MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLVOVA
INSTITUȚIA PUBLICĂ CENTRUL DE EXCELENȚĂ
ÎN CONSTRUCȚII

REFERAT
LA BIOLOGIE
TEMA : Rolul ciupercilor în natură și în viața omului

Realizat de: Levinte Victor

Grupa : CECE 23.09.2
Verificat de: Todorașco Veaceslav

Chișinău 2023
 Cuprins
 Clasificarea ciupercilor

 Trăsături specifice ale

ciupercilor

 Structura corpului

 Reproducerea

 Rolul ciupercilor în viața

omului

2
Ciuperci - Clasificarea
Regnul Fungii (ciupercile) formează al treilea mare regn al
organismelor eucariote alături de Regnul Animalia și Regnul Plantae cu
aproximativ 100.000 de specii cunoscute. Sunt sedentare, ca și plantele
la care au fost incluse de mult timp, dar nu pot practica fotosinteza. Prin
urmare, ele trebuie să se hrănească ca animalele prin asimilarea
substanțelor organice (heterotrofie), pe care însă le absorb din mediu
într-o formă dizolvată. Conform cunoașterii actuale, ciupercile sunt mai
strâns legate de animale decât de plante.
Oriunde unde este posibilă viață se vor găsi ciuperci .Ele trăiesc pe
animale vii și moarte , pe plante , aer , sol și apă . Majoritatea din ele

3
 sunt intrat de mici încât nu pot fi observate cu ochiul liber . Ciupercile
se clasifică în patru clase :
• Zigomicete (Zygomycota)
• Arhimicete
• Ascomicete(Ascomycota)
• Bazidomicete(Basidiomycota)

Zigomicete(Zygomycota)
Sunt cunoscute aproximativ 1060 specii.Acestea sunt în mare parte
terestre în habitat, trăind pe sol sau pe și în materiale vegetale sau
animale în descompunere. Unele sunt parazite a plantelor, insectelor și
animalelor mici, în timp ce altele formează relații simbiotice cu plantele.
Înmulțirea se face fie asexuat (prin spori), fie sexuat (prin
izogametangiogamie). Se găsește pe alimente bogate în glucide. Este
unicelular, cu aspectul unei pâsle albe care se prinde de substrat prin
haustori. Unele mucoracee sunt agenți patogeni, cauzând diverse
afecțiuni.-Sunt adaptate la viața pe uscat, saprofite, mai rar parazite.
Înmulțirea asexuată are loc prin spori imobili( conidii sau
sporangiospori), iar cea sexuată prin gamentangiogamie-contopirea
conținutului a doua organe sexuale (gametangi), nediferentiate în
gameți. Zigotul format se acoperă cu o membrană groasă,
transformându-se într-un zigospor. După o perioadă de repaus, aceasta
se devide meiotic și germinează, dând naștere unei hife cu un sporange
la capăt ce conține spori haploizi.
Ciuperci-Clasificarea

Ascomicete(Ascomycota)
Este cea mai mare încrengătură de fungi, cu 3.400 genuri și peste 300.000 specii, inclus
formele anamorfe (asexuate), care se înmulțesc preponderent prin conidii, fiind
răspândite global, care se dezvoltă în simbioză cu licheni chiar și în Antarctică. Modul de
viață și habitatele acestor ciuperci sunt foarte diverse: unele sunt saprofite, altele trăiesc
în asociere cu algele formând lichenii sau trăiesc în ectomicoriză, numeroase alte specii
sunt paraziți sau simbionți ai plantelor sau animalelor și oamenilor. Corpurile fructifere
sunt în general relativ mici și insignifiante (de obicei, mai puțin de 1 mm în diametru)
comparativ cu cele mai multe basidiomicete. Doar câteva specii formează carpofori mai
4
mari și puternici (de exemplu, zbârciogii sau trufele). Cu toate acestea, încrengătura
Ascomycota reprezintă de departe cel mai mare grup de fungi din punct de vedere al
numărului de specii.Multe ascomicete sunt compuse din filamente lungi, dar de o grosime
de doar 5 microni, așa numitele hife, care sunt repetat ramificate, formând astfel o
împletitură lânoasă și zbârcită, miceliul, cu o dimensiune de mai mulți centimetrii în mod
normal. Aceste organisme au mai multe moduri de reproducere. Reproducerea asexuată
este realizată prin spori și este forma dominantă a proliferării ciupercilor ascomicete,
Reproducerea sexuată se caracterizează la ascomicetele printr-o structură caracteristică a
ascelor care o deosebește de toate celelalte ciuperci.

