Primul Razboi Mondial

(1914-1918)
Cauze:
 contradictiile dintre marile puteri;
 concurenta coloniala;
 divizarea europei si a lumii in 2 blocuri militare.
Pretext:
La 28 iunie 1914, la Sarajevo, a fost asasinat impreuna cu sotia sa, Franz
Ferdinand, printul mostenitor al Austro-Ungariei. Pe 28 iulie, Austro-Ungaria,
sustinuta de Germania, a declarat razboi Serbiei, care era sustinuta de Rusia.
Caracteristici:
 razboi mondial, deoarece a angrenat state de pe toate continentele;
 razboi total, deoarece toate resursele umane si materiale au fost puse in
slujba razboiului:
 industria a trecut de la productia civila la una de razboi;
 toti barbatii cu varste de pana la 50 de ani au fost chemati sub arme.
Tabere combatante:
1. Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia)
2. Antanta (Anglia, Franta, Rusia, Italia, Grecia, Serbia, Japonia, SUA)
Desfasurare:
Razboiul s-a desfasurat:
a) pe 2 fronturi principale:
 frontul de V (Belgia, Franta)
 frontul de E (Prusia Orientala)
b) pe fronturi secundare:
 Italia
 Romania
 Grecia
 Serbia
 Caucaz
 Africa
Tactica de lupta:
 Razboiul fulger, de miscare, care a fost folosit de Germani in 1914, 1916
si in primavara anului 1918;
 Razboiul de pozitii/de transee, care era un razboi static.
 Armata Puterilor Centrale nu putea duce un razboi de lunga durata deoarece
nu dispuneau de resurse umane si materiale, asa cum aveau statele Antantei, in
special Franta si Marea Britanie, care erau mari puteri coloniale.
Cele mai importante batalii de pe frontul de V au fost cele de la Marna (1914
si 1918) si Verdun si Somme (1916). De fiecare data, Puterile Centrale au atacat,
iar francezii s-au aparat.
Pe frontul de E, cele mai importante batalii au fost cele de la Tannenberg si
lacurile Mazuriene, cand ofensiva armatei ruse a fost stopata de trupele
germane.
In toamna anului 1917, ca urmare a revolutiei Bolsevice condusa de
Lenin, Rusia a iesit din razboi, semnand in februarie 1918, Tratatul de Pace de la
Brest-Litovsk. Drept consecinta, frontul de E a cazut, operatiunile militare
continuand pana la sfarsitul razboiului doar pe frontul de V.
Pe parcursul anului 1918, Bulgaria, Turcia, Austro-Ungaria au iesit din
razboi, si drept urmare, la 12 noiembrie 1918, Germania a capitulat si a semnat
cu Antanta Armistitiul de la Compiegne.
Primul Razboi Mondial a cauzat cca 10 mil de morti, peste 20 mil de
raniti si mari pagube materiale.
 Participarea Romaniei la Primul Razboi Mondial

