen.
 14

De la planta la planta agentul patogen poate fi vehiculat de curentii de aer ce

antreneaza fragmente miceliene de la plantele infectate bazal.
Din cercul de plante gazda fac parte toate legumele radacinoase, bulbifere sau
tuberculifere, la care dupa infectiile din camp boala continua in silozuri putrezind
materialul depozitat. Sunt afectate de acest agent patogen si o multitudine de specii
ale plantelor floricole.
Prevenire si combatere. Agentul patogen este deosebit de polifag asa incat o sola
puternic infestata cu scleroti va trebui cultivata cel putin 4-5 ani cu cereale paioase,
apoi cu plante prasitoare si abia dupa 7-8 ani se va putea reveni cu floarea soarelui.
Sclerotii isi pastreaza viabilitatea cel putin doi ani, insa pe buruienile din culturile
de cereale ce urmeaza in asolament dupa floarea soarelui, agentul patogen
formeaza noi generatii de scleroti ce mentin potentialul infectios al solei multi ani.
Nu se vor cultiva cu floarea soarelui terenurile umede care au o textura argiloasa
decat daca este asigurata drenarea excesului de umiditate. Ingrasamintele organice
se vor aplica la planta premergatoare iar la cultura de floarea soarelui se vor aplica
in mod echilibrat numai ingrasaminte minerale.
Samanta trebuie sa provina din loturi semincere sanatoase, certificate si
eventual “aleasa la masa” daca se seamana suprafete mici. Inainte de semanat se
vor aplica tratamente seminale cu fungicide sistemice din diferite grupe
ca: Gr.C: Tiradin 70 PUS-3 kg/t sam.;Tiradin 500 SC-3 kg/t sam.; Gr.D: Bavistin
50 WP-2 kg/t sam.; Bavistin FL-2 l/t sam. (1,5 l/ha); Benlate 50 WP-2 kg/t sam.;
Metoben 70 PU- 2 kg/t sam; Gr.G:Ronilan 50 WT-2 kg/t sam.; Rovral 50 WP-2
kg/t sam.; Rovral 50 PU-2 kg/t sam.; Sumilex 50 FL-2 l/t sam.; Sumilex 50 PU-1
kg/t sam.; Sumilex 50 WP-1 kg/t sam.; Gr.H: Galben Super SD-4 kg/t
sam.; GR.L: Ostenal MT 75 PUS-4 kg/t sam.; Ostenal MT-4 kg/t sam.; Ostenal C
75 PUS-4 kg/t sam.; Rovral TS-2 kg/t sam.; Tiracarb 600 SC-2,5 l/ha sam.;
 15

Tiramet 60 PTS- 2,5 kg/t sam.; Tiramet 600 SC-2,5 l/t sam.; Gr.N: Trichosemin
25 PTS (pentru toate ciupercile) - 4 kg/t sam
Tratamentele seminale asigura sanatatea plantelor in prima parte a perioadei de
vegetatie dar, daca incepand cu lunile iulie-august cad precipitatii de peste 100
mm, iar temperaturile sunt in jur de 20-25oC, atacul la calatidii nu poate fi evitat. In
vegetatie se poate aplica produse din grupele: Gr.D: Bavistin FL- 1,5
l/ha;Bavistin DF-2 kg/ha; Bavistin 50 WP-2 SC-1,5 l/ha; Benomyl 50 WP-1,5
kg/ha; Benlate 50 WP-1,5 kg/ha; Carbendazin 500 SC-1,5 l/ha; Carbiguard 500
SC-1,5 l/ha trat; Goldazin 500 SC-1,5 l/ha; Topsin 70 PU-1 kg/ha; Gr.G: Ronilan
50 DF-1 kg/ha (2 trat.); Ronilan 50 WP 1 kg/ha; Rovral 50 WP- 1 kg/ha; Rovral 50
PU-1 kg/ha; Sumilex 50 Fl-1 l/ha; Sumilex 50 WP-1 kg/ha; Gr.I: Magnate 50
ECNA-1 l/ha; Gr.J: Mirage 45 EC-1 l/ha; Punch 40 EC-1 l/ha; Sportak 45 EC-1
l/ha; Gr.L: Alert- 0,6 l/ha; Alto combi-0,5 l/ha; Bumper Forte 1 l/ha; Calidan SC-2
l/ha; Konker-1,25 l ha (t.p. 21 z.); Sanazole Combi-1 l/ha.
Amelioratorii romani au reusit sa creieze o serie de hibrizi foarte productivi, totusi
pana la aceasta data nu se cunosc soiuri sau hibrizi rezistenti la aceasta boala si
numai aplicarea unei tehnologii corecte si respectarea recomandarilor luptei
integrate poate limita pagubele produse de agentul patogen
5. Patarea bruna si frangerea tulpinilor de floarea soarelui -Diaporthe
helianthi.
Aceasta boala este una dintre cele mai recent aparute la culturile de floarea
soarelui. A fost semnalata in 1980 in Voevodina - Iugoslavia, de unde s-a extins si
a aparut in Ungaria, Romania, Bulgaria, Italia si Franta.
In Romania este semnalata in toate judetele cultivatoare de floarea soarelui iar
pagubele ce pot fi inregistrate sunt variabile fiind in functie de conditiile climatice
ale zonei si de sensibilitatea hibridului sau a soiului cultivat.
 16

