Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Caderea plantutelor (Pythium spp.) este o boala extrem de periculoasa pentru rasaduri,
apare la orice specie de plante.
Odata instalata boala, plantutele atacate sunt distruse desi ele sunt verzi dar radacina si o
zona din colet si tulpina este putrezita si macerata.In locul unde ataca ciuperca raman
doar niste firisoare albe.Plantulele atacate se culca sau se prabusesc la pamant.
Boala apare din momentul in care plantulele au rasarit si pana planta ajunge la 3-4 frunze
adevarate.
Conditiile care favorizeaza aparitia bolii sunt: temperatura de peste 20 de grade Celsius,
substrat umed si umiditate mare in sol in jurul plantei.
Se evita udatul excesiv, asigurati-va ca dupa ce a-ti udat substratul acesta se va zvanta
rapid. Se verifica periodic zona coletului (prin sondaj) intrucat boala nu apare la toate
rasadurile ci pe zone (vetre), daca observati boala incepeti tratamentele de combatere
reprezentate tot prin udarea substratului cu solutie de Tachigaren 30 L in concentratie de
0,1 % sau Previcur Energy in concentratie de o,1 % (100 ml in 100 l apa), Merpan 80
WDG in concentratie de 0,15 % (15 g in 10 l apa pe 2 mp), Folpan 80 WDG in
concentratie de 0,15 % (15 g in 10 l apa pe 2 mp).
Mana de sol (Phytophtora parasitica) este o boala extrem de periculoasa pentru rasaduri
apare la orice specie de plante.
Odata instalata boala plantutele atacate sunt distruse si pierdute ele sunt verzi dar
radacina si o zona din colet si tulpina este putrezita si macerate.In locul unde ataca
ciuperca raman doar niste firisoare albe.Plantulele atacate se culca sau se prabusesc la
pamant.
Boala apare din momentul in care plantulele au rasarit pana cand planta ajunge la 3-4
frunze adevarate.
Conditiile care favorizeaza aparitia bolii sunt: temperatura de peste 20 grade Celsius,
substrat umed si umiditate mare in sol in jurul plantei.
Se evita udatul excesiv, asigurati-va ca dupa ce a-ti udat substratul acesta se va zvanta
rapid.
Se verifica periodic zona coletului (prin sondaj) intrucat boala nu apare la toate
rasadurile ci pe zone (vetre) daca observati boala incepeti tratamentele de combatere prin
udarea substratului cu solutie de Previcur Energy in concentratie de 0,1 % (100 ml in 100
l apa), Merpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (15 g in 10 l apa pe 2 mp), Folpan 80
WDG in concentratie de 0,15 % (15 g in 10 l apa pe 2 mp).
Rizoctonioza se manifesta inca din faza de rasad, ataca si plantele care au peste 4-6
frunze. Coletul plantelor se atrofiaza in diferite masuri care provoaca ofilirea plantei.
Prevenirea aparitiei rizoctoniozei se paote realize prin: asolament rational (dupa o cultura
infectata nu se infiinteaza o noua cultura cu plante care fac parte din cercul de plante
gazda al ciupercii), plantarea optima si in soluri usoare, sistem de nutriţie echilibrat in
NPK.
Combaterea chimica se poate realiza cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Folpan 80 WDG
in concentratie de 0,15 % ( 15 g in 10 l apa pe 2 mp), Merpan 80 WDG in concentratie
de 0,1% (15 g in 10 l apa), Tachigaren 30 L in concentratie de 0,1 % (10 ml in 10 l apa).
Atacul apare pe organele aeriene, pe frunze petele mari, verde-cenusii, au puful lax,
albicios de conidiofori si conidii pe fata inferioara. Pe tulpini si petioluri petele cafenii
formate nu sporuleaza.Pe inflorescente atacul produce caderea florilor dupa brunificarea
acestora.
