Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EDUCAIE PENTRU
PROTECIA MEDIULUI
Autori:
Prof. Croitoru Nicoleta Liceul Teoretic
A.I. Cuza Alexandria
Prof. Smrcea Teodora Grupul colar
Agricol Alexandria
Nivelurile supraindividuale de
organizare a materiei vii
Nivelul biosferei
Nivelul biocenotic
Nivelul populational
Mediul fizico-chimic
(factorii abiotici)
Factori geologici
Factori geografici
Factori mecanici
Factori fizici
Factori chimici
Sistemele sunt ierarhizate, adica fiecare sistem este format din subsisteme sau elemente componente
si, la randul sau este un element sau subsistem component al unui sistem superior, integrator.
Exemple:
atomii sunt sisteme alcatuite din particule sub atomice;
moleculele sunt sisteme constituite din atomi;
populatiile sunt sisteme alcatuite din indivizi;
biocenozele sunt sisteme formate din ansamblul populatiilor de pe acelasi teritoriu;
biosfera este un sistem ce integreaza biocenozele de pe Terra.
COMPONENTELE MEDIULUI
Prin integrarea sistemelor biologice in mediul fizico-chimic (abiotic) rezulta sisteme ecologice
care sunt ierarhizate.
Sistemele ecologice ierarhizate sunt:
ecosistemele
complexe regionale de ecosisteme
complexe macroregionale de ecosisteme
ecosfera
Mediul inconjurator trebuie inteles ca ierarhia sistemelor ecologice (naturale, seminaturale, create,
controlate si transformate de catre om).
Ecosistemele sunt unitatile elementare ale ecosferei , formate dintr-o componenta biotica
(biocenoza) si una abiotica (biotopul).
Complexele de ecosisteme cuprind mai multe ecosisteme alaturate, acvatice si terestre, naturale si
antropizate. Sunt complexe regionale, extinse pe zone mai restranse (Rezervatiile Biosferei Delta
Dunarii si Retezat etc.) si complexe macroregionale (tundra, taigaua, stepa, savanna, padurea
tropicala etc.)
Sistemulsocio-economic uman esta un system ecologic complex, dominat de specia umana, nu atat
prin numar cat mai ales prin intensitatea activitatii desfasurate, prin dezvoltarea stiintei si tehnicii. El
include orasele, comunele, agrosistemele, centrele industriale etc.
Ecosfera reprezinta unitatea dintre toposfera si biosfera.
- Toposfera, mediul fizico-chimic planetar, cuprinde cele trei sfere ale Pamantului : toata sfera
lichida (hidrosfera), o mica parte din sfera solida (litosfera) si partea inferioara a sferei
gazoase (atmosfera), populate de componentele biosferei (sfera vietii).
- Biosfera reprezinta doar o pelicula subtire de viatacare, comparata cu masa terestra
constituie doar 1%. Componentele biosferei se gasesc de la cele mai mari adancimi oceanice
pana pe muntii cei mai inalti, de circa 9000 de metri si in aer pana la 20.000 de metri.
Fiecare componenta a ierarhiei sistemelor ecologice include ca subsistem o componenta a ierarhiei
sistemelor biologice.
Fiecare componenta a ierarhiei sistemelor biologice este un subsistem al ierarhiei sistemelor
ecologice.
Biosfera
Ecosfera
Complexe de
bibiocenoze
Complexe de
ecosisteme
Biocenoza
Ecosistemul
sistem biologic, trebuie cunoscut insa si trecutul lui, legaturile de inrudire, deci istoria sa. Insusirile
unui organism sunt rezultatul combinarilor genetice, efectuate in succesiunesa generatiilor, sub
controlul selectiei, deci in decursul evolutiei populatiei.
Integralitatea sistemelor biologice
Se refera la faptul ca insusirile unui sistem nu se reduce la insumarea insusurilor partilor
componente. Sistemul poseda insusiri structurale si functionale noi, neintalnite la partile
componente, aparute ca rezultat al interactiunii acestor parti.
Exemple:
Un individ are alte insusiri decat organitele (la speciile unicelulare) sau decat tesuturile si
organele care il compun (la speciile pluricelulare);
O populatie are alte insusiri decat indivizii care o alcatuiesc (longevitate nedefinita, structura
pe varste, pe sexe sau genetica, densitate, distributie in spatiu etc.)
Lichenii au insusiri noi comparativ cu algele si ciupercile aflate in simbioza (rezistenta la
ger, uscaciune, insolatie)
Diferentierea structurala si functionala a subsistemelor face posibila interactiunea lor, dar determina
si dependenta lor reciproca, deci integrarea lor. Cu cat diferentierea subsistemelor este mai mare, cu
atat ele sunt mai specializate in indeplinirea anumitor functii.Cu cat organizarea va fi mai complexa,
interdependenta si deci integralitatea vor fi mai mari.
Echilibrul dinamic al sistemelor biologice
Echilibrul dinamic este o stare caracteristica sistemelor biologice, rezultat al insusirilor lor, de a
realize un schimb permanent de materie, energie si informatie , cu sistemele inconjuratoare.
La sistemele lipsite de viata, acest schimb duce la cresterea gradului de dezorganizare (a entropiei)
si disparitia lor ca sisteme. De exemplu, o roca in contact cu factorii fizico-chimici si biologici este
dezagregata pana la pietris si nisip. Pentru a fi conservate, sistemele abiotice ar trebui izolate de
sistemele inconjuratoare.
In cazul sistemelor biologice, care au capacitatea de a transforma conditiile mediului in propriile
conditii, mentinerea depinde de existenta unor relatii materiale, energetice si informationale cu
sistemele inconjuratoare.
Are loc o permanenta autoreinnoire a acestor sisteme pe seama substantelor si surselor de energie
din mediu.