Intre anii 1914-1916, Romania a adoptat o neutralitate activa fata de

razboi, ea demarand negocieri cu cele 2 tabere pentru recunoasterea dreptului
sau istoric asupra Bucovinei si Transilvaniei, care se regaseau in Imperiul
Austro-Ungar.
La inceputul lunii august 1916, Romania a semnat un tratat de alianta cu
Antanta, deoarece i-au fost recunoscute drepturile asupra celor 2 provincii.
Conform tratatului, Antanta se obliga sa sustina Romania cu armament, sa
deschida noi fronturi in S peninsulei Balcanice si in N Bucovinei, si sa debarce
in Dobrogea. De asemenea, Romania se obliga sa declare razboi Austro-
Ungariei si sa patrunda in Transilvania.
Campania militara a armatei romane din toamna anului 1916, incheiata
dezastruos, ca urmare a infrangerilor suferite la Turtucaia, Flamanda, Targu-Jiu,
a avut drept consecinta intrarea a 2/3 din teritoriul Romaniei, inclusiv
Bucurestiul, sub ocupatia militara a Puterilor Centrale, autoritatile romanesti si o
parte a populatiei civile retragandu-se in Moldova.
In iarna anului 1916-1917, armata romana a fost refacuta si reorganizata
cu sprijinul unei misiuni franceze, condusa de generalul Henri Berthelot. Acest
lucru a permis ca in vara anului 1917, impreuna cu trupe rusesti, armata romana
sa obtina victoriile de la Marasti, Marasesti si Oituz.
Ca urmare a iesirii Rusiei din razboi in urma Revolutiei Bolsevice din
octombrie-noiembrie 1917, Romania a fost obligata sa intrerupa operatiunile
militare si sa incheie cu Puterile Centrale, Tratatul de Pace de la Buftea-
Bucuresti din mai 1918. Prin acest tratat, Romaniei i-au fost impuse mai multe
conditii dure:
 Demobilizarea armatei romane;
 Bulgaria obtinea Dobrogea;
 Austro-Ungaria primea arcul sudic al Carpatilor;
 Germania impunea un monopol de exploatare economica pe 90 de ani a
petrolului si lemnului romanesc.
In toamna anului 1918, ca urmare a victoriilor Antantei pe frontul de V, la 11
noiembrie 1918, Guvernul Romaniei a declarat mobilizarea generala si a
intrat in razboi contra Germaniei. Dar, a doua zi, Germania a semnat
Armistitiul de la Compiegne, recunoscandu-se invinsa.
Cea mai importanta consecinta a implicarii Romaniei in acest razboi a
constituit-o formarea Statului National Unitar Roman, prin unirea cu
Basarabia, Bucovina si Transilvania, pe parcursul anului 1918.
 Marea Unire din anul 1918
Realizarea Unirii a fost posibila datorita unor factori care au favorizat-o in
plan extern si intern:
 victoria antantei in razboi;
 infrangerea puterilor centrale;
 dezintegrarea imperiilor multinationale, austro-ungar si tarist;
 recunoasterea dreptului popoarelor la autodeterminare, prin care isi
puteau alege singure organizarea politica si economica;
 dorinta de unire a romanilor din fostele provincii imperiale.
Pentru realizarea Unirii au fost parcurse mai multe etape:
1) in prima etapa, locuitorii Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei si-au
proclamat autonomia in cadrul Imperiilor Multinationale;
2) in a doua etapa, romanii si-au proclamat ruperea oricarei legaturi cu
autoritatile Imperiale si adoptarea unei pozitii de independenta;
3) in ultima etapa, in cadrul unor adunari reprezentative cu caracter
plebiscitar a fost proclamata unirea cu Romania:
 la 27 martie 1918, Sfatul Tarii a proclamat la Chisinau unirea
Basarabiei cu Romania;
 la 28 noiembrie 1918, Congresul General a proclamat la Cernauti
unirea Bucovinei cu Romania;
 la 1 decembrie 1918, Marea Adunare Nationala de la Alba-Iulia a
proclamat unirea Banatului, Crisanei, Maramuresului si
Transilvaniei cu Romania.
Prin unirea celor 3 provincii cu Romania a fost creat Statul National Unitar
Roman, a carui suprafata si numar de populatie s-au dublat, inclusiv cel al
minoritatilor nationale.
Pentru a actualiza noua realitate istorica, in anul 1923, Parlamentul
Romaniei a adoptat o Constitutie democratica, care garanta drepturile si
libertatile cetatenesti pentru toti locuitorii.
Recunoasterea Internationala a Unirii s-a realizat in cadrul Conferintei de
Pace de la Paris-Versailles din 1919-1920:
 prin Tratatul de la Trianon, Ungaria a recunoscut unirea Transilvaniei cu
Romania;
 prin Tratatul de la Saint-Germaine, Austria a recunoscut unirea Bucovinei
cu Romania;
 prin Tratatul de la Neuilly, Bulgaria a recunoscut modificarea granitei sale
cu Romania asa cum se facuse in anul 1913, prin Tratatul de la Bucuresti;
 prin Tratatul de la Versailles, marile puteri invingatoare au recunoscut
unirea Basarabiei cu Romania.
 Conferinta de Pace de la Paris din 1919-1920
Aceasta a marcat oficial sfarsitul Primului Razboi Mondial care provocase
peste 10 mil de morti, 20 mil de raniti si pagube materiale cifrate la 400 mld de
dolari.
Conferinta a fost organizata de reprezentantii SUA, Marii Britanii, Frantei
si Italiei, fosti aliati ai Antantei. La baza discutiilor conferintei a stat proiectul
presedintelui american Woudrow Wilson, intitulat “Cele 14 puncte”, care
prevedea:
 pacea si securitatea mondiala;
 libertatea de navigatie si a comertului pe marile lumii;
 dreptul natiunilor Europene la autodeterminare;
 infiintarea Societatii Natiunilor cu scopul evitarii unui nou razboi si
folosirii diplomatiei ca modalitate de rezolvare a litigilor dintre statele
lumii.
Statele invinse in razboi au semnat tratate separate cu statele din Antanta:
 Germania a semnat Tratatul de la Versailles;
 Austria a semnat Tratatul de la Saint-Germaine;
 Ungaria a semnat Tratatul de la Trianon;
 Bulgaria a semnat Tratatul de la Neuilly;
 Turcia a semnat Tratatul de la Sevres.
Prin aceste tratate au fost impuse o serie de conditii:
 limitarea efectivelor militare la maxim 100 000 de soldati;
 interdictia de a-si dota armata cu avioane, nave de razboi si artilerie grea;
 pierderi teritoriale si coloniale;
 statele invinse a trebuit sa plateasca despagubiri de razboi;
Exemplu: Germaniei, care si-a asumat responsabilitatea izbucnirii razboiului, i-a
fost impusa suma de 132 mld de marci de aur.
Dupa 1930, o parte din semnatarele tratatelor de pace de la Paris au
adoptat pozitii revizioniste, prin care solicitau modificarea unor prevederi ale
acestor tratate.
 Relatiile internationale in perioada interbelica
1919-1938
In 1919 a fost infiintata Societatea Natiunilor, care avea drept scop
medierea neintelegerilor dintre statele lumii si impiedicarea izbucnirii unui nou
razboi.
Sub autoritatea Societatii Natiunilor au fost semnate o serie de tratate,
care aveau drept scop garantarea a noi granite ale statelor europene si securitatea
colectiva.
In 1925 a fost semnat Pactul de la Locarno, prin care Germania recunostea
granitele sale comune cu Belgia si Franta.
In 1927 a fost semnat Pactul Briand Kellog, prin care razboiul era interzis.
Noile state nationale, neavand garantia ca marile puteri le-ar fi asigurat
securitatea si integritatea teritoriala, au semnat tratate regionale cu caracter
defensiv:
 in 1922 a fost organizata Mica Intelegere (Cehoslovacia, Iugoslavia,
Romania);
 in 1934 a fost organizata Intelegerea Balcanica (Iugoslavia, Grecia, Turcia
si Romania).
La inceputul anilor ’30, pe fondul slabirii regimurilor democratice in
Europa, ca urmare a Marii Crize Economice Mondiale, a fost incurajata venirea
la putere a unor partide extremiste