Simptome. Boala se manifesta pe frunze si tulpini, rareori pe calatidii. Atacul pe

frunze incepe de la varful lor printr-o decolorare ce se extinde spre petiol si spre
marginile frunzei. Zona atacata se brunifica, datorita tesuturilor necrozate iar
ciuperca ramane viabila in zona mare de decolorare ce inconjura petele brune.
Pe tulpini apar pete brune ce se extind concentric pana acopera tulpina de jur
imprejur. In dreptul petelor sunt distruse toate tesuturile asa incat la cea mai mica
adiere de vant si sub greutatea calatidiilor plantele se frang.
Agentul patogen - Diaporthe helianthi Muntanola Cvetkovic, Mihaljcevic et
Petrov. cu f.c. Phomopsis helianthi Munt. - Cvetk., Mihalj. et Petr.
fam. Diaporthaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subincr. Ascomycotina.
Ciuperca prezinta un tal filamentos cu crestere rapida si extindere radiara in
tesuturile parazitate. In tesuturile brunificate ale tulpinilor frante apar picnidii cu
picnospori de tip Phomopsis ce pe vreme umeda sunt eliminati sub forma unor
cordoane subtiri, vizibile cu ochiul liber.
In resturile vegetale inglobate in straturile superficiale ale solului pana in
primavara urmatoare se diferentiaza periteciile care au un gat lung prin care se
elimina ascele ce au 8 ascospori bicelulari.
Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen in cultura este asigurata de
picnosporii care sunt vehiculati de apa de ploaie si de vant. De la un an la altul
persistenta agentului patogen este asigurata de miceliile saprofite din resturile de
plante bolnave, pe care se diferentiaza periteciile cu asce si ascospori.
Prevenire si combatere. Atacul acestui patogen poate fi prevenit prin masuri
agrotehnice ca: ingroparea adanca a resturilor atacate, rotatia culturilor si
semanatul la timpul optim. La hibridul Sorem, la semanatul prea devreme se poate
inregistra un atac puternic in urma caruia pierderile pot fi de cel putin 30-65 % din
productie, in schimb la hibridul Felix chiar fara sa fie tratat se inregistreaza pagube
 17