Bazidiomicetele(Basidiomycota)

Basidiomycota (ciuperci adevărate sau bazidiomicete) este una dintre cele mai mari din
regnul Fungi și cuprinde cele mai avansate specii din punct de vedere evolutiv din acest
domeniu. Acești bureți au miceliu pluricelular cu hife binucleate. Ei pot fi simbionți
micoriza, paraziți sau saprofiți. Pe miceliu se formează corpul de fructificare. Aceasta se
compune din pălărie și picior constituite din hife ce aderă strâns una cu alta. La unele
specii partea inferioară a pălăriei constă din nenumărate tuburi (ciuperci tubulare), la
altele din lame (ciuperci lamelare). Au un rol important la alimentație, exista atât
comestibile, necomestibile cât și otrăvitoare. Ciupercile se reproduc prin miceliu sau
spori.

Arhimicete
In aceasta clasa se gasesc ciupercile cele mai
primitive si mai simple, lipsitedemiceliu. Au
aparatul alcatuit dintr-un gimnoplast sau plasmodiu.

Trăsături specifice ale

ciupercilor

5
 Caracterul dinstinctiv al
ciupercilor este dat de :

- Aparatul vegetativ nediferențiat

(tal);

- Talul este unicelular sau

pluricelular, microscopic sau
6
 macroscopic și poartă denumirea de
miceliu;

- Se înmultesc vegetativ, sexuat și

asexuat;

- În comparatie cu plantele, nu posedă

clorofila cu care să realizeze
fotosinteza, toate fiind organisme
heterotrofe, saprofite sau parazite;
Pălărie
este foarte important în identificarea și clasificarea
majorității ciupercilor superioare
Himenofor
Un himenofor se referă la structura purtătoare de himen a unui corp de fructificare
fungică. Hymenoforii pot fi suprafețe netede, lamele, pliuri, tuburi sau dinți.

7
 Structura corpului

Spori
Corpurile sporoidale ale ciupercilor îndeplinesc exclusiv funcția de
reproducere. Ei tind să-și schimbe forma în timpul ciclului de viață. Această
abilitate este cunoscută prin definiția "pleomorfismului". Miceliu
extrage din sol și din resturi vegetale apa și alte substanțe nutritive de care are nevoie pentru
dezvoltare ciuperca.

8
Reproducerea sexuat Reproducerea asexuată

Principiul reproducerii sexuate care

nu produce urmași identici, spre • Reproducerea asexuată vegetativă
deosebire de reproducerea asexuată, • Reproducerea asexuată prin spori
este formarea de spori (meiospori)
compuși genetic nou după fuziunea
celulară (plasmogamie), fuziunea
nucleară (cariogamie) și diviziunea
celulară (meioză).

Reproducerea asexuată Reproducerea asexuată prin

vegetativă spori
• Prin porțiuni de miceliu • Spori endogeni(endospori)
• Prin talospori – spori de -Sporangiospori
natura micelară -Ascopori
-zoospori
• Spori exogeni(exospori)
Tipuri de talospori -Conidii(conidiospori)

