TRATAMENTE DE TOAMNĂ PENTRU ABUŞTII DE TUIA

1. Necrozarea ramurilor – Berckmann's Blight

Poza 1 – Necrozarea ramurilor

Simptome
Infecţia porneşte de la ramurile tinere şi coboară spre ramurile mai bătrâne (de la ramurile mici la
cele mari). Culoarea ramurilor se schimbă, de la verde, la maro-roşcat.
Tratamente de toamnă
La sfârşitul lunii septembrie sau început de octombrie, în zile senine şi fără vânt, se curăţă
ramurile necrozate şi se execută primul tratament.
Al doilea tratament se execută la începutul lunii noiembrie.
În literatura de specialitate se recomandă produse pe bază de: cupru, mancozeb, azoxistrobin.
2. Uscarea ramurilor – Cercospora Needle Blight

Poza 2 – Uscarea ramurilor

 Simptome
Boala se instalează pe ramurile mai bătrâne şi urcă spre ramurile mai tinere ( de jos în sus; de la
trunchi spre vârful ramurilor).
Rămurelele se îngălbenesc, devin maronii, apoi se brunifică şi în final cad pe sol. Plantele se
debilitează, prin uscarea ramurilor.
Tratamente toamna:
La începutul lunii octombrie, în zile calde şi fără vânt, se recomandă 1 -3 tratamente, la interval
de 10 - 12 zile.
Se scutură plantele pentru a aduna toate ramurile uscate. Infecţia fiind mai puternică în interiorul
coroanei, curăţarea lor este mai dificilă dar foarte necesară pentru a stopa reinfectarea din fructificaţiile
patogenului. După curăţarea ramurilor uscate se face primul tratament.
Tratamentele se fac prin îmbăierea plantelor, pentru ca soluţia să ajungă la tulpină şi la ramurile
bazale. Rămurelele căzute pe sol, se adună şi se ard.
Sunt recomandate produse pe bază de: cupru, mancozeb, azoxistrobin.

