CIUPERCILE

Ciuperci comestibile din regnul Fungi de tip Ascomycota precum Basidiomycota care au pălărie și picior (a nu

se confunda cu ciupercile microscopice, mucegaiurile și cele care produc bolile numite micoze), există în
număr mare. Aici sunt enumerate doar câteva exemplare. Și în România sunt cunoscute peste 2.500 de soiuri
de ciuperci basidiomicete din care mai mult de 500 sunt comestibile, fiind mai mult sau mai puțin gustoase.
Gustoase si consistente, ciupercile se gasesc intr-o mare varietate, pe toata perioada anului. Fie ca mergi la
sigur, cu deja clasicele champignon, sau ca vrei sa descoperi soiuri mai putin cunoscute, nu vei gresi daca vei
alege sa prepari o mancare usoara si plina de savoare pe baza de ciuperci. Alaturi de gustul irezistibil si de
textura carnoasa, ciupercile vin cu o multime de beneficii pentru sanatate, pe care le vei descoperi cu ajutorul
unui regim de viata echilibrat, pe termen lung, in care le poti include cu incredere.

Care sunt cele mai populare soiuri de ciuperci

Usor de gasit in comert si importante pentru un stil de viata cat mai echilibrat, ciupercile sunt disponibile intr-o
mare varietate. In functie de gusturile tale sau de curiozitatea de a experimenta in bucatarie, vei gasi foarte
rapid soiul potrivit.
Champignon
Cunoscute si sub numele Agaricus bisporus, acestea sunt, probabil, cele mai populare ciuperci in randul
persoanelor care vor sa-si mentina silueta sau sa urmeze un regim vegetarian. Champignon este un soi bogat in
fibre si in amidon, elemente care contribuie la functionarea eficienta a sistemului digestiv si la mentinerea
sanatatii colonului. Bogate in antioxidanti, aceste ciuperci sunt considerate un ajutor util pentru intarirea
sistemului imunitar.
Maitake si Shiitake
Cultivate si folosite initial in Japonia si in China, aceste ciuperci sunt apreciate pentru rolul benefic asupra
sanatatii, care le este atribuit de mii de ani. Daca ciuperca medicinala Shiitake este recunoscuta pentru
complexul de vitamine B si pentru bogatia de saruri organice si de aminoacizi esentiali, Maitake poate fi
consumata ca aliment crud, cu beneficii pe termen lung pentru sistemul imunitar. Prin efectul lor de sustinere a
functiei insulino-secretoare a pancreasului si de scadere a nivelului trigliceridelor, ciupercile Maitake si
Shiitake pot face parte din dietele absolut necesare in cazul diabetului.
 
