CIUPERCILE

N.D. I
 Ciupercile – aliment si
medicament
 alaturi de legume si fructe, ciupercile
au o valoare nutritiva deosebita,
asemanatoare sau chiar superioara multor
altor alimente de origine vegetala sau
animala
 pentru majoritatea oamenilor,
ciupercile au si un gust placut, sau
delicios!, preparatele culinare care folosesc
aceasta
vegetala putându-se realiza în zeci de
variante
 Interesant este
faptul ca, pe
lânga legume si
fructe, ciupercile
au fost cele
dintâi surse de
hrana ale
omului si au
reprezentat una
dintre
principalele
surse de hrana
 Cum se pot deosebi ciupercile
comestibile de cele otrăvitoare?
 Atragem atentia, asupra faptului ca
nu exista niciun “test” sau antidot la
care poate recurge culegatorul ori
consumatorul de ciuperci pentru a
evita confuziile sau otravirea,
falsele credinte
populare fiind o cauza majora
a intoxicatiilor cu ciuperci
din Romania.
  Exista doar 2 cai de urmat
pentru a evita orice confuzie:
hribi * consumul de ciuperci
“sigure” (= ciuperci
comestibile cultivate sau
ciuperci comestibile salbatice
atent selectionate de catre
zbarci societati autorizate, care de
og obicei se ocupa de exportul
lor)
* consumul de ciuperci
spontane culese cu
profesionalism
ghebe buret
i
galbe
CIUPERCIL  sunt organisme valoroase
si apreciate din punct de
E vedere al alimentatiei omului
COMESTIBI
 corpurile de fructificatie
LE ale acestora (organele
carnoase care se consuma,
de obicei cu palarie si picior)
contin o serie de nutrienti
benefici organismului uman

 se cunosc , in lume, peste

100.000 de specii
comestibile de ciuperci, din
care jumatate prezinta
 Compoziţia şi valoarea nutritivă a ciupercilor comestibile
Ciupercile cu valoare alimentară ridicată, conţin în stare crudă, în medie:
 apa - 81%,
 proteine - 3-4%,
 glucide energetice (trehaloză, glucoză, glicogen) - 6%,
 glucide neenergetice (celuloză şi chitină) -1,5%,
 vitamine (complexul B, provitamine A, vitamina D),
 minerale (potasiu, cupru, iod, fier , magneziu,
mangan, fosfor, sodiu, clor, zinc, siliciu).

Ciupercile sunt sărace în calciu dar, în schimb conţin

destul de mult fosfor, cupru şi cobalt.
Compoziţia ciupercilor variază destul de mult în
funcţie de substratul pe care acestea cresc
dar şi în funcţie de specie.
Ciupercile comestibile sunt sărace
în lipide, iar unele dintre acestea
conţin acizi organici (malic,
tartric). În aceste vegetale se
găsesc şi substante
antioxidante, aşa cum
este ergotioneina, compus,
deosebit de benefic organismului
uman.

Ciupercile comestibile, sunt

indicate în regimurile antiurice, în
regimurile vegetariene ca
înlocuitor a cărnii, în regimurile
specifice altor dereglaje ca:
oboseală, surmenaj, astenie, stres,
amnezie, demineralizări,
îmbătrânire precoce.
Valoarea gustativă
a ciupercilor
comestibile
Din punct de vedere
gustativ, ciupercile
comestibile se clasifică
în trei mari categorii:
- ciuperci comestibile
foarte bune,
- ciuperci comestibile
bune,
- ciuperci comestibile
mediocre.
 Câteva specii de ciuperci comestibile din
România cu valoare alimentara ridicata
Pastravul de fag (Pleurotus)

