1

Hranirea pestilor ornamentali de la A la Z

Hranirea pestilor ornamentali este o activitate placuta si poate fi
considerata cel mai spectaculos moment al zilei atat pentru acvaristul
experimentat cat si pentru cel incepator. In aceste momente aveti
ocazia sa observati pestii care sunt mai timizi sau care dau primele
semne de boala.

Datorita originii si comportamentului, fiecare specie s-a adaptat la un
anumit tip de hrana. De exemplu, multi pesti se hranesc in special cu
alge ei fiind pesti ierbivori (SAE, Otocinclus, Ancistrus , Aymonierii,
ciprinontidae vivipare, cichlidae africane, etc.). De asemenea, dupa o
observare mai temeinica veti constata ca nu toti pesti se hranesc la
fel, unii prefera suprafata apei, altii fundul ei. Pestii cu spatele drept,
gura superioara si inotatoarea dorsala inclinata spre spate prefera sa
stea aproape de suprafata apei, fapt pentru care se va hrani de la
suprafata apei. Pestii cu inotatoarea dorsala curbata, carena
pronuntata si gura terminala prefera sa stea in stratul de mijloc al
apei. Printre acestia se numara neonii, discusii si majoritatea
ciprinidelor (barbus). Acesti pesti se vor hrani cu precadere in zona
mediana a acvariului (intre ape). Pestii care se hranesc pe fundul
apei au abdomenul plat si gura dispusa inferior. Din aceasta
categorie fac parte sanitari (Corydoras), majoritatea mancatorilor de
alge, dar nu numai.

Pentru a creste normal si pentru a avea culori intense, pestii
ornamentali au nevoie de o hrana adecvata, bogata in vitamine,
minerale, proteina si nu numai. In natura pesti se hranesc cu hrana
vie, insa in acvaristica nu putem sa le asiguram de fiecara data hrana
mult dorita si atunci suntem nevoiti sa apelam la hrana uscata, la
furaje. In cele ce urmeaza voi incerca sa descriu continutul acestor
furaje pentru a intelege cum trebuie facuta alegerea acestora.

Ca si in cazul altor vietuitoare glucidele si lipidele sunt sursa principala
de energie, insa prezenta lor in exces poate duce la obezitaea
pestelui si chiar la depunere grasimilor pe anumite organe
generandui moartea intr-un final. In general furajele contin pana in
6% grasimi pentru adulti, iar pentru puiet procentul poate ajunge
pana la 8%. Procentele pot varia in functie de firmele producatoare si
specia pestelui pentru care este conceputa. Carnea pestelui este in
proportie covarsitoare formata din fibre musculare. Pentru
dezvoltarea fibrelor musculare pestele are nevoie de cantitati mari de
2

proteine care sunt descompuse in aminoacizi si asimilate in procesul
de formare al acestora. Furajele contin intre 30 si 50 % proteina, ce
poate fi de origine animala sau vegetala in functie de pestele pentru
care este facuta mancarea. Importanta tipului de proteina este data
de modul de alimentatia a pestilor. Pesti rapitori (care se hranescu cu
proteina animala cu precadere) au tubul digestive mai mic decat cei
ierbivori datorita faptului ca proteina animala se asimileaza mai usor
decat proteina vegetala. Microelemetele sunt indispesabile in formare
enzimelor necesare in fuctionarea anunitor organe interne, iar
prezenta lor in furaje este obligatorie, chiar daca pesti au nevoie de
cantitati foarte mici. Nici mineralele nu pot fi neglijate ele avand rol
in formare scheletului pestilor, mai ales ca in acvaristica ne
confruntam cu pesti teleostei (pesti cu schelet osos), unde calciul
este un elemet de baza in formarea scheletului si a solzilor acolo
unde este cazul. O alta categorie de substante importanta sunt
substantele ballast (ex: cenusa) care previn inertia tubului digestiv
(din pacate nu am reusit sa aflu mare lucru despre aceasta inertie a
tubului digestiv). Am lasat vitaminele ultimile pentru ca este un
subiecte ce merita dezvoltat. Vitaminele indeplinesc functii multiple in
organism, iar lipsa uneia se numeste carenta si nu se poate
compensa prin excesul alteia. In cele ce urmeaza am sa incerc sa fac
o clasificare a celor mai importante vitamine si sa explic care este
rolul lor in dezvoltarea pestilor:

- Vitamina B1: are rol in prelucrarea carbohidratilor (glucide) prin care
se asigura energia pestelui si deasemenea asigura hranirea
sistemului nervos cu glucide, lipsa acestei vintamine genereaza
tulburari de inot si crampe musculare.