Galbiori
Salbatice si delicioase, mai ales atunci cand sunt conservate prin murare sau uscare, aceste ciuperci sunt usor
de recunoscut datorita formei de lalea si a culorii inconfundabile. Galbiorii sunt culesi de la radacina copacilor
acoperiti cu muschi, din padurile de conifere. Prin continutul lor de acid glutamic, galbiorii contribuie la
intarirea sistemului imunitar, pot avea efecte benefice asupra capacitatii de memorare si combat cu succes
starile de oboseala. Galbiorii contin din plin vitamina D, care sustine fixarea calciului in oase, dar si importante
cantitati de fier, cupru, potasiu, aminoacizi esentiali si vitamina B.
Bureti
Aceasta denumire inglobeaza o mare varietate de ciuperci. Buretele de roua, buretele serpesc, buretele
domnesc sau buretele de mai sunt ciuperci de padure care apar in mod abundent, pe toata suprafata tarii
noastre, atat prin desisurile de conifere, cat si prin luminisurile din padurile de foioase. Buretii apar incepand
cu luna aprilie si pot fi culesi chiar si pana in primele zile din luna decembrie. Renumiti pentru gustul lor
irezistibil, buretii pot fi preparati intr-o multime de moduri si sunt un bun aliat in lupta cu kilogramele.
Trufe
Un veritabil produs de lux al naturii, trufele sunt un soi aparte, cu beneficii deosebite, dar a carui culegere se
face numai dupa o metoda cu totul speciala. Descoperite sub pamant, de caini special antrenati, aceste ciuperci
contin o mare cantitate de proteine, lipide, saruri minerale, calciu, fier, zinc, potasiu, sodiu, fosfor, magneziu si
seleniu. Acizii grasi din trufe sunt responsabili de prevenirea unor afectiuni ca artrita, diabetul sau
hipertensiunea arteriala, iar acest soi de ciuperci este folosit si in domeniul cosmetic, la fabricarea cremelor
pentru fata.
Hribi
Ciupercile de culoare brun-galbuie rasar din abundenta in zilele de vara, la poalele muntilor, mai ales dupa
lasarea serii. Hribii se gasesc in luminisurile din padurile de foioase si de conifere si cresc in grupuri, avand o
foarte mare rezistenta la daunatori. Gustosi si cu un miez fraged, hribii au un continut bogat de minerale si de
vitamine, iar datorita cantitatii ridicate de potasiu le sunt atribuite efecte benefice asupra presiunii sangvine.
Pleurotus
Ciupercile care cresc sub forma unui buchet, la baza trunchiurilor de fag, sunt cunoscute popular si sub numele
de pastravul cerului. Culoarea soiului este preponderent bruna, dar pot fi intalnite si exemplare albe, maronii
sau chiar cu o nuanta de roz. Ciupercile Pleurotus sunt apreciate pentru fibra lor foarte carnoasa, pentru aroma
si pentru savoarea aparte, dar si pentru izul dulceag pe care il raspandesc. Bogate in vitaminele B1 si B3, in
aminoacizi, acid folic, fosfor si potasiu, ciupercile din acest soi sunt apreciate pentru proprietatile
antibacteriene si antioxidante.

Valorile nutritionale, vitaminele și mineralele

ciupercilor
In functie de soiul lor, ciupercile au numeroase beneficii, contribuie la mentinerea unei alimentatii echilibrate
si toate sunt recunoscute pentru valorile lor nutritionale deosebite. O ceasca de ciuperci fripte contine, in
general, 43 de kilocalorii, 4 miligrame de sodiu, 7 grame de carbohidrati si 3 grame de proteine. 

Datorita expunerii indelungate la soare, ciupercile au un continut ridicat de vitamina D, care este completata de
vitamina B6. Alaturi de acestea, potentialul ciupercilor este intregit de numeroase minerale, printre care
seleniu, mangan, cupru, zinc, potasiu, fosfor, magneziu sau fier.
 

Beneficiile consumului de ciuperci

Prin multimea de nutrienti si prin continutul variat de minerale si de vitamine, ciupercile au numeroase efecte
benefice asupra sanatatii. Desigur, cele mai evidente sunt cele legate de o dieta echilibrata, cum ar fi scaderea
riscului de boli cronice ale intestinului sau ale colonului, dar exista si alte efecte pozitive ale consumului de
ciuperci. Ciupercile au un efect protector pe termen lung asupra sistemului cardiovascular si pot reduce riscul
de accident vascular cerebral si infarct. 

Fibrele din ciuperci ajuta la combaterea constipatiei, iar potasiul prezent intr-o concentratie mare ajuta la
reglarea tensiunii arteriale. Potrivit unui studiu al Universitatii de Stat din Dakota de Sud, ciupercile ajuta la
ameliorarea simptomelor bolilor psihice, prin aportul unei substante cu efect halucinogen numita Psilocybin. In
plus, vitaminele B2 si B8 sunt aliati ai frumusetii care imbunatatesc aspectul tenului si dau stralucire firelor de
par. 
 

Cum alegi ciupercile

Cele mai bune exemplare sunt cele cu o textura ferma, fara pete si fara noroi pe suprafata. Daca esti in cautarea
unui gust delicat, ciupercile inchise la culoare sunt ceea ce iti trebuie, iar cele de culoare deschisa iti vor oferi o
aroma puternica. Înainte de preparare, ciupercile deshidratate trebuie lasate in apa, pentru a-si recapata textura
carnoasa, iar cele proaspete trebuie pastrate la rece, invelite intr-un prosop de bumbac sau intr-o punga de
hartie, timp de maximum o saptamana. 

