Capitolul I

_______________________________________________________________________________________

1.3. Potentialul fungitoxic al extractelor vegetale uleioase

Interesul faţă de folosirea plantelor cu efect pesticid este tot mai mare datorită multiplelor
calităţi ale acestora, cele mai importante fiind lipsa toxicităţii pentru om, protecţia mediului
înconjurător, selectivitatea, bio-degradabilitatea, absenţa reziduurilor toxice. Literatura de
specialitate citează peste 4000 de specii de plante cu proprietăţi pesticide: plante acvatice,
pomi gigantici, plante tropicale, plante suculente, plante de deşert, plante comestibile sau
otrăvitoare.

Numeroase cercetări au evidenţiat acţiunea fungicidă sau fungistatică a extractelor de

plante. O trecere în revistă a speciilor autohtone cu acţiune fungitoxică asupra patogenilor
plantelor este prezentată în tabelul 1.

Unele plante medicinale acţionează prin uleiurile volatile - uleiuri eterice, uleiuri esenţiale
sau uleiuri aromatice. În medicină sunt deja semnalate efectele terapeutice ale uleiurilor
volatile: acţiune asupra a numeroşi germeni patogeni, anihilarea tulpinilor de bacterii
rezistente la antibiotice (efect bactericid sau bacteriostatic); proprietăţi antiseptice.

Uleiurile esenţiale pot fi folosite ca o alternativă a tratamentelor chimice fungicide sau

bactericide aplicate recoltelor (fructelor proaspete în special). Se consideră că potenţialul
fungicid/fungistatic sau bactericid/bacteriostatic al acestor compuşi este considerabil şi o
resursă care rămâne încă de explorat (Jobling, 2000). Numeroase studii au fost direcţionate
către demonstrarea potenţialului fungicid al uleiurilor esenţiale faţă de patogenul polifag
Botrytis cinerea.

Uleiul de neem (Azadirachta indica) a fost utilizat pentru controlul a numeroase ciuperci
fitopatogene: Fusarium oxysporum f.sp. ciceris, Rhizoctonia solani, Sclerotinia
sclerotiorum, Botrytis cinerea, Penicillium expansum, Alternaria alternata, Aspergillus
niger, Sphaerotheca fuliginea, Plasmopara viticola, Diplocarpon rosae şi unele
Uredinales. Concentraţiile utilizate pentru inhibarea completă a acestor patogeni, din
diferite familii şi cu simptomatologie diferită (făinări, mănări, pătări foliare, putregai
cenuşiu, putregai alb) variază între 2 şi 10% (Locke, 1995).

____________________________________________________________________________________ 3
 Capitolul I
_______________________________________________________________________________________

Extractele de Thymus capitatus, Salvia officinalis, Oreganum syriacum, Lavandula

angustifolia, Melissa officinalis, Mentha piperita) au demonstrat capacitatea de inhibare a
creşterii miceliene şi a germinării sporilor unor importanţi agenţi fitopatogeni - Botrytis
cinerea, Monilinia laxa sau ciuperci care produc pagube produselor depozitate: Mucor
piriformis, Rhizopus stolonifer şi Penicillium sp. (Caccioni şi Guizzardi, 1994). Prin testări
in vitro a fost evaluată şi demonstrată acţiunea extractelor uleioase de Thymus capitatus
(cimbru) şi Syzygium aromaticum (cuişoare) în inhibarea creşterii miceliene, a germinării
conidiilor de Botrytis cinerea şi a alungirii tubului germinativ (Antonov, Stewart şi Walter,
1997; Bhaskara, Angers, Gosselin şi Arul, 1997).

Tabelul 1

Specii autohtone cu efect fungicid

(Toncea şi Stoianov, 2002)
Specia Organul de Substanţele active
plantă folosit fungicide Spectrul de acţiune

Călţunaşi Herba Compuşi sulfuraţi, Monilinia fructigena

(Tropaeolum majus) alcaloizi Colletotrichum lindemuthianum

Căpriţă Herba Alcaloizi Alternaria solani

(Chenopodium album) Monilinia fructigena

Ceapă Frunze, suc Compuşi sulfuraţi, Alternaria, Botrytis, Claviceps,

(Allium cepa*) tanini Colletotrichum, Fusarium,
Gibberella, Helminthosporium,
Venturia, Verticillium

Cimbru de cultură Herba Ulei volatil Alternaria, Botrytis,

(Thymus vulgaris*) Cladosporium, Fusarium,
Gibberella, V. albo-atrum

Coada calului Herba Alcaloizi, saponine, Sphaerotheca, Erysiphe, Plasmopara,

(Equisetum arvense) fitiosterine Peronospora, Podosphaera, Septoria
lycopersici, Taphrina deformans

Laptele câinelui Herba Alcaloizi Phytophthora infenstans,

(Euphorbia spp.) Puccinia graminis

Mărar Seminţe Ulei volatil Alternaria, Curvularia,

(Anethum graveolens*) (2,4-5,6%) Fusarium, Rhizoctonia

Năfurică Herba Ulei volatil Phytophtora infestans,

(Artemisia annua*) Puccinia graminis

____________________________________________________________________________________ 4
 Capitolul I
_______________________________________________________________________________________
Paltin de munte Frunze, Venturia inaequalis
(Acer pseudoplatanus*) Scoarţă