3. Uscarea de tip Kabatina – Kabatina Tip Blight

Poza 3 – Uscarea de tip Kabatina

Simptome
Simptomele apar primăvara, pe creşterile din anul precedent, care se îngălbenesc şi devin maro-
roşcat, apoi se brunifică. Sunt afectate câte 3 – 6 rămurele. Fructificaţiile patogenului apar ca nişte
puncte negre, pe rămurelele uscate.
Rămurelele uscate şi infectate, pot rămâne pe plantă sau cad prematur, reprezentând o sursă de
infecţie secundară.
Tratamente toamna:
La sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie, se recomandă 2 tratamente, la interval
de 21 de zile.
Se vor efectua lucrări de igienizare, prin adunarea ramurilor uscate, căzute pe sol şi arderea lor.
În literatura de specialitate se recomandă tratamente cu produse pe bază de: cupru, mancozeb,
tiofanat metil.
 AZOXISTROBIN grupa: STROBILURINE
 Mod de acţiune: Substanţă activă fungicidă cu acţiune sistemică locală, cu translocare
translaminară la nivelul frunzei. Se distribuie uniform numai în interiorul frunzei, prin intermediul
vaselor conducătoare lemnoase (xilem) de la nivelul acestora. Acţionează preventiv asupra ciupercii
inhibând procesul de respiraţie la nivel celular, blocând totodată procesele de sporulare şi de germinare a
sporilor. Are efect vitalizant asupra plantei provocând aşa numitul "green effect" (frunze tinere). Conferă
plantei rezistenţă la stress climatic şi la boli, cu influenţă pozitivă asupra producţiei (spor de producţie ~
10%) şi a calităţii acesteia (fructe uniforme, de calitate superioară).
Utilizare: Azoxistrobinul este folosit pentru formularea de fungicide simple şi compuse,
utilizate în activitatea de protecţie a culturilor de: grâu; orz; floarea soarelui; rapiţă; cartof; morcov;
tomate; ardei; ceapă; viţă de vie.
 CUPRU grupa: ANORGANICE
Mod de acţiune: Substanţă activă fungicidă şi bactericidă cu aţiune preventivă, de contact. Ionii
de cupru sunt absorbiţi în mod pasiv de sporii ciupercilor şi bacteriilor cu care vin în contact. Odată
absorbit, cuprul distruge în totalitate sistemul enzimatic al patogenilor. Din acest motiv este necesar ca
ionii de cupru să fie prezenţi pe suprafaţa organelor plantelor înaite ca sporii să înceapă să germineze.
Nu are acţiune curativă după producerea infecţiei şi pătrunderea patogenilor în ţesuturile plantei. Ca
substanţă activă fungicidă şi bactericidă cuprul se prezintă sub forma mai multor compuşi şi anume:
hidroxid de cupru, oxiclorura de cupru, sulfat de cupru, sulfat de cupru tribazic şi amestec Bordeaux,
fiecare dintre aceştia având particularităţi şi moduri de acţiune specifice.
Utilizare: Cuprul ca substanţă activă este folosit pentru formularea de fungicide, utilizate în
activitatea de protecţie a culturilor de: fasole; cartof; sfeclă de zahăr; hamei; tomate; ardei; castraveţi;
ceapă; măr; păr; gutui; prun; cais; piersic; cireş; vişin; viţă de vie.
 MANCOZEB grupa: DITIOCARBAMAŢI
Mod de acţiune: Substanţă activă fungicidă cu acţiune preventivă, de contact, cu un spectru foarte larg
de combatere a patogenilor, inclusiv a celor localizaţi pe sămânţă. Acţionează asupra patogenilor, în
primul rând prin inhibarea germinaţiei sporilor. Caracteristic este modul de acţiune multi-site
(întreruperea activităţii enzimatice a patogenilor în 6 puncte diferite), ceea ce împiedică apariţia
fenomenului de rezistenţă la patogenii susceptibili.
Utilizare: Mancozebul este folosit pentru formularea de fungicide simple şi compuse, utilizate în
activitatea de protecţie a culturilor de: grâu; floarea soarelui; soia; cartof; tutun; hamei; tomate; ardei;
vinete; castraveţi; ceapă; măr; păr; gutui; prun; cais; piersic; cireş; vişin; viţă de vie; plante ornamentale
(crizanteme); silvicultură.
 TIOFANAT METIL grupa: TIOFANAŢI
Mod de acţiune: Substanţă activă fungicidă cu acţiune de contact şi sistemică, fiind absorbit de
plante prin frunze şi rădăcini. Are un foarte bun efect preventiv şi curativ faţă de un spectru larg de
agenţi fitopatogeni, care provoacă boli ale plantelor cu infecţie de suprafaţă şi sistemică.
Utilizare: Tiofanat metilul este folosit pentru formularea de fungicidesimple şi compuse,
utilizate în activitatea de protecţie a culturilor de: grâu; orz; floarea soarelui; rapiţă; sfecla de zahăr;
tomate; ardei; vinete; castraveţi; pepeni verzi; pepeni galbeni; măr; păr; prun; piersic; cireş; vişin;
căpşun; viţă de vie.
 BOLILE RODODENDRONULUI ŞI AZALEEI (AZALEEA JAPONEZĂ)
1. PUTREZIREA RĂDĂCINILOR – Phytophtora Root Rot şi PUTREGAIUL BAZEI
TULPINII - Phytophtora Crown Rot