Daca esti iubitor de natura si vrei sa culegi ciuperci, trebuie sa tii cont de pericolele la care te expui. Este bine
de stiut ca numai cunoscatorii au capacitatea de a deosebi soiurile comestibile de cele otravitoare, asa ca, daca
nu ai experienta in acest sens, nu prepara si nu consuma ciupercile inainte de a cere sfatul localnicilor sau chiar
al unui specialist.

În Regnul Fungi sunt cunoscute aproximativ 100.000 de specii. Conform estimărilor actuale (2017), există însă
între 2,2 și 3,8 milioane din ele.[5] Regnul este împărțit după cum urmează:[6]

 Clasa I: Phycomycota
 Clasa II: Eumycota
o Subclasa 1: Ascomycota
 Secția a: Protoascomycetes sin. Saccharomycetales
 Secția b: Euascomycetes (Plectascales, Pseudosphaeriales,
Sphaeriales, Pezizales)
o Subclasa 1: Basidiomycota
 Secția a: Holobasidiomycetes
 Secția b: Phragmobasidiomycetes sin. Heterobasidiomycetes
(Uredinales, Ustilaginales)

Ontogeneză[modificare | modificare sursă]
Din cauza lipsei de cromatofori, ciupercile nu sunt apte pentru asimilație.

O parte trăiește ca paraziți sau saprofiți terestru sau în apă dulce, foarte rar în mare. Unele specii nu sunt
heterotrofe doar pentru oxigen și azot, ci de asemenea pentru alte substanțe active. Corpul lor fructifer constă
în mare măsură din celule ramificate în formă de furtun, care conțin adesea mai mult de un nucleu
haploid. Hifele (pereții, filamente subțiri) sunt compuși preponderent din chitină, numai rar din celuloză. Suma
hifelor este denumită miceliu. Unele organisme unicelulare din încrengătura Phycomycota, în special
ale Ascomycota, nu formează micelii. Eucariotele Myxogastria sin. Myxomycetes, ciuperci vâscoase
plasmodiale, posedă corpuri vegetative formate complet altfel. Mai mult sau mai puțin toate soiurile pot fi
cultivate.
O altă parte practică o formă de simbioză între ele și plante în care o ciupercă intră în contact cu sistemul
rădăcinilor fine unei plante, numită micoriza. Aici există soiri cu hife septate transversal precum alte, unde
această diferențiere lipsește. La formele neseptate, întregul miceliu poate fi privit drept o singură celulă mult-
nucleară (sincițiu). De asemenea, formele septate ale Ascomicetelor și mulți Fungi imperfecti trebuie văzute
drept sinciții. Pereți transversali sunt formați la aceste organisme doar pentru separarea organelor de
reproducere. Pereții transversali păstrează un nucleu celular central de mărime variabilă din cauza opririi
premature a sintezei peretelui încarnând centripetal. Acest por permite nu numai un contact plasmatic a
celulelor învecinate, ci, de asemenea, traversarea nucleilor celulari precum altor organite celulare. Numai la
Basiomicetele există o clasificare în celule veritabile, comparabile cu cele ale plantelor superioare. Hifele
ciupercilor superioare pot să concrească în timpul formării corpului fructifer la o cvasi-țesătură. Aceste specii
nu pot fi cultivate în mod general.[6]

Caracteristici generale ale încrengăturii Eumycota pe scurt[modificare | modificare sursă]

 Organisme eucariote;
 majoritatea sunt pluricelulare;
 organisme heterotrofe;
 populează orice mediu;
 nemotile;
 creștere continuă;
 prezența peretelui celular;
 membrana celulară (când există) este alcătuită din micoceluloză sau micozină;
 prezența chitinei, calozei etc. în cadrul peretului celular;
 plastidele lipsesc complet;
 formarea ureei;
 înmulțirea prin spori careconțin substanțe de rezervă: glicogen și picături de grăsime.

Ultrastructură[modificare | modificare sursă]
La majoritatea reprezentanților regnului Fungi structura corpului se aseamănă într-o oarecare măsură. Aici
unele caracteristici comune:

 Perete celular
 În celule se află: citoplasmă, vacuole, unul sau mai mulți nuclei în funcție de grupă sistematică,
apoi ribozomi, reticul endoplasmatic, condriozomi, etc.