de numai 5-7 % din productie. In cazul in care se aplica cel putin 2 tratamente cu
fungicide sistemice pagubele vor fi de cel mult 8 % la hibridul Sorem.
In urma cercetarilor intreprinse de dr. V. Jinga s-a stabilit schema de aplicare a
tratamentelor chimice care prevede 3 tratamente in epoci diferite: a - 8-10 perechi
frunze; b - tratament preforal la aparitia florilor ligulate si c - tratament la 10-15
zile dupa sfarsitul infloritului. Cele mai bune rezultate s-au obtinut cand se executa
cu: produse sistemice la tratamentul a, amestec de fungicide sistemice si contact la
tratamentul b si tratamentul c cu fungicide de contact. In cazul in care s-au folosit
produsele Metoben 70 PU, Fundazol 50 WP, Benlate 50 WP -1,5 kg/ha, Rubigan-
1 kg/ha, Punch 40 EC-0,4 kg/ha sau Konker-1,25 kg/ha nu s-a inregistrat nici o
planta franta la unitatea de suprafata, cu toate ca experienta a fost efectuata pe un
sol cu un mare potential infectios (V. Jinga, teza de doctorat).. Ultimele
recomandari adauga acestor substante pe cele din grupele:: Gr.D: Bavistin DF-1,5
kg/hatrat.; Bavistin FL 1,5 l/ha; Goldazim 500 SC 1,5 l/ha; Carbiguard 500 SC-1,5
l/hatrat.; Benomyl 50 WP-1,5 kg/ha; Efomyl 50 WP-1 kg p.c.ha (t.p. 18 z.); Topsin
70 PU-1 kg/ha; Gr.I: Corbel EC 0,4-0,8 l/ha; Gr.J: Baycor 300 EC-2 l/ha (t.p. 28
z.); Impact 125 SC-1,5 l/ha (t.p. 42 z.); Mirage 45 EC-1 l/ha; Punch 40 EC-0,4
l/ha; Sportak 45 EC 1 l/ha; Trifmine 30 WP-1,0 kg/ha (2 trat.); Gr.L: Alert-
0,6 l/hatrat.; Alto Combi 420-0,5 l/hatrat.; Calidan SC-2 l/ha (t.p. 21 z.);
Konker-1,25 l/ha (t.p. 21 z.).
6. Rugina florii soarelui - Puccinia helianthi.
Boala descrisa in 1922 de catre Schweinitz este astazi raspandita in toata Europa,
America, Africa de Nord si Australia pe floarea soarelui dar si pe alte 16 specii ale
genului Helianthus.
Simptome. Boala apare primavara, pe frunzele tinere sub forma de pete mici,
circulare, galbui. In acest stadiu pagubele sunt mici si de cele mai multe ori boala
trece neobservata. In cursul verii si spre toamna, pe frunzele mature apar puncte de
 18

decolorare in dreptul carora pe fata inferioara apar pustule pulverulente brune sau
negre. Aceste pustule pot fi intalnite chiar si pe bracteele din jurul calatidiilor (fig.
72).
Agentul patogen - Puccinia helianthi Schw. - fam. Pucciniaceae,
ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subincr. Basidiomycotina.
Ciuperca este autoica si macrociclica avand aparatul vegetativ un tal filamentos,
galbui sau hialin, ce se dezvolta intercelular si se hraneste prin haustorii ce patrund
in celule.
Pe frunzele tinere ciuperca formeaza picnidiile cu picnospori si ecidiile de
tip Aecidium, cu ecidiospori elipsoidali sau poliedrici, galben-portocalii.
In pustulele de pe fata inferioara a frunzelor se
gasesc uredosporii galbeni-bruni, sferici sau
ovali, de 24-27 x 18-20 µm cu episporul fin
echinulat. Teliosporii bruni, bicelulari, cu
celula superioara prevazuta cu perete gros si o
papila germinativa au un peduncul fragil. Din
teliospori in primavara in urma germinatiei vor
aparea epibazidiile cu bazidiospori mici,
unicelulari si hialini.
Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen de la un an la altul este asigurata
de teliosporii de pe seminte sau din sol care sunt foarte rezistenti la temperaturi
scazute. In cursul anului agricol, in prima parte, raspandirea agentului este
asigurata de picnospori apoi de ecidiospori si de uredospori.
Prevenire si combatere. Respectarea tehnologiei de cultura si tratamentul seminal
poate preveni atacul acestui agent care, desi are mai multe rase fiziologice nu
produce pagube mari. Soiurile si hibrizii omologati pentru cultura sunt destul de
rezistenti fata de acest agent.
 19

