Curs:,, Cosmetica naturistă”

Titlul lucrării: ,,Plantele din flora

spontană în ajutorul cosmeticii naturiste”

Cursant: Trofimenco Nina

Îndrumător: Vasiliu Diana

0
 „Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic. Aceasta este, dedeparte, principalul
în fericirea omului, este izvor de plăcere iar fără ea nu este nici un bine, indiferent de natură,
chiar celelalte bunuri subiective, însuşirile spiritului, ale sentimentului şi temperamentului sunt
discordante şi foarte tulburi.” Arthur Schopenhauer 

Regnul vegetal reprezintă un inepuizabil tezaur verde al medicinei, oferind din celemai
străvechi timpuri o multitudine de mijloace terapeutice.

Preocuparea omului pentru sănătate vine din vremurile formării sale ca fiinţă conştientă –
Homo sapiens. Procesul de atragere a produselor vegetale în tratamentul diverselor maladii, a
trecut prin mai multe perioade de dezvoltare. În linii mari, spirala evoluţiei remediului ca
realizare a civilizaţiei umane poate fi divizată în trei faze mari în succesiune: remediul primitiv,
remediul empiric şi medicamentul ştiinţific1. Şi în toate aceste faze produsul vegetala avut şi are
un loc dominant.

Importanța protejării pielii a fost înțeleasă încă de omul preistoric, în scopul protejării
pielii corpului de acţiunea razelor solare, acesta utiliza grăsimile animale şi uleiurile vegetale sau
alifiile făcute din ierburi diverse, ulei de ricin, untură, unt şi prafurile metalice aveau rolul de a
apăra pielea de razele solare, înţepături de insecte, vânt sau frig.

Mai târziu, în antichitate şi Evul Mediu, folosirea emulsiilor şi a uleiurilor a devenit o

adevărată modă, motivată, însă, de necesitatea de a hidrata pielea uscată, necesitate apărută din
cauza excesului de îmbăieri. Pomadele pentru faţă erau aromatizate cu diverse parfumuri de flori,
obţinute fie prin încălzirea directă a amestecului gras cu petalele de flori, fie prin fierberea în vin
a petalelor pe baia de aburi.

Afecțiunile dermatologice mereu au existat, iar înainte doar acestea erau baza
diagnosticului unei anumite boli, pentru că doar așa ,,vraciul” făcea diagnosticul diferențial. De
aceea, în trecut, plantele erau folosite pentru a ameliora semnele afecțiunii, iar cele mai vizibile
erau semnele dermatologice.

Istoria a rămas în urmă, dar omul modern, încă trebuie să își protejeze pielea, ba mai
mult, necesitatea protecției pielii și tratării diferitori afecțiuni dermatologice e mai mare ca

1
Grigorescu Emanuil, Silva Felix. De la etnomedicină la fitoterapie. Iaşi: Spiru Haret. 1997. 560 p.

1
niciodată. Acest fapt depinde de mai mulți factori, printre care poluarea mediului înconjurător cu
diverse substanțe nocive, scăderea calității apei și alimentelor, cât și subțierea stratului de ozon
care permite pătrunderea unei cantități mai mari de raze UV decât înainte; toți acești factori
ducând la cele mai diverse repercusiuni dermatologice asupra fiecăruia din noi.

Tendințele de astăzi, care sunt îmbucurătoare, fac în așa mod, ca omul modern să tindă
spre o viață cât mai ,,eco” și ,,bio”. Utilizarea produselor cosmetice naturale e în continuă
creștere, iar baza majorității acestora sunt plantele din flora spontană.

Flora spontană este cea mai veche, ca utilizare, şi cea mai răspândită şi până astăzi sursă
de produse vegetale medicinale/cosmetologice, datorită faptului că numai o parte mică
dinspeciile spontane sunt recunoscute ca plante medicinale şi încontinuu ştiinţa identificădin
rândul acestora noi plante medicinale, majoritatea utilizate în scopuri dermato-
cosmetologice.Vegetația spontană este o componentă tipică a oricărui mediu urban și constă din
plante care nu au fost plantate intenționat de oameni și care nu aparțin rămășițelor habitatelor. 2
Plantele spontane pot răspunde rapid mediului urban, având în vedere vitalitatea lor puternică.

