Importanta ciupercilor in lumea vie

BIANCA GABRIELA
COTOVANU

Ciupercile au un rol destul de important pentru oameni pentru

ca sunt o sursa de hrana, ce se poate prepara in mai multe
feluri; totodata sunt importante si in natura, deoarece aceste
alcatuiesc unul dintre cele mai importante grupuri de
organisme de pe planeta. Fiindca se dezvolta la adapostul
padurilor umbroase.

Regnul Fungi (ciupercile) formează al treilea mare regn al

organismelor eucariote alături de Regnul Animalia și Regnul Plantae cu peste
100.000 de specii cunoscute.

Sunt sedentare, ca și plantele la care au fost incluse de mult timp, dar nu pot
practica fotosinteza.

Sistematica
În Regnul Fungi sunt cunoscute aproximativ 100.000 de specii. Conform estimărilor actuale
(2017), există însă între 2,2 și 3,8 milioane din ele.[5] Regnul este împărțit după cum urmează:[6]

 Clasa I: Phycomycota
 Clasa II: Eumycota
o Subclasa 1: Ascomycota
 Secția a: Protoascomycetes sin. Saccharomycetales
 Secția b: Euascomycetes (Plectascales, Pseudosphaeriales, Sphaeriales, Pezizales)
 o Subclasa 1: Basidiomycota
 Secția a: Holobasidiomycetes
 Secția b: Phragmobasidiomycetes sin. Heterobasidiomycetes (Uredinales,
Ustilaginales)

Clasificare ciuperci:
 Ciuperci otravitoare:
 sunt denumite toate tipurile de ciuperci din Regnum Fungi de
tip Ascomycota precum Basidiomycota (care au pălărie și picior), a nu se
confunda cu ciupercile microscopice mucegaiurile și cele care produc bolile
numite micoze. Există peste 200 de specii care sunt sigur toxice, dar numai
puține provoacă intoxicații mortale. Aici sunt enumerate o mulțime de soiuri.

 Ciuperci comestibile:
Ciupercile au o valoare nutritivă ridicată. Între altele conțin proteine vegetale, cele
mai multe vitamine (vitamina A, B1-B9, B12, vitamina C, vitamina D, vitamina
E, vitamina
K), mineralele (calciu, fosfor, magneziu, sodiu, potasiu, seleniu, sulf), oligoelementele
cupru, fier, fluor, iod, mangan, zinc precum și aminoacizii (ca de exemplu acid
aspartic, acid glutamic, alanină, arginină, izoleucină, lizină. În același timp, ele conțin
puține glucide și grăsimi și, prin urmare, sunt sărace în calorii.[339]
Ciupercile pot fi conservate în diferite feluri. Cel mai bun mod este uscatul bureților. De abia
atunci mulți dintre ei dezvoltă savoarea lor extraordinară precum aroma tipică. O excepție
reprezintă Cantharellus cibarius care devine amărui și vâscos. Cu toții pot să fie și congelați sau
prelucrați conservă. În ultimul caz sunt în majoritate foarte moi și puțin gustoși.

 Ciuperci necomestibile din Regnul Fungi de

tip Ascomycota precum Basidiomycota (care au pălărie și picior), a nu se confunda cu
ciupercile microscopice, mucegaiurile și cele care produc bolile numite micoze) există
în număr mare. Aici sunt enumerate doar câteva exemplare. Și în România cresc sute
de specii necomestibile, fiind de miros neplăcut, gust prea amar respectiv iute sau din
cauza caracteristicilor cărnii improprii consumului uman. Adăugate acestei clasificări
sunt de asemenea ciuperci încă nedeterminate.

Când este o specie incomestibilă?

În rândul ciupercilor necomestibile, sunt încadrate acele ciuperci de
tip Ascomycota precum Basidiomycota, care deși sunt complet lipsite de toxine, nu se
pot consuma din diferite cauze.

 Gustul: El poate fi
o amar (de exemplu la Boletus calopus sin. Caloboletus
calopus, Tylopilus felleus, Tricholoma vaccinum[1]),
o dezgustător (de exemplu la Amanita porphyria, Cortinarius
camphoratus, Russula densifolia,[2] Tricholoma inamoenum[3]),
o extrem de penetrant (de exemplu la Cortinarius trivialis,[4] Tricholoma
sulphureum)
o foarte iute respectiv zgâriind (de exemplu la Lactarius
evosmus, Lactarius fluens,[5] Russula fuscorubra,[6] Russula raoultii[7]).
 Mirosul: El poate fi
o prea aromatic (de exemplu la Cortinarius
camphoratus, Gymnopilus penetrans[8])
o dezgustător (de exemplu la Amanita porphyria, Cystoderma
amianthinum (deși descris drept comestibil),[9] Lactarius
mammosus, sin. Lactarius fuscus[10] sau Mycena epipterygia[11] ).
 Carnea: Ea poate fi
o lemnoasă sau câlțoasă (de exemplu la Ganoderma
applanatum sin. Ganoderma lipsiense,[12] Fomes fomentarius, Piptoporus
betulinus),
o tare fibroasă, pieloasă (de exemplu la Coprinopsis picacea sin. Coprinus
picaceus, Macrotyphula fistulosa,[13] Marasmius torquescens sin. Marasmius
lupuletorum)[14]
o neînsemnătoare pentru consum (de exemplu la Crepidotus mollis,
[15]
subgenul Geastrum,[16] Peniophora quercina,[17] Xerula pudens[18]).
Exista numeroase feluri in care putem pregati retete gustuase
care au in componenta lor ciupeci precum:

Spaghete cu sos de ciuperci

Ingrediente

200 gr spaghete
o Sos de ciuperci
500 gr ciuperci champignon
1-2 catei de usturoi
30 ml vin alb sec
2 linguri cu varf sos de rosii spaniol (sau alt sos de
rosii)
1 fir rozmarin
1/4 lingurita cimbru uscat
1/2 lingurita pudra de hribi
sare, piper negru
2-3 linguri ulei
Pasi de urmat:

1) Se curata ciupercile de codite si se taie felii. Se soteaza

in uleiul incins, presarate cu sare si piper negru. Se
soteaza la foc mare, amestecand din cand in cand. Daca
tigaia nu este suficient de larga, le puteti sota in ture
2) Cand ciupercile sunt moi si apa de pe ele s-a evaporat, se
adauga usturoiul strivit si se soteaza inca 1 minut
3) Se stinge cu vin si se lasa pana se evapora.
4) Se adauga sosul de rosii, cimbrul, rozmarinul si pudra de
hribi. Se adauga si 1/3 cana de apa. Se fierbe totul cu
capac, pana sosul scade (cca 10 minute).
5) Jumatate din ciuperci se pun in blender si se mixeaza
pana devin pasta. Se amesteca cu restul ciupercilor. Se
drege sosul de sare.
6) In acest timp se fierb spaghetele in multa apa cu sare,
conform instructiunilor de pe pachet.
7) In acest timp se fierb spaghetele in multa apa cu sare,
conform instructiunilor de pe pachet.
8) In acest timp se fierb spaghetele in multa apa cu sare,
conform instructiunilor de pe pachet.
Pofta buna!