Italia, Japonia, Germania, si mai apoi, Uniunea Sovietica s-au manifestat

printr-o serie de actiuni care contraveneau Statu-quo-ului stabilit la Conferinta
de la Paris.
In 1931, Japonia a invadat regiunea chineza Manchiuria, pe care au
organizat-o intr-un regat-tampon, Manchiu
Italia fascista, care dorea anexarea teritoriilor ce apartinusera Imperiului
Roman in Antichitate, a ocupat Etiopia in 1935.
Dupa 1933, Germania Hitlerista a initiat o serie de masuri care incalcau
obligatiile asumate prin semnarea Tratatului de la Versailles:
 a fost declarata mobilizarea generala;
 a fost declarata o politica de inarmare sustinuta;
 a stabilit noi aliante politico-militare;
 a revendicat teritorii ce apartineau altor state.
Intre anii 1936-1937, Germania, Italia si Japonia au pus bazele unei
aliante politico-militare, cunoscuta sub numele de “Pactul Anticomintern”/”Axa
Roma-Berlin-Tokyo”.
In anul 1938, prin asa-numitul Anschluss (=alipire), Germania a anexat
Austria.
Prin acordul de la Munchen (1938), Germania a anexat de la
Cehoslovacia, regiunea Sudeta, in care etnicii germani erau majoritari.
 In martie 1939, Germania a anexat intreaga Cehoslovacie, iar Slovacia a
fost organizata intr-un stat-tampon.
La 23 august 1939, Germania si Uniunea Sovietica au semnat un tratat
sovietico-german (“Pactul Ribentropp-Molotov), prin care Hitler si Stalin si-au
impartit sferele de influenta in Europa. Printr-un acord secret, sovieticii urmau
sa anexeze o parte a Poloniei, Finlanda, statele Baltice si Basarabia, iar germanii
urmau sa isi impuna controlul asupra statelor vest-europene. Semnarea acestui
acord a grabit izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Politica agresiva a Germaniei a fost incurajata si de faptul ca Anglia si
Franta, garante ale securitatii europene, au adoptat o politica Conciliatorista,
acceptand pretentiile teritoriale ale Germaniei.
Obiectivele diplomatiei romanesti in perioada interbelica de a mentine
securitatea si integritatea teritoriala au esuat in vara si toamna anului 1940,
deoarece, la presiunea Germaniei si Italiei, dar si a statelor vecine, a trebuit sa
accepte pierderi teritoriale:
 URSS a anexat Basarabia, N Bucovinei, Herta;
 Ungaria, prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, a anexat N-V
Transilvaniei;
 Bulgaria a obtinut prin Tratatul de la Craiova, din 7 septembrie 1940,
Cadrilaterul.