MODULUL V – PRELUCRAREA PRODUSELOR ECOLOGICE

Unitatea școlară: Școala Profesionlă MOGOȘEȘTI

Profesor: Ing. VIERIU MIHAELA
Clasa a XI a
Numele si prenumele:
Data:
FIȘĂ DE DOCUMENTARE

TEHNICI DE MARCARE A AMBALAJELOR

Etichetarea mărfurilor
Eticheta reprezintă orice material scris, imprimat, litografiat sau ilustrat, care conţine informaţii despre
produs şi care însoţeşte produsul la vânzare. Ea are rolul de a informa consumatorii în mod complet,
corect şi precis.
Etichetarea produselor alimentare a înregistrat în ultimele decenii o evoluţie deosebită în privința
metodelor de realizare şi a calităţilor grafice ale etichetei, dar şi o îmbogăţire permanentă a conţinutului
său informaţional. Astfel, eticheta nutriţională şi eticheta ecologică au devenit componente
indispensabile ale etichetei moderne, elemente pe care companiile producătoare şi distribuitoare de
alimente le folosesc ca pe un instrument informaţional şi promoţional valoros în lupta concurenţială,
pentru atragerea unor importante segmente de consumatori, asigurându-le acestora premisele unei reale
protecţii fizice (a vieţii, sănătăţii şi securităţii).
Tendinţe actuale în etichetarea mărfurilor alimentare
În practica activităţii de comerţ eticheta reprezintă un instrument esenţial. Cercetarea, analiza,
perfecţionarea, standardizarea şi legiferarea etichetării au implicat eforturi comune din partea unor
instituţii guvernamentale şi neguvernamentale, ale asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, ale
producătorilor, comercianţilor şi distribuitorilor.
Eticheta, oricât de simplă ar fi ea, oferă o multitudine de informaţii uşor de receptat de către
cumpărător: denumirea produsului; denumirea şi adresa producătorului; grupa din care face parte
produsul; principalele caracteristici de calitate; masa pe unitate de ambalaj; ingredientele; domeniile de
utilizare; restricţii privind consumul, condiţiile de păstrare; elementele de identificare a lotului; termenul
de garanţie sau data limită de consum ş.a.
Etichetele îndeplinesc o serie de funcţii, care, în timp, s-au amplificat şi au permis şi clasificarea
lor în: etichete de identificare; etichete de clasificare; etichete de prezentare, care descriu produsul;
etichete de promovare.
Ca mijloc de comunicare în industrie, comerţ şi consum, etichetarea corectă şi cuprinzătoare a
produselor reprezintă o bază utilă de date atât pentru consumator, cât şi pentru agenţii economici.
Consumatorii au nevoie şi trebuie să cunoască informaţii despre produs, însă etichetarea nu trebuie să

1
MODULUL V – PRELUCRAREA PRODUSELOR ECOLOGICE

devină o piedică, un impediment, de aceea informaţiile obligatorii trebuie să fie: corecte şi precise; utile
pentru consumator; alese astfel încât să orienteze corect consumatorul; selectate şi furnizate pe baza unor
normative stabilite de organisme specializate; adecvate din punct de vedere al încărcăturii informaţionale,
spre a nu îngreuna percepţia produsului de către consumatori.
Eticheta modernă a produselor alimentare cuprinde o componentă foarte importantă: eticheta
nutriţională. Importanţa declarării valorii nutritive a alimentelor este bine cunoscută în prezent, mai ales
că sfera sa de influenţă se întinde dincolo de ştiinţele legate de nutriţia omului, incluzând şi ştiinţele
implicate în producţia şi comercializarea produselor alimentare. Apariţia etichetei nutriţionale a fost
determinată de mai mulţi factori: evoluţia industriei alimentare; fundamentarea pe baze ştiinţifice
(cerinţele pieţei metabolice) a producţiei de alimente; intensificarea eforturilor pentru a oferi oamenilor
posibilitatea de a se hrăni corect, sănătos; necesitatea de protecţie a consumatorului, de asigurare a unor
alimente salubre şi care, în acelaşi timp, să corespundă cât mai bine cerinţelor metabolice ale
organismului; perfecţionarea continuă a normelor de nutriţie a omului pe plan naţional şi internaţional;
creşterea gradului de informare şi educare al consumatorilor; considerarea etichetei ca un valoros
instrument de marketing pentru producătorii şi comercianţii de alimente. Toţi aceşti factori au condus la
afirmarea necesităţii declarării valorii nutritive pe etichetele produselor alimentare, ca o cerinţă obiectivă,
socială, educaţională şi economică.
Un pas înainte este făcut de firmele care, pe lângă menţiunile ce indică valoarea energetică şi
principalii nutrienţi, înscriu şi cantităţile recomandate de proteine, vitamine şi substanţe minerale, pe zi
sau pentru un meniu. Un alt progres în domeniul etichetării nutriţionale a fost realizat de firmele care
realizează produse destinate unor anumite segmente de consumatori. Atunci când produsul este destinat unui
segment specific de populaţie, nominalizat în normele de nutriţie, este posibil ca valoarea nutritivă, exprimată
în nutrienţi şi energie, să nu mai fie declarată doar în unităţi fizice pe o unitate de masă a produsului, ca
potenţial nutritiv, ci şi declararea gradului de satisfacere zilnică a necesarului nutritiv al grupei respective de
consumatori de către constituenţii existenţi într-o unitate de masă a produsului.
Începând cu anul 1991 se manifestă o nouă tendinţă în etichetarea alimentelor, şi anume,
etichetarea ecologică a produselor alimentare. În spaţiul Uniunii Europene, eticheta pentru produse
alimentare ecologice, purtând însemnul „agricultură ecologică” a fost adoptat în 1999, ca o completare a
sistemelor de etichetare naţionale. Eticheta este inscripţionată pe ambalaj în limba ţării în care alimentul
este comercializat. Însemnul „agricultură ecologică” se aplică produselor obţinute de producători agricoli
care: *nu utilizează produşi chimici de sinteză (existând o listă a acestora autorizată şi publicată);
*protejează mediul înconjurător şi animalele; *respectă caietele de sarcini omologate; *acceptă controlul
asupra condiţiilor de producţie. Producţia ecologică este definită ca însemnând obţinerea de produse
agroalimentare fără utilizarea produselor chimice de sinteză, în conformitate cu regulile de producţie

2
MODULUL V – PRELUCRAREA PRODUSELOR ECOLOGICE

ecologică stabilite, care respectă standardele, ghidurile şi caietele de sarcini naţionale şi sunt atestate de
un organism de inspecţie şi certificare înfiinţat în acest scop. Producţia agroalimentară ecologică are ca
scop realizarea unor sisteme agricole durabile, diversificate şi echilibrate, care asigură protejarea
resurselor naturale şi sănătatea consumatorilor. Produsele ecologice sunt reprezentate de produsele
obţinute şi etichetate astfel încât să informeze cumpărătorul că produsul şi/sau, după caz, ingredientele
din produs au fost obţinute în conformitate cu metode de producţie ecologică.
Etichetele vor cuprinde o siglă specifică produselor ecologice controlate, emisă şi aplicată pe baza
sistemului de certificare, indicând că produsul respectiv este conform cu regulile de producţie ecologică.

Fig1. Siglele Agriculturii ecologice