CUPRINS

Argument 3

CAPITOL 1 Descriere generală 4

1.1.Descriere botanică 4

I.2. Denumirea populară 5

1.3.Organe folosite în fitoterapie 5

I.4.Recoltarea 5

1.5. Încadrare sistematică 5

1.6. Răspândire 6

1.7.Cultivare 6

CAPITOLUL 2 Principii active 7

2.1Alcaloizii  7

2.2.Flavonoidele 8

2.3.Saponinele 8

2.4.Acțiune farmacobiologică 8

CAPITOLUL 3 Bolii tratate cu rostopască 10

3.1.Spasmele digestive  10

3.2.Dischinezia biliară  10

3.3.Indigestia și dispepsia  10

3.4.Migrenă biliară 10

3.5.Pancreatita 11

3.6.Boli de ficat 11

3.7.Herpesul bucal și herpesul genital  11

3.8.Cancerul  11

3.9.Negi  11

3.10.Precauții în utilizarea rostopascăi 11

1
CAPITOLUL 4 Forme farmaceutice cu rostopască 13

4.1.Capsule cu rostopască 13

4.2.Pulberea 13
4.3.Infuzia combinată 14

4. 4. Cataplasma cu rostopasca 14

4.5.Sucul din planta proaspătă 14

4.6.Tinctura de rostopască. 14

4.7.Unguentulde rostopască 14

4.8.Vin de rostopască 14

Concluzii 16

Bibliografie 19

2
 ARGUMENT

Datorită proprietăţilor sale curative, rostopasca este considerată a fi una dintre cele
mai puternice plante de leac utilizate în terapie de-a lungul timpului. 

Încă din antichitate, planta era folosită pentru tratarea bolilor de ficat. Conform scrierilor
medicului şi botanistului grec Dioscoride, denumirea ştiinţifică a plantei, ''Chelidonium,
provine din grecescul ''helidonous, care înseamnă rândunica şi se datorează faptului că
perioada de înflorire a plantei coincide cu sosirea rândunelelor..

Marii herbalisti ai antichităţii i-au acordat rostopascăi o mare considerare. Spre

exemplu, Paracelsus făcea o analogie între laptele ei de culoare portocalie şi secreţia biliară,
folosind-o în vindecarea ficatului, a bilei şi a fierii.Mai târziu, Hahnemann, fondatorul
homeopatiei, îşi vindeca bolnavii de ficat cu rostopasca.

Rostopasca este considerată leac în tratarea gutei, reumatismului, icterului, durerile de

ficat, hemoroizi, afecţiuni hepatice, biliare, renale, echilibrarea metabolismului.

Astăzi, rostopasca este recomandată ca remediu în peste 150 de afecţiuni, de la

dermatoze banale, la temutul cancer sau la infecţiile virale, încă imposibil de tratat cu
medicamentele actuale.

Vechile civilizaţii umane şi-au adus,fiecare, contribuţia la cunoaşterea şi utilizarea

unui număr tot mai mare de plante medicinale.Numeroşi învăţaţi antici şi din evul mediu au
cunoscut şi au consemnat în scrierile lor însuşirile medicinale şi modul de utilizare a
numeroase plante.

În zilele noastre, pe glob, circa jumătate din produsele farmaceutice au la bază plante
medicinale sau au în compoziţia lor principii active extrase din plante
(alcaloizi,glicozizi,uleiuri volatile,etc.),fiind folosite în tratamentul unor boli grave de
inimă,stomac,etc.La acestea se adauga produsele utilizate la prepararea ceaiurilor şi în diverse
industrii(alimentară,parfumerie,cosmetică). Se apreciază că la scară mondială, se folosesc
astăzi în fitoterapie circa 20000 specii de plante medicinale ,din care cele mai utilizate sunt
circa 300.

3
 În toată lumea, îmbogăţirea sortimentului de plante medicinale şi diversificarea
utilizării lor este în plan avansat.

Scopul acestei lucrări este să arate că izvorul sănătății îl constituie natura, care pune la
dispoziția omului, necondiționat, surse de sănătate.

CAPITOL 1
DESCRIERE GENERALĂ

  Rostopasca face parte din familia Papaveraceae  care cuprinde peste 700 de plante,
plante  ierboase,perene sau anuale care în alcătuirea lor au glande secretoare producătoare de
latex. Latexul acestei familii apare difuz  în toate ţesuturile vegetale sau este condus prin căi
laticifere. Este un lichid vâscos, colorat, foarte bogat în alcaloizi(substanțe care conțin azot)
importanţi pentru medicină.

1.1.Descriere botanică
Corpul plantelor acestei familii este un corm alcătuitdin organe vegetative și
generative.Rădăcina este pivotantă și groasă cu ramificații secundare Tulpina este erectă
netedă cilindrică ,înaltă , simplă sau puțin ramificată. Frunzele sunt cu limbul întreg alungit-
ovoid , au o dispoziție alternă, acoperite sau nu cu ceară, cu marginile limbului
neregulate, glabre (lipsite de peri), iar pe fața superioară au o nervură proeminentă.Organele
generative sunt floarea, fructul și sămânța.Floarea este pe tipul 4, actinomorfă și
solitară.Învelișul floral este alcătuit din petale și sepale.Totalitatea petalelor de regulă
roșii,albe,violacee sau galbene formează corola iar sepalele, frunzulițe verzi formează
caliciul. Caliciul prezintă două sepale verzi caduce(căzătoare)iar corola este formată în
majoritatea cazurilor din 4 petale colorate.Androceul este format din stamine variabile ca
număr sau în unele cazuri sunt reduse la doar două. Gineceul este format din ovar care are un
număr variabil de carpele.