Flora spontană a României include 3.700 de specii de plante recunoscute ca având

proprietăți curative și 370 de specii care prezintă efecte farmacodinamice. Însă, pentru ca o
plantă să devină un produs vegetal este necesar să treacă printr-o serie întreagă de faze de
prelucrare care includ: recoltarea, sortarea, uscarea, condiționarea, ambalarea și depozitarea.
Există plante medicinale și plante aromatice și există o diferență între ele. Deși ambele sunt
folosite în varii industrii, acestea au grade terapeutice diferite. Planta medicinală este specia
vegetală care datoriă conținutului său în principii active se folosește în tratarea diverselor
afecțiuni externe sau interne iar planta aromatică este specia vegetală care conține pe lângă alte
substanțe, un ulei volatil cu miros plăcut care constituie deseori principiu activ și care se
folosește atât în terapeutică cât și în cosmetică, parfumerie și bineînteles, în alimentație.

În această lucrare, am decis să abordez unele din cele mai des întâlnite de către noi plante
sportice, plante care le vedem în fiecare zi, oriunde nu am întoarce capul, plante care țin ăn ele
ascuns atâtea amintiri din coplpiărie și atâtea secrete cosmetologice.

2
Cervelli, Lundholm, & Du, 2013
2
Brusture - Arctium lappa

Plantă erbacee bienală, cultivată în grădini pentru

rădăcinile sale comestibile sau întâlnită frecvent
ca buruiană. A fost naturalizată aproape
pretutindeni și poate fi găsită mai ales în zonele cu

Este distribuit pe scară largă în Europa și Asia de

Vest, precum și în Statele Unite.

Recoltare:

Rădăcinile de brusture se recoltează toamna sau primăvara devreme (înainte de apariția

frunzelor). Rădăcinile primului an pot fi folosite în scopuri medicinale. Rădăcinile celui de-al
doilea an sunt fibroase și grosiere, deci nu sunt potrivite pentru uz medicinal.

Rădăcinile care au fost recoltate nu trebuie spălate; ar trebui să fie uscate, periate și apoi tăiate pe
lungime și uscate într-un cuptor sau uscător. Dacă sunt uscate în mod natural la temperatura
camerei, rădăcinile pot fermenta. Rădăcinile de brusture uscate corespunzător sunt potrivite
pentru uz cosmetologic timp de trei până la cinci ani.

Utilizare:

Extractele de rădăcină (ulei de brusture) pot fi folosite pentru a întări rădăcinile părului.
Pachetele de ulei și diverse măști de păr cu ulei de brusture adăugat sunt foarte eficiente. Acestea
îmbunătățesc creșterea părului și pot fi folosite și pentru a îndepărta mătreața. Pentru părul blond,
la prepararea uleiului de brusture se poate adăuga mușețel, iar pentru îmbunătățirea creșterii se
pot adăuga câteva picături de extract de piper.Uleiul de brusture poate fi folosit și pentru a
îmbunătăți creșterea genelor și pentru a înmuia și hidrata pielea corpului.

Sucul de frunze de brusture sau frunzele proaspete zdrobite pot fi folosite pentru a trata pustulele
de pe față. Extractul de brusture este adesea folosit în producția industrială de creme faciale,
produse pentru păr, balsamuri de buze și creme de protecție solară.

3
Coada șoricelului - Achillea millefolium

Coada șoricelului este o plantă perenă ierboasă,

stoloniferă care aparține familiei Asteracee.
Speciile de coada șoricelului au frunze păroase,
florile sunt penate și dispuse într-o inflorescenţă
micuţă.

Înflorește în lunile iunie-iulie, florile fiind, în

mod obișnuit, de culoare albă sau rozalie și se
întâlnește frecvent în flora spontană din
România, putând fi culeasă de pe fâneţe, de pe marginea drumurilor, pajiști, terenuri virane sau
de la marginea pădurilor de la câmpie, până în zona montană a țării.

Recoltare:

Coada șoaricelui ar trebui să fie recoltată pe tot parcursul verii, la apogeul înfloririi.

E nevoie să se asigure că sunt alese plante care arată sănătoase, care sunt în plină sau aproape
deplină înflorire și să fie recoltate într-o zi însorită, după ce roua s-a evaporat, dar înainte ca
uleiurile esențiale să se disipeze. !!Purtarea mănușilor e obigatorie pentru a limita șansele de
dermatită de contact.

