Dăunătorii plantelor

cultivate şi combaterea lor

Principalele grupe de dăunători

 Dăunătorii
plantelor cultivate
sunt organisme din
diferite categorii
taxonomice ale
regnului animal
care produc pagube
în culturi.
Dăunătorii pot fi
din următoarele
categorii:
 a)Viermi de pământ, nematozi, trăiesc în sol şi atacă organele
subterane ale plantelor: bulbi de ceapă, usturoi, rădăcini etc.
Ex.Agriotes spp.
Viermele prunelor – Cydia funebrana
 a)Moluşte (melci) care produc pagube în special în culturi
realizate în condiţii de umiditate mare (sere). Cel mai periculos este
limaxul.
Limax maximus – Limaxul cenuşiu
Limax marginatus

Limax flavus
 a)Păianjenii (acarienii) care se găsesc în număr mare de
specii. Ei atacă frunzele pe care produc diverse modificări, provocând
moartea acestora prin necrozare.
Păianjenul roşu al prunului – Panonychus ulmi
 a)Insectele cele mai numeroase ca specii sau ca efective ale unei specii,
produc pagubele cele mai mari. Insectele pot ataca plantele în toate stadiile de
vegetaţie şi la orice organ al plantei. Pot ataca: rădăcini, tulpini, frunze, fructe,
lăstari tineri şi chiar tulpini aflate în faze mai avansate. Insectele atacă în stadiul
de adult sau în stadiul de larvă. Cele mai mari pagube le produc larvele: unele
consumă frunzele lăsând plantele desfrunzite (larve defoliatoare), alte larve
pătrund în fructele pomilor, ale viţei de vie sau plantelor de câmp (pătrund în
fructe sau seminţe şi consumă interiorul acestora). Alte larve care trăiesc în sol
consumă rădăcina plantelor sau retează plantele sub nivelul solului, producând
moartea acestora. Gărgăriţa fasolei – Bruchus pisorum
 Grylotalpa grylotalpa –
Coropişniţa.
Leptinotarsa decemlineata –
Gândacul de Colorado
 Melolonta melolonta –
Cărăbuşul de mai.
 Viespele merelor –
Hoplocampa testudinaea
 e) Păsările sălbatice- grauri, vrăbii, ciori, gâşte sălbatice, care
produc pagube mai ales la viţa de vie şi pomii fructiferi, dar şi la
culturile de câmp.
Ex Graurul – Sturnus vulgaris
Găştele sălbatice - Anser anser
Corvus curvex –
Cioara de
semănătură
 f) Rozătoarele (şoareci, hârciogi, şobolani) care produc pagube
în culturi sau în depozite.
Şobolanul – Ratus ratus
Soarecele – Mus musculus
Prevenirea atacului şi combaterea
dăunătorilor culturilor agricole
vegetale
 a.Prevenirea atacului dăunătorilor se face prin măsuri de igienă
culturală, înainte de înfiinţarea culturii sau depozitarea produselor. Se
distrug resturile vegetale în care au rămas insecte, se curăţă încăperile
în care se vor depozita produse etc.
b.Combaterea dăunătorilor se face prin următoarele metode:
agrotehică, mecanică, chimică, biologică, integrată (lupta
integrată).
b1. Combaterea prin metoda agrotehnică se face prin lucrările
solului sau prin folosirea de sămânţă liberă de dăunători. Lucrările
solului (arat, grăpat, prăşit, etc) au rolul de a distruge insectele din
locurile de iernare din sol , de a le aşeza în straturi adânci de sol unde
nu au condiţii favorabile (prin răsturnarea solului cu plugul)etc.
Sămânţa folosită nu trebuie să conţină dăunători în boabe (viermele
boabelor de grâu, gărgăriţa mazărei etc.) pentru că îi duce în culturi.
b2. Combaterea prin metoda mecanică se realizează prin
scuturarea pomilor (la gărgăriţa florilor de măr), adunarea cuiburilor de
omizi din pomi (vara, imediat după apariţia lor sau iarna, pentru
cuiburile unde iernează unele omizi). De asemenea, la pomi se pun
brâie capcană în jurul tulpinilor.
 b3. Combaterea prin metoda chimică se realizează prin folosirea
substanţelor chimice. Substanţele chimice folosite sunt toxice pentru
insecte. Dar pe fructe sau plante rămân mici cantităţi, care devin toxice
pentru consumatori. Dacă rămân reziduuri în cantităţi mai mici sau
toxicitatea substanţei este redusă, pericolul de intoxicare este mai mic.
Substanţele de combatere se clasifică, după categoria dăunătorilor,
în următoarele grupe:
Nematocide- folosite în combaterea viermilor de pământ
(nematozilor)
Moluscoide- folosite în combaterea moluştelor (melcul Limax)
Insecticide- folosite în combaterea insectelor
Acaricide- folosite în ccombaterea acarienilor
Rodenticide- folosite în combaterea şoarecilor şi şobolanilor
Corvicide- folosite în combaterea ciorilor.
Substanţele pentru combaterea dăunătorilor se prepară sub formă
de praf, granule sau în stare lichidă. Pentru a ajunge la dăunători,
aplicarea lor se face în mai multe moduri:
Tratarea seminţelor înainte de semănat
 Tratarea solului în care se va face cultura- se practică în special
în sere, solarii sau în răsadniţe
Tratarea culturii prin stropire sau prăfuire- când apar dăunătorii
sau înainte de apariţia lor, tratamentele se fac cu maşini de stropit sau
de prăfuit, se mai pot folosi pe suprafeţe mici maşini purtate de om în
spate şi acţionate manual, sau maşini purtate în spate şi acţionate de
un motoraş propriu
Aşezarea de momeli la galeriile rozătoarelor, momelile toxice sunt
amestecuri de substanţe toxice şi un produs pe care îl folosesc
rozătoarele ca hrană (tărâţe, grăunţe de cereale)
Substanţele de combatere trebuie administrate în cultură numai într-
o anumită cantitate, numită doză, care se exprimă în procente din
soluţia de stropit, în kg/ha sau în g/ha. Dozele prea mari provoacă
dereglări ale metabolismului plantelor şi determină reziduuri în
cantitatea periculoasă în plante. De asemenea, distribuirea
substanţelor trebuie să se facă uniform, pentru a evita supradozarea în
anumite porţiuni de cultură.
Substanţele pentru combaterea dăunătorilor se comercializează în
ambalaje însoţite de indicaţii de folosire şi indicaţii pentru protecţia
muncii, care trebuie respectate în mod obligatoriu.
Mulţumiri pentru atenţia acordată!