Plantele din această familie au următoarea formulă florală: K2 C2+2A∞-4G(∞-2)

Polenizarea se face cu ajutorul insectelor.

4
  Fructul este uscat , o capsulă sau siliculă ovoidă sau ușor turtită, cu stigmat persistent
(aspect de rozetă). Semințele sunt prevăzute cu endospermul cărnoas, destul de abundent și
oleaginoase.

Toate organele plantei conțin vase laticifere cu latex colorat care are în compoziție
peste 40 de alcaloizi

Rostopasca este o plantă perenă, plantă erbacee care înfloreşte la sfârşitul primăvării.
Originară din Europa, Asia şi Africa de Nord, ea creşte în apropierea aşezărilor umane, în
locuri umbrite, umede. Rostopasca este o plantă ierboasa, vivace, având în pământ un rizom
bine dezvoltat şi ramificat, brun-inchis la exterior şi galben-portocaliu la interior. Tulpina este
dreaptă, ramificata, înălţa până la 100 cm, acoperită cu peri lungi şi rari. Frunzele sunt moi la
pipăit, glabre, verzi pe fata superioară, verzui-albastrui pe cea inferioară. Ele sunt divizate în
3-5 lobi rotunjiţi, cu dinţi rari, lobul terminal fiind mai mare. Florile sunt în număr de 3-8,
reunite în umbele, aşezate la vârful ramurilor. Fiecare floare este formată din 2 sepale, de
culoare galben-verzuie, ce cad în momentul când floarea se deschide, lăsând să apară 4 petale
galbene care înconjoară numeroase stamine. Fructul este o capsulă lungă de 3-5 cm, de forma
unei păstăi. Întreaga planta conţine un suc lăptos de culoare galben-portocalie. Înfloreşte
începând din luna aprilie până în luna septembrie.

Rostopasca creşte până la o înălţime de 30-80 de cm, iar din tulpină cresc numeroase
ramificaţii.,Frunzele sunt simple, alterne, nestipelate. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie
radială), bisexuate, de culoare galbenă, grupate în umbele simple. Înflorește din aprilie până în
septembrie. Fructul este o capsulă.

I.2. Denumirea populară

Rostopasca mai este cunoscută și că darul cerului, buruiana de negi, calce mare,
crucea voinicului, galbinele, iarba rândunicii, paparuna, sălăţea, scânteiuţa, tătarcele.

Denumirea științifică a rostopatei este Chelidonium majus(fig.1)

1.3.Organe folosite în fitoterapie

În fitoterapie se folosește întreaga plantă dar frecvent se recoltează doar părțile
aeriene și anume tulpină, frunzele şi florile.Culegerea acestora se face pe timp frumos,
însorit, în zile fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea
principiilor active).Herba Chelidonii

I.4.Recoltarea
În fitoterapie se folosește întreaga plantă. Părţile utilizate ale plantei sunt tulpinile
nelignificate înflorite, din care se obţine sucul proaspăt, şi rădăcina, care este uscată şi
măcinată, după care este adminsitrată sub formă de capsule.

Se culege partea aeriană a plantei, adică tulpină, frunzele și florile, cu grijă pentru a nu
dezrădăcina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile

5
fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor
active). Imediat după culegere, tupinile de rostopască se pun la uscat în strat subțire, într-un
loc umbros și lipsit de umiditate. Dintr-o jumătate de kilogram de plantă proaspătă rezultă
aproximativ o sută de grame de plantă uscată. În stare proaspătă, tulpinile de rostopască lasă
un suc (latex) portocaliu, care are proprietăți medicinale foarte importante, pe care planta
uscată nu le mai păstrează. Se usucă în strat subţire, într-un loc umbros şi lipsit de umiditate.
Dintr-o jumătate de kilogram de plantă proaspătă rezulta aproximativ o sută de grame de
plantă uscată.

În stare proaspătă, tulpinile de rostopasca lasa un suc (latex) portocaliu, care are
proprietăţi medicinale foarte importante, pe care planta uscată nu le mai păstrează.

1.5. Încadrare sistematică

Regnul Plantae

Subregnul Cormobionata

Încrengătura Angiospermatophyta,Magnoliophyta

Clasa Magnoliatae

Ordin Papaverales

Familia Papaveraceae

Genul Chelidonium

Fig.1

6
 1.6. Răspândire
Rostopasca este o planta nativa din Europa si Asia de Vest, dar s-a raspandit cu succes
si in cea mai mare parte a Americii de Nord.Planta este înruditî cu macul și poate fi
uneori confundata cu Salațica (Ranunculus ficaria) ce aparține familiei Ranunculaceae. Cele
doua plante au în comun culoarea și forma florilor, dar frunzele și celelalte caracteristici
morfologice sunt diferite.
Rostopasca este răspândită în regiunile temperate și reci ale emisferei nordice.În țara
noastră nu sunt foarte numeroase. Se găsesc în pădure, în livezi sau pe marginea
drumului(rostopasca)

1.7.Cultivare
În natura, rostopasca este considerată o planta invaziva, deoarece se poate înmulți cu
repeziciune. Pentru a controla înmultirea ei, se recomanda smulgerea din radacini înainte de
răspandirea semințelor.