Putrezirea rădăcinilor Putrezirea bazei tulpinii

Sunt boli vasculare, frecvente la rododendron şi azalee, cauzate de ciuperci din genul
Phytophtora (cele mai frecvente: Phytophtora cinnamonia; Phytophtora cactorum). Simptomele produse
de ciuperci sunt similare.
Primele simptome apar sub forma unor ofiliri ale ramurilor mai tinere sau debile, în timp ce
ramurile mai bătrâne nu prezintă nici un simptom. Plantele sensibile mor în câteva săptămâni după
apariţia primelor ofiliri. Soiurile mai rezistente la Phytophtora cresc încet, au frunzele de un verde mai
deschis şi pot muri în câţiva ani.
Ciupercile din genul Phytophtora sunt prezente în soluri grele, fără drenaj, în care stagnează apa şi
evoluează mai rapid la temperaturi ridicate (verile călduroase de la noi).
Putregaiul bazei tulpinii este favorizat tot de soluri grele dar în plus este cauzat de plantarea prea adâncă
a rododendronului. La baza tulpinii, aproape de linia solului, apare o colorare maronie a lemnului.
Simptomele apar după instalarea bolii, la un stres provocat de umiditate prea mare sau de secetă.
Tratarea plantelor cu produse de protecţie a plantelor nu ajută la eradicarea bolilor deoarece în
momentul apariţiei simptomelor rădăcinile sunt deja distruse sau coletul plantei este afectat de boală.
Pentru prevenirea apariţiei putregaiului rădăcinilor şi a bazei tulpinii, se vor lua măsuri chiar de la
cumpărarea plantelor:
1. Se vor cumpăra plante cu frunze de un verde intens, bine dezvoltate şi care nu prezintă simptome
de ofilire;
2. Dacă se vor planta în grădină, se va ţine cont de locul în care le plantăm. Să nu avem expunere
la soare puternic iar solul să fie bine drenat şi aerisit. Nu vom planta rododendroni sau azalee în
zone în care se acumulează apa din ploi. Dacă le vom lăsa în ghivece, expunerea să fie în zona cu
soare de dimineaţă;
3. Adâncimea de plantare să fie la nivelul solului din ghiveci;
4. Nu se plantează în locul plantelor care au murit datorită putregaiului rădăcinilor (ofiliri);
 5. Dacă avem posibilitatea, cumpărăm soiuri rezistente la Phytophtora (pe eticheta plantei se
specifică uneori, acest lucru);
6. Se vor face tratamente chimice, preventiv. Se recomandă tratamente cu produse pe bază de
matalaxil, fosetil de aluminiu sau mefenoxam. Din aprilie şi până în noiembrie se vor face 2 - 3
tratamente prin pulverizarea soluţiei pe plante dar şi prin udare la baza tulpinii.
Ciupercile sunt active în condiţii de umiditate mare şi căldură excesivă, condiţii întâlnite la noi.
Se vor elimina resturile vegetale de sub tufe şi se va pune scoarţă proaspătă pentru a păstra
răcoare la rădăcini.
Plantele din ghivece trebuie să aibă un drenaj bun şi tăviţă pentru scurgerea excesului de apă.
Plantele ofilite se elimină din grădină şi se distrug prin ardere.

2. BRUNIFICAREA MUGURILOR FLORIFERI –Bud blast

Mugur brunificat Cicadă

Simptome
Mugurii floriferi se brunifică şi se usucă. Pe suprafaţa lor se observă puncte negre, sporii
ciupercii Pycnostysanus azaleae. Prezenţa sporilor ciupercii este singura diferenţă între mugurii uscaţi
datorită ciupercii şi mugurii uscaţi datorită altor cauze (secetă, îngheţ).
Cauze
Cauza acestei brunificări este ciuperca Pycnostysanus azaleae răspândită de cicadele care îşi
depun ouăle în solzii mugurilor floriferi.
Controlul bolii
Pentru evitarea transmiterii ciupercii, se vor efectua tratamente cu produse de protecţie a
plantelor pentru distrugerea cicadelor. Dar acest lucru este mai dificil deoarece cicadele zboară de la
mijlocul verii până în toamnă şi este posibil să nu se efectueze tratamente la momentul potrivit.
Se vor îndepărta mugurii brunificaţi imediat ce s-au uscat pentru a nu permite apariţia sporilor
ciupercii.
 BRUNIFICAREA ŞI USCAREA MUGURILOR FLORIFERI – Bud Drop şi Bud Dry
Simptome
Mugurii floriferi, aparent sănătoşi, se brunifică în primăvară şi se usucă. Planta nu are alte
simptome de îmbolnăvire.
Cauze
Uscarea mugurilor floriferi are legătură cu zile de secetă din perioada formării lor (august –
septembrie).
La plantele crescute în ghivece dar şi la cele din grădină, se va ţine cont ca umiditatea solului să
fie cât mai uniformă.
Aplicarea îngrăşămintelor în a doua jumătatea a verii, poate fi o cauză a uscării mugurilor
floriferi în primăvara următoare.
Controlul uscării mugurilor
Pentru a preveni uscarea mugurilor floriferi, plantele vor fi udate în mod regulat, cu o cantitate
suficientă de apă astfel ca solul să nu fie niciodată uscat.
Aplicare îngrăşămintelor se va face primăvara, după intrarea în vegetaţie a plantelor sau cel mai
târziu la începutul verii.