Consecintele capacitatii de autoreinnoire:
Sistemele biologice se dezvolta si evolueaza;
Este compensata si depasita cresterea entropiei, adica a gradului de dezorganizare a
sistemului
Sistemele biologice au comportament antientropic si sunt departe de echilibrul termodinamic.
Sistemele nebiologice evolueaza in sensul cresterii entropiei, al realizarii echilibrului termodinamic.
Autoreglarea (autocontrolul) sistemelor biologice
Este o insusire comuna tuturor sistemelor biologice, autocotrolul parametrilor fiind esential pentru
mentinerea integralitatii si echilibrului lor dinamic.
Diferitele influiente ale mediului tind permanent sa dezechilibreze sistemul, sa-l dezorganizeze.
Pentru ca sistemul sa se mentina ca un tot, sa-si pastreze integralitatea, el trebuie sa aiba capacitatea
de a contracara actiunile mediului, de a-si regla procesele interne in asa fel incat sa-si asigure
persistenta in timp si spatiu.
Sistemele biologice functioneaza pe principiul sistemelor cibernetice.
Organizarea lor permite:
Receptionarea de informatii din mediu (de la alte sisteme)
Circulatia informatiei intre elementele sistemului;
5
Conexiune directa
Receptor
semnal
Centru de
comanda
Efector
Conexiune inversa
Schema autocontrolului
Multe sisteme tehnice create de om functineaza pe baza acestiu mechanism : termostatul, pilotul
automat etc.
In organismul uman pe acelasi principiu functioneaza mai multe mecanisme fiziologice : reglarea
glicemiei, termoreglarea, reglarea presiunii sangelui.
In cadrul populatiei, prin conexiune inverse are loc reglarea numarului de indivizi (efectivul).
Incadrul biocenozei, astfel se realizeaza reglarea proportiilor dintre populatii apartinand la specii
diferite.
Conexiunea inversa asigura stabilitatea sistemelor, prin tamponarea diferitelor influiente asupra
acestora. Cu cat sistemul este mai complex, cu atat mai multi parametri sunt controlati prin
conexiune inversa. Sistemul va fi mai sensibil, mai suplu, dar si mai stabil.
Fiind o consecinta a organizarii sistemelor biologice, autoreglarea se perfectioneaza odata cu
evolutia lor.
ECOSISTEMUL
Ecosistemul este forma elementera, structurala si functionala, de organizare a ecosferei, alcatuita din
biotop (componenta abiotica), biocenoza (componenta biotica) si interactiunile dintre acestea. Este
deci un system ecologic elementar, reprezentand unitatea structurala si functionala de baza, din care
este alcatuita ecosfera, la nivelul careia se realizeaza productia biologica.
In mod obisnuit ecosistemele au dimensiuni mari, de cateva sute de metri la sute de kilometri patrati.
Ca orice sistem este alcatuit din elemente componente sau subsisteme, care se afla in interactiune,
realizand schimburi materiale, energetice si informationale.
Structura ecosistemului
Elementele (subsistemele) componente ale ecosistemului sunt:
Componentele fizico-chimice sau abiotice, ce alcatuiesc biotopul sau unitatea
hidrogeomorfologica;
Componentele biologice (populatiile de plante, animale, protiste, microorganisme) ce
alcatuiesc biocenoza.
Ecosistemul este deci un system mixt, format dintr-o componenta lipsita de viata si o componenta
vie.
BIOTOPUL
Biotopul reprezinta componenta fizico-chimica a ecosistemelor, care rezulta din interactiunea
unitatilor elementare ale litosferei, hidrosferei, atmosferei. El se distribuie intr-un spatiu
tridimensional ocupat de elementele biocenozei. Se mai numeste unitate hidrogeomorfologica.
Componentele fizico-chimice nu au valori constante, ci variabile, in timp si spatiu. De exemplu,
temperatura are valori diferite ziua si noaptea, primavara , vara, toamna, iarna.Intre tmperatura de la
marginea unei paduri, de la umbra unor copaci si din interiorul padurii, exista o diferenta de cateva
grade.
Variatiile componentelor fizico-chimice pot fi periodice si neperiodice.
Variatiile periodice se produc cu o anumita regularitate (succesiunea anotimpurilor, alternanta zinoapte etc.).Cand variatiile factorilor abiotici sunt regulate, nu sunt foarte accentuate si nu depasesc
aumite limite, organismele se adapteaza. Aceste valori devin limite de toleranta, intre care
organismele isi pot realize cresterea, dezvoltarea, reproducerea iar populatiile se pot autoregla.
Fiecare specie are anumite limite de toleranta fata de factorii abiotici. De exemplu, pinguinul
imperial din Antarctica rezista la temperature scazute de pana la -70C Llimita inferioara), unele
bacterii pot sa traiasca la circa 150C (limita superioara).
Unele specii suporta variatii mari ale factorilor abiotici, avand limite largi de toleranta, altele nu
suporta decat variatii mici, avand limite inguste de toleranta.
La aceste variatii, adaptarea organismelor se realizeaza prin modificari morfologice, fiziologice,
comportamentale.De exemplu, pentru a rezista conditiilor temperaturilor scazute din timpul iernii,
animalele se ascund in galerii, vizuini, scorburi, sub scoarta arborilor etc.; la mamifere blana este
mai deasa; la unii arbori cad frunzele etc.
Variatiile neperiodice, sunt variatii care se produc fara regularitate (uraganele, incendiile etc.).De
obicei, in acest caz valorile factorilor abiotici depasesc limitele de toleranta si organismele nu le
suporta. Aceste variatii duc, in general, la disparitia unui numar mare de indivizi din populatie si,
uneori chiar a unor populatii in intregime. In aceste situatii, variatiile factorilor abiotici se resimt la
nivelul biocenozei pri schimbarea structurii acesteia, a raporturilor dintre diferite populatii. De
exemplu, in cazul unor secete prelungite, uscarea plantelor afecteaza toate celelalte organisme.