Utilizare:
Aplicarea extractelor de Achillea este recomandată pentru tipul de piele sensibilă, definită de
simptome senzitive precum arsuri, înțepături și furnicături din cauza diferiților factori externi,
inclusiv frig, căldură, apă, vânt, poluare, radiații UV sau utilizarea produselor cosmetice
neadecvate. Ocazional, aceste simptome subiective sunt însoțite de eritem. Achillea spp. sunt
folosite în mod tradițional pentru a combate iritația pielii și pentru a prezenta o activitate de
calmare a pielii care a fost dovedită experimental.

Utilizarea externă are efecte calmante, antiinflamatoare, cicatrizante, antihemoragice,

astringente, antiperspirante și dezinfectante, regenerând totodată țesuturile.

Crețușcă - Filipendula ulmaria

4
 Crețușca este o plantă erbacee perenă,
meliferă și medicinală, înaltă de 100–120
cm, cu flori albe dispuse în corimb. Este
frecvent întâlnită pe marginea apelor
curgătoare, de la câmpie, până la limita
superioară a fagului, precum și în fânețele
umede și înflorește începând cu luna iunie,
până la sfârșitul lui august.

Recoltare:

Cel mai bun moment pentru recoltarea acestei plante este atunci când ea e în plină floare (sau
majoritatea florilor sunt deschise). Dacă sunt mai mult de 12 ore de vreme uscată, cel mai bine
este recoltarea într-o zi uscată și caldă.

Utilizare:

În dermato-cosmetică, crețușca se folosește sub formă de infuzie, extract pentru efectele

astringente, depurative, antiinflamatoare, tonifiante ale pielii, de cicatrizare și vindecare a rănilor.

Gălbenele - Calendula officinalis

Plantă ierboasă anuală, crește în sălbăticie, de la

câmpie până în zona montană, dar adesea este
cultivată în grădini, parcuri, în culturi sistematice,
pentru utilizări industriale și medicinale. Nu
necesită condiții speciale de climă sau de sol, fiind
totuși o plantă iubitoare de soare.

Recoltare:

Cel mai bun moment pentru a recolta gălbenele e în mijlocul dimineții, la scurt timp după ce
noile flori s-au deschis, dar după ce roua s-a uscat.

5
Florile de gălbenele trebuie recoltate atunci când sunt proaspete, tinere și tocmai s-au deschis
complet. E nevoie să se colecteze capetele care încep deja să se usuce și să formeze semințe.

Se pot lăsa pe cele de pe plantă să se usuce complet și să se maturizeze pentru a salva semințe.

Astfel, capetele de flori neculese vor permite gălbenelei să se reînsămânțeze în mod liber.

Utilizare:

Calendula poate ușura, vindeca sau trata în o gamă foarte largă de afecțiuni ale pielii.

Potrivit Școlii de Ierburi Chestnut, aceasta include: „erupții cutanate, înțepături, răni, arsuri,
arsuri solare, umflături, eczeme, acnee, răni chirurgicale, zgârieturi, varicela, herpes labial și
chiar herpes genital”.

Magia ei constă prin repararea și creșterea celulelor, împreună cu proprietățile sale antiseptice
naturale și proprietățile antiinflamatorii..

Hamei - Humulus lupulus

Humulus lupulus este o plantă cu flori,

cunoscută și sub numele de hamei comun, este
originară din regiunile temperate din emisfera.

Hameiul este o plantă erbacee perenă, ce crește

în culturi sau în flora spontană, în zăvoaie,
lunci, pe garduri, pe lângă ape curgătoare, de la
câmpie la munte. Înflorește în lunile iunie-
septembrie. Fructul este o achenă cenușie,
ovoidă, dispusă în conuri. Conține compus amar rășinos humulonă, lupulonă, xantiu, humulenă,
taninuri, polifenoli, proteine, ceară, steroizi, acizi amari numiți acizi alfa și acizi beta, celuloză,
pectine etc. Extractul este un lichid de culoare galben-aurie.

Recoltare:

6
Hameiul se recoltează de la jumătatea lunii august până la jumătatea lunii septembrie; plantele
sunt potrivite pentru cules când strobilele sunt pline de lupulină galbenă amară; doar cinci până
la zece zile, iar recoltarea întârziată provoacă spargerea conurilor și decolorarea.