Atacul pe fructe apare sub forma unor pete mari, galbene-verzui, apoi brune, in jurul
pedunculuilui.Suprafata petei este tare, uscata si denivelata.Infectia patrunde in pulpa,
unde brunifica samanta, care-si pierde germinatia.
Transmiterea bolii se realizeaza prin fructele de tomate infectate, ramase in sol. Modul
de viata al patogenului este determinat de temperatura joasa a aerului si durata de
mentinere a peliculei de apa pe suprafata aeriana a plantelor. Temperatura intre 12-15
grade Celsius a aerului este favorabila pentru producerea infectiilor. Dupa infectie,
temperaturile mai ridicate, de 18-22 grade Celsius sunt cele mai favorabile pentru
intesificarea proceselor de patogeneza.Mentinerea umiditatii pe partea aeriana a
plantelor, provenite din ploi, roua sau irigare prin aspersiune, timp de cateva ore, sunt
suficiente pentru producerea infectiilor.
Nu exista metoda eficienta de prognoza tratamentele au cel mai mare succes, daca sunt
aplicate preventiv, incepand din a doua jumatate a lunii mai si continuate pana la
inceputul lunii iulie (in camp).
Amintim cateva produse fitosanitare care se pot utiliza in combaterea manei: Ridomil
Gold MZ 68 WG in concentratie de 0,25 % (2,5 kg/ha) (25 g la 10 l/100 mp), Ridomil
Gold Plus 42,5 WP in concentratie de 0,3 % (3,0 kg/ha) (30 g la 10 l/100 mp), Bravo 500
SC in concentratie de 1,5-2,0 l/ha,(20 ml in 10-13 l/100-130 mp), Dithane M-45 in
concentratie de 2,0-2,5 kg/ha(20 g la 8-10 l apa/80-100 mp), Dithane Neotec 75 WG in
concetratie de 0,2 % (20 g la 10 l apa), Equation Pro in concentratie de 0,4 % (6 g in 15
l/150 mp), Folpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (15 g in 10 l apa) , Funguran OH
50 WP in concentratie de 0,4 % (30 g in 7,5 l apa), Manzate 75 DF in concentratie de 0,2
% (2,0 kg/ha) , Merpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % ( 15 g in 10 l/100 mp), Ortiva
250 SC in concentratie de 0,075 % (0,75 l/ha), Shavit F 72 WDG in concentratie de 0,2
% ( 2 kg/ha).
Ofilirea bacteriana ataca mai frecvent in sere si solarii dar in conditii favorabile pentru
infectie, se poate intalni si in culturile din camp deschis. Datorita pierderilor mari, a
posibilitatii de raspandire si dificultatea combaterii, patogenul a fost trecut pe lista de
carantina.
Ataca radacinile si partea aeriana in toate fazele de dezvoltare, pe plantute apar pete
albicioase, rotunde, de 1-3 mm, in dreptul carora tesutul se necrozeaza.
La plantele mai dezvoltate, ofilirea apare in timpul infloritului, simtomele infectiei fiind:
ofilirea, care incepe de la frunzele bazale si cuprinde intreaga planta. La inceput plantele
isi revin in timpul noptii, apoi ofilirea este definitiva.Tulpina si petiolul sectionat arata
brunificarea vaselor. Pe tulpina si petiol apar pete alungite, negricioase si in dreptul lor
apar crapaturi (ulceratii).
In cazul infectiilor prin peduncul, fructele au aspect normal, dar sectionand un fruct se
observa brunificare vaselor din interior, iar semintele sunt si ele brune sau negre.
Conditiile optime pentru infectie sunt de 24-28 grade Celsius ziua, si 16-18 grade
noaptea, si umiditate relative ridicata a aerului.
Patarea cafenie este specifica mai ales tomatelor cultivate in spatii protejate.
Primele simptome apar pe frunzele batrane de la baza plantelor, sub forma de pete mici,
de culoare galbuie, care se maresc in diametru si devin galbene. Pe partea interioara a
frunzelor, in dreptul petelor, apare un puf de culoare cafenie.In conditii favorabile, petele
conflueaza, tesuturile atacate se brunifica si se necrozeaza iar plantele se defoliaza treptat
datorita uscarii frunzelor.Datorita infectiei plantele stagneaza in crestere la fel si fructele.
