Sunteți pe pagina 1din 12

Macesul este o adevarata planta panaceu.

Cu greu poti gasi o afectiune indiferenta la actiunea nenumaratelor principii active pe care le contine aceasta. Din primele zile de viata si pana la adanci batranete, macesele ar trebui sa ne insoteasca in permanenta. Am fi cu mult mai sanatosi si mai fericiti. Invaluita in legende si ajunsa astazi obiect de studiu a nenumarate colective de cercetare din lumea intreaga, intrand in compozitia a mereu mai multor produs farmaceutice, aceasta planta-minune nu conteneste sa ne uimeasca cu efectele ei aproape miraculoase si cu gustul minunat al ceaiului, vinului, dulcetii, sosurilor sau a supei de macese. Planta salbatica, dar si decorativa, aliment delicios, dar, inainte de toate, un medicament de exceptie, merita sa ne luam ragazul sa aflam mai multe despre maces. Macesul, ruda trandafirului Inrudit cu trandafirul si facand parte din genul Rosa, familia Rosaceae, macesul este raspandit prin cele aproximativ 200 de specii ale sale in majoritatea regiunilor temperate si subtropicale ale emisferei nordice. Numai la noi in tara intalnim 51 de specii spontane sau cultivate, cea mai raspandita fiind specia spontana Rosa canina L. Denumirile populare sunt extrem de variate: cocadar, calcaderiu, cecadar, cascadin, ciucuri de maracine, maracinele cioarei, macies, maracinele cotofanei, rasura, rug de maces, rug salbatic, rugul-vacii, ruja, rujita, scoabe, scochin, scorus nemtesc, sipica, suies, trandafir de camp, trandafir salbatic, trandafir de padure, trandafir cainesc, tufa de rug, zgorghin. Foarte asemanator cu macesul este si trandafirul de dulceata, Rosa rugosa. Dintre nenumaratele specii de maces o atentie deosebita o merita macesul de munte, Rosa pendulina L, care prezinta un continut de 10 ori mai mare de vitamina C decat macesul obisnuit de ses, Rosa canina L. Istorie si legende Datorita proprietatilor sale deosebite, macesul era folosit pe scara larga, inca din Antichitate, ca planta medicinala, de catre greci, romani, persi, arabi si chinezi. In legendele grecesti apare chiar si sub apelativul de "sangele lui Adonis". Intr-una dintre legendele care povesteste despre dragostea Afroditei, zeita frumuseii, dragostei, casatoriei si a fertilitatii, pentru Adonis, macesul apare intr-o ipostaza inedita. Marte, zeul razboiului, care o dorea pe Afrodita pentru el, hotaraste sa-l omoare pe frumosul Adonis. Cei doi incearca sa se salveze fugind, dar nimeresc intr-o tufa de macese. Afrodita, intepandu-se in spinii acestuia, lasa sa-i cada o picatura de sange pe florile alb-roz de maces, care s-au transformat atunci in minunate flori rosii si parfumate de trandafiri. Se povesteste, de asemenea, ca primele rozarii, primele siraguri de matanii ale calugarilor catolici, ar fi fost facute din macese insirate pe o ata, numele de rozariu venind astfel de la numele latinesc al maceselor. In traditia noastra populara, macesul este una dintre principalele arme impotriva strigoilor, fie ca este folosit ca tepusa pentru a le strapunge inima, fie ca sunt puse crengi de maces la poarta, la usa grajdului sau la fereastra, pentru ca sa nu poata veni strigoaicele sa ia laptele vacilor sau chiar pe al proaspetelor mame. Si nu este de mirare, pentru ca daca nimeresti intr-o tufa de maces spinos primavara, cand e acoperita de minunatele si atat de parfumatele flori albe sau roz, sau toamna, cand e incarcata de fructele micute de un rubiniu atat de atragator, cu greu vei mai scapa fara sa-ti rupi hainele si sa nu te ranesti in spinii puternici si arcuiti sub forma de carlig. Doar varietatea Rosa canina Assisiensis nu are spini pe tulpina.