- Vitamina B2: ajuta la digestia proteinelor si la dezvoltarea
musculaturii, protejeaza mucoasele de la nivelul pieli pestelui, iar
lipsa sa din organism se manifesta prin leziuni hemoragice al pielii si
tulburari ale sistemului nervos;

- Vitamina B5 (vitamina pp): stimuleaza sintetizarea diferitelor
enzime, iar lipsa ei genereaza probleme la nivelul branhiilor.

- Vitamina B6: este foarte importanta pentru sistemul nervos, lipsa ei
genereaza leziuni ale sistemului nervos ce atrage dupa sine probleme
de miscare.

- Vitamina B12: are rol in digestie, insa importanta ei este data de
faptul ca este implicata in sinteza hemoglobinei (indispensabila in
3

transportul oxigenului). Carentele acestei vitamine duc la anemie si
tulburari de crestere.

- Vitamina A: este foarte importanta pentru vedere si o crestere
sanatoasa, deasemenea ajuta la protectia pielii si are rol in fertilitate,
iar carentele in aceasta vitamina se manifesta prin deficienta de
vedere si ulceratii hemoragice la nivelul pielii.

- Vitamina C: foarte importanta in dezvoltarea scheletului, ea sigura si
o imunitate ridicata, lipsa s-a ducand la deformari ale operculilor si
branhiilor. Aceasta vitamina este foarte instabila in contact cu aerul
de aceea in furaje se foloseste doar vitamina C stabilizata.

- Vitamina D3: asigura o corecta asimilare a calcilui si a posforului,
minerale foarte importante in formarea scheletului, iar lipsa sa atrage
dupa sine rahitismul pestelui.

- Vitamina E: influenteaza cu precadere reproductia (hormoni sexuali)
si stabilizeaza celelate vitamine si acizii grasi din furaje. Carentele in
vitamin E duc la sterilitatea pestilor si la degenerarea grasa a
ficatului.

- Vitamina H (biotina): este un factor de crestere foarte important, iar
lipsa sa duce la tulburari de crestere, lipsa apetitului si crampe
musculare.

- Vitamina K: are rol in coagularea sangelui in cazul unor leziuni, iar
lipsa sa produce leziuni ale ficatului.

- Colina: ajuta la digestia grasimilor, iar lipsa sa duce la degenerarea
grasa a ficatului.

Dupa cum ati vazut, toate vitaminele au un rol deosebit de important
in dezvoltarea armonioasa a pestelui dumneavoastra. Carenta in
aproape toate vitaminele se manifesta prin lipsa poftei de mancare,
apatie, tulburari de crestere si aspectul bonlavicios al pestelui, fapt
pentru care este bine sa consultati etichetele de pe ambalajul
furajului pe care il veti cumpara. Si cum suntem curiosi si vrem sa
stim cat mai multe, cu siguranta ne-am intrebat din ce sunt facute
aceste furaje? Iata cateva din ingredientele de baza ce se folosesc in
fabricarea lor: carne de peste, soia, diferiti scrustacei, drojdie,
legume, foina de peste, scoici, viermi tubifex, larve de tantari.
Hranirea neechilibrata duce la carente alimentare si afecteaza
4

sanatatea pestilor pe termen lung. Efectele posibile sunt de exemplu
emacierea (slabirea excesiva) si predispozitie la imbolnaviri. Multe
probleme se pot evita printr-o alimentatie corecta si cat mai variata,
chiar se recomanda folosirea a 2-3 tipuri de furaje in alimentatie
inafara de hrana vie.