CAPITOLUL II
PRINCIPII ACTIVE

Compoziția chimică a negrilicăi este foarte complexă şi cuprinde alcaloizi din grupa
nafto-fenantri dinei (chelidonina, alfa şi beta-homochehelidonina, mezoxichelido nina,
cheleritrina, sanguinarina etc.), alcaloizi din grupa protoberberinei (coptizina, stilopina şi
tetrahidrocoptizina), alcaloizi din grupa protopinei, cantităţi mici de sparteina etc, uleiuri
eterice, flavonoide și saponozide. Alți constituienți: acid chelidonic, saponozide, carotenoide,
substanţe rezinoase, ulei volatil (în urme), flavonozide, taninuri, acid nicotinic, nicotinamida.

2.1Alcaloizii (fr. alcali; gr. eidos- aspect) sunt substanțe organice

heterociclice cu azot, de origine vegetală, cu caracter bazic, rezultate în
urma metabolismului secundar al plantelor, care dau reacții caracteristice și au acțiune

7
asupra organismelor animale, de cele mai multe ori de natură toxică. În funcție de
proveniența atomului de azot și de calea biosintetică se pot clasifica în:

alcaloizi propriu-ziși

pseudoalcaloizi

protoalcaloizi

N-oxizi ai alcaloizilor

Noțiunea de alcaloid s-a stabilit la începutul secolului al XIX-lea, (Meissner, 1818).

Prin alcaloizi se înțelegea în trecut toate substanțele azotate cu caracter bazic, care aveau
acțiune fiziologică asupra organismelor animale.În grupa alcaloizilor se găseau astfel
unele amine, amide, aminoalcooli, aminoacizi, purine etc.

Alcaloizii se găsesc în vacuolele plantelor, sub formă de săruri cu diferiți acizi (acid

benzoic, citric, meconic, tartric. etc), sau în combinații tanice, însă se mai pot găsi și sub
formă de baze cuaternare sau terțiare .  Alcaloizii se afla în proporţie de 0,5-0,2% în funcţie
de organul de plantă şi perioada recoltării. Maximum de alcaloizi se afla în rizomi şi rădăcini. 

Alcaloizi, ulei volatil, flavonoide, saponozide din rostopască sunt:

Chelidonina(fig.2)

Homochelidonina

Sanguinarina

Cheleritrina

Oxichelidonina

Chelidimerina

Berberina

Coptizina

Tetrahidrocoptizina

Stilopina

Protopina

α- allocriptopina

Magnoflorina

Sparteina

8
 Chelidonina şi homochelidonina acţionează ca şi citostatice de tip colchicinic, având
efecte sedative asupra centrilor nervoşi superiori (fără a reduce reflexele), relaxând, de
asemenea, musculatura netedă a coronarelor. Chelidonina are acţiune antispastică, coleretica
şi colagoga, fiind utilizată în crizele biliare şi pentru relaxarea musculaturii netede gastrice,
intestinale şi uterine. Sangvinarina are acţiune excitantă asupra centrilor medulari, acţiune
antitumorala de tip colchicinic, prezentând şi proprietăţi antibiotice, antivirale şi
antiinflamatoare. Cheleritrina stimulează peristaltismul intestinal, stimulează contracţiile
uterine, coboară presiunea arterială şi are, de asemenea, acţiune antibacteriană, antifungica,
antivirala, fiind eficienta în dermatoze şi afecţiuni cutanate. Coptizina prezintă acţiune
colecistokinetica iar berberina este antibacteriana şi antivirala.

Fig.2

2.2.Flavonoidele au proprietăți anti-virale şi anti-inflamatorii, ei sunt capabili să

prevină alergiile și formarea de tumori maligne.

2.3.Saponinele au expectorant și diuretic.Studii recente au arătat ca saponine sunt

capabile să prevină dezvoltarea de SM..

Frunzele conţin vitamina C, iar în tulpini şi în rădăcini s-au identificat rezine, ulei
esenţial, substanţe de natura flavonoidica, saponozide şi numeroase săruri minerale.

2.4.Acțiune farmacobiologică
Chelidonina şi homochelidonina au acţiune similară morfinei – deprimanta a funcţiei
miocardului şi a sistemului nervos central (SNC), sedativa, narcotică. Alţi alcaloizi din planta
au acţiune relaxantă asupra musculaturii netede, asupra vaselor mari, în special asupra
coronarelor, în timp ce asupra centrilor respiratori, una uşor stimulanta. Sanguinarina are
acţiune excitantă asupra centrilor medulari. Cheleritrina coboară tensiunea arterială,
stimulează peristaltismul intestinal şi contracţiile uterine. Chelidonina, în schimb, diminuează
tonusul musculaturii netede intestinale, uterine, bronşice şi al altor organe, având acţiune
antispastică de tipul papaverinei, fiind, însă, de zece ori mai puţin toxica decât aceasta. Pe
lângă acţiunile biologice majore, extractele standardizate din această plantă au remarcabile

9
efecte bactericide, antifungice şi antiamoebiene. Speram că, în curând, arsenalul terapiilor
naturale în lupta impo triva cancerului se va îmbogăţi.