Utilizare:

Din punct de vedere dermato-cosmetologic este folosit pentru a trata diverse afecțiuni ale pielii și
părului. Humulus Lupulus este folosit pentru a susține creșterea părului. Este cunoscut pentru
proprietățile sale antiseptic și îi ajută pe cei cu părul gras si pe cei cu mătreață. De asemenea,
ajută la îmbunătățirea creșterii părului. Pentru piele, fiind un catalizator al metabolismului
cutanat, este adesea folosit in produse pentru piele si geluri de baie. Are rol benefic în
îmbunătățirea aspectului pielii uscate sau deteriorate prin reducerea descuamării și restabilirea
supleței, cât și în reglarea activității seboreice, fiind prescris pentru tenul cu tendința acneică.

Mușețel - Matricaria chamomilla

Mușețelul este o plantă erbacee anuală,

medicinală, cu frunze divizate și cu flori grupate
în capitule terminale. Ajunge la o înălțime de
până la 60 cm cu multe ramificații.

Muțetelul este o plantă originară din sudul și

sud-estul Europei, astăzi întâlnităîn aproape
intreaga lume. În România, are o mare arie de
raspandire întâlnindu-se aproape peste tot, de la câmpie , pânăîn toate locurile însorite și mai
umede de pe lângă drumuri, căi ferate, pajiști, cu predilecție pe solurile nisipoase ușoare.

Recoltare:

Perioada optimă de recoltare a florilor de mușețel este determinată de poziția ligulelor (albe) și a
florilor tubuloase (galbene). În momentul deschiderii florii de mușețel, florile ligulate din jurul
receptaculului au o poziție de scut, iar florile tubuloase sunt de culoare verde.

Când florile tubuloase de mușețel devin aproape în totalitate galbene, iar ligulele se apleacă
noaptea spre baza plantei, se consideră că este momentul optim pentru recoltare. Este indicat ca

7
recoltarea mușețelului să se realizeze când în vârful inflorescenței mai există totuși câteva flori
tubulare încă verzi. Dacă se va întârzia recoltarea, inflorescentele de mușețel se vor dezintegra la
uscare. In schimb, daca recoltarea florilor de musetel se va face prea devreme, acestea se vor
brunifica foarte usor si vor contine o cantitate foarte mica de ulei volatil.

De aceea, momentul optim pentru recoltare este atunci cand majoritatea florilor din cultura de
musetel sunt pregatite de recoltare. Nu se recolteaza musetelul pe vreme ploioasa! Partea optimă
a zilei pentru recoltarea musetelului este dimineața, pânăîn ora prânzului, când în flori se
acumulează o cantitate maximă de uleiuri volatile. Spre seara, această tendință se reduce.

Uilizare:

Proprietățile mușețelului sunt nenumărate, cele importante pentru uzul extern fiind:
antiinflamatoare, antiseptică, antialergică, emolientă și cicatrizantă.

Se utilizează sub formă de infuzie, decoct, extract hidroalcoolic și uleios.

Este utilizat cu succes în diferite probleme dermatologice, de la înțepături de insecte sau mici
reacții alergice, până la răni, arsuri, fisuri anale, leziuni postoperatorii sau escare.

Pelin negru - Artemisia vulgaris

Pelinul negru este o planta aromata, erbacee, perenă

din familia Asteraceae. Crește prin locurile cultivate,
pe langa drumuri, garduri, pe daramaturi, in
tufarisuri, zavoaie, de la campie pana in regiunea
montana. Planta are frunze verzi-inchis de mărimi
medii, care pe partea interioară sunt argintii.Tulpina
este cilindrica, striată și adesea nuanțată în rosu, iar
bucheţelele de flori sunt galbene, tubuloase.
Inflorirea are loc in iulie-septembrie.

Recoltarea:

Dacă se dorește extragerea de uleiuri volatile se recoltează la sfârșitul lui iunie - iulie, adică
înainte și la începutul perioadei de înflorire.

8
Recoltarea se face doar pe timp uscat prin tăierea vârfurilor înflorite până la 3 mm, ramurile și
frunzele bazale, tulipinile sterile, fara partile lemnificate.

Utilizare:

În dermatologie se folosește partea aeriană a plantei, cu inflorescență, sub formă de tinctură,

infuzie, datorită acțiunii antiinflamatoare, antibacteriene.

Sunătoare - Hypericum perforatum

Sunătoarea este o plantă erbacee perenă, care crește în

flora spontană în locuri uscate, pe pârloage, pe terenuri
virane, pe terenuri cu tufărișuri, pe marginea apelor și
a drumurilor, dar și în culturi sistematice.