Descrierea plantei Macesul este extrem de raspandit, fiind foarte putin pretentios. Rezista la geruri de -25 sau -30 de grade Celsius, creste si pe cele mai sarace soluri, pietroase si erodate, pe pante inclinate, pana la inaltimi de 1.200 - 1.700 m si nu are nevoie speciale in privinta apei, dar nu rezista in turbarii si pe terenuri mlastinoase si are nevoie de soare. Astfel, macesul il intalnim atat in liziere de paduri de foioase, pe coaste insorite sau semiumbrite, cat si pe pasuni, fanete, in apropierea lacurilor, pe vai si lunci de rauri sau pe marginea drumurilor si a cailor ferate. Crescand in tufe de 1-5 m inaltime, formate din mai multe tulpini lungi si elastice acoperite cu spini puternici, macesul este ideal pentru garduri vii. Macesele sunt, de fapt, pseudofructe, rezultate din dezvoltarea receptaculului floral. In interiorul lor se afla achenele, adevaratele fructe, denumite impropriu seminte, care sunt si ele utilizate, si peri aspri care pot produce alergii. Macesele au forma sferica sau elipsoidala, culoare portocalie in faza de parga si rosie sau rosie-portocalie la maturitatea deplina, pentru a capata apoi, atunci cand incep sa se inmoaie, o culoare rosu inchis. Florile, de 4-6 cm in diametru, au cinci petale de obicei roz pal, dar pot fi si albe sau roz inchis, iar frunzele ovale si cu marginea dintata au o lungime de 2-4 cm si o latime de 1-2 cm. La maces frunzele sunt penate, cu 5-7 frunzulite. Tulpina este alungita si ramificata cu ramuri lungi de 1-4 m, cu ghimpi de 3-15 mm, puternici si incovoiati. Recoltare Macesele se recolteaza manual in perioada august - octombrie in functie de specie si de altitudine, cand sunt in parga si perfect tari, in orice caz inainte de caderea brumei, deoarece fructele brumate se inmoaie si pierd o parte din vitamina C. Dupa ce au capatat culoarea rosu inchis, la caderea brumei, cand sunt complet coapte, devin moi si pierd cea mai mare parte a substantelor active, motiv din care dupa aceasta perioada nu se mai culeg in scop medicinal, ci cel mult alimentar. Fructele necoapte si ciupite si, mai ales, cele cu pete negre nu se culeg, deoarece in ele au fost depuse ouale mustei de maces. Florile si frunzele se culeg in lunile mai - iunie, in faza de inflorire deplina. Dupa recoltare, macesele trebuie uscate cat mai repede, pentru a nu pierde substantele active. De asemenea, trebuie ferite de soare pentru ca se incing foarte usor si fermenteaza. Corecta este uscarea cu aer cald la o temperatura de 85-105 grade Celsius pana ce macesele devin tari si friabile. Acest lucru este necesar pentru a inactiva ascorbinaza, o enzima care la temperaturi mai mici continua sa oxideze vitamina C. Pentru a grabi uscarea, macesele pot fi taiate, dar, atentie!, metalele conduc si ele le degradarea vitaminei C. Ele pot fi uscate si in incaperi bine aerisite pana ce se stafidesc si se pot rupe in degete, dar se pierde o parte din vitamina C. Randamentul la uscare este de 2 la 1, iar daca se indeparteaza printr-un ciur fin semintele si puful randamentul scade la 6 la 1. La uscarea florilor randamentul este de 4-5 la 1. Substante active Macesele reprezinta un adevarat depozit de vitamina C (acid ascorbic si acid dehidroascorbic), avand un continut de 50 de ori mai bogat decat lamaile, de 100 de ori mai bogat decat ciresele, visinele si mandarinele si de 200 de ori mai bogat decat merele. Iar daca vorbim despre macesul de munte, continutul este inca de 10 ori mai mare. In acelasi timp, acizii din macese, indeosebi acidul malic si acidul citric, contribuie la stabilizarea vitaminei C.