2.4.1.Acțiune antivirală

Studii in vitro au demonstrat faptul că extractul alcoolic din rostopască are proprietăți
antivirale (35 μg/ml) și virucidă asupra virusului Herpes simplex. Alcaloizii
benzofenantridinici și protoberberinici au fost testați pentru inhibarea reverstranscriptazei,
activității ARN-ului virușilor tumorali. Inhibarea activității revers transcriptazei a fost corelată
cu structura și activitatea antileucemică a alcaloizilor protoberberinici. Grupurile fenolice și
metoxi privind structura alcaloizilor benzofenantridinici sunt importante pentru activitatea
anti-RT, astfel că alcaloizii prezintă activități foarte diferite. Prezența în moleculă a azotului
cuaternar este deasemenea necesar pentru activitatea anti-RT. Compuși
precum chelidonina care nu prezintă azot cuaternar prezintă o activitate foarte slabă împotriva
virușilor ARN tumorali. Chelidonina prezintă o activitate inhibitoare scăzută asupra revers
transcriptaza virusului imunodeficienței dobândite de tip I (IC50 aproximativ 200 µg/ml) în
timp ce berberina prezintă o activitate moderată împotriva aceleiași enzime(IC50 aproximativ
100 µg/ml). Extractul de rostopasca a prezentat o acțiune antivirală și într-un studiu in vivo
realizat pe șoareci infectați cu virus gripal, însă numai în cazul în care cantitatea de virus
administrată a fost una redusă.

2.4.2.Acțiune antitumorală

Efectul potențial antiploriferativ al extractului de rostopasca a fost supus unui studiu in

vitro pe linii de celule keratocite (celule HaCaT) cu înmulțire rapidă. O concentrație de
0,68 % alcaloid, estimat în chelidonina a inhibat creșterea celulelor HaCaT cu o valoare IC50
de 1,9µmol/l. sanguinarina, cheleritrina și chelidonina au dat o valoare IC50 de 0,3; 3,2 și
3,3µmol/l. Activitatea citotoxică a chelidonina, sanguinarina și berberina a fost testată și pe
culturi de celule HeLa observându-se o acțiune inhibitoare semnificativă. Efectul antitumoral
a fost demonstrate in vivo și pe linii de celule sarcom 180 și carcinom Erlich, observându-se o
ușoară activitate inhibitoare. A fost demonstrat faptul că un extract din rostopasca
conținând chelidonina are proprietatea de a anula în cazul mai multor linii celulare
canceroase, proprietatea celulelor maligne de a-și dezvolta o rezistență la tratamentul
medicamentos, prin interactiunea cu: transportorii ABC, CYP3A4 și GST, prin inducerea
apoptozei și efectele citotoxice. Acțiunea chelidonina a fost testată in vitro pe linii de
celule HepG2 asupra cărora chelidonina are o acțiune apoptoza după 24 de ore. În timp real
datele RT-PCR au arătat faptul că expresia PGP a crescut de aproximativ trei ori în cazul
celulelor HepG2 tratate cu chelidonina în comparație cu celulele de control netratate. De
asemenea activitatea telomeraza a fost redusă semnificativ după administrarea unor doze
foarte mici de chelidonina. Tratarea repetată a celulelor cu doze foarte mici de chelidonina a
cauzat o scădere a ratei de creștere de patru săptămâni.

10
 CAPITOLUL 3
BOLII TRATATE CU ROSTOPASCĂ

Această plantă este recomandată în peste 150 de afecțiuni Rostopasca este indicată în
acnee, afecțiuni hepato-biliare, afecțiuni digestive, afecțiuni intestinale, afecțiunile splinei,
angină pectorală, angiocolite, artrită, astm bronhic, arterioscleroză cerebrală, atonie vezicală,
bătături, blefarită, boli de ficat, boli de piele persistente, cataractă, catar bronșic, cancer,
cancerul pielii și tumori exteriorizate, calculoză biliară, cefalee, chelie, cheratită, chisturi,
chist ovarian, ciroză hepatică, colecistită, colesterol crescut, colici biliare, constipație atonă,
dischinezie biliară, dispepsie, dureri de ficat, eczeme infecțioase, epidermofiție, faringită,
febră intermitentă, fibrom uterin, fistule, gastrită, greață, gută, hepatită cronică, hepatită virală
(A, B, C), herpes rebel bucal și genital, hipertensiune arterială, hipermetropie, hirsutism, icter,
indigestie, infecții cronicizate ale pielii, infecții genitale (cu papiloma-candidatrichomonas),
infecții în gât, infecții intestinale, inflamații cronice ale ochilor, inflamații intestinale,
insomnie, insuficiență cardiacă, isterie, laringită, lipomatoză, litiaze biliare, lupus, migrenă,
migrenă biliară, negi, neliniște, nevroze, ochi obosiți, panarițiu, pancreatita, parazitoze
intestinale, pete pe cornee, pilozitate excesivă, psoriazis, răni infectate, reumatism, spasme
intestinale,tahicardie, tuberculoză, tumori exteriorizate, tuse spastică sau convulsivă, ulcer
duodenal, ulcer varicos (plăgi atone, vechi), ulcerații cronice ale ochilor, vegetații veneriene

3.1.Spasmele digestive – sunt eficient combătute de către tinctura de rostopască,

din care se iau câte 3-4 lingurițe pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de câte ori apar
spasme, anumite substanţe contțnute de această plantă (alcaloizi) relaxând prompt
musculatura netedă a tubului digestiv.