Pastravul de fag (Pleurotus ostreatus), este o

ciuperca comestibila care creste pe trunchiul a
numeroase specii de plante lemnoase foioase, mai
frecvent pe fag. Asteazi, specia se cultiva cu
succes, ajungand astfel pe piata, in cantitati
indestulatoare.
Carnea pastravului de fag este alba,
compacta, frageda, cu miros si gust
placut, usor aromata, fiind mult
apreciata de catre gastronomi.
Se recomanda a fi consumata
Ciuperca de balegar
(champignon)
Specia salbatica
este alba sau
alb-muradara, cu
lamele roz-brune
si creste pe
terenurile
fertilizate. Forma
cultivata este
aproape
Champignonele se pot
consuma fierte, oparite, crude identica. Carnea
sau uscate, fiind deosebit de ciupercii de
gustoase. balegar este
 Galbiorii ( Cantharellus cibarius)
cibarius)
Sunt ciuperci spontane care cresc
in paduri de foaioase si mai ales
in cele de conifere. Avand
culoarea si mirosul caisei, aceasta
specie se remarca prin carnea
gustoasa si fina, fiind mult
apreciata si ravnita de catre
Hribul ( Boletus edulis)
gastronomi.
Este o ciuperca comestibila de
padure, delicioasa. Ea se consuma
doar bine fiarta sau uscata. Inainte
de preparare, este nevoie sa se
inlature cuticula (pielita palariei)
vascoasa, care poate produce
dereglaje digestive violente.
 Buretele de mai ( nicoretele)
 purtând si alte denumiri
populare, ca nicorete sau ciuperca
Sfântului Gheorghe (Tricholoma
gambosum sin.Calocybe
gambosa) este o ciuperca
comestibila, foarte buna.
 Carnea speciei este alba, densa,
cu miros de faina si cu gust
dulceag.
 Ciuperca creste pe pajisti sau la
marginea padurii, formand adesea
hore de vrajitoare.
 Deoarece contine principii
hipoglicemiante, buretele de mai
intra si in randul ciupercilor
Ghebele tomnatice ( Armillaria mellea)

Sunt ciuperci saprofite sau parazite care cresc pe lemnul

viu, mort sau putrezit, al speciilor de plante lemnoase.
Ghebele care se dezvolta pe lemnul speciilor de conifere,
sunt mai mult sau mai putin amare, uneori chiar
necomestibile. Comestibile si foarte gustoase sunt in
schimb ghebele de pe lemnul
foioaselor.
Ghebele contin unele
substante toxice termolabile,
care insa se distrug in
totalitate printr-o fierbere
corespunzatoare.
CIUPERCILE
NECOMESTIBILE
In randul ciupercilor necomestibile, sunt incadrate acele ciuperci
mari, care desi sunt complet lipsite de micotoxine, nu se pot
consuma din cauza gustului, a mirosului neplacut ori din cauza
consistentei prea dure a corpurilor de fructificatie.
 Dintre speciile necomestibile din cauza gustului, amintim aici
ciuperca cunoscuta sub numele de hribul dracului ( Boletus
calopus) – necomestibila din pricina faptului ca este foarte amara
(imaginea 1) si lingurita zanei (Ganoderma lucidum), care nu este
comestibila deoarece este lemnoasa (imaginea 2)
CIUPERCILE
SUSPECTE
 asupra unor ciuperci mari, planeaza
banuiala toxicitatii, desi inca nu s-au
izolat substante capabile sa produc in
mod cert otravirea
 nici practica clinica nu se dovedeste
de mare folos in cazul acestor fungi, caci
pentru una si aceeasi specie, exista atat
persoane care manifesta la consum
simptome specifice intoxicarii, cat si
oameni ce nu se intoxica, indiferent de
cantitatea consumata
 dintre speciile suspecte de ciuperci,
amintim doua specii: cenusareasa
(Clitocybe nebularis) si vinetica
negricioasa ( Russula nigricans)
 CIUPERCILE
OTRAVITOARE
In natura, pe langa speciile comestibile de ciuperci,
cresc si specii otravitoare. Acestea produc intoxicatii cu
diverse grade de periculozitate pentru om.
Inca din antichitate apar descrieri amanuntite referitoare la
intoxicatiile provocate de anumite macromicete.
Ciupercile otravitoare, din cele mai vechi timpuri pana azi, nu au
incetat sa faca victime, cu toate cunostintele acumulate de-a lungul
vremii referitoare la ele.
 S-a constatat ca in ultimii
ani ciupercile si-au modificat intr-o
oarecare masura forma, dar nu si
compozitia, fiind necesara deci,
o cunoastere temeinica a caracterelor
botanice precum si o atentie sporita
la recoltare
 Buretele pestrit
(Amanita muscaria)