Acum ca am inteles cum se fabrica si din ce se fabrica furajele, dar cel
mai important ce trebuie sa contina aceste furaje pentru asigura o
viata cat mai lunga si frumoasa pestisorilor dumneavoastra, putem
trece la hrana vie, iar in cele ce urmeaza am sa incerc sa enumar
cele mai intalnite tipuri de hrana vie folosita in acvaristica si
modalitati de obtinere.

Pui pestilor ovipari dupa eclozare traiesc intre 2 si 3 zile pe sema
sacului vitelin pana se resoarbe apoi incep sa ne hraneasca, iar
pentru ca sunt atat de mici se hranesc cu hrana microscopica.
Euglena viridis se preteaza excelent pentru hranirea alevinilor si se
poate reproduce usor si in casa. Se ia un vas pe fundul caruia si pune
turba si se adauga o lingurita de supa de carne fara grasime la un
litru de apa. Matca se recolteaza din balti sau lacuri care au culoare
verde inchis, dupa care solutia astfel obtinuta se pune la soare, in
scurt timp devenid verde si opaca. Recoltarea se face din trei in trei
zile, prin filtrarea apei cu hartie de filtru, dupa care se spala hartia in
acvariu (atentie nu este o metoda lipsita de riscuri, trebuie sa tineti
cont de unde luati matca). De asemenea trebuie sa tineti cont ca
aceasta metoda va poate umple acvariu de alge, deci se poate folosi
doar in bazinele sterile.

O alta sursa de hrana vie pentru puietul ovipar ar fi realizarea
recoltelor de infuzori, Paramaecium caudatum. Acest infuzor se
hraneste cu bacterii de pe resturile vegetale si animale, insa are si
dusmani ce ii consuma de acea este bine ca realizarea culturi sa fie
cat mai curata. Atat cultura cat si inmultirea acestor infuziri este
simpla: se iau 10 g de fan care se fierb si peste care se adauga apa,
in care vom introduce parameci pentru matca (apar si de la sine dar
dureaza mai mult). O alta metoda ar fi sa luati o coaja de banana sa
o lasati la soare pana se inegreste si se usuca, dupa care se
introduce intr-un vas cu apa peste care se adauga apa de la canal si
o cana de apa din acvariu in circa 1-2 saptamani veti avea o recolta
de invidiat. Recolta se hraneste cu lapte fiert adaugand cate 5
picaturi la 100 de cm cubi de apa si se completeaza apa evaporata.
Recoltarea infuzorilor poate fi facuta prin turnarea solutiei printr-un
filtru de hartie (sugativa este ok), dupa care se clateste hartia de
5

filtru in acvariu, sau se toarana cultura intr-o sticla pana la jumatatea
gatului dupa care se pune un dop de burete sau vata, care trebuie sa
atinga solutia (sa nu raman aer intre burete si solutia de recolta)
peste care se toarna apa curata, astfel paramecii raman fara aer si
migreaza in apa curata de unde pot si filtrati sau luati cu o pipeta.
Daca folositi metoda cu coaja de banana, dupa recoltare completati
apa evaporata puneti un varf de lapte praf, agitati si lasati solutia
pana se limpezeste complet, pentru a face o nou recoltare. Recolta
se improspateaza dupa circa 10-15 recoltari.

Dupa circa 2-3 saptamani in care puietul este crescut cu parameci se
trece la hranirea cu Dafinia, Artemia, Cyclops. Datorita faptului ca la
noi in tara avem cateva lacuri cu apa sarata in care creste crustaceul
Artemia salina (are valoare nutritva foarte mare in primel zile de la
eclozare), acest crustaceu este folosit la scara larga de acvarofili. Un
alt avantaj este dat de faptul ca nu este precursorul nici unei boli si
poate fi administrat drept hrana chiar si pentru pesti mai sensibili.
Cultura se face astfel: se ia un vas nu foarte adanc, se toara apa de
la canal in el, se lasa la decantat (declorinat) si se adauga 15-20 de g
de sare de bucatarie la litru, mai poate fi folosita si sare pentru
acvariile marine, sau chiar apa de mare diluata corespunzator (prea
complicat, nu?), se ridica temperatura apei pana la 25-26 grade C si
se aereza puternic dupa care se aseaza intr-un loc luminos (nu in
bataia soarelui). In cultura astfel formata (4-5L) se poate pune un
var de cutit de oua. Larvele sunt pescuite cu o plasa sunt clatine in
apa rece si administrate drept hrana. Trebuie mentionat faptul ca
Artemia adulta nu poate fi mancata de puit pentru ca junge pana la
20 mm.