Sunătoarea face parte din familia Hipericaceelor,

poate ajunge chiar și la un metru înălțime,
dimensiunea ei obișnuită fiind, de 20 – 30cm. Tulpina
este lemnificată sau se lemnifică destul de repede în procesul de vegetație. Frunzele sunt micuțe
și au forme diferite, cele mai multe fiind ovale. Perioada de inflorescență este din iunie și până în
septembrie, florile, numeroase, fiind galbene cu puncte negre. Denumirea de sunătoare vine din
latinescul sanatoria care înseamnă vindecătoarea.

Recoltare:

Părțile aeriene înflorite se recoltează în timpul înfloririi, până în momentul formării fructelor.
Florile de sunătoare se culeg pe timp frumos, după ce s-a ridicat roua. Dacă este cazul,
fructificațiile se înlatură. Se usucă la umbră, în strat subțire.

Utilizare:

În scopuri dermato- cosmetice, de la sunătoare se folosesc părțile aeriene sau numai florile. Se
utilizează sub formă de: infuzie, decoct, tinctură, ulei. Prin acțiunea antiseptică, astringentă,
cicatrizantă, antiinflamatoare, sunătoarea se folosește în cosmetică pentru tenurile grase, uscate,
plăgi, ulcere, arsuri, răni, varice, flebite.

9
Tătăneasa - Symphytum officinale

Tătăneasa este o plantă ierboasă, păroasă, înaltă de

100–120 cm. Sub pământ are un rizom gros de pe
care cresc rădăcini cărnoase - fusiforme. Frunzele
sunt lungi (maxim 25 cm), alterne, cu lățimea de 1-
2 cm. În partea inferioară a tulpinii frunzele sunt
oval-lanceolate. Florile sunt de culoare roșie-
violacee, uneori roz-albă și sunt dispuse în cime
unipare. Corola este gamopetală, tubulos-
campanulată și se termină cu 5 dințișori recurbați. Tătăneasa înflorește în lunile mai-august.

Recoltare:

Se recoltează rădăcinile de tătăneasă, pe la sfârșitul toamnei, când frunzele s-au îngălbenit, sau la
începutul primăverii, aproape de apariția primilor lăstari. După caz, se folosesc și frunzele , care
se recoltează înainte sau în timpul înfloririi. Recoltarea se face pe vreme uscată, se acordă mare
atenție ca rădăcinile și frunzele adunate să fie intacte, sănătoase, și să fie separat depozitate. La
recoltare se recomandă folosirea de coșuri de răchită, pungi de hârtie, cutii din carton sau plase.

Utilizare:

Rădăcina de tătăneasă se utilizează în stare proaspătă sau uscată în uz extern, în cel din urmă
putând fi și măcinat sub formă de pulbere și folosit la prepararea de unguente, tincturi, comprese.
Unguentul de tătăneasă, datorită conținutului de alantoină accelerează procesele de regenerare a
celulelor, divizarea celulară și creșterea celulelor noi, regenerarea țesuturilor, și îmbunătățește
circulația limfatică.

Se utilizează sub formă de extract hidroalcoolic, pentru tratamentul eczemelor, rănilor, escarelor,
flebitelor, varicelor, ulcerelor de gambă sau pentru regenerarea tegumentului.

Toporașul - Viola odorata

Viola odorata, cunoscută și sub numele de

toporas sau violeta de pădure, este o plantă

10
perenă mică, originară din Europa și Asia de Vest. Are frunze rotunjite, în formă de inimă, și
flori mici, parfumate, de culoare violet sau alb. În general, planta crește până la o înălțime de
aproximativ 15 cm și preferă solurile umede și bogate în nutrienți. Este o plantă populară în
grădinăritul de primăvară și poate fi cultivată cu ușurință atât în grădină, cât și în ghivece de
flori. Este de asemenea folosită în scopuri medicinale și culinare, datorită proprietăților sale
calmante și aromei sale delicate.

Recoltarea:

Se recoltează numai dimineața, astfel încât florile să aibă cel mai mare conținut de umiditate. În
primăvară.

Utilizare:

Proprietăți antiseptice: Toporașul poate ajuta la prevenirea infecțiilor și la vindecarea rănilor

Proprietăți emoliente: Toporașul poate fi folosit pentru a calma și a hidrata pielea uscată și iritată.

Păpădia - Taraxacum officinale

Păpădia este o plantă erbacee din

familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate și
cu flori galbene grupate în capitule.