MUCEGAIUL DE ZĂPADĂ (Microdochium nivale) O BOALĂ CARE AFECTEAZĂ

GAZONUL
MUCEGAIUL DE ZĂPADĂ (Microdochium nivale)
O BOALĂ CARE AFECTEAZĂ GAZONUL

1. Simptome:
- Boala apare asociată cu topirea zăpezii primăvara, când se observă pete rotunde (Ø 1 – 3 cm) de
culoare galbenă. Pe măsură ce boala evoluează frunzele de iarbă devin maronii iar diametrul
petelor ajunge la 50 – 60 cm;
 - În condiţii de umiditate, marginile petelor devin rozalii datorită sporilor ciupercii;
- Iarba din aceste zone poate fi distrusă parţial sau total;
- Atacul ciupercii se produce în vetre.
2. Cauze:
- Mucegaiul de zăpadă este produs de ciuperca Microdochium nivale. Ciuperca se transmite prin
seminţe dar şi prin sol şi resturi vegetale;
- Vremea umedă şi temperaturile scăzute ( 5 – 15 °C) favorizează dezvoltarea ciupercii. Sub
stratul de zăpadă se dezvoltă foarte bine iar odată cu topirea ei sporii sunt răspândiţi în zonele
învecinate prin picăturile de apă, unelte, animale sau pe tălpile celor care calcă gazonul;
- Mucegaiul de zăpadă este foarte comun în straturile de gazon acoperite sau nu, de zăpadă, de un
strat gros de frunze sau în gazonul netuns, cu o aeraţie slabă.
3. Recomandări:
- Iarba trebuie cosită la înălţimea potrivită. Dacă toamna este lungă şi iarba vegetează (vegetează
la temperaturi de 6 – 7 °C) se va tunde la 3 – 4 cm;
- Se va evita fertilizarea după luna septembrie. Fertilizările vor fi echilibrate, cu îngrăşăminte
complexe nu cu azot simplu. În cazul în care gazonul a suferit în anul respectiv toamna se
poate aplica potasiu;
- Gazonul va fi greblat şi curăţat de resturi vegetale înainte de venirea iernii;
- În zonele cu multă zăpadă se va sparge crusta pentru ca topirea să fie mai rapidă;
- Dacă apar zone în care bălteşte apa se va îmbunătăţii drenajul;
- Se vor aplica tratamente cu produse de protecţie a plantelor. În literatura de specialitate se
recomandă tratamente cu produse pe bază de:
- clorotalonil – cu acţiune de contact (Bravo 500 SC, etc);
- iprodione – cu acţiune de contact (Rovral 500 SC, etc);
- propiconazol – cu acţiune sistemică ( Bumper 250 EC; Tilt 250 EC, etc);
- tiofanat-metil – cu acţiune de contact şi sistemică (Topsin 500 SC; Topsin Al 70 PU, etc).
- tebuconazol – cu acţiune sistemică şi translocare acropetală, prin xilem, în toate organele
plantei (Folicur Solo 250 EW; Gat Tessla 25 WG; Orius 25 EW; Riza 250 EW, etc.)
- Tratamentele se vor face primăvara după încălzirea vremii şi se vor face 2 tratamente: cu un
produs de contact iar după 5 zile cu un produs sistemic. Înainte de tratament se va grebla
iarba şi se vor aduna şi distruge prin ardere, toate resturile vegetale;
- Se pot elimina vetrele afectate de boală, imediat ce apar, prin scoaterea plantelor bolnave şi a
solului (cam 2 cm în adâncime). În zona respectivă se pune pământ proaspăt, amestecat cu
nisip şi seminţe de iarbă. Se bătătoreşte locul. Rezultatele sunt spectaculoase dar necesită mai
multă muncă.
PĂDUCHII ŢESTOŞI ŞI PĂDUCHII LÂNOŞI DĂUNĂTORI AI PLANTELOR DE
APARTAMENT