7
Structura biotopului
Structura biotopului este data de interactiunea factorilor geografici, mecanici, fizici, chimici. Acestia
nu interactioneza independent , ci se influienteaza unul pe celalat. Factorii geografici nu actioneaza
direct, ci prin intermediul celor mecanici si fizici.
Factorii geologici
Factorii
mecanici
Factorii geografici
Factorii
fizici
Factorii
chimici
Componentele biotopului
Factorii mecanici
Miscarea
aerului
Miscarea
apei
Miscarea
substratului
solid
Miscarea aerului
Vantul trasporta praf, nisip, cenusa vulcanica, substante toxice emise de fabrici si uzine, substante
utilizate in combaterea daunatorilor agricoli (pesticide), dar si aerul cald si umed. Vanturile pot fi
periodice si neperiodice, slabe, puternice, foarte puternice (furtuni, uragane).
Cand vantul este puternic, el are efect distrugator (doboara arbori, omoara diferite animale).Pentru
multe organisme vantul are insa rol in raspandire si in reproducere, prin transportul granulelor de
polen de la o planta la alta (polenizare).
Miscarea apei
Valurile si curentii verticali duc la amestecul si oxigenarea apei, iar curentii orizontali contribuie si
la raspandirea unor organisme. Valurile puternice au si ele efect distrugator.Cele mai periculoase
sunt cele produse in urma cutremurelor sau a eruptiei vulcanilor submarini.
In apele curgatoare, unele organisme au adaptari pentru a nu fi antrenate de curenti (corpul turtit
dorso-ventral, ventuze cu care se prind de substrat).
Factorii fizici
Temperatura
Lumina
Umiditatea (apa)
Temperatura este un factor fizic deosebit de important, care determina raspandirea organismelor pe
glob.
Unele specii au adaptari pentru viata la temperature scazute (strat de grasime, hibernare, migratie
catre zone mai calde etc.). Altele au adaptari pentru temperaturi ridicate (culori deschise, ingroparea
in nisip in timpul zilei, activitate noctura). Fiecare specie are un interval optim de temperatura, in
cadrul caruia cresterea si dezvoltarea se realizeaza in cele mai bune conditii.Umiditatea (apa) este
esentiala pentru organism. In functie de mediul in care traiesc, speciile pot fi terestre sau acvatice
(hidrofile). Dupa preferintele lor fata de umiditate, speciile terestre pot fi iubitoare de umiditate
(higrofile), care prefera umiditate moderata (mezohigrofile) sau care prefera uscaciunea (xerofile).
La speciile terestre este important sa se pastreze balanta hidrica adica un echilibru intre intrarile si
eliminarile de apa din corp.Intrarile de apa se fac prin intermediul radacinilor, la plante, odata cu
hrana vegetala sau animala, ca apa ingerata la animale si chiar ca apa rezultata din reactiile chimice
ce au loc in procesul de metabolism.
Eliminarea apei se face pri transpiratie la plante, prin excretie, respiratie si transpiratie la animale.
La animalele acvatice exista adaptari pentru a asigura deplasarea in apa (forma hidrodinamica,
apandice inotatoare la pesti, balene, delfini; membrana interdigitala la pasari; picioare adaptate la
inot la unele insecte etc.) si pentru respiratie (branhiile la pesti, crustacei etc.)
Lumina determina alternanta zi-noapte in activitatea organismelor, permite recunoasterea lumii
inconjuratoare, comunicarea intrapopulationala si interpopulationala, asigura realizarea fotosintezei.
Legat de factorul lumina, organismele au structuri speciale (fotoreceptori, situati la nivelul ochilor),
cu care percep radiatiile din spectrul vizibil, prezinta culori, forme si comportamente legate de
aparare, de rproducere; unele emit lumina.
9
Salinitatea
Compozitia ionica
pH-ul
Oxigenul
Compozitia ionica este data de cantitatea de cationi si anioni din ecosistem. In cele oceanice si
marine predomina sodiul si clorul, iar in cele continentale predomina calciul.
Cantitatea de saruri dizolvate face ca apele sa fie dulci sau sarate.
Salinitatea este un factor care conditioneaza existenta unor specii numai in apele dulci sau numai in
apele sarate. Cele din apele dulci au adaptari pentru a elimina apa ce patrunde permanent prin
suprafata corpului, iar cele din apele sarate au adaptari pentru a elimina sarurile minerale ce patrund
in exces.
Cantitatea de oxigen este suficienta in ecosistemele terestre dar in cele acvatice, oxigenul dizolvat in
apa variaza cantitativ in functie de temperatura, adancimea, gradul de poluare ale apei. Cand scade
10
cantitatea de oxygen din apa majoritatea organismelor pier, putine avand capacitatea de a
supravietui in aceste conditii.
pH-ul este dat de concentratia ionilor de hidrogen. In functie de valorile sale apele, solurile pot fi
acide, neutre sau alcaline.
BIOCENOZA
Bicenoza reprezinta componenta vie a ecosistemului alcatuita din populatii legate territorial si
interdependente functional ca rezultat al adaptarilor lor reciproce si evolutiei in comun. Aceste
interactiuni sunt concomitent cauza si efectul proceselor de acumulare, transformare si transfer de
materie, energie si informatie, procese care fac posibila realizarea productiei biologice.
Populatiile care alcatuiesc o biocenoza sunt legate prin relatii de hranire, de aparare, de raspandire si
relatii legate de reproducere (relatii interpopulationale sau interspecifice).
Cele mai importante sunt relatiile de hranire numite relatii trofice. Ca urmare a acestor relatii,
biocenoza are o anumita structura trofica,ce cuprinde trei mari categorii de organisme: producatori
primari, consumatori si descompunatori.