Păpădia este găsită pretutindeni, unde se află

vegetație, de la câmpie până în zona subalpină,
prin locuri necultivate și pe marginile drumurilor.
Ea nu crește în locuri umbroase, ci în locuri cu soare.

Recoltare:

Se pot recolta primăvara, înainte de înflorire, adică undeva la sfârșitul lunii aprilie sau începutul
lunii mai, respectiv toamna, în lunile septembrie si octombrie. Potrivit specialiștilor, rădăcinile

de păpădie colectate toamna conțin de asemenea o cantitate mare de fructuoză si glucoză.

Cele mai bune frunze sunt cele tinere, care se recoltează primavara, imediat când apare planta,
sau toamna târziu, când apar frunzele noi; sunt mai apreciate frunzele cele mai mici si tinere,

11
pentru ca în scurt timp vor deveni amare, mai ales dupa ce păpădia înflorește. Frunzele amare nu
sunt nesănătoase, însă nu sunt pe placul oricui. Se aleg cele mai late frunze, care se taie exact sub
mijlocul rozetei cu un cutit curat.

Florile de papadie se rup cu mâna și se aleg numai cele foarte intens colorate, pentru ca acestea
sunt cele mai proaspete și gustoase; recoltarea florilor se face tot primavara, imediat ce apar
plantele. Sepalele se înlătură cu un cuțit, pentru că sunt amare.

Rădăcinile de papadie se recolteaza cu ajutorul unei lopeti sau cu mana. În general, recoltarea se
face mai bine dupa perioadele ploioase, de pe terenuri fara pietre.

Utilizare:

De cele mai multe ori, aceasta este inclusă în creme faciale, tonere şi preparate concepute pentru
pielea predispusă la acnee. Este utilă, mai ales în probleme dermatologice precum psoriazis,
acnee sau eczeme. În plus, este folosită şi în produse cosmetice anti-îmbătrânire

Morcovul sălbatic- Daucus carota

Morcovul sălbatic este o plantă cu dezvoltare anuală,

remarcânduse prin rădăcina sa pivotantă, suculentă, de
culoare galbenă. Uneori, această specie de morcov are o
dezvoltare perenă. Tulpina – cu o înălţime de până la 80 cm –
este rezistentă, ramificată și acoperită de perișori.
Ramificaţiile apar în partea superioară a tulpinii. Frunzele au
un contur triunghiular sau ovoid. Morcovul sălbatic înflorește
din iunie și până în septembrie. Inflorescenţa este sub formă
de umbelă. Acest morcov crește în toate zonele ţării noastre. Face parte din familia
umbeliferelor.

Recoltare:

Se taie când aproape toate florile de pe o tulpină sunt deschise. Dacă sunt recoltate prea devreme,
tulpinile tinere au tendința de a se ofili. Se poate simți că se îngroașă și devin mai rigide pe
măsură ce tulpinile se maturizează. Florile se pun direct în găleți cu apă. Tulpinile se lasă câteva
ore în apă, asta se numește conditionare.
12
Utilizare:

Graţie multitudinii de vitamine conţinute, morcovul sălbatic participă la întinerirea ţesuturilor

pielii și grăbeşte cicatrizarea rănilor. Cu ajutorul sucului morcovului sălbatic pielea va căpăta un
aspect sănătos şi odihnit.

Rostopască- Chelidonium majus

Rostopasca e o plantă erbacee, dicotiledonată, perenă.

Are un rizom ramificat. Tulpina este tubulară, are 30-
110 cm înălțime și se termină frecvent într-o
ramificație falsă. Frunzele sunt sectate, au margini
zimțate și sunt acoperite cu păr. În primul an, planta
dezvoltă o rozetă de frunze bazale cu pețiol lung.
Frunzele de pe tulpină au pețiol scurt sau nu au deloc.
Inflorescența este compusă din 3-8 flori. Florile de culoare galben-aurie au 4 petale, dar apar și
flori cu 5 petale. Planta înflorește continuu din luna mai până la apariția gerului. Fructul este o
capsulă alungită cu semințe mici, negre. Orice leziune al plantei declanșează scurgerea latexului
portocaliu.