Cunoscuta si ca buretele mustelor sau buretele pestrit

este o ciuperca otravitoare si psihoactiva si genul
Amanita. Initial raspandita in regiunile temperate si
nordice ale emisferei boreale, ea a fost neintentionat
raspandita si in unele regiuni din emisfera sudica,
devenind astfel o specie cosmopolita. Este frecventa
in padurile de conifere, fiind extrem de usor de
recunoscut datorita palariei rosii-purpurii (cu un
diamentru de pana la 20cm), cu
puncte albe. Cunoscuta ca si
ciuperca otravitoare,
Amanita muscaria e
faimoasa si pentru
 Hrib tigãnesc, buretele dracului
(Boletus satanas)

Pãlãria are 10-15 cm diametru, de

culoare alb-cenusie, apoi ruginie palid sau putin
verzui. Piciorul este ovoid, cu o retea rosie ca
sângele în partea de sus. Carnea este albã sau alb-
gãlbuie.
Creste vara prin
pãsuni, tufisuri si în
poienile din pãdure.
Aceastã ciupercã este
foarte toxicã.
 PREJUDECATI CARE POT
Credintele false, fieUCIDE
ca pot ucide, fie ca justifica sau incurajeaza atitudinea
iresponsabila a unor autonumiti “culegatori de ciuperci”. Din nefericire, alaturi de
prejudecatile populare circula si o serie de false credinte “stiintifice”. Dintre
acestea, am ales cateva example:

 ciupercile atacate de catre limacsi sau de catre insecte nu sunt toxice

( nevertebratele au un metabolism complet diferit de cel al
mamiferelor, reactionand total altfel la o substanta data); chiar si unele
mamifere reactioneaza altfel decat omul la ingerarea de ciuperci; de
exeplu, cea mai toxica ciuperca pentru om, buretele viperei, este inofensiva
pentru cobai

toate ciupercile cu miros si gust

placut sunt comestibile
( nimic mai fals, exista
specii de temut cu gust
si miros placut)
 la contactul dintre o ciuperca otravitoare
si un obiect din argint (de obicei un tacam),
acesta din urma se innegreste ( innegrirea
argintului este determinata de degajarea
hidrogenului sulfurat si nicidecum de
compusii toxici din ciuperca)

 daca se gatesc sau se tin ciupercile in

otet, acestea isi pierd toxicitatea (acidul
acetic nu neutralizeaza nicio toxina
izolata pana acum din vreo ciuperca
toxica)
 prin aruncarea apei in care s-au tinut sau
gatit ciupercile, se micsoreaza toxicitatea
acestora
( toxinele de temut sunt insolubile in apa)
 Din cele mentionate anterior
se desprinde
concluzia ca ciupercile pot fi si
prieteni, dar
si dusmani de moarte ai
omului.
Ca prieteni ciupercile au
salvat multe vieti
omenesti si de animale prin
folosirea
Penicilinei, Streptomicinei,
Eritromicinei,
tot ele sunt a doua sursa de
proteina
vegetala dupa soia, fara ele n-
VA MULTUMIM
PENTRU
• Parpala Adnana
ATENTIE!
• Persa Roxana
• Potora Paul
• Popa Ioana
• Alb Daniela
• Repede Lorina
• Hevele Hajnalka
• Idu Irina
• Hostina Andreea
• Calugar Patricia