Mărar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Mărar

Clasificare științifică

Regn: Plantae

Diviziune: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Apiales

Familie: Apiaceae

Gen: Anethum
L.

Specie: A. graveolens

Nume binomial
 Anethum graveolens
L.

Modifică text

Umbrelă de mărar uscată

Mărarul (Anethum graveolens) este o plantă anuală, cu viață scurtă, nativă sud-vestului și
centrului Asiei. Este singura specie a genului Anethum, deși clasificată de unii botaniști în
relație cu genul Peucedanum ca Peucedanum graveolens (L.) C.B.Clarke.

Cuprins

 1Origine
 2Date generale
 3Utilizare
 4Referințe
 5Legături externe

Origine[modificare | modificare sursă]

Mărarul este originar din zona mediteraneană și pontică.[1][2] În epoca bronzului,
în Grecia miceniană, planta era deja denumită „maratu-o”.[3]

Date generale[modificare | modificare sursă]

Mărarul este o plantă care rezistă la temperaturi scăzute. Ea se seamănă toamna sau
primăvara foarte devreme, direct în sol, la o adâncime de 2–3 cm. Necesită umiditate mai
ales în timpul germinării semințelor.
Recoltarea frunzelor verzi poate începe când plantele au 10–12 cm înălțime.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Frunzele și semințele mărarului au mult ulei volatil, bogat în anetol, carvonă, cu aromă
puternică, specifică, cu efect pozitiv asupra respirației. Frunzele conțin cantități mici de
estrogen, hormonul feminin care ajută la creșterea naturală a sânilor și mențin mâinile
frumoase. Semințele de mărar conțin ulei volatil antibacterian și sunt recomandate la
afecțiuni ca aerofagie, astm (bronșic), tulburări nervoase, impotență,[4] amenoree, anorexie,
boli ale căilor urinare, boli de inimă, dureri menstruale, insomnie, balonări. În timpul
alăptării, lactația este stimulată de consumul de mărar sau chimen.[5] Dacă este consumat
constant, mărarul reduce colesterolul rău.

Uleiul volatil de mărar conține calciu, potasiu, sulf, fier, magneziu și sodiu, vitaminele A, B și
C (toate în cantități considerabile).[6]

Referințe[modificare | modificare sursă]

1. ^ Grieve, M. (2011). „Dill”. A Modern Herbal. Botanical.com. Accesat în 21

decembrie 2011.
2. ^ „Dill Weed”. Our spices. Olde Thompson Inc. 2010. Accesat în 21 decembrie
2011.
3. ^ Andrew Dalby, Siren Feasts: A History of Food and Gastronomy in Greece,
Routledge, Londra 1996 (ISBN 0-415-15657-2), pagina 50.
4. ^ Marar, TerapiiNaturiste.ro
5. ^ Mărarul de la A la Z, Remedic.ro
6. ^ Cristina Răscol - Mărarul, plantă cu multiple binefaceri, Gorjeanul.ro, 26 sept.
2010

Pătrunjel
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Pătrunjel
 Pătrunjel

Clasificare științifică

Regn: Plantae

Diviziune: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Apiales

Familie: Apiaceae

Gen: Petroselinum

Specii

 Petroselinum crispum
 Petroselinum neapolitanum
Modifică text

Pătrunjelul (Petroselinum crispum) este o plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă,

cultivată pentru rădăcina pivotantă, albă și pentru frunzele ei aromate, întrebuințate în
alimentație și în medicina populară. Poartă și denumirile de găgăuț, pătlăgele (pl.),
pătrunjică sau petersil. O leguminoasă.

Grecii antici considerau că această plantă unește lumea viilor cu cea a morților.[1]

Efectele terapeutice ale

pătrunjelului
Continutul de vitamina C (mai bogat decat citricele!), beta caroten,
clorofila (Fe), vitamina B 12, Fluor si acizi grasi esentiali fac din
patrunjel un aliment intaritor pentru imunitate, detoxifiant si
regenerator.

Beta carotenul ajuta ficatul si protejeaza plamanii si colonul.

Totodata, catalizeaza reactiile in care sunt valorificate proteinele.

Clorofila patrunjelului, testata in laborator, a demonstrat anumite

activitati antifungice si antibacteriene.

Rolul sau in cresterea imunitatii are la baza bogatul continut de

oxigen care opreste actiunea virusurilor si ajuta plamanii sa elimine
reziduurile produse de poluarea mediului.

Vitamina B 12 este produsa de anumiti compusi prezenti in mari

cantitati in patrunjel. Utila in formarea hematiilor, in imunitate si
prevenirea bolilor degenerative, vitamina B 12 este blocata in
actiunea ei de catre antibiotice, anticonceptionale, substante toxice si
excesul de bacterii sau paraziti in colon si tractul digestiv. Patrunjelul
poate contracara efectul acestor factori.

Fluorul are o structura moleculara total diferita de a oricarei fluoruri

obtinute pe cale chimica. Caderea dintilor se produce din cauza lipsei
fluorului, nu a fluorurilor.

Patrunjelul ne poate furniza o combinatie eficienta de calciu si fluor.

De asemenea, fluorul protejeaza organismul impotriva invaziilor
infectioase (germeni si virusuri).

Acidul alfa-linolenic este acidul gras esential continut de patrunjel.