Plantele ornamentale din apartamente care au fost infestate cu păduchi sau care au fost puse lângă plante
infestate cu păduchi ţestoşi sau lânoşi, trebuie urmărite pe toată perioada iernii.
1. Simptome:
- Adulţi şi larve ale păduchilor ţestoşi se observă de-a lungul nervurilor frunzelor, pe lastari şi
ramuri. Femela adultă are corpul oval-piriform, plat, de culoare galbenă-portocalie. Larva
este eliptică, gălbuie (Fig. 1);
- Adulţi şi larve ale păduchilor lânoşi apar pe frunze, pe lăstari şi în crăpăturile ramurilor. Femela
are corpul oval-alungit, roz-gălbui, acoperit cu o secreţie pulverulentă albă. Larva este plată,
galben-roşiatică (Fig. 2).
- Frunzele se deformează datorită înţepăturilor larvelor care se hrănesc cu sevă;
- Pe măsură ce numărul de larve este tot mai mare se instalează fumagina, cad frunzele iar florile
rămân mici sau nu mai apar.
- Odată cu înmulţirea dăunătorilor încep să se usuce ramurile tinere apoi se poate usca întreaga
plantă.

Fig. 1
Fig. 2
1. Cauze:
- Păduchele ţestos al lămâiului – Coccus hesperidum;
- Păduchele lânos al lămâiului – Planococcus citri;
- Păduchele alb al leandrului – Aspidiotus nerii;
 Aceştia sunt păduchii cel mai des întâlniţi, sunt polifagi şi atacă plante din numeroase familii:
Citrus; Ficus; Cactus; Cycas; Asparagus; Nerium – Leandrum; etc.
La plantele ornamentale păstrate peste iarnă la temperaturi de peste 18 ° C şi care au fost
infestate cu păduchi în toamnă, pot să apară larve care migrează în masă, pe frunze, lăstari, ramuri dar
şi pe plantele sănătoase amplasate lângă cele infestate.
1. Controlul dăunătorilor:
- Monitorizarea precoce – se controlează frunzele şi ramurile pentru a determina prezenţa
adulţilor şi apariţia secreţiei lipicoase pe frunze. „Roua de miere” indică apariţia larvelor şi
este momentul optim de aplicare a tratamentelor.
- Controlul cultural – plantele grav infestate, care nu au fost tratate timp îndelungat, mai ales
plantele mici, cu frunziş bogat sau greu de tratat se vor distruge.
- Controlul chimic – tratamentul cu produse de ptotecţie a plantelor se face în momentul apariţiei
larvelor deoarece acestea pot fi distruse. Stadiul larvar durează între 25 – 70 de zile în funcţie
de dăunător şi de condiţiile de păstrare a plantelor. Adulţii au o carapace ca un scut împotriva
substanţelor chimice. Pentru a distruge dăunătorii trebuie să ţinem cont de câteva reguli:
1.Începutul aplicării tratamentelor să fie la apriţia larvelor;
2. Concentraţia produselor utilizate nu trebuie să depăşească doza recomandată. Prin mărirea
concentraţiei nu distrugem toate larvele dar vom avea forme rezistente iar următoarele generaţii vor fi
tot mai greu de distrus.
3. Alternarea substanţelor active utilizate la tratamente. Aceşti dăunători dezvoltă uşor rezistenţă
la produsele de protecţie a plantelor. Produsele cele mai eficiente şi recomandate pentru aceşti dăunători
sunt pe bază de:
- acetamiprid (MOSPILAN 20 SG sau SP – 0,02 %);
- tiacloprid (CALYPSO 480 SC – 0,02%);
- tiametoxam (ACTARA 25 WG – 0,01%).
Tratamentul se repetă la 7 – 8 zile cu altă substanţă activă. În cazul unui atac puternic se
efectuează 3 tratamente având în vedere că stadiul larvar durează de la 25 de zile în sus. Cu o serie de
tratamente nu se pot distruge toţi dăunătorii şi vom repeta seria de 2 sau 3 tratamente atunci când apar
noile larve. La aplicarea tratamentelor trebuie să se ţină cont şi de prezenţa sau absenţa florilor (citrice,
leandru). În perioada apariţiei florilor şi deschiderii lor este bine să evităm aplicarea de tratamente
pentru a nu distruge florile şi fructele abea legate. Vom controla plantele să nu apară fitotoxicitate.
BOLI ALE FOLIAJULUI PLANTELOR DE APARTAMENT PRODUSE DE BACTERII