Producatorii primari sunt reprezentati in special de plante. In procesul numit asimilatie
clorifiliana sau fotosinteza, cu ajutorul pigmentilor clorofilieni, plantele utilizeaza energia
solara, apa si sarurile minerale din sol, pentru a produce substante organice, pe care la
acumuleaza in propriile celule si tesuturi. Plantele transforma energia electromagnetica
solara in energia chimica, pe care o inmagazineaza in legaturile chimice ale substantelor
organice sistetizate.
Categoria consumatorilor este alcatuita din grupe de animale, care traiesc pe seama
substantelor organice sintetizata de catre plante. La nivelul consumatorilor nu mai are loc
transformare de energie : ei preiau energia chimica inmagazinata in substantele organice pe
care la consuma ca hrana si acumuleaza energie chimica in substantele proprii pe care la
sintetizeaza. Deoarece si consumatorii sintetizeaza substante organice ei se numesc
producatori secundari.Exista patru categori de consumatori, cu pozitie clara in structura
trofica a unei biocenoze:
o Consumatori primari (de ordinul I), care se hranesc cu plante (fitofagi sau erbivori)
11
o Consumatori secundari (de ordinul II), care traiesc pe seama consumatorilor primari,
ca paraziti sau pradatori;
o Consumatori tertiari (de ordinul III), paraziti sau pradatori ai consumatorilor
secundari;
o Consumatori cuaternari (de ordinal IV), paraziti sau pradatori ai consumatorilor
tertiari
Exista si categorii speciale de consumatori, care se incadreaza concomitant in mai multe categorii
trofice:
Speciile omnivore, sunt consumatori de ordinele I-IV, consumand atat hrana de origine
animala cat si vegetala. Omul este omnivore.
Speciile detritofage, sunt consumatori de ordinele I-IV, care se hranesc cu particule vegetale
si animale, rezultate din faramitarea si descompunerea partiala a plantelor si animalelor
moarte. Exemple de animale detritofage:larvele de purici, larvele acvatice de tantari, larvele
unor muste etc.
Speciile coprofage, sunt consumatori de ordinele II-IV, consumand dejectiile altor
consumatori. In aceasta categorie sunt cuprinsi gandacii de balegar, larvele unor muste etc.
Speciile necrofage, sunt consumatori de ordinele II-IV, hranindu-se cu cadavrele animalelor
moarte (unele speci de gandaci, moliile de haine care consuma blana mamiferelor
moarte,penele pasarilor etc.
O categorie speciala este constituita de plantele carnivore, numite si insectivore, care sunt in acelasi
timp producatori primari si consumatori de diferite grade, in functie de categoria trofica la care
apartin micile animale (insecte), cu care se hranesc.
Descompunatorii sau reducatorii sunt reprezentati mai ales de anumite bacterii si
ciuperci care, dupa moartea plantelor si animalelor descompun materia organica
eliberand minerale luate de plante in procesul de fotosinteza. Procesul poarta numele
de mineralizare. Descompunatorii inchid circuitul materiei.
12
Consumatori cuaternari
Consumatori tertiari
Consumatiri secundari
Consumatori primari
CONSUMATORI
PRODUCATORI PRIMARI
necrofagi
omnivori
coprofagi
detritofagi
DESCOMPUNATORI
CATEGORII TROFICE
Structura bicenozei
Structura bicenozei este data de :
Elementele sale componente (populatiile), apartinand diferitelor categorii trofice, exprimate
cantitativ si calitativ;
Interrelatiile dintre diferitele populatii, in primul rand trofice, dar si legate de aparare, de
rproducere, de raspandire;
Relatiile temporo-spatiale (care se realizeaza in timp si spatiu) dintre populatiile ce
alcatuiesc biocenoza.
13
TIPURI DE ECOSISTEME
Infunctie de natura principalilor factori de comanda care determina dinamica ecosistemelor,
acestea se clasifica in:
o Ecosisteme naturale (dominate de legine naturale),
o Ecosisteme seminaturale (in care principalul factor ramane cel natural dar sufera si influiente
ale omului)
o Ecositeme create de om (ecosisteme urbane, centre industriale), ce au structura si functia
stabilita, controlata, mentinuta de specia umana.
In functie de substrat ecosistemele sunt terestre, (campii, paduri, pasuni) si acvatice. In functie de
miscarea masei de apa, acestea din urma sunt curgatoare si statatoare.
In functie de categoria trofica predominanta I biocenoze, ecosistemele sunt:
o Autotrofe, in care predomina producatorii primari (paduri, pasuni, culturi agricole);
o Heterotrofe in care producatorii primari lipsesc, fiind prezenti mai ales descompunatorii
(Marea Neagra sub 200 de metri) sau unii consumatori (pesterile). Materia organica pe
seama careia traiesc aceste organisme provine din alte ecosisteme, in care exista producatori
primari.
In functie de gradul de dezvoltare al organizarii lor, proces denumit succesiune ecologica,
ecositmele pot fi :
o tinere (culture agricole, plantatii forestiere), in care biotopul controleaza biocenoza si
activitatea producatorilor o intrece pe cea a consumatorilor;
o mature (paduri de conifere, foioase), in care biocenoza controleaza biotopul si activitatea
producatorilor este egalata de cea a consumatorilor.
Ecosisteme naturale
Ecosistemele naturale si seminaturale din Romania reprezinta aproximativ 47% din suprafata tarii.
Ca urmare a studiilor efectuate prin Programul CORINE Biotopes au fost identificate si caracterizate
un numar de 783 tipuri de habitate (13 habitate de coasta, 89 de zone umede, 196 de pajisti, 206 de
padure, 54 de mlastina, 90 de stancarii/nisipuri si 135 agricole) in 261 de zone analizate de pe intreg
teritoriul tarii.
