Teodor T. Mitra.

Mărturii despre Cheru Bihorului

________________________________________________________________________________________________________

URZICILE CA NUTRIENT ȘI
PLANTĂ SANITAR

De când am început să realizez evidenţa din jurul meu şi să ţin minte lucruri ce mi s-au întâmplat, pot spune cu certitu -
dine că în vremea copilăriei, an de an, după Paşti, gospodăria părinţilor mei şi a multor alţi consăteni, era plină cu pui de galiţe:
boboci de gâscă, de raţă, pui de găină sau de iopanchiuc (găini mici americane). De menţionat că ouăle de gâscă erau clocite
chiar de către ele, guralivele, pe când cele de raţă (leneşele) erau clocite de către găinile-cloşti. Şi de fiecare dată când apăreau
puii de gâscă şi de raţă, mama ne trimitea să le culegem urzici, care creşteau din abundenţă peste tot: în ogrezi, pe marginea
şanţurilor, în vale, pe mejdiile dintre holde, în Tău-Fiară, pe Duleu, în Păduriţă. Datorită faptului că ne urzica, le culegeam
protejându-ne mâna cu o cârpă sau folosind un ciorap în loc de mănuşă. Culegeam zilnic cel puţin 3-4 kg de urzici, pe care
mama le tăia mărunt (ca pe pătrunjelul de pus în zamă) şi presăra peste ele din abundenţă tenchi dărălit (mălai), le stropea cu
puţină apă sau chiar cu lapte şi le dădea de câteva ori pe zi micilor viitoare galiţe. De altfel urzica-vie (Urtica dioica) este o bu-
ruiană erbacee perenă din familia urticaceelor. Tulpina şi frunzele sunt acoperite cu perişori urticanţi, a căror atingere provoacă
băşicarea pielii şi mâncărimi. Poate ajunge şi până la un metru înălţime. La maturitate, tulpina de urzică este fibroasă. Urzica
poate fi întâlnită pe terenuri virane mai puţin expuse la soare, la marginea pădurilor, prin gardurile dintre gospodării, în locuri
părăsite joase şi umede, pe locuri de case dezafectate. Atunci când este foarte tânără şi plină de suc, urzica are valoare alimen-
tară. Mai importantă decât valoare alimentară a urzicii (deloc de neglijat) este, însă, valoarea medicinală. Pentru uz medicinal
se culeg frunzele şi rădăcinile. Din aceste părţi ale urzicii se prepară infuzie, dar şi decoct, sirop, suc proaspăt, loţiune tonică, pi -
ure de urzici. Substanţe active importante: un grup de vitamine (B2, C, E, K), ulei esenţial, ulei gras, provitamina A, siliciu,
acid galic şi acid formic, mucilagii, lecitină. Perişorii urzicanţi conţin histamină, acetilcolină, dar şi o substanţă ce determină
contracţia muşchilor netezi. Se spune că urzicăturile ar fi provocate de amestecul de acetilcolină şi histamină. Urzica este con-
siderată o plantă medicinală excepţională. Are proprietăţi diuretice, astringente, antiseptice, depurative, emoliente, expectorante,
hemostatice, tonice, revitalizante, detoxifiante, antidiareice, vitaminizante, hipoglicemiante, cicatrizante, declorurante, antitu -
sive, dar şi hrănitoare. În tabloul afecţiunilor în care urzica are aplicaţii terapeutice sunt cuprinse nu mai puţin de 20, fapt rar în -
tâlnit printre plantele medicinale. Urzica este, practic, una dintre cele mai complete plante medicinale. O descoperire impor-
tantă este cea privind rolul urzicii în stimularea creşterii părului, în revigorarea podoabei capilare. Cu suc de frunze
proaspete de urzică se poate face o detoxifiere majoră a organismului. De asemenea, urzica impulsionează activitatea ficatului
şi a tractulului gastro-intestinal. Nu in ultimul rând, urzica joacă un rol important în gradina ecologică, lucru experimentat cu
success de mine și Mariana, fiind folosită ca insecticid, fungicid, îngrășământ și accelerator în procesul de compostare.