Este o plantă comună, răspândită în zonele temperate ale Europei și Asiei. Crește lângă garduri,
la marginea pădurilor, șanțurilor, în zonele de paragină și în grădini. Preferă de obicei zonele
umede și solurile calcaroase. Cel mai frecvent crește în solurile bogate în azot. Preferă căldura și
necesită cantități moderate de apă.
Recoltare:
Se culeg de obicei părţile aeriene ale plantei, tulpinile de 20-30 cm, cu excepția părților mai
groase, când planta este deja complet înflorită. Rădăcina de rostopască se colectează toamna
târziu sau primăvara devreme, deși conținutul de substanțe active ajunge la nivelul optim în
timpul verii.
Tulpinile cu frunze și flori se uscă natural sau în mod artificial, întinse sub forma unui strat
subțire. Rădăcinile curățate se uscă așezate una lângă cealaltă. Datorită conținutului de substanțe
puternice, trebuie să fie depozitate într-un loc izolat.
Utilizare:

13
Datorită efectelor antibacteriene se folosește pentru fabricarea unguentelor, pastelor de dinți sau
al apei de gură. În industria cosmetică, rostopasca se utilizează ca substanță anti-mătreața.
Datorită ingredientelor active cu efect calmant și regenerant, planta se folosește în formulele
cosmetice pentru piele solzoasă, iritată, degradată sau uscată. Planta se folosește și ca substanță
citostatică și pentru tratarea onicomicozei și micozelor cutanate în combinație cu alte plante cu
efecte antimicrobiene.

Cânepa – Cannabis sativa

Cânepa cultivată este o plantă anuală, originară din
India. Tulpina este dreaptă, înaltă de aproape un
metru, sau chiar mai mult. La maturitate, tulpina de
cânepă este lemnificată. Frunzele, mari, sunt
împărțite în foliole lanceolate, cu marginea crestată.
Florile, de culoare galben-verzuie, sunt grupate în
inflorescențe asemănătoare cu un spic. Cânepa
înflorește în lunile iulie și august, existând plante de cânepă femele și plante de cânepă
masculine. Fructul este o nuculă brun-cenușie, netedă. Cânepa indiană este o plantă ușor de
cultivat, rezistentă la secetă, cu creștere rapidă, suprimă buruienile, îmbunătățește structura
solului și produce cantități mari de oxigen.

Recoltare: Cânepa se recoltează la sfârsitul înfloririi plantelor mascule, după scuturarea

polenului. În aceasta perioada, fibrele obținute sunt de cea mai bună calitate. Recoltarea timpurie
determină o productie mai mica, de calitate redusa, iar recoltarea tardiva conduce la degradarea
tulpinilor si implicit la pierderea calitatii fibrelor, care devin aspre. 

Recoltarea se poate realiza manual sau mencaizat. Recoltarea manuală presupune taierea
plantelor la inaltimea de 4-6 cm, care apoi se asaza in manunchiuri, pentru uscare. 

Recoltarea mecanizata presupune utilizarea unor masini speciale, care taie tulpinile si le lasa in
strat subtire, pe sol.

Utilizare:
Utilizat mai ales în produsele cosmetice de înaltă calitate, uleiul de cânepă este adesea inclus în
balsamurile de buze, loțiuni și săpunuri. Uleiul din semințele de cânepă pătrunde în straturile

14
interioare ale pielii și favorizează creșterea sănătoasă a celulelor, rețeta unei pieli netede și
moi.

Leurda- Allium ursinum

Leurda este o plantă erbacee, perenă, care

înflorește primăvara, în locurile cele mai
umbroase si umede ale pădurilor de foioase.
Deși frunzele leurdei sunt cel mai des
folosite, este bine de știut căși florile si
bulbii acesteia au diverse întrebuințări.

Recoltare:

În perioada martie-aprilie este printre

primele plante care apar dintre frunzele putrede din pădure. Se culeg înainte de apariţia florilor
deoarece îşi pierd mult din calităţi. Se aleg frunzele tinere astfel încât să nu afectăm bulbul
plantei deoarece este o buruiană perenă iar bulbii scot plăntuţe ani la rând.

Planta poate fi uscată însă procesul de uscare este anevoios. După uscare frunzele se macină şi
praful obţinut se păstrează în recipiente închise ermetic.

Utilizare:

Dacă se amestecă cu apa distilată, se pot transforma în loțiuni tonice naturale. Dacă sunt
amestecate cu iaurt, devin măști de față, remarcăndu-se prin acțiunea purifianta asupra tenului.
De asemenea, pot preveni si combate unele aspecte inestetice ale pielii, cum ar fi erupțiile
cutanate de tipul petelor, punctelor negre sau furunculele.