Acizii grasi stau la baza membranei tuturor celulelor organismului.

Daca exista o carenta de acizi grasi esentiali in organism, atunci

membrana celulelor va folosi alte tipuri de grasimi, ceea ce va afecta
structura ei si capacitatea de a controla comunicarea intercelulara,
ceea ce intra si ceea ce iese la nivelul celulelor.

Implicatiile se vor regasi in toate functiile si procesele organismului:

procesul inflamator, procesul de vindecare si refacere, circuitele
neurale din creier, sistemul imunitar, sistemul circulator, cel de
reglare a temperaturii corpului, de dispersare a caloriilor.

Vitamina C (acidul ascorbic) pare sa fie o adevarata regina a

vitaminelor.

Stim ca:

– intervine in fenomenele de oxidoreducere, fiind cel mai puternic

antioxidant;
– este antiinfectioasa, tonifianta, antitoxica;
– favorizeaza asimilarea de catre organism a fierului;
– mareste rezistenta vaselor sanguine;
– contribuie la formarea globulelor rosii, a dintilor si oaselor;
– are rol de reglare a nivelului glicemiei si al colesterolului;
– diminueaza perioadele de convalescenta;
– intarzie aparitia cataractei si-i reduce gravitatea cu cca 50%;
– impiedica depunerea grasimilor la nivelul ficatului si asigura
functionarea normala a celulei hepatice;
– are actiune antialergica;
– este un laxativ natural;
– scade incidenta aparitiei de cheaguri in vasele sanguine?si inca
multe altele!
Iar patrunjelul si-a castigat faima de a fi mai bogat in vitamina C
decat citricile.

Virtutile terapeutice ale patrunjelului

Digestia

Patrunjelul ajuta absorbtia intestinala dar si eliminarea toxinelor,

datorita continutului sau ridicat de enzime. Radacina de patrunjel
intareste splina, putand astfel sa trateze malabsorbtia, respiratia
urat mirositoare, scaderea patologica in greutate, anorexia si starea
permanenta de obeseala. De asemenea, imbunatateste digestia
proteinelor si a grasimilor.

Ficatul

Pierderea vigorii si slaba rezistenta la infectii sunt indicii ale proastei

functionari a ficatului. Un ficat lenes poate fi semnalat de oboseala
permanenta, un ten palid, unghii fragile, ameteala si anemie.
Patrunjelul ajuta la reducerea congestiilor ficatului prin eliminarea
accelerata a toxinelor si stimularea regenerarii celulelor hepatice.
Rinichii, aparatul urinar

Patrunjelul este eficient pentru aproape toate problemele de natura

renala si urinara. Chiar daca nu trebuie sa ne bazam exclusiv pe el in
afectiunile inflamatorii, patrunjelul ajuta la eliminarea reziduurilor
din sange si din tesutul renal si impiedica reabsorbtia in organism a
sarii. Ajuta la tratarea edemelor si a retentiei de lichid, in general, a
oboselii si a urinarii dureroase. Poate, chiar, sa fie de folos in
dizolvarea pietrelor la rinichi.

Cum putem consuma patrunjelul

Asa cum stim, orice fruct, orice leguma sau zarzavat este preferabil
sa fie consumate in stare cruda. Prin prepararea termica, nu numai
culoarea si aroma, dar cea mai mare parte din enzime si vitamine se
pierd.

Frunza verde de patrunjel tocata marunt se poate adauga la orice

mancare gatita, la sfarsit, dupa ce prepararea termica s-a incheiat.
La orice salata se poate contribui si cu binefecatorul patrunjel care
nu are cum sa strice nici gustul nici aspectul.

Avand in vedere ca, pentru a obtine efecte semnificative, si

cantitatile de patrunjel consumate trebuie sa fie semnificative, am
putea sa ne luam obiceiul de a pune patrunjel din belsug, oridecateori
merge.

Vestea buna este ca patrunjelul este o planta nepretentioasa, care

creste vara, in sol obisnuit iar iarna se poate cultiva in spatii inchise,
cu temperatura normala. Din acest motiv, il gasim si iarna si vara la
piata sau in supermarket.
Dar, daca spatiul ne permite, il putem cultiva acasa, in bucatarie sau
intr-un balcon inchis, in care nu risca sa inghete. Pentru
productivitate sporita, se folosesc acele vase de pamant cu multe
gauri prin care patrunjelul isi gaseste drum si inverzeste, avand astfel
si un neasteptat rol decorativ.

Pentru ca radacina de patrunjel este si ea valoroasa din punct de

vedere nutritiv, o putem consuma, de asemenea, cruda, data pe
razatoare, in amestec cu morcov si telina, alte douacomori de
gradina.

Un alt aspect favorabil este ca legumele si zarzavaturile pot fi

asociate cu alimente din celelalte grupe de alimente, deci
consumarea sustinuta a patrunjelului nu va veni in conflict cu un
eventual regim alimentar disociativ.

O singura contraindicatie, totusi, exista: Patrunjelul nu este

recomandat mamelor care alapteaza, deoarece poate reduce lactatia.
In schimb, lactatia poate fi imbunatatita de… lucerna, dar acesta
este un alt subiect interesant.

Text: Mihaela Serea. Sursa : AVANTAJE