Habitatele naturale de interes naional care se regsesc pe teritoriul judeului sunt n numr de 5,
cu o suprafa de 1782 ha, reprezentnd 0,30 % din suprafaa judeului (n cretere cu 0,03%
fa de anul 2006) i anume:
Balta Suhaia (ecosistem acvatic reprezentat prin lac eutrof natural-suprafaa de
1455 ha)
Ostrovul Gsca (zvoaie de Salix alba i Populus alba suprafaa de 58 ha)
Pdurea Troianu (ecosistem forestier reprezentat prin pdure de cer i grni suprafaa de 71 ha)
14
15
Rezervaia
natural
Ostrovul
Gsca
n structura etajului doi, subarboretul este dominat de Cornus sanguinea i Amorpha
fructicosa care fac ca accesiblitatea n interiorul ostrovului s fie anevoioas, avnd uneori
abundenadominana de 4-5 i o acoperire mare de 80-90%. Acest fapt determin ca n sinuzia
ierboas s supravieuiasc puine specii i acestea n general sciafile: Alliaria petiolata,
Cucubalus baccifer, Lysimachia nummularia, Aethus cynapium, Parietaria officinalis,etc.
Prezena lianelor Humulus lupulus i Vitis sylvestris, pe lng faptul c mresc dificultile de
penetrare a acestor fitocenoze, le confer n plus o anumit atractivitate pentru cei ce le
viziteaz. Pe lng aceste arborete naturale s-a mai semnalat existena unor nsemnate suprafee
de plantaii cu Populus nigra aflate n plin maturitate, cu o flor specific, dar n curs de
ruderalizare accentuat. De asemenea reprezint un loc de pasaj, mai rar de cuibrit adesea ca
prezen accidental a unor specii de psri ca: Phalacrocorax pygmaeus, Nycticorax nycticorax,
Ardeola ralloides, Egretta garzetta, Egretta alba, Ardea purpurea, Ciconia nigra, Ciconia ciconia,
Platalea leucorodia, Aythya nyroca, Milvus migrans, Haliaeetus albicilla, Aquila pomarina,
Pandion haliaetus, Crex crex, Scolopax rusticola, Limosa limosa, Sterna albifrons, Jynx
torquilla, Acrocephalus melanopogon, Remiz pendulinus. Aceste specii de psri sunt ocrotite
prin Directiva 79/409/EEC privind protecia psrilor i de Legea nr.13/1993 pentru ratificarea
Conveniei privind conservarea vieii slbatice i a habitatelor naturale din Europa, drept pentru
care au fost impuse msuri de ocrotire i conservare a acestor specii de psri. ntreaga faun se
dezvolt n condiii optime, create de pdurea cu aspect tropical, cu numeroase liane, foarte bine
fiind dezvoltat macrofauna de vertrebrate reprezentat de Sus scropha (mistre) cu un efectiv
populaional bogat, iar microfauna este reprezentat de specii ca: Apodemus sylvaticus i
Clethryonomis glareolus.
16
Rezervaia natural
Pdurea Pojortele -aspect de iarn
Rezervaia natural
Ostrovul Marecuiburi de cormoran mic
Este situat pe teritoriul administrativ al comunei Islaz. Tipul ariei naturale protejate
(conform categoriilor din Anexa nr.1 a OUG nr.57/2007) - rezervaie natural. Obiectivul ariei
naturale protejate = protejarea i conservarea coloniei speciei de cormoran mic, specie inclus n
anexa 2 a Conveniei de la Berna pentru conservarea vieii slbatice din Europa i n anexa 3 a
OUG. nr.57/2007. Arboretele naturale aproape virgine de Populus nigra, care s-au dezvoltat viguros,
au o nlime n prezent de circa 30 metri i o acoperire medie de 75%. Aceste arborete dezvolt n
sinuzia ierboas unele liane ca: Vitis sylvestris i Humulus lupulus i multe specii ierboase precum:
17
Rubus caesius, ce formeaz vetre compacte n multe suprafee, Anthriscus trichosperma (in sezonul
vernal), Agrostis stolonifera i Agropyron repens. Este ncadrat n regiunea biogeografic
european =continental i ecoregiunea Romniei =lunca inundabil a Dunrii, administrat n
prezent de ctre Ocolul Silvic Corabia din cadrul Direciei Silvice Slatina.
18
naturale.
Ecosistemele de tip rural sunt reprezentate de comune, sate, catune.Acestea folosesc ca tipuri de
energie:
energia radianta solara, ce rprezinta 25%-50% din total;
energia auxiliara din combustibili fosili si din diferite surse neconventionale ce poate varia
intre 75%-50% din total
Spre deosebire de ecosistemele urbane, fluxul de energie radianta solara reprezinta un procent
important. Ca urmare ecosistemele rurale sunt dependente in masura mai mica de aportul de energie
auxiliara. Hrana provine direct din agrosisteme si ecosisteme naturale.
Agroecosistemele (Ecosistmele agricole)
Agroecosistemele s-au format ca urmare a interventiei omului asupra ecosistemelor naturale, prin
defrisarea padurilor,asanarea unor lacuri si terenuri mlastinoase. Agroecosistemele (inclusiv
complexele zootehnice)au o structura mult simplificata de om, care cauta sa impuna una sau cateva
specii de plante sau de animale.
Producatorii primari au efective foarte mari. Distributia in spatiu a indivizilor populatiilor acestora
este aproximativ uniforma, ca urmare a inteventiei omului, care stabileste numarul de indivizi pe
metru patrat (de exemplu la grau, orz, secara), distanta dintre randuri (la porumb, floareasoarelui,vita de vie, tomate etc.).
In culturile agricole, omul cauta sa fie principalul consumator, luptand prin diferite metode
(mecanice, chimice,agrofitotehnice), sa inlature alte organisme consumatoare, care se instaleaza
(insecte,rozatoare,burieni) si pe care le considera daunatoare.Prin aceasta, precum si prin
recoltarea productiei obtinute din cultura, omul modifica si functia de circulatie a materiei in
agrosisteme.
Avand specii putine,lanturi trofice scurte, retele trofice sarace, ecosistemele agricole sunt instabile,
cu capacitate redusa de autocontrol, dependente permanent de interventia omului pentru mentinerea
speciilor considerate utile si inlaturarea celor daunatoare.