3.2.Dischinezia biliară – un grup de cercetători români, conduși de dr. Hriscu A.,

a demonstrat efectele excepționale ale rostopascăi în combaterea tulburărilor biliare, inclusiv
a dischineziei. Se administrează pulberea, câte un vârf de cuțit luat de trei ori pe zi, la orele 8,
13 și 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză, după care se
poate relua. Are o eficiență greu de egalat de orice medicament de sinteză. Tratamentul este
foarte eficient și pentru prevenirea litiazei biliare.

3.3.Indigestia și dispepsia – conform cercetărilor medicului german J.C.

Bauman, nu există medicament mai eficient ca rostopasca în tratarea problemelor legate de
digestie. Jumătate de linguriță de tinctură de rostopască, administrată de 4 ori pe zi,
diminuează senzația de greață, stimulează puternic producerea de sucuri gastrice și de bilă,
elimină starea de disconfort, de greutate în stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză
de rostopască se ia cu 10 minute înainte de masă. Se țin cure de câte 3 săptămâni.

11
 3.4.Migrenă biliară, migrenă în general – se ia o linguriță rasă de pulbere de
rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul
spectaculoase: în mai puțin de o oră, bila este drenată, durerile de cap și senzaţia de greață
dispar, la fel ca și sensibilitatea excesivă la zgomote, la lumină și la mirosuri. Tratamentul se
face ocazional, atunci când apar durerile de cap și celelalte simptome specifice migrenei.

3.5.Pancreatita– iată o rețetă care face adevărate minuni în această afecțiune

periculoasă și greu de tratat: cinci grame de rostopască uscată și mărunțita se opăresc cu un
litru de apă clocotită și se lasă să se infuzeze 12 ore, într-un vas smălțuit (extractul nu trebuie
să intre în contact cu metale). Ideal este să se prepare infuzia la ora șase seara și să se
strecoare la șase dimineața, când se mai adaugă 200 de grame de miere de salcâm sau
polifloră (nu de alt soi) și se amestecă bine. Se ia o lingură din acest preparat, din oră în oră,
înainte sau după ce mâncăm. După 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.

3.6.Boli de ficat– ceea ce medicina populară știe dintotdeauna, a fost confirmat și

pe cale științifică: rostopasca este un extraordinar stimulent al funcției hepatice. Se
administrează sub formă de pulbere, câte un vârf de cuțit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe
zi, în cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauză. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu
afecțiuni ale ficatului apărute în urma intoxicațiilor și a otrăvirilor, a infecțiilor cu virusul
hepatitei.

3.7.Herpesul bucal și herpesul genital  – se combat eficient, atât intern, cât și

extern, cu ajutorul tincturii de rostopască. Intern, se administrează câte o linguriță de tinctura
de trei ori pe zi în cure de 12 zile. Pentru utilizarea externă, se combină tinctura de rostopască,
în proporții egale, cu tinctura de propolis, și se aplică prin picurare (nu prin tamponare cu
vată) pe zona afectată, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide și de durată.

3.8.Cancerul – rostopasca este pe cale să provoace o puternică dispută în lumea

specialiștilor, legată de tratarea bolii canceroase. De “vină” sunt cercetătorii din spaţiul ex-
sovietic, care au studiat efectele rostopascăi asupra cancerului vreme de mai multe decenii și
au creat chiar un medicament de semi-sinteză, derivat din ea: “Ukrain”. Din cercetările lor
rezultă că sucul de rostopască aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar și pe
tumorile exteriorizate, face adevărate minuni, în timp ce pulberea administrată intern
ameliorează starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de linguriță de pulbere de rostopască de
4 ori pe zi, în cure de două luni, cu 3 săptămâni de pauză. Este un remediu cu efecte
imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de către sistemul imunitar) și
cu o posibilă acțiune citostatică directă. Conform cercetătorilor ruși și ucraineni, substanţele
active din rostopască sunt eficiente în cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de
colon, de sân, de ficat.p Hepatita virală – fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat
foarte eficient această boală, într-un mod mai puțin obişnuit: cu băi cu infuzie combinată de
rostopască. În fiecare seară, se fac băi de mâini și de picioare cu apă fierbinte, în care se pun
1-2 litri de infuzie combinată de rostopască. Se ține fiecare membru vreme de 15 minute în
baie, apoi se tamponează ușor cu un prosop (nu se clătește și nu se șterge). Este un tratament
blând și eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de către circulația
sanguină periferică și sunt transpor
12
 3.9.Negi – dimineața si seara, se pune pe zona afectată suc de rostopască, de mai
multe ori succesiv, la intervale de jumătate de minut. Locul nu se spală, ci se lasă sucul să
acționeze în profunzime. De regulă, în 2-6 săptămâni de tratament zilnic, negii dispar.
Remediul și-a dovedit eficiența și în vegetațiile veneriene. tate în ficat, unde își exercită
acțiunea terapeutică.

3.10.Precauții în utilizarea rostopascăi

Administrată în supradoză (peste patru grame de plantă uscată, luată zilnic, de către un
adult de 75 de kilograme) rostopasca provoaca gastroenterită, tuse, probleme de respirație,
spasme digestive. În doze foarte mari, poate da paralizie temporară și tulburări cardiace.
În cazuri rare(până în anul 2006 fuseseră raportate 30 cazuri în toată lumea), care țin de o
sensibilitate individuală, rostopasca poate da și tulburări hepatice, mergând până la hepatită.
Aceste probleme au apărut chiar în cazul administrării în doze normale, motiv pentru care
tratamentul cu rostopască va fi început gradat, cu doze mici, și va fi întrerupt imediat ce apar
simptome cum ar fi greața, inapetența, mărirea în volum a ficatului, colorarea în roșu a urinei
ori îngălbenirea corneei.
Aplicată pe piele, rostopasca (mai ales sucul) poate produce alergie, motiv pentru care,
înainte de începerea tratamentului se va face mai întâi un test pe o suprafațămică de tegument
și abia apoi se va folosi în cantitate mare.