Dar macesele contin si alte vitamine de mare valoare pentru organismul nostru. Astfel, continutul de protovitamina A este de 20 de ori mai mare decat in mere, aportul de carotenoide cu beta carotene, licopen si izomeri ai rubixantinei, ca protovitamine A, reprezentand unul dintre principalele puncte forte ale maceselor. In plus, gasim vitaminele B1, B2, B3, B5, K, P, PP, alfa si beta tocoferol (vitamina E), acid nicotinic (vitamina antipelagroasa). Macesele reprezinta si un puternic mineralizant, prin continutul de magneziu, calciu, fier, mangan, fosfor, potasiu, seleniu, sulf si zinc. Nu mai putin important este continutul lor de polifenoli, antociani, bioflavonoide, pectina, citrate, acid malic si acid citric, terpenoide, compusi glicozidici, glicozide ale beta-sitosteronului. Petalele florilor contin ulei eteric, iar semintele contin vitamina F si cantitati mari de tocoferol (vitamian E), acizi grasi esentiali-acid linolic, acid linoleic si acid arahidonic. In macese se mai gasesc lecitine si compusi terpenici, precum betulina, licopen (izomer al carotenului), pigment care le imprim culoarea rosie-portocalie. Nu trebuie sa uitam insa ca macesele reprezinta o sursa importanta de antioxidanti. Conform studiilor facute de biochimistii si de farmacistii romani, considerate de referinta la nivel mondial, cele mai bogate in vitamina C sunt macesele culese de la peste 800 m altitudine. Proprietati medicinale au insa si macesele din zonele joase (de pe dealuri si podisuri), care contin cantitati insemnate de vitamina A si E, vitamine din complexul B, fier, magneziu, acizi organici, flavonoide. Macesele contin 49% apa, 23% celuloza, 21% zaharuri, 3,6% proteine, 3,5% acizi, 2,8% substante minerale. Iar valoarea energetica a fructelor proaspete este de 135 kcal la 100 g. Primele utilizari medicale Culoarea lor rosie, extrem de vie, gustul dulce-acrisor, inviorator, inspira sanatate chiar de la prima vedere, astfel ca au atras atentia asupra lor inca din cele mai vechi timpuri. Despre efectele vindecatoare ale maceselor exista dovezi scrise deja in urma cu mii de ani. Medicii din Grecia si din Roma Antica, din India si din China le elogiaza virtutile terapeutice in tratate pastrate pana in zilele noastre. La fel, beneficiile maceselor sunt cunoscute si in traditia noastra populara. In timpul Celui De-Al Doilea Razboi Mondial erau culese, cu grija, din fiecare tufa de pe marginea drumului sau de pe diferitele coclauri si erau transformate in siropuri sau in ceaiuri medicinale ce erau administrate bolnavilor din spitale, ranitilor si copiilor cu avitaminoza. Zeci de mii de oameni au beneficiat de binefacerile lor. Cercetarile propriu-zise au inceput insa mai tarziu si sunt in plina desfasurare. Astfel ca, de la o zi la alta, sunt puse in evidenta noi si noi beneficii ale acestora. De exemplu, in 2008, Daily Telegraph publica un articol cu titlul Macesele sunt mai eficiente decat calmantele din farmacie, contra durerilor produse de reumatism. Aceleasi elogii le gasim si in reviste medicale germane, daneze sau americane, in lucrari prezentate la congrese medicale, toate acordand spatii ample miraculoaselor macese. Precautii si contraindicatii Pulpa de macese nu are nici un fel de contraindicatie, fiind printre cele mai bine tolerate remedii cunoscute. Semintele de macese, in schimb, mai ales perisorii de pe aceste seminte, au un efect iritant foarte puternic asupra aparatului respirator si asupra celui digestiv. De asemenea, acesti perisori pot declansa reactii alergice severe, ca prurit, catar respirator, disconfort gastro-intestinal. De aceeea, in cazul persoanelor alergice se recomanda evitarea contactului cu acesti perisori. Comisia guvernamentala pentru plante medicinale din Germania atrage atentia ca un consum de peste 10 grame de seminte de