Factorii care favorizeaza aparitia acestei boli sunt: temperaturile de peste 22 grade
Celsius, corelata cu umiditatea ridicata si circulatia redusa a aerului la nivelul plantelor.
Combaterea chimica se realizeaza prin tratamenta la aparitia primelor pete cu: Antracol
70 WP in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Bravo 500 Sc in cantitate de 1,5-2,0
l/ha (20 ml in 10 13 l apa), Polyram DF in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa),
Dithane M -45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 litri apa), Dithane Neotec in
concentratie de 0,2 % (20 g in 10 litri apa), Topsin M 70 in concentratie de 0,1 % (10 g
la 10 litri apa).
Boala este frecventa la culturile cultivate in camp, apare indeosebi in anii ploiosi, boala
apare rar la cele cultivata in solarii si nu se gaseste la cele cultivate in sera.
Atacul apare pe frunze ,tulpini, pedunculi, sepale si mai rar pe fructe.Pe frunze apar pete
mici, brune, cu centrul albicios, in care apar punctisoare negre, picnidiile cu picnosporii
ciuperci. Frunzele atacate puternic, se usuca, incepand cu cele de la baza plantei.Pe
tulpini petele sunt cenusii, adancite, pe care deasemenea apar picnidiile.
Prevenirea aparitiei patarii albe (septoriozei) se poate realziza prin: adunarea si arderea
resturilor vegetale, rotatia culturilor (tomatele nu trebuie sa revina pe aceeasi teren timp
de 3 ani).
Plantele pot fi atacate in toate fazele de dezvoltare. In rasadnite atacul se manifesta prin
pete alungite, cu aspect neregulat, brune inchis, care cuprind partea bazala a tulpinii, de
jur-imprejur.
Pe frunze apar pete brune-cenusii, la inceput mici de 5-10 mm, care apoi cresc si prezinta
cercuri concentric. Dupa formarea gazonului de conidia, petele devin pulverulente.
Suprafata frunzei din jurul petelor se ingalbeneste si se usuca. Pete necrotice apar si pe
tulpina, adancite in tesut.
Atacul pe fruct apare pornind de la petiol, sub forma unor pete asimetrice la inceput, care
sunt de culoare bruna-inchisa si sunt adancite in tesut.Pe ele se formeaza gazonul de
cinidii de culoare neagra.In sectiune tesutul fructului are culoare bruna.
Patarea cafenie sau alternarioza se raspandeste prin samanta infectata, precum si prin
conidia in timpul vegetatiei. Resturile de plante bolnave reprezinta de asemenea o sursa
importanta de inocul.
Ciuperca are pretentii ridicate fata de temperatura, avand optimul termic de 26-28 grade
Celsius.Anii secetosi, caldurosi sunt foarte favorabili infectiilor.Sunt suficiente
perioadele scurte, de roua pe suprafata plantelor, pentru a se realiza infectii puternice.
Prevenirea aparitiei bolii se poate realize prin: strangerea si arderea resturilor vegetale
infestate, dezinfectia termica sau chimica a solului.
Apare mai frecvent in camp, in anii cu ploi frecvente.Pe frunze, petele galbene- verzui
apar dealungul nervurilor, avand o zona translucida in jur in jur si picaturi de exsudat pe
fata inferioara. Simptomul apare pe frunzele verzi, sub forma unor vezicule numeroase in
cavitatea pedunculara, de 2-4 mm, usor proeminente, pline de exsudat. Odata cu ruperea
epidermei, lichidul se scurge, iar petele se usuca, ramanand adanciturile care depreciaza
fructele.
Temperaturile inalte de 27-30 grade Celsius precum si umiditatea ridicata mai multe ore
pe suprafata plantelor sunt favorabile pentru patogen.