Concluzie:

Timp de multe secole, oamenii au acumulat experiență în tratamentul pe bază de plante.

De asemenea, fitoterapia dă rezultate excelente în îngrijirea pielii. Toata lumea mai multe
femei refuză produsele cosmetice scumpe și treci la produse de frumusețe de casă, care sunt

15
făcute cu propriile mâini numai din ingrediente naturale. Plantele nu produc efecte secundare și
acționează mai ușor asupra corpului. Utilitatea lor se explică prin faptul că plantele conțin
compuși biochimici naturali și substanțe ușor tolerate de corpul uman.

Cunoaștem că produsele naturiste de îngrijire au proprietatea să asigure pielii un aspect

sănătos, bine îngrijit și radiant, iar la fabricarea acestora se folosesc diverse ingrediente valoroase
care dețin multiple proprietăți benefice. Unele dintre cele mai importante componente sunt
extractele din plantele spontane, datorită cărora remediile au un efect cu adevărat eficient și de
lungă durată, oferind epidermei cea mai bună și delicată îngrijire. Importanța acestor plante în
domeniul cosmeticii naturiste dea lungul timpului nu are margini, după cum am enumerat și în
lucrerea dată, frunze, flori, fructe, tulpină și rădăcină sunt folosite, deopotrivă în cometologie,
prin tincturi, decocturi, uleiuri esențiale, ceaiuri cât și prin punerea la măcerat.

Documentându-mă am identificat că utilizarea extractelor vegetale din flora sporatică ca

ingredient active de uz cosmetic este susținută și de un număr impunător de studii științifice,
toate dovedind efecte benefice asupra epidermului la om. Cele mai importante caracteristici ale
produselor cosmeticii preparate cu extract din plantele sporatice sunt: efectul hidratant,
antioxidant și antiinflamator.

Ca beneficiile florei sporatice în produsele cosmetic naturiste să rămână la fel de multe

ca și cele indicate în lucrare, este important să fie cunoscută perioada optimă în care acestea sunt
recoltate, cum corect să fie colectate dar și cum corect să fie depozitate astfel încât să își păstreze
proprietățile benefice asupra pielii. La fel este important să nu fie colectate plantele în apropierea
plantelor industriale, de-a lungul drumurilor și al altor locuri contaminate, deoarece substanțele
nocive pot intra în plante și apoi în organism, iar luna iunie este perioada propice în care cresc
cele mai multe plante sporatice.

Bibliografie:

1. Grigorescu Emanuil, Silva Felix ,,De la etnomedicină la fitoterapie” Iaşi, 1997

16
2. Diva Silva, Marta Salvador Ferreira, Maria Tereza Cruz ,,Anti-Inflammatory Activity
of Calendula officinalis L. Flower Extract”, Portugalia, 2021
3.Florea V. ,, Cultura plantelor medicinale”, Chişinău, 2006

4. Valentin BOBEICĂ ,, FARMACOGNOZIE GENERALĂ” , Universitatea de Stat din

Moldova, Facultatea de chimie şi tehnologie chimică, Chișinău, 2016

5. Marcelina Strzępek-Gomółka, Katarzyna Gaweł-Bęben, Wirginia Kukula-Koch

,,Achillea Species as Sources of Active Phytochemicals for Dermatological and Cosmetic
Applications”. 2021

6.https://www.lesielle.com/uk/humulus-lupulus-extract-in-skincare-what-is-inci-
797#:~:text=Medicinally%20it%20is%20used%20to,cause%20acne%20or%20body%20odor.

7. https://www.finegardening.com/article/cultivating-and-harvesting-hops-humulus-lupulus

8. https://www.planetayurveda.com/herbs-a-to-z/

9. http://www.naturalherbs.ro/ro/project/tataneasa/#:~:text=Se%20recolteaz%C4%83%20r
%C4%83d%C4%83cinile%20de%20t%C4%83t%C4%83neas%C4%83,%C3%AEnainte%20sau
%20%C3%AEn%20timpul%20%C3%AEnfloririi.

10. https://www.planetnatural.com/?s=Filipendula+ulmaria

11. https://growinginthegarden.com/how-to-grow-violas-5-tips-for-growing-violas/
#:~:text=Harvest%20viola%20flowers%20often&text=Remove%20blooms%20at%20their
%20peak,have%20the%20highest%20moisture%20content.

12. https://jorjette.ro/sunatoarea-calmeaza-nervii-si-reduce-stresul/

17