Soia Herba Lecitine Sphaerotheca fuliginea

(Glycine hispida*)

Usturoi Bulbi Compuşi sulfuraţi Alternaria spp., Cladosporium,

(Allium sativum*) Colletotrichum, Fusarium,
Gibberella, Helminthosporium,
Monilinia, Phomopsis, Ustilago

* specii cultivate

Eficacitatea extractelor uleioase de Thymus capitatus (cimbru) şi Syzygium aromaticum

(cuişoare) în inhibarea creşterii miceliene, germinării conidiilor şi elongării tubului
germinativ la Botrytis cinerea, unul din patogenii care produce pagube economice
importante la o gamă largă de plante cultivate a fost evaluată şi demonstrată şi „in vitro”
(Antonov, Stewart şi Walter, 1997).

A fost semnalat şi potenţialul fungitoxic al uleiurilor extrase din Origanum compactum şi

Thymus glandulosus - plante aromatice din familia Labiatae, eficace la concentraţii de
100ppm în inhibarea totală a creşterii miceliene a patogenului Botrytis cinerea. Uleiurile
esenţiale extrase din aceste plante conţin cantităţi considerabile de timol şi/sau carvacrol,
compuşi responsabili de acţiunea fungicidă (Bouchra, Achouri, Idrissi Hassani şi
Hmamouchi, 2003).

Uleiul de lavandă (Lavandula angustifolia) şi cel de rozmarin au inhibat complet creşterea

patogenului Botrytis cinerea sau în proporţie de 72-83% pe cea aspeciilor de Fusarium la
concentraţii mai mari: 1000g/ml (Daferera, Ziogas şi Polissiou, 2003).

Uleiurile volatile din plante au o acţiune fungistatică şi fungicidă mai puternică decât
extractele vegetale din plantele respective, ale căror produse sunt mult mai eficiente prin
emanaţia de vapori decât prin contactul direct (Crişan şi colab., 1979). Uleiurile volatile
din Carum carvi (chimion), Majorana hortensis (maghiran), Anethum graveolens (mărar),
Foeniculum vulgare (fenicul), Pimpinella anisum (anason) şi Levisticum officinalis
(leuştean) au o acţiune puternic toxică faţă de S. sclerotiorum inhibând formarea scleroţilor
patogenului. Aceste uleiuri vegetale reprezintă o alternativă pentru reducerea pierderilor

____________________________________________________________________________________ 5
 Capitolul I
_______________________________________________________________________________________
înregistrate mai ales pentru legumele depozitate, afectate de S. sclerotiorum. Aceste uleiuri
nu afectează gustul produselor tratate, în special a legumelor rădăcinoase (morcov,
pătrunjel, ţelină, sfeclă ş.a.).

La utilizarea uleiurilor volatile trebuie să se ţină seama şi de cantitatea corespunzătoare

pentru un anumit volum, precum şi de durata variabilă a timpului eficient de acţiune
(Crişan şi colab., 1979).

Proprietăţile uleiurilor esenţiale sunt, în general, bine documentate, literatura de

specialitate semnalând acţiunea antibacterienă şi fungicidă a acestora (Bishop şi Thornton,
1997; Gogoi şi colab, 1997; Pitarokili şi colab., 1999; Meepagala şi colab., 2002).
Avantajul uleiurilor esenţiale constă în bioactivitatea lor în faza vaporizată, caracteristică
ce le face atrăgătoare în folosirea drept fumiganţi pentru protejarea produselor stocate
împotriva microorganismelor fitopatogene. Potenţialul utilizării uleiurilor esenţiale prin
pulverizarea sau îmbăierea produselor a fost studiat perntru a controla putregaiuri de
depozit la fructe şi legume (Dixit şi colab., 1995).

Puţine studii sunt îndreptate către folosirea efectivă a uleiurilor esenţiale sub formă de
produse comerciale. Uleiurile esenţiale care au fost înregistrate ca aditivi alimentari sunt
mult mai uşor de omologat pentru utilizarea produselor recoltate decât pesticidele sintetice
nou formulate. O sinteză a datelor care semnalează acţiunea fungicidă/fungistatică a
uleiurilor volateile faţă de Botrytis cinerea este prezentată în tabelul 2.

Tabelul 2
Uleiuri cu acţiune fungitoxică faţă de Botrytis cinerea

Nr. crt. Uleiul Denumirea ştiinţifică a plantei sursă Referinţe bibliografice

1 Neem Azadirachta indica Locke, 1995

2 Cimbru Thymus capitatus Antonov, Stewart şi Walter, 1997;

3 Cuişoare Syzygium aromaticum Bhaskara, Angers, Gosselin şi

Arul, 1997

____________________________________________________________________________________ 6
 Capitolul I
_______________________________________________________________________________________
4 Oregano Origanum compactum Arras şi al., 1995; Carta şi al.,

5 Cimbru Thymus glandulosus 1996; Anthonov şi al., 1997;

Bashara Reedy şi al., 1998

6 Lavandă Lavandula angustifolia Daferera, Ziogas şi Polissiou, 2003

7 Salvie Salvia officinalis

8 Melisă Melissa officinalis Caccioni şi Guizzardi, 1994

9 Mentă Mentha piperita

____________________________________________________________________________________ 7