Din lunile aprilie-martie cand temperatura lacurilor incepe sa cresca,
incep sa se inmultesca crustacei Cyclops si Diaptomus, insa nu sunt
cele mai bune solutii pentru ca Diaptomus are o crusta tare si nu
place pestilor, iar Cyclops daca nu sunt consumati in 2-3 ore si sunt
adulti pot ataca pesti, fapt pentru care nu merita sa va complicati cu
atfel de hrama vie, nu mai punem la socoteala ca pot fi precursori
pentru dierite boli, din momet ce recoltarea se face direct din lacuri.

Puricele de balta care se intalneste la noi este Daphnia magna si
Daphnia pulex si poate fi mancat de pesti drept hrana vie. Se
inmulteste in perioada calda a anului, o femela dand nastere la 80 de
pui care se pot reproduce la randul lor in circa 12-14 zile. Recoltarea
lor se face cu ajutorul unui fileu plactonic (un mincioc cu plasa fina)
si in sensul invers al curentului de apa, dar poate fi un precursor
6

pentru agenti patogeni, fapt pentru care de regula acvaristi ii
reproduc acasa. Daca vreti sa crestei acasa purici de balta aveti
nevoie de un put de fantana din beton sau cazi, ori butoaie din lemn
cu un volum situat intre 50 si 80 de litri (merg folosite si acvarii mai
mari). Pe fundul acestor vase se pun circa 3-4 degete de baligar sau
gainat (merg si amundoua) peste care se pune un strat de fan si se
adauga apa cu o coloana de 60 de cm. In circa 10 zile se formeaza la
suprafat apei o spuma ce trebuie indepartata, dupa care se introduc
in apa 5 g de drojdie de bere proaspata amestecata cu o lingurita de
lapte si apa. Dupa 3 zile introducem matca in vas, iar dupa ce se
limpezeste apa putem face recoltari de hrana vie. Daphnia se
hraneste cu drojdie, lapte si sange.

Cum de la bun inceput am vrut sa realizez o trecere in revista a
tuturor posibilitatilor de hrana vie, din aceasta enumerare nu puteau
lipsi viermi micro, Anguillala silusiae. Acest vierme microscopic se
hraneste cu bacterii si microorganisme vegetale, iar cultura s-a se
realizeaza in urmatoarea modalitate: umplem fundul unui ghiveci larg
si scund cu pietris amestecat cu zat de cafea spalat si uscat, dupa
care putem introduce virmisori cu pricina. Deasupra vom aseza un
strat fin de pietris si acoperim totul cu o placa de sticla. Viermii vor
urca pe capacul de sticla si vor fi dati ca hrana prin introducerea lui
in acvariu. O alta reteta suna cam asa: fulgi de ovaz inmuiati in
lapte, care trebui udati din cand in cand cu drojdie (triturata pana ce
se face ca laptele). Viermi se dezvolta cel mai bine intre 25 si 30
grade C, insa merge recolta si la temperatura camerei. Ce mai
trebuie sa stiti este ca trebuie sa lucrati cu cel putin 2 recolte facute
la un interval de o saptamana pentru a nu ramane fara si ca aveti
nevoie de matca de la un acvarist pentru a incepe prima recolta.