macese pe zi poate conduce la intoxicatie din cauza cianidelor din compozitia acestor samburi. Utilizari medicale Aspecte generale. Macesul poate fi considerat ca facand parte din categoria plantelor panaceu. Rar exista vreo afectiune in vindecarea careia macesele sa nu joace un rol mai mult sau mai putin important. Bogatia de substante antioxidante, actiunea de potentare antivirala a interferonului le face deosebit de eficace pentru stimularea imunitatii, ele fiind extrem de utile si datorita rolului lor antiinflamator, regenerant, cicatrizant, preventiv tumoral. In plus, asigura o buna functionare a organelor interne, a sistemului cardiovascular, au un efect antiimbatranire, intaresc circulatia periferica, in anemie accelereaza producerea de globule rosii, combat astenia, regleaza metabolismul calciului si stimuleaza fixarea lui in oase. Macesele au un efect antidiabetic, hipoglicemiant, de stabilizare a glicemiei, stimuleaza biosinteza colagenului, a hormonilor steroizi, regleaza nivelul de catecholamina, reduc edemele. De asemenea, pot fi folosite in combaterea alcoolismului si tabagismului. Dar, in primul rand, reprezinta un excelent tonic, antianemic, vitaminizant, mineralizant si revigorant, care creste rezistenta organismului la efort si nu ar trebui sa lipseasca din alimentatia zilnica a varstnicilor, a celor slabiti sau aflati in convalescenta. Macesele reprezinta efectiv un plus de sanatate. Se recomanda in special consumul de macese la schimbarile de anotimpuri atunci cand temperaturile variaza brusc si organismul este mai sensibil. Macesele reprezinta o reala protectie in fata microbilor si a virusilor. Ele pot fi consumate sub forma de ceai, sirop, dulceata, pasta de macese, jeleu, vin si in nenumarate preparate farmaceutice. Copii. In primul rand, macesele nu ar trebui sa lipseasca din alimentatia copiilor, infuzia putand fi administrata inclusiv sugarilor, cu 30 de minute inainte de alaptare. Le imbunatateste pofta de mancare, favorizeaza dezvoltarea normala a sistemului nervos, previn bolile infectioase si complicatiile acestora, le asigura necesarul de vitamine si minerale. Procese metabolice. Datorita continutului ridicat de acid ascorbic si dehidroascorbic, de vitamina C, joaca un rol deosebit de important in procesele de oxidoreducere si in respiratia celulara. Macesele reusesc astfel sa stimuleze functionarea tuturor celulelor organismului, jucand un rol important in procesele metabolice fundamentale. Alergii. O cura de 45 de zile, cu o jumatate de litru de infuzie combinata de macese pe zi, face minuni in prevenirea alergiilor de primavara. Cel mai bun moment pentru inceperea unei astfel de cure este la sfarsitul iernii - inceputul primaverii, asa incat efectul sa fie maxim in luna aprilie, cand incepe polenizarea si cei cu sensibilitate alergica sunt cel mai greu incercati. Vitaminizant. Dar macesele reprezinta, inainte de toate, un excelent vitaminizant natural. Nu numai ca ele au un continut extrem de ridicat din majoritatea vitaminelor, dar, in plus, ajuta si la asimilarea vitaminelor si mineralelor din alte surse. Curele de vitaminizare cu produse pe baza de macese sunt importante in special in sezonul rece, la efort fizic sau intelectual, in caz de anemii, convalescenta, raceli, febra, in cazul gravidelor sau dupa nastere sau in cazul altor afectiuni care slabesc organismul.

Sistemul nervos. Studii recente, realizate in Germania, arata ca o cura cu macese ajuta organismul sa se adapteze mai bine la conditiile de stres, la suprasolicitare, sa reziste mai bine in fata emotiilor negative, sa faca fata furiei, frustrarilor, enervarilor. De asemenea, macesele combat insomniile, dar si somnolenta, migrenele, asteniile, amneziile, nevrozele, anxietatea, oboseala, starea de confuzie mentala si se pare ca sunt de folos chiar si in cazul sclerozei multiple in placi (leuconevraxita). Diabet. Datorita contintului crescut de antociani, macesele sunt recomandate si in diabetul de tip 2. Ele au un efect antidiabetic, hipoglicemiant, de stabilizare a glicemiei. Obezitate. Medicii japonezi de la Universitatea de Medicina din Osaka au evidentiat in urma mai multor studii ca macesele reprezinta o arma eficace impotriva obezitatii. Deja dupa o cura de doua saptamani sa constatat o reducere a colesterolului si a zaharului din sange, precum si o inhibare a procesului de depunere a tesutului adipos. S-a observat, de asemenea, si eliminarea unor substante toxice, precum acidul uric. Pentru aceasta se recomanda o cura de 45 de zile cu un litru de infuzie combinata de macese pe zi. Afectiuni cardiovasculare. Vitamina C, bioflavonoidele si vitaminele din complexul B previn ateroscleroza, ajuta la adaptarea aparatului cardiovascular la conditiile de stres, macesele previn puseele de hipertensiune. Datorita continutului de acizi organici pectici regleaza nivelul colesterolului. Datorita continutului de bioflavonoide si de vitamina C si P, macesele sunt eficiente in combaterea fragilitatii capilare, intarind peretii vaselor de sange, imbunatatind permeabilitatea si elasticitatea acestora