• Artrosporii Tipuri de conidii

• Aleuriosporii
• Clamidosporii • Sporodochii
• Acervulii
• Picnidii

9
 Rolul ciupercilor în viața omului
Ciupercile au făcut parte din hrana omului încă din cele mai vechi
timpuri, la început în stare proaspătă şi
după descoperirea focului - şi coapte sau fierte
.În Egiptul Antic, ciupercile erau considerate alimente care te făceau
nemuritor. Mai mult decat atît, aroma
ciupercilor era atît de apreciată de către faraoni, încît au fost
decretate « mîncare regală », nici un slujitor sau om de rînd
neavînd voie să le atingă.
Din fericire, la ora actuală ciupercile nu mai sunt considerate nici
sacre, nici interzise, putînd fi găsite sub diverse forme în pieţe sau
supermarket-uri : proaspete, semipreparate, congelate, feliate,
marinate etc.
Ciupercile au, de asemenea, gust şi aromă deosebite şi, de aceea, pot fi
consumate ca aliment de bază
pentru cei sănătoşi sau ca aliment dietetic pentru diabetici, deoarece nu
conţin amidon care în organism se
transformă în zahăr. Ciuperca este regina meselor alese, dar şi a
curelor de slăbire, pentru că acest produs este alcătuit aproximativ
90% din apă.
Ciupercile reprezintă un aliment foarte hrănitor, săţios şi usor de digerat
pentru organism. Graţie
conţinutului scăzut de calorii, ele sunt recomandate în curele de slabire,
putînd fi consumate atît la cuptor, cît şi fierte sau pe grătar.
Ciupercile nu sunt doar un aliment gustos, care poate fi gătit în o
mulţime de combinaţii, ele au şi o
valoare nutritivă ridicată. Ciupercile conţin apă, proteine, grăsimi,
glucoză, celuloză şi substanţe minerale
(potasiu, fier, calciu, magneziu, sodiu) şi vitamine (A, B, C, D).
Calitatea de aliment complet al ciupercilor a reieşit şi din faptul că unii
cercetători s-au hrănit timp
îndelungat numai cu ciuperci, fără ca organismul lor să fie afectat.
Ciupercile dau un gust mai bun
oricărei mîncări. Sunt uşor de preparat şi aduc în orice farfurie gust,
savoare şi textură – ca să nu mai
spunem că bogăţia de nutrienţi le fac preferatele celor care ţin regim sau
dietă.
10
Importanţa ciupercilor pentru consum
Practice, gustoase şi nu numai, ciupercile sunt recunoscute pentru conţinutul lor
scăzut în calorii şi grăsimi şi bogăţia în substanţe nutritive.
Consumul de ciuperci aduce beneficii importante organismului uman, spun
cercetătorii. Astfel, introduse in alimentaţia zilnică, ciupercile pot preveni apariţia
unor afecţiuni grave, cum este cancerul mamar, anemiile, oboseala cronică,
asteniile sau diferite boli provocate de slăbirea sistemului imunitar.
Studii recente arată că ciupercile consumate în mod frecvent ajută la fortificarea
sistemului imunitar şi la creşterea potenţei masculine.
Trei-patru porţii de ciuperci pe săptămână, reprezintă o sursă perfectă de
proteine. Nu mai avem nevoie de carne, nu mai simţim oboseala şi spunem adio
durerilor de stomac. Ciupercile mai au rol de regenerare a ţesuturilor, intră în
alcătuirea sistemului nervos, asigură buna funcţionare a glandelor(tiroida),
contribuie la formarea anticorpilor şi la functionarea normală a pielii etc.
Conţinutul ciupercilor în factori nutritivi este remarcabil: 30-40 la sută din
greutatea lor uscată sînt
proteine (carnea are 15-25 la sută). Ciupercile mai conţin cam toate elementele
minerale necesare
organismului uman, precum şi vitaminele A, B1, B2, C, D. De aceea, au ca
principale însuşiri stimularea organică şi cerebrală, precum şi remineralizarea
organismului.
Anxietatea, oboseala şi stresul se pot trata şi preveni cu ajutorul ciupercilor,
datorită conţinutului mare de zinc şi vitamine din grupul B. Consumul a trei
ciuperci zilnic reduce considerabil senzaţia de epuizare fizică şi intelectuală, dar şi
sentimentul neplăcut de iritare şi anxietate.
Mai mult, s-a descoperit că cinci ciuperci conţin mai mult potasiu decât o portocală
sau o roşie, fapt ce
contribuie la reglarea tensiunii arteriale. Iar ciupercile Portabello au o un
conţinut mai mare de potasiu decît un pahar de suc de portocale sau o banană.
Folosite de secole în medicină, ciupercile au efecte puternice asupra sistemului
imunitar.
Ele previn şi tratează cancerul, infecţiile virale, colesterolul ridicat şi
hipertensiunea. În Asia, ciupercile sunt folosite ca adjuvant în tratamentul
cancerului, datorită capacităţii de a contracara efectele toxice ale
chimioterapiei şi ale radiaţiilor.
Ciupercile Champignon s-au dovedit a avea o acţiune inhibitoare faţă de virusul
poliomielitei, verificări ce au fost confirmate în laborator.
De asemenea, ciupercile sunt bogate în antioxidanti, esentiali în prevenirea unor
boli grave precum cancerul sau boli ale batrîneţii.
Champignonul contine de 12 ori mai multi antioxidanti decît germenii de grîu şi de
4 ori mai mult decît

11
ficatul de pasăre, şi asigură protecţia celulelor umane la îmbolnăviri. Şi un alt
aspect deosebit de important este acela că prin fierberea ciupercilor nu scade
cantitatea acestui antioxidant.

12
 Surse
https://www.gradinamea.ro/
Importanta_ciupercilor_in_natura_9451_541_1.html
https://monitoruldevrancea.ro/2012/04/27/importanta-
ciupercilor-in-natura/
https://ro.farm.tomathouse.com/gribyi/rol-v-zhizni-
cheloveka.html

13