Urzica este bogată în azot, potasiu, calciu, fier, fosfor, în microorganism (bogată în prebiotice=fibre naturale, ideale pentru pro-
biotice), oligoelemente, complex vitaminic, stimulează cresterea plantelor, le crește rezistența la boli ca mana, rugina, făinarea,
combate dăunători, printre care păduchii de plante și păianjenii. Extractele de urzică (maceratele) sunt cele mai folosite în
grădina ecologică. La prepararea extractelor vegetale prin fermentare, pentru grădina ecologică, trebuie să ținem cont de câteva
principia: 1). folosirea apei de ploaie, menținută la temperaturi de 15-25 0 C, în butoaie de lemn sau plastic. Apa de la robinet
conține clor si calcar, clorul este un dezinfectant puternic, distrugând acțiunea bacteriilor din soluția preparată. Calcarul înfundă
stomatele frunzelor și impiedică stimularea creșterii acestora (procesul de fotosinteza al plantei). Ca recipient de preparare a ex -
tractelor de plante se recomandă un vas din plastic, de minim 50 l, acoperit cu un capac, dar nu etanș. Soluția obținută se pul-
verizează seara pe plante, ca insecticid, fungicid, îngrășământ foliar sau se udă direct pe sol . Pentru accelerarea procesului
de compostare este recomandată folosirea solutiei concentrate, nediluată cu apă. Se aplică raportul 1 kg de plante la 10 l de apă,
care poate fi multiplicat în funcție de cantitatea de plante de care dispunem. Cu cât temperatura este mai ridicată, procesul de
fermentație a plantelor sanitar este mai rapid, acesta poate dura de la 5 la 30 de zile, în funcție de tipul plantei folosite și de
temperatura. Procesul de fermentație la extractul de urzica durează maxim 2 săptămâni.
Urzica este cea mai extraordinară și mai la îndemână plantă sanitar a noastră, aromânilor. Plantele sanitar sunt veri-
tabili gardieni în grădină, fie că este mica sau mare, grădina este un ecosistem care are în mod natural toate mecanismele de au -
toprotecție, unele plante funcționeaza ca adevărați protectori ai culturilor, blocând riscurile de apariție a bolilor și dăunătorilor.
Plantele sanitar nu lucrează singure în gradină, alături de ele sunt și insectele benefice (gărgarițe, albine, fluturi) care pot să
susțină activitatea grădinarului, fie pentru grădina cu flori sau cea de zarzavaturi, fie pentru livadă sau o grădină mare.
Plantele sanitar sunt cele care fac treaba chimicalelor în mod natural, fără nici un fel de efecte secundare, dar cu beneficii
maxime. Nu sunt greu de folosit, dar fiecare din plantele sanitar are o misiune specifică și trebuie folosită în funcție de scopul
urmărit. În plus, există și o tehnică specială pentru fiecare din plantele sanitar în parte. Toate plantele sanitar sunt în egală mă-
sură utile, fie ca plante aromatice, fie ca plante medicinale, iar cultura lor este ușoară și la îndemâna oricui. Plantele sanitar
conțin niște substanțe foarte puternice, care nu sunt deloc pe placul insectelor dăunătoare, al ciupercilor sau al bacteriilor.
Cap de listă este hreanul, un fel de doctor în grădină, pentru că îndepărtează o serie întreagă de dăunători. În plus crește
singur, este spornic, iar toamna se poate folosi la murături, excelent conservant natural garantat. Dacă ai o bucățică de grădină
de zarzavaturi pune în colțuri tufe de hrean. Scapi de dăunatori, de muște și faci o economie demnă de luat în seamă toamna.
Hreanul este una dintre cele mai eficiente plante sanitar din grădină, deoarece conține un nivel ridicat de sulfură de alil, sub -
stanță cu miros puternic și înțepător. Este indicat în special printre legumele care atrag afide și musculițe. sau pentru piersic.
Hreanul cea mai eficientă dintre plantele sanitar combate ciuperca Monilia, care atacă pomii fructiferi și produce boli numite
monilioze.