si imbunatatind circulatia periferica deficitara. Astfel, dispar si efectele de maini si picioare reci. Macesele reprezinta un adjvant in cazul varicelor, a tromboflebitei, arteritei si a aterosclerozei, reprezentand si un vasodilatator arterial. Astfel, alaturi de fructele paducelului, macesele sunt adevarate campioane in prevenirea cardiopatiei ischemice, a crizelor de anghina pectorala si infarct. Se recomanda, primavara si toamna, cate o cura de o luna de zile cu pulbere de macese. La venirea sezonului rece este utila si o cura de doua luni cu sirop de macese. Eficiente sunt si infuziile si decocturile de macese. Afectiuni gastrointestinale. In cazul afectiunilor gastrointestinale macesele reprezinta, de asemenea, un adjuvant de exceptie. In primul rand, stimuleaza pofta de mancare si digestia. Apoi prezinta proprietati astringente, antidiaretice, diuretice, dar si usor laxative, fiind un excelent regulator al digestiei. Atat florile si frunzele, cat si fructele reprezinta inclusiv un adjuvant in caz de dizenterie. Macesele sunt recomandate in caz de gastrite si chiar hemoragii stomacale, crampe, senzatie de voma, intoxicatii, enterocolite, de inflamatie intestinala, dar si pentru eliminarea viermilor intestinali, precum oxiuri, ascaroizi. Se utilizeaza fructele crude sau uscate si pulverizate, amestecate cu miere de albine (2 parti fructe i 1 parte miere), care se consuma inainte de mese, pe stomacul gol, cate 2-3 lingurite pe zi. In cazul intoxicatiilor stomacale se prepara infuzii concentrate, decocturi, macerate la rece, vinuri tonice si pulberi. Contra constipatiei se administreaza cate o jumatate de litru de infuzie de macese indulcita cu miere de mana, bauta dimineata, la trezire, pe stomacul gol. Acizii pectici din compozitia maceselor ajuta la normalizarea florei intestinale si imbunatatesc tranzitul intestinal, avand un efect laxativ de intensitate medie. Interesant este ca decoctul combinat de seminte de macese, cate jumatate de litru

administrat zilnic, are efect opus, fiind chiar un adjuvant valoros contra dizenteriei. Contra colicilor abdominali se iau 2 lingurite cu pulbere de macese pe zi, iar contra constipatiei si hemoroizilor se beau cate 2 cani de infuzie din flori de macese pe zi. O infuzie din flori de macese reprezinta un laxativ eficient pentru copii. Se prepara din 10 grame de flori la 250 ml de apa clocotita. Cine doreste poate indulci ceaiul cu o lingurita de miere. Afectiuni hepatobiliare. Macesele au insusirea de a mari secretia biliara si au o actiune benefica in cazul diferitelor afectiuni hepatice, in cazul litiazei si infectiilor biliare, in cazul colecistitelor si a dischineziei biliare. In cazul colecistitei, a litiazei si a colicilor biliari se administreaza cate un pahar din infuzia combinata de macese, cu 30 de minute inaintea fiecarei mese, in cure de 30 de zile, urmate de cate 10 zile de pauza. Infuzia combinata de macese are efect antiinflamator biliar, impiedica formarea de calculi biliari si previne colicile. Studii preliminare arata ca aceasta cura cu infuzie combinata de macese ar putea avea ca efect si diminuarea in volum a calculilor biliari de mari dimensiuni. Afectiuni renale si urinare. Macesele au un pronuntat efect diuretic, antiinflamator si calmant asupra mucoaselor tractului urinar, fiind utile in cazul inflamarii cailor renale, in cazul insuficientei renale, a edemelor renale, in cazul pierderii involuntare de urina, in caz de cistite, pielonefrite, in cazul formarii calculilor la nivelul rinichilor si a vezicii urinare. Aceste efecte se datoreaza, conform unor studii aprofundate facute de catre Comisia guvernamentala din Germania care reglementeaza folosirea plantelor medicinale, semintelor de maces, care contin substante cu un puternic efect diuretic si care protejeaza rinichii si vezica urinara de infectii, dar si pulpei maceselor care mareste imunitatea organismului pe segmentul urinar. Este important de remarcat ca macesele nu produc iritatii, ceea ce permite utilizarea lor in cure prelungite cu decocturi, infuzii si vin de macese. Aparatul genital. Macesele sunt utile si pentru oprirea hemoragiilor uterine, in caz de leucoree, gonoree, dismenoree, recomandandu-se utilizarea infuziei sau tincturii de macese. In cazul hemoragiilor menstruale, se recomanda cate 6 linguri de pulbere de macese pe zi, prevenind astfel crampele, regularizand activitatea hormonala si compensand pierderile de sange care