Din una in alta am ajuns si la controversatul tubifex. Tubifex
rivulorum este un vierme oligochet care creste intre 2-3 cm pe fundul
lacurilor sau a canalelor si desi are valoare nutritiva foarte mare,
datorita faptului ca traieste in medii pline de deseuri si poate fi
precursor pentru agenti patogeni, nu este foarte recomandat de
acvaristi. Daca totusi vreti sa dati tubifex drept hrana vie, trebuie
stiut ca viermi se tin in apa rece intr-un vas emailat pentru a elimina
malul din tubul digestiv al viermelui. Pentru a nu muri viermele are
nevoie de o apa oxigenata puternic, dupa curatare poti fi tinuti la
frigider pusi in ziar (la congelator) sau pe un ciorat legat pe gura
unui borcan, sau chair intr-un vas in care este lesata sa curga foarte
incet apa rece. Daca vreiti sa ii dati la puiet trebuie sa ii tocati cu o
lama, pe o bucata de lemn sau pe gresie.
7


Enchytraeus albidus este tot un vierme si este o delicatete pentru
pesti ornamentali, insa trebuie avuta grija caci pesti au tendinta sa
se ingrase de la acet tip de viermi. In natura se gaseste sub frunzisul
in putrefactie. Pentru o cultura aveti nevoie in primul rand de matca
de la un alt acvarist pe care o punem intro ladita de lem (50x30x10).
In ladita se introduce un amestec de 50% pamant negru, 40% turba
si 10% nisip fin amestecat cu rumegus de lemn. Viermii se pun pe
pamant si se acopera pamantul sa nu se usuce. Din 3 in 3 zile viermi
vor fi hraniti cu cartofi fierti si sfarmati, paine inmuiata in apa si cu
fiertura de gris, mazare, varza creata si morcovi. In 2-3 saptamani
viermi se pot recolta fara problema direct de pe capac, temperatura
optima fiind de 16-18 grade C. Culturile se pot pastra in pivnita, puse
una peste alta, iar dintr-o ladita cu o suprafata de 0,5 metri patrati
puteti recolta pana la 30 de g de virmisori.

Grindal sau Enchytraeus buchholzi are acelasi procedeu de
reproducere, este cava mai subtire decat precedentul tip de vierme si
are nevoie de o temperatura de 20 grade C. Drept mancare pentru
grindal se folosesc fulgi de ovaz fierti, iar randamentul este mult mai
ridicat decat in cazul viermelui precedent. In cazul in care
mucegaieste pamantul recoltei de grindal sau enchitreide trebuie sa
schimbati imediat pamantul. Pentru a recupera virmisori asejati
cultura intr-o cutie de plastic gautita pe fund sub care puneti o plasa
cu ochiuri fine si puneti cutia in apa cu o temperatura de 25 grade C,
virmisori vor iesi prin gaurele si se vor aduna in sita inprovizata.

Desi sunt mult mai mari nici ramele, Limbricus terrestris, nu sunt de
lepadat cand vine vorba de pesti mai mari. Ce trebuie sa stiti este ca
trebuie sa tineti rama cateva zile pana elimina tot pamantul din
intestine inainte sa le administram ca hrana (pot fi administrate
intregi sau taiate). Daca vreti sa cresteti in casa propiile rame luati o
ladita puneti pamant brun foarte usor umezit, ca grana le puteti da
cartofi fierti si funze de ceapa.

O alta sursa de hrana este reprezentat de larvele de tantar
Chironomus plumosus. Larva de tantar in randurile acvaristilor o
intalniti sub numele de chironomus si este foarte apreciata datorita
faptul ca intensifica culorile pestilor fiind bogate in hemoglobina.
Pentru a va realiza propia recolta de larve de tantari aveti nevoie de
un vas intre 10 si 20 de litri in care sifonati apa din acvariu populat,
peste care puneti o coaja de banana foarte bine coapta, in circa 2
saptamani coaja de banana incepe sa putrezeasca si sa atraga
8

femelele de tanari ce isi vor depune ouale in vasul dumneavoastra.
Trebuie sa recoltati zilnic cu un mincioc altfel larvele se maturireza
repede si se transforma in tantari care nu au acleasi valori
nutritionale. Este de preferat ca vasul sa fie in aer liber altfel o sa va
manance tantarii de vii ?.