13
 CAPITOLUL 4
FORME FARMACEUTICE CU ROSTOPASCĂ

4.1.Capsule cu rostopască

Stimulează şi reglează secreţia de bila, stimulează tonusul şi peristaltismul vezicii biliare

ameliorând fluxul biliar, hepatoprotector, hipolipemiant, hipocolesterolemiant, normalizează
valorile bilirubinei şi ale colesterolului, antilitiazic, analgezic, antispastic, antiinflamator,
antibacterian, antiviral şi antitumoral.

Indicații:dischinezii biliare, colecistite acute şi cronice, colici hepatobiliare, hepatite

cronice virale şi metabolice, ciroza hepatică, litiaza biliară, spasme ale tractului
gastrointestinal, tuse spastică, tumori de esofag, pancreas, ficat şi plămâni.

Administrare: Adulţi şi copii peste 14 ani: câte 1 cpr. de 2-3 ori pe zi, înainte de mese.

Copii sub 14 ani: cu avizul medicului. Compoziție:

Rostopasca (Chelidonium majus) - 100mg - extract 10:1Excipienţi: Celuloza
microcristalină, Aerosil

14
 Contraindicații:copii sub 14 ani, sarcina, alăptare, alergie la rostopasca. 
Peste dozele recomandate, pot apărea greţuri, vărsături, diaree, colici abdominale,
somnolenţa, fenomene toxice hepatice.

Prezentare:60 comprimate

Producător:Dacia-Plant

4.2.Pulberea
Se obține prin măcinarea cât mai fină a tulpinilor uscate de rostopască cu rășnița
electrică de cafea. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri
întunecoase și reci, pe o perioada de maximum 3 săptămâni (deoarece principiile active se
oxidează rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi câte un sfert de linguriță
(aproximativ 1 g), pe stomacul gol.

4.3.Infuzia combinată
  Se pun 3-4 linguri de rostopască mărunțită la macerat în jumătate de litru de apă,
vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta
rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după
care se lasă să se răcească și se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obținându-se
aproximativ un litru de preparat, care se folosește mai ales extern, sub formă de comprese,
gargară și băi.

4. 4. Cataplasma cu rostopasca

  O mână de frunze mărunțite de rostopască se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă
caldă (40-50gr. C). Se aplică apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasă să
acționeze vreme de 1 oră.

4.5.Sucul din planta proaspătă

Se obține prin stoarcere, din tulpinile de rostopască proaspăt rupte. Se obține un suc
portocaliu, extrem de activ terapeutic, ce are o multitudine de aplicații medicale populare,
mare parte dintre ele fiind validate și de către știință. De regulă, sucul de rostopască se
folosește extern, intern el având un potențial toxic mult mai mare decât rostopasca uscată și
fiind ca atare foarte greu de folosit.

4.6.Tinctura de rostopască
Se pun într-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopască, peste care se
adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic
și se lasă la macerat vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se
pune în sticluțe mici, închise la culoare. Se administrează de patru ori pe zi, câte 50-100 de
picături, diluate în puțină apă.

15
 4.7.Unguentulde rostopască
Ingrediente: 50 gr ulei de măsline, 100 gr ulei de cocos, 15 – 20 gr ceară de albine, 80
– 100 gr rostopasca proaspătă tăiată mărunt

Într-un vas emailat sau de yena se pun uleiurile, planta tocata mărunt şi ceară de
albine. Se amesteca continuu cu o lingură de lemn, timp de 15 minute. Se ia vasul de pe foc şi
se lasă la răcit până a doua zi.

A doua zi încălzim uşor conţinutul, pentru a putea strecura printr-un tifon, apoi o
punem la păstrat în recipiente mate sau de culoare închisă. Se păstrează la rece timp de 2- 3
luni. Ceară de albine este un bun conservant.

Acest unguent cu rostopasca poate fi folosit extern pentru a trata: furuncule, negi,

tăieturi, răni infectate, eczeme, tuberculoza pielii, psoriazis, pete de bătrâneţe, herpes,
impetigo, verugi, piele crăpată, cearcăne, scabie, lupus.

Eczemele se pot vindeca dacă faci un tratament cu alifie de rostopască. Se prepară din
30 g pulbere de rostopască şi 15 g vaselină, la care se adaugă 10 ml ulei de măsline. Cu acest
amestec se ung rănile şi se pansează. Pansamentul trebuie să stea 2-3 zile, după care se poate
schimba, repetându-se procedeul până la vindecarea eczemelor.

Administrare:
Se realizează aplicaţii locale de 2-3 ori pe zi, la nivelul zonelor afectate.
Contraindicaţii:
Alergie la oricare dintre componentele produsului.

Precauţii: Se recomandă testarea prealabilă a sensibilităţii pe o porţiune mică de piele.

4.8.Vin de Rostopască

Ingrediente: 2 linguri cu pulbere din rostopasca, 1 litru de vin alb fierbinte.