7. Putregaiul cenusiu al florii soarelui - Botrytis cinerea.

Boala este cunoscuta si sub numele de putregaiul calatidiilor de floarea soarelui dar
agentul patogen ataca si numeroase alte plante de cultura sau plante ornamentale,
leguminoase furajere, ricin etc.
In anii cu toamne foarte bogate in precipitatii, boala poate produce pagube mari,
asa cum a semnalat Ana Hulea in 1940.
Simptome. Agentul patogen paraziteaza numai calatidiile incepand cu partea lor
inferioara, unde produce pete brune ce se pot confunda cu cele produse
de Sclerotinia sclerotiorum, dar sunt mai strict delimitate. In dreptul petelor, pe
tesuturile moi si putrede apare o eflorescenta cenusie (fig. 72). Boala poate sa
cuprinda intreg calatidiul si chiar la suprafata achenelor apare o culoare cenusie-
verzuie iar intre achene apar scleroti mici, negri.
Semintele au suprafata patata, fara luciul
caracteristic si cad usor din alveolele lor.
Cotiledoanele sunt sistave, amare, iar
semintele isi pierd partial capacitatea de
germinatie.
Agentul patogen - Botrytis cinerea Pers. -
fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales,
cl. Hyphomycetes,
subincr. Deuteromycotina.
Talul filamentos al agentului patogen este gros, bogat ramificat si cu un continut
granulat in celule. Miceliul se extinde intercelular in zona vaselor conducatoare din
tesuturile parazitate, vase pe care le ocupa producand ofilirea plantelor. Agentul
secreta enzime capabile sa dizolve celuloza si lignina.
Conidioforii ce apar ca o eflorescenta cenusie, sunt lungi, bruni, grosi la baza si
mai subtiati si hialini spre varf. In treimea lor superioara se ramifica iar pe
 20

ramificatii apar mici proeminente ce sustin numeroase conidii grupate in ciorchine.

Conidiile sunt unicelulare, sferice sau eliptice de 9-15 x 6,5-10 µm prevazute cu o
membrana dubla, incolora initial, apoi galbui. Aceste conidii sunt foarte rezistente,
ele asigurand pentru anul urmator potentialul infectios al solului.
Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la o planta la alta este asigurata de
conidiile ce sunt usor luate de vant, insecte sau de picaturile de ploaie si pot
germina imediat, formand un miceliu infectios cu patrundere activa prin tesuturile
pe care a ajuns.
De la un an la altul potentialul infectios a solei este asigurat de conidiile aparute
sau de microscleroti.
Agentul patogen poate fi adus intr-o noua cultura odata cu semintele infectate sau
infestate.
Prevenire si combatere. Respectarea cu strictete a tuturor verigilor prevazute in
tehnologia de cultura a florii soarelui poate preveni atacul patogenului.
Tratarea semintelor cu fungicide sistemice care se face obligatoriu pentru ceilalti
agenti patogeni este eficace si impotriva lui Botrytis cinerea.
Culturile semincere trebuie sa li se asigure o izolare partiala de cel putin 500 m fata
de alte culturi de floarea soarelui sau fata de culturi cu plante din cercul de gazde al
patogenului.
 21

Norme SSM
MĂSURI LA UTILIZAREA PRODUSELOR DE UZ FITOSANITAR
1. Tratările chimice ale culturilor se va efectua doar după cercetările
prealabile şi determinarea de către specialişti în protecţia plantelor a oportunităţii
acestor tratări.
Se interzice tratarea cu produse de uz fitosanitar a terenurilor ce nu
necesită tratări.
2. Pînă la aplicarea produsului, conducătorul lucrărilor este obligat să se
convingă că preparatul este utilizabil, ambalajul produsului nu este deteriorat. În
cazuri suspecte trebuie selectate probe în scopul investigaţiilor toxicologice în
laboratoarele acreditate.
3. La efectuarea lucrărilor se va ţine cont de asigurarea dimensiunii zonei de
protecţie sanitară pînă la spaţiul locativ, locurile de recreaţie, sursele de apă.
Concomitent se ia în consideraţie "roza vînturilor" şi posibilitatea schimbării
direcţiei vîntului în perioada efectuării lucrărilor de protecţie a plantelor, în scopul
excluderii poluării cu pesticide a aerului, bazinelor acvatice, locurilor de aflare a
oamenilor şi teritoriilor aferente.
4. Se atenţionează, în special respectarea dozelor de produse de uz fitosanitar,
normele de consum al soluţiilor de lucru, precum şi multiplicitatea stropirilor. Se
interzice categoric depăşirea normei de consum a produselor de uz fitosanitar şi
multiplicitatea stropirilor, stipulate în Registrul de Stat.
5. Tratarea semănăturilor cu produse de uz fitosanitar se efectuează în
termenele recomandate, în special, se respectă cu stricteţe termenele ultimilor
tratări pînă la recoltare. În toate cazurile produsele de uz fitosanitar se utilizează în
corespundere cu biologia culturii şi organismelor nocive, selectînd din cele
recomandate termenele optime.