În lunile de iarnă, cu luminozitate redusă, multe plante de apartament au de suferit din cauza bolilor
produse de bacterii.
 1. Simptome:
- Marginile frunzelor se îngălbenesc de la vârf spre mijloc, se brunifică şi se usucă;
- Leziuni brune, înconjurate de un halou galben, pe diferite zone ale frunzei;
- Leziuni translucide pe limbul frunzei, care se extind, se îngălbenesc şi devin brune;
- Ofiliri ale plantei urmate de putrezirea rădăcinilor şi moartea plantei.
Simptomele diferă în funcţie de bacteria care produce boala, de planta afectată dar şi de condiţiile în care
trăiesc plantele. Ele pot să apară treptat, cu o evoluţie lentă (14 - 20 zile) sau, pot să apară şi să evolueze
rapid (2 – 14 zile). În cazul în care sunt afectate vasele conducătoare, plantele se ofilesc (evoluţia bolii
este ireversibilă) iar planta moare.
2. Cauze:
Mai multe bacterii sunt responsabile de apariţia bolilor foliare la plantele de apartament. Dintre acestea
enumerăm: Xanthomonas campestris pv. diffenbachiae, Xanthomonas campestris pv. syngonii;
Xanthomonas campestris pv. hederae; Pseudomonas cichorii, Erwinia carotovora pv. carotovora;
Erwinia chrysanthemi; Pactobacterium carotovora.
Aceste bacterii pot distruge porţiuni de frunze, frunze întregi, peţiolul frunzei sau pot pătrunde în vasele
conducătoare pe care le distrug şi apar ofiliri.
De cele mai multe ori bacteriile sunt prezente pe suprafaţa frunzelor plantelor de apartament dar nu
produc pagube. În cazul în care apar condiţiile propice dezvoltării lor, ele se multiplică rapid şi apar
simptomele de boală.
3. Condiţiile necesare dezvoltării bacteriilor:
- Umiditate ridicată în aer şi sol;
- O aerisire necorespunzătoare a încăperii sau o aglomerare a plantelor;
- Udarea neregulată a plantelor;
- Luminozitate redusă;
- Temperaturi ridicate (22 – 34 º C) sau temperaturi fluctuante;
- Sol greu;
- Ghivece prea mari sau prea mici;
- Lipsă sau exces de îngrăşăminte;
- Dăunători (păduchi lânoşi, păduchi ţestoşi, acarieni) care înţeapă frunzele şi permit pătrunderea
bacteriilor în ţesuturi sau transmit boala de la o plantă la alta.
4. Controlul plantelor infectate cu bacterii:
- Se vor cumpăra, pe cât posibil, plante sănătoase, fără simptome de boală;
- Plantele vor fi udate în mod regulat şi se va evita excesul de apă. Este de preferat să fie un sol
mai uscat pentru a evita îmbolnăvirea plantelor;
- Se va sigura o aerisire corespunzătoare a încăperii şi se va evita aglomerarea plantelor pentru a
permite circulaţia aerului printre ele;
- Solul din ghivece trebuie să fie permeabil;
- În perioada de iarnă îngrăşămintele se aplică la două săptămâni la plantele cu flori, iar la cele cu
frunze odată pe lună. În cazul în care temperatura din încăpere este mai mică de 21 °C, nu se
vor aplica îngrăşăminte.
 - Temperatura optimă din încăpere este de 21 ºC şi trebuie evitate fluctuaţiile mari de
temperatură;
- Plantele cu simptome de boală se izolează iar porţiunile de frunze bolnave se îndepărtează cu
ajutorul unei foarfeci care va fi sterilizată cu alcool după fiecare tăiere. Bacteriozele se
transmit prin picăturile de apă, prin uneltele de lucru şi mâinile celui care lucrează. Dacă sunt
afectate mai mult de 1/3 din frunze, acestea se îndepărtează treptat pentru a nu dezechilibra
procesul de fotosinteză;
- Se vor controla plantele pentru a depista din timp apariţia primelor simptome de boală sau
eventuali dăunători;
- Plantele trebuie menţinute într-o stare cât mai bună de dezvoltare deoarece bacteriozele
afectează mai repede plantele slab dezvoltate, bolnave sau cu dăunători;
- În cazul apariţiei unor simptome specifice bacteriozelor, se pot efectua tratamente cu produse
de protecţie a plantelor dar, de cele mai multe ori, efectele nu sunt cele scontate.
Cel mai eficient tratament în cazul bacteriozelor este prevenţia (asigurarea condiţiilor optime
dezvoltării plantelor).
Dintre produsele de protecţie a plantelor utilizate în tratarea bacteriozelor, în stadii incipiente,
amintim produse pe bază de: cupru, mancozeb, miclobutanil. În unităţile specializate cu
produse de grădinărit se pot găsi sprayuri cu amestec de produse recomandate şi pentru
bacterioze. Aplicarea tratamentelor se va face cu atenţie pentru a nu se produce accidente
nedorite iar produsele vor fi păstrate în spaţii închise, separat de produsele alimentare.