Pe fata superioara, frunzele prezinta la inceput pete decolorate (galbui) care se pot uni in
conditii favorabile dezvoltarii bolii. Pe fata inferioara a limbului, in dreptul petelor se
formeaza o pasla fina, cenusie albicioasa, care in timp devine prafoasa si presarata cu
puncte brune-negricioase. Datorita atacului are loc ingalbenirea si uscarea frunzelor in
totalitate, fructele de pe plantele puternic atacate raman mai mici si nu se dezvolta
normal.
In sera condiitiile prielnice pentru dezvoltarea bolii sunt temperaturile de 18-24 grade
Celsius si umiditatea relative a aerului ce variaza intre 70-82 % .
Atacul cel mai pagubitor si caracteristic apare pe fructe sub forma unui putregai umed si
moale la locul de insertie al pedunculuilui, la suprafata caruia se dezvolta din abundenta
sporii ciupercii de culoare cenusie.Fructele bolnave se desprind cu usurinta si cad la
suprafata solului.
Ciuperca se transmite prin resturi vegetale ale diferitelor plante, iar in cultura se
raspandeste prin conidii. Umiditatea peste 95 % si temperatura de 16-20 grade Celsius
sau mai ridicate, favorizeaza extinderea infectiilor.
Boala este una din cele mai grave boli la legume. Apare in sere, solarii, dar si in camp,
in anii cu precipitatii abundente. Daca nu se efectueaza tratamentele cu fungicide
specifice, afectarea culturii poate ajunge si la 40-50% din plante.
Prevenirea aparitiei bolii se poate realize prin: rotatia culturilor (pe aceeasi sola sa nu
revina tomatele timp de 4 ani), adunarea si distrugerea resturilor vegetale, cultivarea de
soiuri rezistente, pe terenurile infectatate se evita irigarea pe rigole.
Combaterea boli se poate realize prin tratamente in timpul perioadei de vegetatie cu:
Topsin M 70 in concentratie de 0,05-0,10 % (0,5 l/planta), Tachigaren 30 L in
concentratie de 0,1 % (200 ml solutie/planta).
Exista situatii in care rosiile nu reusesc sa produca o cultura normala de fructe deoarece
florile se scutura inainte de maturizarea complete a cestora.
Cauzele care pot duce la scuturarea florilor pot fi: umiditatea solului este
scazuta,temperaturi ridicate sau schimbari bruste de temperatura, lipsa sau surplusul de
azot din sol, infectarea cu bacteria sau ciuperci parazite, lipsa polenizarii, producerea
unui numar prea mare de fructe pe o singura planta.
O alta cauza care poate duce la craparea fructelor este variatia mare intre temperaturile
din timpul zilei si cele din timpul noptii, acest lucru duce la dilatarea respective
contractia celulelor epidermei si provoaca aparitia crapaturilor.
Crapaturile apar prima data pe pedunculul fructelor si se extend treptat, ranind fructele si
favorizand atacul ciupercilor si bacteriilor.
O alta cauza este soarele direct, daca fructele nu sunt protejate de frunze sunt
maipredispuse la aparitia crapaturilor decat cele care sunt umbrite de frunzis.
Musculita alba este un vector important de transmitere pentru mai multe virusuri ale
plantelor, iar dejectiile ei, care contin multe glucide, favorizeaza aparitia unor ciuperci
patogene precum Alternaria sau Fusarium.
Musculita alba este o insecta mica, culoarea corpului este alb-galbuie si este acoperit cu
o secretie alba de consistenta ceroasa.Aripile sunt albe si cand sunt deschise au
dimensiunea de pana la 5 mm. Adultii au ochii de culoare neagra. Se inmulteste foarte
rapid, are 3-4 generatii pe an in aer liber, iar in sere pana la 12 generatii.
Femelele depun ouale toamna, la baza mugurilor sau in crapaturile scoartei ramurilor
speciilor samburoase, dar si in gradinile de legume si in sere.Este o specie migratoare.