 1
Teodor T. Mitra. Mărturii despre Cheru Bihorului
________________________________________________________________________________________________________

Pelinul conține uleiuri volatile care țin la distanță insectele dăunătoare ale arbuștilor fructiferi (coacăz, mur, zmeur). Cel
mai indicat este ca pelinul sa fie plantat la rădăcina acestora.
Ceapa și usturoiul. Uleiurile volatile pe care aceste două plante le conțin țin la distanță orice dăunător (afide, păianjeni).
Ardeiul iute este o altă soluție din lista cu plantele sanitar pentru grădină, o tufă de ardei iuți nu trebuie să lipsească din
nici o grădină, mai ales dacă vorbim despre grădini de zarzavat, toată planta ține la distanță dăunătorii care de regulă atacă
legumele.
Plantele sanitar sunt de regulă plante puternic aromate. Pe lista plantelor care apără de dăunători se numără și cim-
brișorul, menta, salvia și rozmarinul, pentru că emană uleiuri volatile puternice. Aceste plante țin la distanță afidele, puricii
verzei și fluturele alb, dar sunt și foarte eficiente împotriva melcilor.
Infuzia de condurii doamnei conține sulf și antibiotice naturale. Se prepară prin macerarea unui kilogram de plantă în 5
litri de apă de ploaie. Este foarte bun pentru păduchi și pentru bolile plantelor produse de insecte.
Infuzia de vetrice este pe lista cu insecticide ecologice. Planta este o buriană care crește pe malul râurilor, cu flori care
seamănă cu păpădia, destul de înaltă și cu rădăcina foarte puternică. Este folosită ca infuzie preparată din 300 de grame de
frunze, tulpini și flori de vetrice (Tanacetum vulgare), în 10 litri de apă. Amestecul se ține la macerat 5-6 zile. Soluția se stre -
coară și se pulverizează împotriva ruginii, făinării și împotriva dăunătorilor, cum ar fi fluturii albi și afidele.
Maceratul de frunze de pelin și maceratul din frunze de hrean sunt alte bune soluții, excelente insecticide ecologice,
perfecte pentru plantele cu flori din grădină și pentru legume.
Ceapa (Allium cepa). Toată planta. Macerat: 1 kg plantă se pun în 5 litri apă de ploaie sau apă de la robinet, lăsată cel
puțin 24 de ore la soare înainte s-o folosim pentru prepararea maceratelor. Se lasă 8-12 zile. Se strecoară și se diluează 1:10.
Coada calului (Equisetum arvense) lăstarii: 300 g plantă uscată se lasă în apă 12 ore, după care în 3 litri de apă de
ploaie se fierbe 30 de minute. Dupa răcire și strecurare se diluuează cu apă 1:5. Stropire primăvara, contra bolilor fungice, afide.
Fenicul (Foeniculum vulgare). Lăstarii cu frunze și flori. Macerat: 1 kg plantă proaspătă sau 200 g plantă uscată în 10
l apă de ploaie se lasă la soare 8-14 zile. Se folosește diluat 1:10 sau 1:20. Îngrășământ.
Feriga (Driopteris filix-mas), frunzele. Extract la rece (macerat): 1 kg plantă proaspătă sau 100 g plantă uscată, se
lasă în 10 litri apă, 3 zile. Se folosește nediluat, pe plante, contra păduchilor, afidelor.
Gălbenele (Calendula officinalis). Lăstari cu flori (fără semințe). Macerat: 1 kg plantă proaspătă sau 200 g plantă us-
cată în 10 litri apă de ploaie , se lasa la macerat în soare 8-14 zile. Se folosește diluat 1:10 sau 1:20 . Îngrășământ.
Mușețel (Matricaria chamomilla). Lăstari cu flori. Decoct: 1intr-un litru de apă în clocot se pun 2 linguri de flori uscate
și se fierb 1-2 minute, se lasă la răcit sub capac 15 minute. Soluția presată: 200 g plantă în 2 litrii apă se lasă 12-24 ore, după
care se strecoară, se presează și se diluează 1:5. Se udă plantele tot la 2 săptămâni.