ECHIPAMENT DE PROTECŢIE INDIVIDUALĂ A LUCRĂTORILOR

1. Pentru evitarea pătrunderii produselor de uz fitosanitar în organism prin
piele, organele de respiraţie şi cavitatea bucală, lucrătorii trebuie asiguraţi cu
mijloace de protecţie individuală.
2. Fiecărui lucrător pentru perioada de lucru cu produsele de uz fitosanitar se
eliberează un set de echipament de protecţie
individuală: îmbrăcăminte, încălţăminte, aspirator, mască antigaz, ochelari-
protectori, mănuşi, conform Criteriilor de acordare gratuită a echipamentului
individual de protecţie şi de lucru şi alimentaţiei de protecţie şi a preparatelor
vitaminoase, aprobate prin ordinul nr. 40 din 16.08.01 al Ministerului Muncii şi
Protecţiei Sociale (Monitorul Oficial, nr. 33 - 35 din 07.03.02, art. 70). Pentru
 22

măştile antigaz şi respiratoare se eliberează cutii şi boxe de schimb respective

pentru categoriile de preparate utilizate.
3. Persoanele responsabile de efectuarea lucrărilor de fumigare sînt obligate
să perfecteze paşapoarte pentru fiecare mască antigaz, indicînd condiţiile şi
normele de exploatare a măştii (denumirea preparatului şi a amestecurilor lor,
modul de utilizare, numărul de ore lucrate).
4. Echipamentele de protecţie individuală se selectează în funcţie de
proprietăţile fizico-chimice şi toxice ale pesticidelor, formele lor preparative
(lichide, solide etc.), condiţiilor de muncă, precum şi în conformitate cu mărimea
hainelor şi încălţămintei fiecărui lucrător. Selectarea echipamentelor de protecţie
individuală se efectuează de către persoanele responsabile pentru efectuarea
lucrărilor cu pesticidele.
5. Echipamentele de protecţie individuală se păstrează în încăperi aparte, în
dulapuri individuale. Este interzisă păstrarea echipamentelor de protecţie
individuală împreună cu produsele de uz fitosanitar şi fertilizanţi. Se interzice
folosirea echipamentelor de protecţie individuală după terminarea lucrărilor de
protecţie.
6. La lucrările cu preparate lichide (prepararea soluţiilor de lucru, alimentarea
stropitorilor, stropirea etc.) se utilizează îmbrăcăminte specială din
pînză cauciucată şi cizme de cauciuc.
7. La lucrările cu produsele de uz fitosanitar solide în calitate de încălţăminte
specială se folosesc cizme de piele.
8. Pentru protecţia mîinilor la lucrările cu concentrate de emulsie, paste,
soluţii şi alte forme preparative lichide ale produselor de uz fitosanitar se folosesc
mănuşi de cauciuc, la lucrările cu pesticide solide - mănuşi din bumbac impregnate
cu soluţie specială sau acoperite cu peliculă. Este interzisă folosirea în aceste
scopuri a mănuşilor medicale.
9. Echipamente de protecţie individuală, după fiecare schimb de lucru trebuie
curăţite. Ele se scot în ordinea următoare: mănuşile se spală preventiv în soluţie
dezactivantă (lapte de var, soluţie de 3-5% de sodă calcinată), se clătesc în apă,
apoi se scot cizmele, combinezonul, ochelarii de protecţie şi respiratorul, iarăşi se
spală mănuşile în soluţie dezactivantă, se clătesc în apă şi apoi se scot de pe mîini.
10.. Ecipamentele de protecţie individuală se spală periodic, însă nu mai rar
decît după 6 zile de lucru.
MĂSURILE LA DEZACTIVAREA MIJLOACELOR DE TRANSPORT,
UTILAJULUI, AMBALAJELOR, ÎNCĂPERILOR ŞI ECHIPAMENTELOR DE
PROTECŢIE INDIVIDUALĂ
1. Maşinile agricole, utilajul de depozit şi mijloacele de transport, poluate cu
pesticide se supun dezinfectării (neutralizării). Măsurile de dezinfectare
(neutralizare) se efectuează cu utilizarea echipamentelor de protecţie individuală la
 23