Pesticidele, ingasamintele chimice folosite pentru cresterea productiei la hectar si distrugerea
daunatorilor perturba circuitele biogeochimice. Unele substante create de om determina noi circuite
biogeochimice, care nu exista in ecosistemele naturale.
Agrosistemele sunt ecosisteme tinere, in care productivitatea este mare. Aceasta este si explicatia
faptului ca, prin agricultura, omul declanseaza anual noi succesiuni, intinerind permanent
ecosistemele agricole. In aceste ecosisteme biotopul controleaza biocenoza formata din putine
specii, variatiile fizico-chimice ale biotopului putand afecta stabilitatea ecosistemului, deci si
productia.
20
energia solara radianta captata de plante in procesul de fotosinteza si transferata spre diferiti
consumatori primari (inclusiv omul)
energia auxiliara provenita din combustibili fosili, utilizata pentru fertilizare (ingrasaminte
chimice), aplicarea de pesticide, irigatii, mecanizarea lucrarilor agricole.
Spre deosebire de ecosistemele naturale unde actioneaza numai selectia naturala, in agroecosisteme
si complexele zootehnice, omul face si o selectie artificiala.
Ecosisteme acvatice antropizate
Lacurile de baraj (retinerea de apa dureaza ore sau zile) si lacurile de acumulare (durata a stationarii
apei de ordinul lunilor sau anilor) sunt ecosisteme cu trasaturi particulare, rezultate din conditiile noi
in care evolueaza biocenozele atunci cand se bareaza un curs de apa.
Biotopul se caracterizeaza prin :adancime (10-92 m.), oxigenarea apei (dependenta de solubilitate,
temperatura, respiratia organismelor), oscilatii mari de nivel (debit acumulat, deversat) si presiune
hidrostatica mare, a carei influienta se manifesta selectiv in distributia biocenozelor.
Biocenozele sunt reprezentate de :neuston (zona de contact cu mediul acvatic :bacterii, alge,
protozoare), plancton (fitoplancton si zooplancton), neuston (populatiile piscicole).
Iazul este un ecosistem artificial, amenajat in scopul obtinerii unor productii apreciabile de peste, cat
si pentru folosirea rezervei de apa in alte scopuri (morarit, agrement etc.)
Helesteiele sunt bazine cu apa special amenajate pe locuri plane, de regula in regiunile colinare si de
ses, destinate pisciculturii sistematice; sunt unitati productibile cu productii intensive controlabile.
In iazurile si helesteiele piscicole se disting biocenoze ce sunt caracteristice masei de apa si
biocenoze caracteristice partii fundice a bazinului. Astfel se poate vorbi de pelagos comunitatea de
organisme pentru biocenozele din masa apei si de bentos comunitatea de organisme din biocenoza
bentica.
21
PARTEA a II a
PROTECIA MEDIULUI
SURSE DE POLUARE A APEI
Populanii apei
Se consider poluani acele substane care n concentraie suficient pot produce un efect msurabil
asupra omului, animalelor, plantelor.
Clasificarea poluanilor
a. Dup proveniena i caracterele comune:
- substane organice: hidrocarburi, detergeni, pesticide, etc.;
- substane anorganice: metale grele, azot, fosfor;
- suspensii: fibre de lemn, celuloz, deeuri de carne;
- substane radioactive ;
- produse petroliere ;
- ape fierbini rezultate din industrie sau centrale termoelectrice ;
- microorganisme patogene : din spitale, cresctorii de animale, tranduri, locuine.
b. Dup natura lor, poluanii artificiali pot fi:
- poluani fizici: substane radioactive, ape termale;
- poluani chimici: Pb, Hg, N, P, detergeni, pesticide;
- poluani biologici: microorganisme.
c. Dup modificrile pe care le aduc apei, poluanii sunt:
1. Poluani care modific proprietile chimice/biologice ale apei:
- compuii toxici anorganici greu sau nedegradabil: pesticide, detergeni;
- compuii organicigreu sau nedegradabili: pesticide, detergeni;
- sruri organice, din exploatri petroliere;
- substane fertilizatoare: N, P;
- microorganisme: bacterii, virui, parazii.
2. Poluani care modific proprietile fizice/organoleptice ale apei:
- uleiuri, colorani;
- substane degradabile (consum oxigenul di ap);
- substane solide: suspensii.
Surse de poluare ale apei
Sursele de poluare ale apei sunt multiple. Polauanii solizi, lichizi sau gazoi ajung n apele naturale
direct sau prin intermediul apelor uzate.
Clasificarea surselor de poluare se poate face dup mai multe criterii:
a) n funcie de aciunea poluanilor n timp:
- conine, cu caracter permanent (canalizarea unui ora, industrie, etc.)
- discontinue, temporare sau temporare mobile (nave, autovehicule, locuine);
- accidentale (avarii de instalaii de rezervoare).
22
24
2. EPURAREA CHIMIC
Aceast metod utilizeaz pentru ndeprtarea poluanilor procese chimice i fizico-chimice. Metoda
se aplic apelor uzate industriale i altor categorii de ape cnd se urmrete o epurare rapid i
eficient. Epurarea chimic se aplic att poluanilor n suspensie i poluanilor dizolvai. Materiile
n suspensie fin nu se decanteaz n decantorul primar, ci se elimin cu ajutorul unor reactivi
chimici, numii coagulani (ex. Sruri de Al, Fe, asociere cu ali reactivi).
Aplicarea procedeului de decantoare cu coagulani asigur eliminarea materiilor n suspensie n
proporie de peste 95% i reduce coninutul de substanele organice dizolvate. Se pot elimina din
soluie metale grele, cianuri, fenoli, colorani etc.
25
Ca reactivi se utilizeaz:
laptele de var;
clorul;
ozonul.