TOAMNA, O GRADINA INGRIJITA SI SANATOASA

 Un prim pas este curăţenia de toamnă care presupune înlăturarea tuturor buruienilor, resturilor
vegetale, a lăstarilor uscați ai plantelor perene. Resturile vegetale afectate de boli sau dăunători
se ard pentru a distruge sursa pentru anul următor. Se pot vărui trunchiurile copacilor pentru a-i
feri de dăunători.
 Resturile vegetale precum frunzele și fructele căzute nu se ard, ci sunt destinate compostării, o
metodă prin care sunt transformate într-un îngrășământ organic valoros. Plantele ierboase anuale
se smulg cu rădăcină cu tot și pot fi adăugate în amestecul destinat compostării.

 Alegeţi-vă cu grijă locul în care veti amenaja spaţiul pentru crearea compostului, astfel încat să
îmbinaţi funcţionalul cu esteticul şi să nu vă deranjati vecinii cu eventualele mirosuri. Când nu
aveți suficientă materie primă, îngropați pur și simplu resturile vegetale în sol, de fiecare dată în
alt loc, iar Mama Natură își va face treaba.
 După ce se curăţă brazdele de resturi vegetale, se sapă pământul, fără mărunţire, la o adâncime
de 20-25 cm, asigurând expunerea la ger şi implicit distrugerea eventualelor larve de dăunători
care iernează în sol. Cu această ocazie se pot îngloba în sol şi îngrăşămintele organice semi-
descompuse sau cele chimice greu solubile.
 În această perioadă nu se mai fac fertilizări la plante, singura excepție o fac plantele care
înfloresc toamna târziu sau iarna. Excesul de fertilizant în perioada rece, duce la scăderea rez

istenței la frig a plantelor.