Mod de preparare: se pune pulberea într-un vas peste care se toarnă vinul fierbinte.
Compoziţia se lasă la macerat o zi, cu vasul acoperit. Se strecoară şi se toarnă în sticle curate
şi închise la culoare, după care se astupa ermetic.

Mod de administrare: câte 2-3 linguri, de trei ori pe zi, înaintea meselor principale.

Proprietăţi: antiseptic, măreşte cantitatea de bila secretată, stimulează funcţia pancreatică

şi evacuarea bilei, anti-spasmolitic.

16
 CONCLUZII

Datorită proprietăţilor sale curative, rostopasca este considerată a fi una dintre cele
mai puternice plante de leac utilizate în terapie de-a lungul timpului. Încă din antichitate,
planta era folosită pentru tratarea bolilor de ficat. 

Denumirea științifică a rostopastei este Chelidonium majus.

Rostopasca este o plantă perenă, plantă erbacee care înfloreşte la sfârşitul primăvării.
Originară din Europa, Asia şi Africa de Nord, ea creşte în apropierea aşezărilor umane, în
locuri umbrite, umede. Rostopasca este o plantă ierboasa, vivace, având în pământ un rizom

17
bine dezvoltat şi ramificat, brun-inchis la exterior şi galben-portocaliu la interior. Tulpina este
dreaptă, ramificata, înălţa până la 100 cm, acoperită cu peri lungi şi rari. Frunzele sunt moi la
pipăit, glabre, verzi pe fata superioară, verzui-albastrui pe cea inferioară. Ele sunt divizate în
3-5 lobi rotunjiţi, cu dinţi rari, lobul terminal fiind mai mare. Florile sunt în număr de 3-8,
reunite în umbele, aşezate la vârful ramurilor. Fiecare floare este formată din 2 sepale, de
culoare galben-verzuie, ce cad în momentul când floarea se deschide, lăsând să apară 4 petale
galbene care înconjoară numeroase stamine. Fructul este o capsulă lungă de 3-5 cm, de forma
unei păstăi. Întreaga planta conţine un suc lăptos de culoare galben-portocalie. Înfloreşte
începând din luna aprilie până în luna septembrie.

În fitoterapie se folosește întreaga plantă.

Rostopasca are o compoziţie deosebită, care îi conferă o mare eficienţă terapeutică,
fiind alcătuită din următorii alcaloizi: chelidonină, homochelidonină, sangvinarină,
cheleritrină, coptizină şi berberină. Chelidonina şi homochelidonina acţionează ca şi
citostatice de tip colchicinic, având efecte sedative asupra centrilor nervoşi superiori (fără a
reduce reflexele), relaxând, de asemenea, musculatura netedă a coronarelor. Chelidonina are
acţiune antispastică, coleretică şi colagogă, fiind utilizată în crizele biliare şi pentru relaxarea
musculaturii netede gastrice, intestinale şi uterine. 

Sangvinarina are acţiune excitantă asupra centrilor medulari, acţiune antitumorala de tip
colchicinic, prezentând şi proprietăţi antibiotice, antivirale şi antiinflamatoare. 

Cheleritrina stimulează peristaltismul intestinal, stimulează contracţiile uterine, coboară

presiunea arterială şi are, de asemenea, acţiune antibacteriană, antifungică, antivirală, fiind
eficientă în dermatoze şi afecţiuni cutanate. 

Coptizina prezintă acţiune colecistokinetică iar berberina este antibacteriană şi antivirală,

dovedit experimental. 

Preparatele pe bază de rostopască au efecte vasodilatatoare, antispastice, analgezice şi

stimulează secreţiile digestive..Stimulent al funcţiei hepatice, calmant al colicilor hepato-
biliare, coleretic-colagog, sedativ şi narcotic al centrilor nervoşi superiori, antitumoral
dezinfectant şi cicatrizant, Extern, are acţiune: antiseptică, antibacteriană, regenerantă,
cicatrizantă, antitumorală.stimulează şi reglează secreţia de bilă, stimulează tonusul şi
peristaltismul vezicii biliare ameliorând fluxul biliar, hepatoprotector, hipolipemiant,
hipocolesterolemiant, normalizează valorile bilirubinei şi ale colesterolului, antilitiazic,
analgezic, antispastic, antiinflamator, antibacterian, antiviral şi antitumoral.
Indicaţii dischinezii biliare, colecistite acute şi cronice, colici hepatobiliare, hepatite
cronice virale şi metabolice, ciroză hepatică, litiază biliară, spasme ale tractului
gastrointestinal, tuse spastică, tumori de esofag, pancreas, ficat şi plămâni.

18
PROTECȚIA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

19
    
1. Desfacerea medicamentelor în punctele şi unităţile farmaceutice se va efectua în
conformitate cu reglementările Ministerului Sănătăţii.

2. Medicamentele prevăzute în tabelul "VENENA" vor fi păstrate, sub cheie, într-un dulap

cu uşi din lemn masiv, fără geanl. Dulapul va purta inscripţia "VENENA". Cheia
dulapului va fi păstrată de către şeful unităţii sau de către farmacistul desemnat în acest
scop.

3. Depozitarea medicamentelor şi a materialelor în dulapuri, pe rafturi, pe stelaje se va face

în aşa fel încât să nu fie depăşită sarcina maximă admisă pentru mobilierul respectiv.

4. Medicamentele puternic active cuprinse în tabelul "SEPARANDA” vor fi păstrate în

dulapuri separate, purtând inscripţia „SEPARANDA".

