Ciupercile (REGNUL FUNGI)

constituie un grup aparte, diferit

de plante deoarece, spre
deosebire de acestea din urma, el
nu contine clorofila. Se hranesc
cu organisme vii sau moarte,
exact ca animalele. Nu au nici
radacina, nici tulpina, nici
frunze si nici flori si se reproduc
intr-un mod specific. Exista
peste100 000 de specii de
ciuperci sunt considerate
comestibile și valoroase din
punct de vedere medicinal.
Printre cele mai populare în
magazinele din țara noastră
sunt Pleurotus, Champignon și
Hribi. Unele dintre cele mai
scumpe și rare sunt trufele,
considerate adevărate
delicatese în lumea culinară.

Majoritatea soiurilor conțin în

proporție de 98% aceleași
substanțe, diferențele fiind făcute de conținutul de apă, dar și de locul unde cresc
și aportul de lumină naturală. Ciupercile conțin fibre, vitaminele B1, B2, B3,
B5, B6, B9, cupru, fier, magneziu, fosfor, potasiu, seleniu și zinc. Sunt de
asemenea bogate în apă, deși la prima vedere par a fi destul de uscate.

Ciupercile au efecte antiinflamatoare, diuretice, antiseptice și antibacteriene,

fiind utilizate de către vraci și vindecători de mii de ani. Uneori, chiar și cele
otrăvitoare erau utilizate în doze mici, cu efecte similare cu cele ale administrării
veninului.
Spre deosebire cu ciuperci de genul Agaricus care sunt de diversificare foarte veche (între 178 și 139
milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic, genul Boletus are numai o vârsta
între 44 și 34 milioane de ani).
 Bres.: Boletus edulis

 Pălăria: Ea are un diametru de 8-20 (30) cm, este destul de cărnoasă și consistentă, la început
semisferică cu marginea răsfrântă în jos spre picior, întinzându-se apoi în formă de pernă, fiind în
bătrânețe plată, ridicată, câteodată îndoită în sus, deseori brăzdată de crăpături adânci. Cuticula
este uscată, dar la vreme umedă lipicioasă, la început netedă, la maturitate aproape zbârcită, nu
catifelată. Coloritul variază de la palid-maroniu peste maro de nucă și gălbui-brun-închis până la
maro închis, fiind în jurul marginii deseori albicioasă. Buretele are în stadiu foarte tânăr un aspect
crem-albui.
 Tuburile și porii: Tuburile sunt de dimensiuni diferite, de o lungime până la 12 mm, de obicei
aderente la picior și se pot îndepărta foarte ușor de pălărie. Coloritul este inițial albicios, apoi
galben, galben-verzui și la vârstă verzui-măsliniu. Porii sunt mici, unghiulari, depinde de vârstă
albicioși, gălbui sau gălbui-măslinii. Când sunt atinși, nu se pigmentează. Sporii sunt deschis
galben-verzui netezi, fusiformi, cu o picătură în mijloc, de culoare brun-măslinie și au o mărime de
14-17 x 4,5-5,5 microni.
 Piciorul: El are o înălțime de 6-15 cm și o lățime de 3-6 cm, este tare, cărnos, foarte bont,
devenind, odată cu avansarea în vârstă mai cilindric, fiind foarte fin reticulat cu o rețea albicioasă
până maronie pe toată suprafața lui, câteodată numai în partea bazei sale. Coloritul piciorului
variază între albicios-crem cu nuanțe cenușii, maronii sau roșcate. Nu prezintă un inel.
 Carnea: Ea este albă, numai la început tare și compactă, devenind cu vârsta moale, buretoasă,
slinoasă, chiar dizgrațioasă, în orice caz mai puțin gustoasă pe măsură ce îmbătrânește. La
maturitate este zonată roșiatic sub cuticulă. Baza este adesea de aceiași culoare cu pălăria și
ciuperca nu se decolorează la leziune. Mirosul este plăcut, slab de fructe, unii spun „de pădure” și
gustul dulceag, amintind ceva la nuci. Specimenele ajunse la maturitate deplină pot cântări mai mult
de un kilogram. Hribul cenușiu este repede năpădit de larvele țânțarilor Mycetophila fungorum, de
ciuperca parazitară Sepedonium chrysospermum și de gândacul Oxyporus rufus.

.Oriunde in lume unde viata este posibila, se gasesc ciuperci. Acestea traiesc pe
animale vii sau moarte, pe plante, in aer, pe sol si in apa, foarte multe dintreacestea
fiind insa atat de mici incat nu se pot observa cu ochiul liber. Din aceasta cauza
ciupercile se impart in ciuperci superioare (buretii) si ciuperci in ferioare
(mucegaiul, drojdia de bere). Pe langa aceasta impartire, ciupercile se grupeaza în
patru clase:
•Arhimicete

-ciuperci microscopice si parasite

•Zigomicete

-ciuperci de obicei saprofite

•Ascomicete

- ciuperci saprofite sau parasite

•Bazidomicete

-ciuperci superioare.

1.Arhimicetele în aceasta clasa se gasesc ciupercile cele mai primitive și mai simple,
lipsite de miceliu. Au aparatul alcatuit dintr-un gimnoplast sau plasmodiu.
Suntciuperci endoparazite. Se inmultesc prin zoospori sau spori imobili, care provin
din transformarea intregii celule. Inmultirea sexuata se face prinizogamie.Din
aceasta clasa fac parte ciupercile care produc insemnate pagube culturilor de
cartof, varza, plante furajere etc.