Apele uzate acide sau alcaline, datorit agresivitii lor chimice se supun preepurrii, operaie ce
const n neutralizarea lor n bazine cu ajutorul unor reactivi chimici.
3. EPURAREA BIOLOGIC
Se mai numete epurare secundar i se aplic pentru eliminarea din ap a poluanilor organici
biodegradabili, care por constitui hran pentru microorganisme.
Eliminarea substanelor organice dizolvate n ap se face prin adsorbia lor la suprafaa celulelor
microorganismelor, n principal bacterii.
Ca urmare apar noi celule de bacterii i aa numiii metabolii: CO2, sruri minerale etc.
Populaia microorganismelor care efectueaz epurarea are o compoziie mixt. Se practic 3
proceduri principale de epurare biologic:
Cu nmol activ Instalaia de epurare include un bazin de aerare numit aerotanc n care apa uzat
provenit de la decantorul primar este aerat puternic cu ajutorul unor dispozitive de insuflare a
aerului i un bazin de sedimentare decantorul secundar.
Cu biofiltre instalaia de epurare conine biofiltrul propriu-zis (un turn de 1 4 metri nlime
un decantor secundar.
26
POLUAREA AERULUI
Aerul. Generaliti
Aerul este un element indispensabil vieii, cantitatea consumat de organismul uman fiind foarte
mare ntr-o singur inspiraie ptrund n pulmonul uman 0,5 l de aer adic 8 l/min, respectiv 14 - 15
m3/24 h.
Fr aer omul nu poate supravieui mai mult de cteva minute.
Aerul formeaz un nveli gazos care nconjoar Pmntul, avnd o grosime de aprox. 3000 gm,
numit atmosfer.
Principalele zone ale atmosferei:
- troposfera 0 11 km altitudine;
- stratosfera 11 35 km;
- mezosfera 35 80 km;
- termosfera 80 400 km;
- exosfera 400 3000 km.
Aerul este prezent pretutindeni, att la suprafaa scoarei terestre ct i n toate spaiile aflate n
legtur cu atmosfera:
- n crpturile i porii solului;
- n peteri;
- n ap;
- n apa mrilor i oceanelor etc.
Aerul este un amestec de gaze n compoziia sa normal intrnd:
- azot 78%;
- oxigen 21%;
- dioxid de carbon 0,2 %;
- vapori de ap, pulberi, bacterii etc.
POLUANII AERULUI
Poluanii aerului sunt: substane solide, lichide sau gazoase, naturale sau artificiale ce pot fi
aeropurtate.
Clasificarea poluanilor aerului se face dup:
a. Starea de agregare
1. suspensii (aerosoli) particule solide sau lichide dispersate n atmosfer. Principala lor
caracterizare const n faptul c n funcie de mrime sau greutate ele au o stabilitate diferit
n aer. Cele mai mari i mai grele suspensii se depun repede i se numesc pulberi
sedimentabile. Cele mai uoare i mai mici pot persista timp mai ndelungat i se numesc
pulberi n suspensie.
2. gaze sub form de poluani n stare gazoas, rspndii n atmosfer datorit calitii de a
difuza cu uurin, fiind purtai uneori la mari distane de locul unde au fost produi i
eliminai n atmosfer.
b. Provenien
1. primari acei poluani care provin direct surse de poluare identificate;
27
2. secundari acei poluani care sunt produi n mediu, prin interaciunea dintre doi sau mai
muli poluani primari sau prin reacia cu constituenii normali ai aerului..
c. Aciunea lo specific asupra organismului
1.
2.
3.
4.
iritani cei mai rspndii n mediu (pulberile cu grad redus de solubilitate, oxizi de S i N);
asfixiani monoxidul de carbon, cianurile, dioxidul de sulf;
toxici sistemici metalele grele: Hg, Pb. etc;
cancerigeni pot fi n funcie de structura chimic:
a. organici colorani sistemici, pesticide;
b. anorganici crom, arseniu, cadmiu, nichel, pulberi radioactive.
5. fibrozonai suspensii de ciment, pulberi de dioxid de carbon;
6. alergizani pot fi de natur: mineral (cu coninut mare de cuar); organic - vegetal (in,
cnep, tutun, cafea); animal (puf, pene, fulgi).
Surse de poluare a aerului
Pot fi clasificate n surse naturale i artificiale
A. Sursele naturale sunt:
1. solul care, sub influena ploilor i diferenelor de temperatur a curenilor de aer, sufer o
eroziune i mcinare cu eliberare de particule foarte fine;
2. plantele i animalele pot elimina n aer diferite elemente cum sunt polen, fulgi, pr, pene
etc.;
3. gazele i vaporii naturali eliminate din sol direct n aer;
4. erupiile vulcanice care arunc n aer, n anumite momente mari cantiti de gaze, vapori de
ap i particule din sol;
5. praful cosmic rezultat din distrugerea meteoriilor n straturile superioare ale atmosferei.
B. Sursele artificiale sunt rezultate din diversele activiti ale omului din care rezult o serie
de elemente solide, lichide sau gazoase care pot ajunge n atmosfer.
Sursele artificiale constituie principalele surse de poluare a aerului i sunt fixe i mobile.
a. Sursele fixe produc o poluare limitat n locul de eliminare n atmosfer a poluanilor
Aici se ncadreaz dou mari grupe:
1. Procesele industriale cele mai importante surse de poluare ale aerului:chimice, siderurgice,
metalurgice, de materiale de construcii etc.;
2. Procesele de combustie de la nclzirea locuinelor pn la combustibilul utilizat pentru
producerea de energie. Cantitatea poluanilor produi depinde de calitatea combustibilului
folosit i de felul arderii.
b. Surse mobile produc o poluare diseminat pe o suprafa mare. (mijloacele de transport
rutiere, navale i aeriene, feroviare.