aer liber, pe terenuri special amenajate şi autorizate în ordinea stabilită de

legislaţia în vigoare.
Se interzice categoric efectuarea acestor lucrări în apropierea surselor de apă, pe
malul lacurilor, rîurilor etc.
2. Maşinile, utilajul (stropitorile, generatoarele de aerosoli, instalaţiile de
preparare a soluţiilor de lucru, transportul auto etc.) se dezactivează în următoarele
cazuri:
* pînă la începutul lucrului cu alt preparat chimic;
* înainte de reparaţie;
* înainte de schimbarea pieselor de rezervă;
* înainte de efectuarea asistenţei tehnice a maşinilor şi agregatelor;
* pînă la conservarea provizorie a maşinilor şi agregatelor;
* în caz de poluare puternică sau stare avariată a maşinilor;
* în caz de reutilare a maşinilor pentru transportare a produselor de uz
fitosanitar;
* după finisarea lucrărilor cu produsele de uz fitosanitar.
3. După finalizarea lucrărilor de încărcare-descărcare, transportare a
pesticidelor, la posturile de tratare a seminţelor, precum şi de preparare a soluţiilor
de lucru şi momelilor otrăvitoare, maşinile şi dispozitivele, echipamentele de
protecţie individuală, utilajul trebuie curăţat şi spălat minuţios, inactivat de
resturile de produse de uz fitosanitar, iar ambalajul, soluţiile de lucru neutilizate,
apele reziduale şi solul în locurile unde s-au efectuat aceste lucrări (în caz că a fost
contaminat de pesticide) trebuie supuse neutralizării.
 24

CONCLUZII
Floarea soarelui are un spectru larg de utilizări, putând fi folosită întreaga
plantă și fiind în același timp și o plantă meliferă. Cererea pentru uleiul de floarea
soarelui este una ridicată, iar tehnologia cultivării sale este mecanizată în
întregime, astfel că nu ridică probleme cultivatorului. În plus, planta este foarte
bine adaptată în țara noastră, potențialul de producție fiind mare. Nivelul prețului
la produs este bun, astfel încât cultivarea acestei plante este profitabilă.
În comparație cu alte culturi oleaginoase, floarea soarelui asigură un
randament maxim de ulei la o unitate de suprafață. Semințele din soiuri moderne și
hibrizi conțin 50-54 % grăsimi cu proprietăți gustative și nutritive înalte.
Importanța culturii de floarea soarelui este dată de utilizarea ei largă în alimentația
omului, dar și în hrana animalelor, având inclusiv utilizări industriale și
energetice.
Uleiul de floarea soarelui este folosit în mod special în alimentația oamenilor
pentru că are o calitate superioară, o culoare, un gust și un miros plăcute. Este
considerat unul dintre cele mai bune uleiuri vegetale, având un conținut ridicat de
acizi grași nesaturați. Are un conținut scăzut de grăsimi saturate și colesterol și un
conținut ridicat de vitamine – E, B5, B3, B1, K, A și D. Are un punct ridicat de
fumegare – 207 grade Celsius pentru uleiul nerafinat și 230 pentru uleiul rafinat.
Și semințele de floarea soarelui pot fi consumate ca atare asigurând în jur de 550
de calorii la 100 de grame consumate. Ele se folosesc și în amestecuri de semințe și
fulgi pentru micul dejun, dar și în produse de patiserie și panificație.
Turtele și șroturile provenite în urma procesării plantelor sunt folosite în
alimentația animalelor, la fel și cojile sau calatidiile. Floarea soarelui are și utilizări
industriale, ea fiind o sursă primă pentru producerea săpunurilor, detergenților,
vopselelor, cosmeticelor, articolelor de toaletă, preparatelor farmaceutice, dar și în
 25

fabricarea pesticidelor. Totodată, uleiul de floarea soarelui are proprietăți fizice

similare cu cele ale carburantului diesel, așadar această plantă are și utilizări
energetice.
La nivel mondial, cei mai mari producători de floarea soarelui sunt Ucraina,
Rusia și China. România se află pe locul patru la nivel mondial, după aceste țări.
 26

BIBLIOGRAFIE
1. Gheorghe Valentin Roman, Fitotehnie,ed.Universitara,Bucuresti 2015
2. Mircea Segarcean, Fitopatologie, ed.Mirton, Bucuresti 2006
3. Norme de sanatate si securitate a muncii, Bucuresti 2010.