2. ZigometiceCuprinde ciuperci care au talul unicelular, polinucleat, simplu sau

ramificat,in care caz se numeste sifonoplast. Cele mai multe si in acelasi timp cele
mai daunatoare,sunt endoparazite. Unele Ficomicete sunt saprofite.
Inmultireaasexuata se face prin spori la cele inferioare sau prin conidii, care in
realitatesunt zoospori caduci.

3. AscomiceteleSe caracterizeaza printr-un aparat "egetati" bine dezvoltat.

Majoritateaciupercilor din aceasta clasa au un tal filamentos, miceliu fiind alcatuit
dinhife pluricelulare, adeseori ramificate, izolate sau anastomozate.
Inmultireaasexuata se face prin diferite feluri de spori: conidii, picnospori, etc.

4. Bazidomicete

Clasă de ciuperci la care sporii se formează la exterior, pe bazidii.

Trasaturi specifice ale ciupercilor

1.Lipseste clorofila, drept rezultat procesul de fotosinteza nu poate avealoc,spre

deosebire de plante.

2.Sunt organizme heterotrofe, ceea ce inseamna ca se alimenteaza doardin subtante

organice gata formate de catre alte vietuitoare, fie eleplante sau animale.

3.Ciupercile nu pseda radacina adevarata, aceasta fiind inlocuita de catre

”miceliu”, ce la randul sau este format din o multitudine de dfirisoare

subtiri numite ”hife”.

4.Organisme eucariote;

5.majoritatea sunt pluricelulare;

6.populează orice mediu;

7.nemotile;

8.creștere continuă;
9.prezența peretelui celular;

10.prezența chitinei în cadrul peretului celular;

11.formarea ureei;

12. înmulțirea prin spori.

Curiozitati despre ciuperci

Strict vorbind, o ciupercă este întregul organism în ansamblu, iar o mare

parte din acesta cade pe miceliul situat sub pământ. Ceea ce credeam ca
fiind ciuperci sunt doar organele de reproducere ale acestor organisme.

Spori de ciuperci vii au fost găsiți în atmosferă la o altitudine de peste 30 de

kilometri.

După accidentul de la centrala nucleară de la Cernobîl, ciupercile din

vecinătatea centralei au reușit să supraviețuiască, în ciuda radiațiilor
puternice.

Ciupercile sunt mai vechi decât dinozaurii. Cea mai veche ciupercă fosilă
găsită vreodată de arheologi a crescut pe Pământ în urmă cu aproximativ
400 de milioane de ani.

Ciuperca Plasmodium se poate mișca. Încet, bineînțeles, dar în câteva zile

este destul de capabil să se târască peste o poieniță mică.

Unele ciuperci prădătoare au dispozitive speciale pentru prinderea

insectelor cu care se hrănesc.

Aproximativ 90% din aproape orice ciupercă este apă.

Veselka este ciuperca cu cea mai rapidă creștere din lume. Crește 4-5
milimetri într-un minut.

Sporii ciupercii cordyceps pătrund în corpurile insectelor și preiau controlul

asupra acestora, obligându-le să meargă acolo unde condițiile de creștere a
ciupercilor vor fi optime. Ulterior, corpul insectei zombificate servește drept
hrană.
În Ecuador cresc ciuperci care se pot hrăni cu cauciuc (curiozitati despre
Ecuador).

Imagini cu ciuperci au fost găsite pe picturile rupestre din partea polară a

Chukotka, în ciuda faptului că nu cresc acolo.

Printre varietatea de specii ale acestor creaturi, pălării există doar

aproximativ 7000 de specii.

Cele mai scumpe ciuperci din lume sunt trufele.

Cea mai mare ciupercă din lume, cântărind 168 kg, a fost găsită în 1988 în
Japonia (curiozitati despre Japonia).

În SUA, Oregon, o ciupercă crește cu o suprafață de miceliu de peste 900 de

hectare. El este cea mai mare ființă vie cunoscută de pe Pământ.

Vechiul împărat roman Claudius a fost otrăvit cu o supă în care s-a adăugat
un ciupercă palid.

Cep, favorita locuitorilor de vară, poate ajunge la o greutate de 3 kg.

Miceliul majorității speciilor crește cu 10 -12 centimetri anual.

Ciuperca tinder care crește pe copaci trăiește 60-80 de ani, iar masa celor
mai mari dintre ele a ajuns la 500 kg.

Ciuperca pirobot cristalin împușcă spori cu o astfel de accelerare încât

aceștia experimentează o supraîncărcare de 20 de mii de Gs. Prin
comparație, o supraîncărcare de 10 G este fatală pentru majoritatea
oamenilor.

Nimeni nu a învățat încă să crească artificial majoritatea ciupercilor. Numai

ciupercile, ciupercile de stridii și ciupercile sunt crescute cu succes.

Bulionul de ciuperci cep este de 6-7 ori mai caloric decât carnea.

Cea mai comună ciupercă pentru reproducere aruncă aproximativ 40 de

milioane de spori în aerul.

O ciupercă în creștere este capabilă să pătrundă prin asfalt și piatră.

 Unele specii, cum ar fi ciupercile de toamnă, strălucesc în întuneric.

 Agaric zburătoare și grebe palid – cele mai otrăvitoare

ciuperci
 Ciupercile produc vitamina D
 Trufa albă – cea mai scumpă ciupercă
 Ciuperca de miere este cel mai mare organism viu de
pe planetă
 144 de tipuri de ciuperci pot provoca halucinații
 Ciupercile sunt într-un regat separat