Dintre toate acestea, autovehiculele sunt cele mai importante surse de poluare a aerului. Din
eapamantele lor se evacueaz mari cantiti de : monoxid i dioxid de carbon, oxizi de azot,
cantiti mai reduse de plumb, hidrocarburi cancerigene.
28
Motoarele pe benzin produc mai mult monoxid de carbon dect cele pe motorin. Poluarea datorit
autoturismelor este influenat att de numrul acestora ct i de modul de funcionare.
29
2. Calmul atmosferic este cea mai favorabil condiie meteorologic pentru poluarea
aerului, pentru c poluanii se acumuleaz n vecintatea locului de eliminare i concentraia lor
crete continuu.
3. Turbulena aerului este un factor care favorizeaz difuzia i viteza de formare a
amestecului de poluani n aer. Din punct de vedere al modului cum se produce, turbulena
atmosferic poate fi:
a. mecanic frecarea maselor de aer de suprafaa terestr;
b. termic sau convectiv este benerat de diferena de temperatur care poate exista
ntre suprafee i curentul de aer aflat deasupra, fiind datorat repartizrii neuniforme a temperaturii.
4. Umiditatea aerului este unul din cele mai schimbtoare elemente meteorologice.
Umiditatea crescut duce la formarea de cea, care produce concentrarea impuritilor. Ocupnd
straturile inferioare ale atmosferei, ceaa provoac creterea concentraiei poluanilor.
La apariia precipitaiilor se produce splarea i dizolvarea de impuriti din atmosfer i aducerea
acestora pe sol.
Cercetrile fcute arat c:
- ploaia spal atmosfera n principal de gaze;
- zpada spal atmosfera de impuriti solide.
31
POLUAREA SOLULUI
Solul. Generaliti
Solul este reprezentat n partea superficial a scoarei terestre i s-a format din fondul
mineral al acesteia, ca urmare a unui complex de procese mecanice, fizice, chimice i
biologice desfurate pe perioade lungi de timp. Grosimea medie a scoarei terestre este de
40 km.
Solul este un factor ecologic important pantru c:
se afl n strns corelaie cu clima unei regiuni;
de calitatea lui depinde de formarea i protecia surselor de ap subtreran i
de suprafa;
determin creterea i dezvoltarea vegetaiei, influeneaz n mod direct
alimentaia omului;
are un rol hotrtor n amplasarea localitilor.
Poluanii solului
Poluarea solului este cauzat de:
pulberi i gaze din atmosfer, dezvoltate de ploi i ntoarse n sol;
apele de suprafa care impregneaz solul cu poluani;
rurile poluate care infesteaz suprafeele irigate i inundate;
deeurile industriale sau menajere depozitate necontrolat;
pesticidele i ngrmintele chimice folosite n agricultir.
Principalii poluani ai solului sunt:
a)
reziduuri solide:
pesticide;
ngrminte chimice;
gunoaie oreneti.
b)
reziduuri lichide:
apele de min i de carier;
ape din zcminte petroliere;
precipitaii naturale care au dizolvat acidul sulfuric.
c)
reziduuri gazoase:
gaze rezultate dina ctivitate industriei chimice (CO2, SO2, H2S, aerosoli);
gaze naturale (metan, etan, butan) scurse din conducte de suprafa sau
ngopate;
produse petroliere gazoase, etc.
32
34
sute sau mii de kilometri de sursele de poluare. Principalii poluani care contribuie la formarea
ploilor acide sunt:
- dioxidul de sulf rezult din emanaiile autovehiculelor, centrale termoelectrice, industria
metalurgic;
- oxizii de azot rezult din arderea carburanilor, emanaiile ngrmintelor chimice pe baz
de azot.
Formarea ploilor acide ncepe prin antrenarea celor doi poluani n atmosfer, care n contact cu
lumina solar i vaporii de ap formeaz compui acizi.
Dioxidul de sulf formeaz cu vaporii de ap acidul sulfuros care trece apoi n acid sulfuric.
Oxizii de azot
Principalii oxizi sunt monoxidul i dioxidul de azot, dintre care dioxidul de azot este cel mai
periculos poluant. Acesta este transformat n prezena radiaiilor solare i a vaporilor de ap n
acid azotic.
Concentraia i distribuia ploilor acide depinde de o serie de factori:
- transportul i dispersia poluanilor;
- natura i concentraia agenilor de oxidare;
- factorii meteorologici, etc.
b) Influena supra mediului
Plile acide polueaz:
- apele de suprafa;
- apele freatice;
- solul.
37
Lipsa stratului de ozon duce la apariia unei poluri de natur radiativ, prin creterea fluxului de
radiaii ultra violete de la soare care ajung la sol.
39
40
BIBLIOGRAFIE
1. Agenia pentru Protecia Mediului Teleorman, Compartimentul Protecia Naturii, Starea
Mediului n Judeul Teleorman;
2. M. Negulescu, S. Ianculescu, L. Vaicu, G. Bonciu, C. Ptru, O. Ptru, Protecia mediului
nconjurtor, Editura Tehnic, 1995;
3. Irina Teodorescu, Geta Rnoveanu, Claudia Manuela Negu, Ecologie i protecia
mediului, Manualul pentru clasa a X a, Editura Constelaii, 2001;
4. Irina Teodorescu, Geta Rnoveanu, Claudia Manuela Negu, Ecologie i protecia
mediului, Manualul pentru clasa a XII a, Editura Constelaii, 2002;
5. Mohan Gheorghe, Ardelean A. Ecologie i protecia mediului, manual preparator,
Editura Scaiul, Bucureti, 1993;
6. Moraru Iuliu Botanica genearal i sistematic, Ediia a III-a, Editura Ceres, Bucureti;
7. Primack Richard B. Conservarea diversitii biologice, Editura Tehnic, Bucureti, 2002;
8. Richard B. Primack, Maria Ptroiescu, Fundamentele conservrii conservrii diversitii
biologice, Editura Ceres, 2008;
9. Enescu V. Ecologie forestier, 1977.
41