Paduchele verde al solanaceelor poate sa apara atat in spatii protejate (sere si solarii) cat
si in camp liber. Acesta ierneaza ca ou, in urma ecloziunii, in primavara, aparand
femelele. Prin inmultire asexuata rezulta numeroase generatii de adulti nearipati.
In luna mai apar si adulti aripati, care migreaza pe alte plante gazda, prin acelasi tip de
inmultire rezultand alte generatii de adulti aripati si nearipati.Toamna apar si adultii
sexuati care se imperecheaza, femelele depunand oua, de regula pe plante din flora
spontana.
Ataca si colonizeaza varfurile de crestere ale plantelor. Se hranesc prin intepare si sug
sucul celular din tesuturi. In cazul unor atacuri puternice, varfurile de crestere se ofilesc,
iar plantele stagneaza in crestere.
Tripsul este unul dintre cei mai raspanditi daunatori ai plantelor din agricultura. In
conditii de sera este imposibila distrugerea in totalitate a tripsilor.
Lungimea insectelor adulte este de 2-2,5 mm, iar grosimea corpului nu este mai mare
decat 1 mm.Adulti sunt de culoare mai inchisa-neagra sau maro.Aparitia lor se poate
pune calendaristic in lunile martie-aprilie. Larvele sunt de culoare galbena sau verzui,
acest fapt le permite sa fie cu greu distinse pe suprafata frunzei si a plantei. Femela
depune ouale in tesuturile frunzelor si a florilor. O femela poate sa depuna in jur de 100
de oua.Dupa 3-5 zile de dezvoltare embrionara apar larvele,care timp de 8-10 zile de
viata pe suprafata frunzei naparlesc de patru ori. Larvele patrund in sol la adancimea de
15 cm,unde inca peste 4-5 zile se transforma in insect adulte aripate.Dezvoltarea unei
generatii dureaza 15-20 de zile.
Combaterea chimica a tripsului tutunului se se realizeaza prin tratamente cu insecticide
cum ar fi: Mospilan 20 SG in concentratie de 0,04 % (4,0 kg/ha),, Laser 240 Sc in
concentratie de 0,05 %, Confidor Energy in concentratie de 0,08 % (0,8 l/ha), Nuprid Al
200 SC in concentratie de 0,075 % (0,75 l/ha), Actara 25 WG in concentratie de 0,02%
(0,2 kg/ha).
Adultii si larvele ataca prin intepare si sugere, colonizand diferite organe ale plantelor
(lastari, boboci florali, fructe) si indeosebi frunzele. Simptomul caracteristic este
depigmentarea, brunificarea si suberificarea tesuturilor, mai evidenta la fructe si
frunze.In urma atacului plantele raman mici, pipernicite si, cu timpul, se usuca.
Tripsul este unul dintre cei mai raspanditi daunatori ai plantelor din agricultura. In
conditii de sera este imposibila distrugerea in totalitate a tripsilor.
Lungimea insectelor adulte este de 2-2,5 mm, iar grosimea corpului nu este mai mare
decat 1 mm. Adulti sunt de culoare mai inchisa-neagra sau maro.Aparitia lor se poate
pune calendaristic in lunile martie-aprilie. Larvele sunt de culoare galbena sau verzui,
acest fapt le permite sa fie cu greu distinse pe suprafata frunzei si a plantei.Femela
depune ouale in tesuturile frunzelor si a florilor. O femela poate sa depuna in jur de 100
de oua. Dupa 3-5 zile de dezvoltare embrionara apar larvele, care timp de 8-10 zile de
viata pe suprafata frunzei naparlesc de patru ori.Larvele patrund in sol la adancimea de
15 cm,unde inca peste 4-5 zile se transforma in insect adulte aripate.Dezvoltarea unei
generatii dureaza 15-20 de zile.