Păpădie (Taraxacum officinale), frunze. Macerat: 2 kg frunze proaspete sau 400 g frunze uscate în 10 litri apă de
ploaie, dilutie 1:5. Se stropesc plantele primăvara și se udă pământul. Ajută la creșterea plantelor. Decoct de păpădie: 10-20 g
flori, frunze și rădăcini uscate, opărite cu 1 litru apă fiartă. Se folosește primăvara și toamna. Ajută la creșterea plantelor.
Pătlagina (Plantago major), frunze. Extract la rece (macerat): 1 kg plante proaspete sau 200 g plante uscate în 10 litri
apă de ploaie, timp de 12 ore. După strecurare se pulverizează. Afide, diferite boli.
Pelin (Artemisia absinthium), lăstari cu flori. Decoct: 500 g plantă proaspată sau 200 g plantă uscată, se lasă 2-3 ore în
5 l apă, după care se fierbe încet 30 minute. După răciere și strecurare se completează cu apă la 10 litri. Contra puricilor de
pământ.
Roșii (Solanum lycopersicum), toată planta și fructele. Decoct, din partile plantei sanatoase: 500 g în 2 l de apă, se
fierb 30 minute. După răcire și strecurare se copletează la 10 litri. Afide, acarieni, omida fluturelui alb al verzei.
Rubarba (Rheum palmatum), frunze. Extract la rece: 500 g frunze în 3 litri apă de ploaie, se lasă 2 zile la macerat. Se
pulverizează nediluat, contra muștii cepei, sau tonic general.
Soc (Sambucus nigra), flori. Decoct: 500 g flori proaspete sau 200 g flori uscate în 3 litri de apă de ploaie, se fierbe 30
de minute. După racire se strecoară și se diluează 1:1. Tonic general.
Stejar (Quercus robur), scoarța. Decoct: 100 g scoarță mărunțită de stejar, se lasă într-un litru de apă, după care se
fierbe 30 minute. Se strecoară și se completază cu apă la 10 litri. Boli fungice, mai ales în vreme caldă și umedă, după ploaie.
Tătăneasă (Symphytum officinale), lăstari cu flori. Macerat: 1 kg plantă proaspătă sau 200 g plantă uscată, se lasă în 10
litri apă, 1 săptămână. Se folosește diluat 1:10, ca îngrașământ foliar se folosește diluția 1:20. Îngrășământ azotat.
Urzica (Urtica dioica), lăstari cu frunze (fără semințe). Extract la rece (macerat): 1 kg plantă proaspătă sau 200 g
plantă uscată, în 10 litri apă de ploaie, se lasă la macerat în soare 8-14 zile. Se folosește diluat 1:10 sau 1:20. Îngrășămănt.
Decoct: 1 kg plantă proaspată sau 200 g plantă uscată, se fierb în 2 litri apă. Decoctul strecurat se diluează 1:5 și se uda paman-
tul 1 dată pe săptămână sau se pulverizează pe plante contra afidelor.
Usturoi (Allium sativum), toată planta: 1 kg produs vegetal se pun în 5 litri apă de ploaie. Se lasă 8-12 zile. Contra
mirosului se poate folosi zeolite. Se strecoară și se dilueaza 1:10. Boli bacteriene, fungice.
Varza (Brassica oleracea), frunze. Macerat: 3 kg frunze de varză mărunțite, în 10 litri apă de ploaie, se acoperă cu ti -
fon, se lasă 2 săptămâni la soare. Se folosește diluat 1:10. Se poate amesteca 50:50 cu macerat de urzici, ca îngrășământ natu-
ral.
 Vetrice (Tanacetum vulgare), lăstari cu flori. Macerat: 1 kg flori uscate se lasă în 5 litri apă de ploaie, 6 zile. După stre-
curare se diluează 1:3 și se stropesc plantele. După aceasta se poate stropi cu apă cu sare 1%. Boli fungice, bacteriene.