Si pentru ca tot se recomanda o hrana cat mai variata iata un alt tip,
musculita betiva sau Drosophila malanogaster. Se ia un vas (un pet
taiat pe jumate, un borcan de 2 litri) se umple cu apa peste care se
adauga cateva felii de rosii si cateva bucatele de mar (cotorul de
exemplu), in doua sau trei zile se va umple suprafata de muculita cu
pricina. Recoltarea se face panand o punaga la gura sau o plasa fina
si agitand putin, musculitele se vor ridica in plasa, dupa care se
introduc in bazin, daca ati folosit punga bagati putina apa in punga si
agitati bine sa nu mai zboare apoi clatiti punga in bazin.

Tot pe baza de rosii, dar decojite si fara seminte apoi date prin
blander sau facute pasta cu ajutorul unui mojar impreuna cu ceva
zeama de citrice veti obtine niste viermisori de 1-2 mm (cineva pe
forum spunea ca ar fi vorba de grindal) care pot fi recoltati prin
strecurare. Trebuie sa aveti mare grija sa nu introduceti in acvariu
resturi din bazinul de recolta pentru a nu altera apa din acvariu.

Alte tipuri de hrana vie ar mai putea fi carne de melci (asta daca nu
va este scarba ) tocata bine, fluturi si alte insecte care sa nu fie
prinse cu ajutorul insecticidelor, etc. In mediul lor natural pesti
mananca tot ce prind sau aproape tot, dar conteaza foarte mult tipul
de peste si talia acestuia, nu faceti experimete inutile daca nu
cunoasteti modul de crestere si reproductie al pestilor pe care ii
aveti. Spre exemplu rame melci, insecte am dat doar la rapitori,
ciclide africane si ciclide americane. Trebuie avut in vedere faptul ca
nu trebuie sa faceti abuz, nu se da decat atat cat pot manca pesti in
1-2 minute cel mult.

Un inlocuitor pentru hrana vie este inima de vita fiarta sau congelata,
ea fiind de altfel unul din principali ingredineti si in obtinerea
majoritati mixurilor. Pentru puiet se mai poate folosi galbenus de ou
fiert (10-15 minute) si lasat la uscat apoi mojarat cat mai bine cu
putinta. Administrarea se face cu ajutorul unui ciorap fin (sper sa fie
intelegatoare sotia, prietena, sau mama) in care se introduce
galbenusul mojarat, se strange precum un saculet si se umezeste in
bazin. Zeama scursa in bazin are calitati nutritive foarte mari, sunt
9

destui acvaristi care ridica puietul in primele 2-3 saptamani doar cu
aceasta metoda.

Deasemenea pentru pesti ierbivori se mai pot folosi frunze de salata
oparita ca sa nu pluteasca, morcov fiert, castravete (crud de data
aceasta, sau foarte usor oparit) si spanac oparit.

Trebuie mentionat faptul ca de multe ori acvarofili experimentati
apeleaza si la metode mai putin ortodoxe in care incearca tot felul de
mixuri realizate din diverse ingrediente precum: granule de catei sau
pisici, inima de vita, larve de tantari, frunze de salata, morcovi fierti
si pasati, castraveti, gris, gelatina, foina de peste, foina de sange,
scoici, galbenus de ou si lista poate continua. In acest tip de hrana se
recomanda introducerea unor vitamine drept adjuvant. Eu personal
nu va recomand folosirea unuor astfel de mixuri, daca nu aveti o
reteta de la cineva cu experientat si care sa fi dat rezultate
satisfacatoare.

Pentru a nu avea pe constinta pesti dumneavoastra in urma unor
experimente nereusite am sa va arat o reteta de mixtura facuta de
un acvarist cu experienta (coleg de pe forum) pentru discusi. Aveti
nevoie de: 1kg muschi de inima de vita curatat de grasimi, vene,
tendoane si pielite, 150-200g de spanac blansat (oparit 10 sec. in
apa clocotita si racit in apa rece) sau frunze de urzici (ce va spuneam
mai sus, ce vrei si ce nu vrei poti gasi intr-o astfel de reteta), numai
primele 4-5 farfuri ale plantei, un galbenus crud de ou de gaina, 10-
15g de usturoi (se poate renunta la el daca pesti manaca fara, spune
autorul eu unul, nu as risca), un ardei gras, 100g de granule, o
lingurita (4-5g) de boia dulce de ardei, vitamine pentru pesti, dupa
indicatiile de pe cutie (din Petshop), 8 ml de ulei de peste cu
concentratie cat mai mare de acizi nesaturati (din farmacie, varsat e
mai ieftin) sau 250g fileu de peste, un fel de biban rosu din mare sau
ocean (Sebastes mentella sau Sebastes marinus), si gelatina
alimentara (foite nu cu praf!).