Musca miniera (Liriomyza trifolii) se intalneste pe legume dar si pe plantele din flora
spontana.Apare atat in camp cat si in spatii protejate (sere si solarii).
In conditii de camp prezinta 1-2 generatii pe an iar in sera 3-4 generatii.Ierneaza ca pupa
in stratul superficial al solului, sau suspendata pe frunze, la locul de iesire din tesuturile
cu care se hraneste. Ataca numeroase plante cultivate si spontane.Doar larvele dauneza
adulti nu.
In prima faza, pe frunze sau cotiledoane, se observa puncte mici, decolorate, ce prezinta
locul unde insecta a depus ouale.Larvele rezulate dupa ecloziune traiesc, se hranesc si se
dezvola rozand parenchimul frunzelor dintre cele doua epiderme sub forma unor galerii
(de unde si denumirea de miniere).
Combaterea chimica se poate realiza prin stropiri cu insecticide cum ar fi: Actara 25 WG
in concentratie de 0,05 % (0,250 kg /100 m patrati) aplicat la sol preventiv si curativ
inainte cu 4-5 zile de plantarea rasadurilor, sau in concentratie de 0,02 % (0,2 kg /ha)
prin stropiri, Confidor Energy in concentratie de 0,13 % (1,3 l/ha pc) administrate
foliara, Laser 240 SC in concentratie de 0,05 % (0,5 L/ha), Vertimec 1,8 % EC in
concentratie de 0,08 % ( 100 ml in 125 litri apa).
Omida fructelor (Helicoverpa armigera) este o specie polifaga cu circa 120 de plante
gazda din flora spontana si de cultura.Poate sa apara in camp liber cat si in spatii
protejate (sere si solarii).
La tomate, o singura larva poate ataca toate fructele de pe un racem floral, acestea
devenind necomerciale. Larvele tinere de varsta I si II se dezvolta pe aparatul foliar, iar
incepand cu varsta a III-a ele patrund in interiorul fructelor, tratamentele de combatere
devenind practic ineficiente. Larvele de 15 - 18 mm lungime, de culoare variabila, de la
verde galbui la brun inchis, prezinta dorsal o dunga longitudinala si doua dungi laterale
mai inchise la culoare.
Coropisnita are o generatie la doi ani si ierneaza ca larva sau ca adult in sol. Adultul este
de 50-70 mm lungime, cu corp robust, castaniu catifelat, terminat cu doi cerci. Capul este
rotunjit, pronot globulos. Picioare anterioare adaptate pentru sapat. Femela depune ouale
intr-un cuib la adancime de 30 40 cm in sol, in numar de 400-600 oua.Larva este
asemanatoare cu adultii, la aparitie este de culoare alba.
Modul de daunare.
Adultii si larvele rod partile subterane ale plantelor, radacinile subtiri sunt retezate.
Uneori ataca si semintele in curs de rasarire. Prezenta daunatorilor se recunoaste cu
usurinta dupa galeriile practicate in stratul superficial al solului, precum si dupa plantele
ofilite, retezate sau roase de la suprafata solului. Pagubele produse de coropisnita poate
ajunga pana la 40 %.
Limaxul cenusiu este un daunator polifag foarte vorace.Poate atinge la maturitate 30-40
mm lungime. Corpul este lunguiet, ingustat posterior, asemenea unui picior musculos,
colorat in galben-albicios pina la cafeniu-deschis, este brazdat de numeroase dungi si/sau
pete negricioase.Aparatul bucal prezinta o piesa zimtata.
Ataca frunzele la care distruge tesuturile dintre nervuri.De obicei ataca in vetre bine
delimitate cu aspect de pasunat.Limaxul cenusiu este un daunator nocturn, frecvent in
anii cu primaveri si veri umede si racoroase, se retrage ziua in sol, pentru a se apara de
uscaciune. In timpul deplasarii, lasa pe sol o secretie vascoasa care, in contact cu aerul,
devine pergamentoasa, simptom dupa care atacul poate fi depistat si in lipsa
daunatorului.