5.  Substanţele inflamabile şi explozive vor fi depozitate în spaţii special amenajate,

asigurându-se aerisirea acestor spaţii, precum şi etanşeitatea recipientelor.

6. Medicamentele care conţin substanţe toxice vor fi păstrate în dulapuri din lemn masiv sau
metal, asigurate cu cheie; dulapurile vor fi amplasate în încăperi special amenajate.
Încăperile vor fi prevăzute, la uşi şi ferestre, cu gratii metalice.

7. Păstrarea substanţelor toxice şi a produselor care conţin substanţe toxice se va face în

recipiente de sticlă etanşe; recipientele fragile vor fi protejate cu cadre metalice sau din
lemn, nuiele, plastic etc.; spaţiul dintre recipient şi cadru se va umple cu materiale
absorbante, alese astfel încât, la spargerea recipientului, conţinutul să nu intre în reacţie cu
materialul absorbant.

8. Manipularea substanţelor toxice se va face numai cu ustensile destinate acestui scop şi

care vor fi spălate şi păstrate separat.

9. Transportul, manipularea şi depozitarea materialelor se vor efectua sub supravegherea

unei persoane desernnate şi instruite în acest scop, în vederea prevenirii accidentelor.

10. Se interzice accesul cu flacără deschisă în spaţiile de lucru în care se depozitează şi

manipulează lichi de inflamabile şi volatile. Lichidele vor fi încălzite numai pe baie de
abur, uti1izându-se condensator cu reflux. 

11. Pardoselile vor fi păstrate curate pentru a împiedica pericolul alunecării. În cazul în care,

20
 accidental, se varsă pe pardoseli substanţe inflanlabile, toxice sau corosive, acestea
vor fi evacuate la reţeaua de canalizare prin spălare cu apă.

12. Mobilierul depozitului va fi confecţionat din materiale incombustibile.

13. Spălarea ambalajelor şi a ustensilelor se va face în spaţii special amenajate care vor avea
în dotare soluţii neutralizante.

14. Manipularea substanţelor se va face de către personal calificat şi instruit în acest scop.

15. Fiecare recipient, pungă sau pachet depozitate vor fi etichetate.
   16.  Spaţiile de recepţie şi expediţie vor avea încăperi separate de lucru.
  17.Se interzice păstrarea şi uscarea pe conducte1e de aburi, gaz, calorifer etc. a îmbrăcămintei
şi a altor materiale îmbibate cu produse inflamabile sau care prezintă pericol de auto
aprindere.
    18. Uşile spaţiilor de lucru vor fi astfel construite încât să se deschidă spre exterior.
   19. Se interzice ocuparea cailor de acces în farmacie, cu orice fel de materiale.
    20. Iarna, căile de acces vor fi deszăpezite şi acoperite cu materiale antiderapante.

21
 Bibliografie

1. Bojor O., Popescu O. - (2009) Fitoterapie tradiţională şi modernă, ediţia a V-a

revizuită şi adăugită, Ed. Fiat Lux, Bucureşti.
2. Bruneton J. - (2009) Pharmacognosie. Phytochimie. Plantes medicinales, 4e
edition, revue et augmentee, Lavoisier TEC & DOC, Paris.
3. Ciulei I., Grigorescu Em., Stănescu Ursula - (1993) Plante medicinale. Fitochimie
şi Fitoterapie, vol. I, II, Ed. Medicală, Bucureşti.
4. Gîrd Cerasela Elena, Dutu Ligia Elena, Popescu Maria Lidia, Pavel Mariana,
Iordache Alina Ţâţâna, Tudor Ioana - (2008, 2009) Bazele teoretice şi practice ale analizei
farmacognostice, vol. I, II, Ed. „Curtea Veche”, Bucureşti.
5. Hanganu Daniela - (2005) Farmacognozie. Materii prime naturale cu compuşi
aromatici, Ed. Medicală Universitară „Iuliu Hatieganu”, Cluj-Napoca.
6. Istudor Viorica - (1998, 2001, 2005) Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie, vol. I,
II, III, Ed. Medicală, Bucureşti.
7. Mogosanu G. D., Bejenaru L. E., Popescu H. - (2010) Farmacognozie-Fitoterapie.
Curs pentru studenţii anului III, ediţia a 2-a, Ed. SITECH, Craiova.
8. Oniga Ilioara, Benedec Daniela, Hanganu Daniela - (2003) Analiza produselor
naturale medicinale, Ed. Medicală Universitară „Iuliu Hatieganu”, Cluj-Napoca.
9. Oniga Ilioara - (2007) Farmacognozie. Compuşi terpenici naturali, Ed. Medicală
Universitară „Iuliu Hatieganu”, Cluj-Napoca.
10. Wagner H., Bladt Sabine - (1996) Plant Drug Analyis. A Thin Layer
Chromatography Atlas, Springer Verlag, Berlin-Heidelberg.
11.Farmacopeea Română ediţia X (1993) – Ed. Med, Bucureşti 1993

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rostopasca

http://www.sanatatecuplante.ro/plante-medicinale/plante-medicinale-r/148-rostopasca-
chelidonium-majus.html

http://www.formula-as.ro/2007/773/medicina-naturista-25/rostopasca-8064

  http://gradina.acasa.ro/plante-de-gradina-113/rostopasca-160322.html#ixzz4aHmAY92J

22