Mod de preparare: se amesteca carnea taiata cubulete 30-40g cu
uleiul de peste si celelalte ingredinete dupa care se da prin masina de
tocat de 6 mm si apoi prin ce de 3 mm. Se iau 6 foi de gelatina si se
pun cu 500g de apa rece, dupa 5 minute se pune vasul cu cele 6 foi
intrun ibric cu apa care sta sa dea in fiert si se tine circa 20 de
secunde interval in care geltina se topeste. In acelasi timp se
cantaresc 500g din amestecul creat initial si se pun intr-un vas in
care sa aiba loc si gelatina. Se toarna gelatina si se amesteca din
10

apropae in paroape dinspre amestec spre gelatina cu mixerul pana se
omogenizeaza. O data ce ati amestecat in jur de 100-150g de
amestec puteti amesteca si restul fara sa mai existe riscul de
cololoase. Dupa amestecare se pune repede intr-o punga de 1,5 litri
cu colturile indoite si marginile pliante de 2-3 ori (colturile pungi nu
trebuie sa fie pliante spre interiorul pungi). Punga astfel rezultata se
pune intre doua placi de stica (0,4-0,5x30x50) si se indoia gura ei in
asa fel incat sa nu iasa amestecul din ea, apoi se preseza cu o alta
placa de 0,8 x 18 x 22cm pentru a distribui egal prersiune pe punga.
Inaintea sau in timpul presarii trebuie facute gauri cu un ac (lasati
atza in el ca sa nu il pierdeti) in punga, ca sa iasa aerul prins in
mixtura. De pe placa de sticla se trece mixtura pe un gratar de
frigider, pe care incap de obicei doua placi (sau se dimensioneaza
placile in pungi in asa fel ca sa incapa) si se pun cat mai repede in
congelator (Se altereaza rapid, ca-s calde de la gelatina fierbinte).
Placile si gratarele se aseaza in congelator cu distanta intre ele ca sa
se raceasca mai repede. Din aceste placi congelate pot sa taia
imediat dupa scoaterea din congelator, cu un cutit cu lama rigida fasii
de 0,5mm pentru pui de 1,5cm, sau cu un cutit cu lama flexibila,
dupa circa 5 minute fasii ceva mai groase de 1-2mm pentru pesti mai
mari. Nu numai ca nu tulbura apa, dar nici nu se destrama usor cand
rup pestii din fasie.

Ca regula generala de administrare a hranei trebui sa stiti
faptul ca nu se administreaza mai multa hrana decat pot pesti
manca intr-un minut cel mult doua si nu mai mult de doua
administrari pe zi, daca sunt adulti. In cazul puietului in fuctie
de specia si varsta acestuia se dau intre 3 si 5 mese pe zi.
Deasemenea este bine sa dati de mancare in acelasi loc de
fiecare data, astfel pesti se obisnuiesc si se vor strage mai
repede sa manance, iar risipa este mult mai mica (deci si apa
teoretic ar trebui sa se mentina mai mult). Unii crescatori
recomanda ca o data la 7 zile sa ii tineti in post negru (doar
apa, paie si bataie), astfel evitati ingrasarea pestilor.

In speranta ca am acoperit cam tot ce era de acoperit, le urez
pestisorilor dumneavoastra pofta buna.

http://animal-
world.com/encyclo/fresh/information/common_foods.htm#Infusoria
brosura Sera brosura JBL Acvariu, Ing. Z. Kaszoni, editura Sport si
Turism, Bucuresti-1976