 Spre sfârșitul toamnei și până la venirea zăpezii, se tunde gazonul. Se poate aplica un fungicid
împotriva bolilor specifice perioadei reci. Fertilizarea gazonului toamna se poate face cu un
îngrășământ granulat cu descompunere treptata, tip "Winter", cu perioada de actiune de 4-5 luni,
care mărește rezistența gazonului la îngheț.
 În lunile octombrie-noiembrie, se plantează butașii de tradafir în pământul pregătit încă din puna
septembrie cu îngrașământ organic. Pentru a-i feri de îngheț, se face mușuroirea trandafirilor
prin adăugarea de pământ bine mărunțit în jurul tulpinii până la 10-30 cm înălțime. Tulpinile mai
înalte pot fi înfășurate în saci de pânză sub care se adaugă paie. Același lucru se poate face și la
pomii tineri sau sensibili ca migdalul sau smochinul.
 Se plantează pomii fructiferi începând cu luna octombrie şi până la primul îngheţ, nu înainte de a
se face mocirlirea rădăcinilor prin scufundarea repetată a acestora într-un amestec de balegă de
vacă, pământ de ţelină şi apă. Tot acum se plantează arbuştii fructiferi: afin, coacăz, zmeur. Se
taie rădăcinile rănite sau uscate, se scurteză tulpinile, se mocirlesc rădăcinile.
BOLILE RODODENDRONULUI ŞI AZALEEI (AZALEEA JAPONEZĂ) part AZALEEA
JAPONEZĂ ( RODODENDRONUL)

AZALEEA JAPONEZĂ ( RODODENDRONUL)

Azaleea japoneză, cu frunze veșnic verzi, este un arbust peren tot mai des întâlnit în grădinile
noastre. Florile sunt de obicei roșii, roz sau albe.
Se dezvoltă cel mai bine în zona grădinii cu 3 - 4 ore de soare pe zi, dar nu soarele torid de
amiază. În umbră totală azaleele fac puține flori iar în locurile foarte însorite florile trec foarte repede iar
plantele suferă.
Azaleea poate fi păstrată și în ghivece dar tot în zonele cu penumbră.
Una din cauzele îmbolnăvirii arbuștilor de azalee este solul calcaros. Azaleea nu rezistă pe soluri
calcaroase, ea avînd nevoie de un sol acid (pH = 4,5 – 5,8). Deoarece apa de la robinet conține mult
calcar pot apărea probleme în dezvoltarea arbuștilor care pot duce la declinul lor după 2 -3 ani.
Dacă solul grădinii este alcalin sau apa folosită la udare este calcaroasă (specific apei din țara
noastră), se poate acidifia solul prin acoperirea acestuia, în jurul azaleei, cu ace de conifere sau frunze de
stejar. În magazinele de specialitate se găsește sol pentru rododendron (azalee), un amestec cu turbă
roșie, pentru a scădea alcalinitatea solului. Se poate interveni și cu îngrășăminte pe bază de fier și
magneziu.
Acidifierea solului este foarte importantă dar trebuie făcută preventiv, pentru a nu apărea
fenomenele de îmbolnăvire.
În cazul în care plantele sunt în ghivece, se va urmări și modul în care se face udarea. Apa în
exces duce la asfixierea rădăcinilor și la apariția putregaiurilor, cauze ale ofilirilor și căderii frunzelor.
În final plantele pot muri. Tot așa, neudarea suficientă în perioadele secetoase duce la veștejirea
vîrfurilor de creștere și a mugurilor floriferi.
Florile veștejite se vor îndepărta prin tăierea lăstarului sub inflorescență. Astfel se stimulează
lăstărirea ramurilor. Se vor îndepărta lăstarii uscați sau firavi și se vor scurta lăstarii prea lungi. Prin
aceste tăieri efectuate după înflorit, se igienizează arbustul dar se și corectează forma coroanei sau tufei.
Se îndepărtează mugurii nedeschiși care pot fi sursă de îmbolnăvire, datorită putregaiurilor care se pot
instala la nivelul acestora.
Îmbolnăvirea azaleelor poate fi cauzată de boli, de unii dăunători prin deschiderea unor porți de
intrare pentru patogeni dar și de dezechilibrele care pot apărea în dezvoltarea plantelor, datorate pH-ului
solului cât și a lipsei unor microelemente.