pot provoca anemie, vertij si stari de slabiciune. Articulatii. Fara indoiala, cele mai spectaculoase rezultate ale marilor centre de cercetare privesc actiunea maceselor asupra articulatiilor. Astfel, in tari precum Germania, Marea Britanie, Danemarca, Franta, macesele devin treptat o optiune de tratament, ajungandu-se chiar la inlocuirea antiinflamatoarelor de sinteza, care, precum se stie, prezinta nenumarate efecte adverse. In cazul artritei reumatoide si a osteoartritei, de exemplu, s-au obtinut rezultate spectaculoase in cadrul unui studiu danez din 2004, care a evidentiat nu numai reducerea sau disparitia durerii, dar si o imbunatatire a mobilitatii articulatiilor. Rezultate remarcabile s-au obtinut si in cazul gonartrozei si coxartrozei in cadrul unor studii efectuate la departamentul de biochimie al spitalului Gentoffe din Copenhaga. Si aici s-a evidentiat atat reducerea sau disparitia durerilor, cat si imbunatatirea mobilitatii. Macesele contin o adevarata colectie de substante antioxidante si antiinflamatoare, care impiedica degradarea cartilagiilor din articulatii, ajuta la mentinerea elasticitatii membrelor si a coloanei vertebrale, cresc rezistenta organismului la frig si impiedica aparitia crizelor de reumatism. Una dintre

aceste substante active, galactolipida, a fost descoperita in macese de un grup de cercetatori danezi. Aceasta prezinta un extraordinar efect antiinflamator asupra cartilagiilor dintre discurile coloanei vertebrale, astfel incat nu numai ca reduce inflamatia si durerea, dar imbunatateste si flexibilitatea coloanei vertebrale. In acelasi timp, flavonoidele, vitaminele si alte substante antioxidante prezente in macese impiedica procesele degenerative de la nivelul tesuturilor articulare. Un alt rezultat remarcabil a fost comunicat la Congresul Mondial al Societatii Internationale de Cercetare a Osteoartritei la Roma de catre o echipa de cercetatori din Elvetia, de la Basel. Acestia au testat efectele unui acid gras, GOPO, prezent in extractul de macese asupra celulelor cartilajelor din zona articulatiilor, punand in evidenta ca acest acid impiedica producerea enzimelor si proteinelor care provoaca inflamarea articulatiilor, favorizand, in acelasi timp, producerea colagenului si a celulelor cartilajului care sunt esentiale pentru sanatatea articulatiilor. Astfel, macesele sunt eficace atat in prevenirea artritei si intarirea articulatiilor, cat si pentru regenerarea articulatiilor deja afectate de boala si pentru reducerea sau chiar eliminarea durerilor ce insotesc aceste afectiuni. In general, se recomanda o cura de o luna cu o jumatate de litru de infuzie combinata de macese pe zi, la schimbarea anotimpurilor si mai ales la inceputul toamnei si al iernii. Macesele sunt eficace atat in cadrul tratamentelor externe, cat si interne. Se recomanda aplicarea de comprese sau de masaje locale cu decoct de macese atat pentru dureri reumatice, imbunatatirea mobilitatii articulare, cat si pentru psoriazis, contuzii, intepaturi de insecte, cuperoza si diferite dermatoze alergice. Intern se recomanda consumul a 4-6 lingurite de pulbere din pulpa fructului uscat pe zi. La randul lui, lemnul de maces taiat marunt si fiert in apa de baie actioneaza in combaterea bataturilor si a ciocurilor din talpa. Bolile respiratorii. Macesele sunt folosite cu succes si in cazul bolilor respiratorii. In primul rand, trebuie subliniat efectul pulberii de macese in cazul febrei, pe care nu o scade, dar ajuta sistemul cardiovascular si pe cel nervos sa reziste mai bine si accelereaza vindecarea, asigurand totodata si eliminarea unor toxine din corp. Infuziile, decocturile si tincturile si-au demonstrat eficacitatea in cazul gripelor, al racelilor, raguselii, rinosinuzitei, faringitei, astmului bronsic, pneumoniei si chiar a tuberculozei. Este de remarcat cresterea rezistentei la infectiile pulmonare in general. Este cunoscut de mult timp efectul ceaiului de macese, care calmeaza tusea si revigoreaza orice organism vlaguit de febra. Consumate sub forma de ceai, sirop sau dulceata, macesele cresc imunitatea si ne pazesc de microbi si de raceala. Cura de macese este recomandata mai ales in sezonul rece cand este binevenita si asocierea maceselor cu catina, propolis, polen si miere.

Propolets cu macese si sirop de zmeura Un excelent produs disponibil in farmacii il reprezinta Propolets cu macese si sirop de zmeura, pastile de supt care imbina actiunea maceselor cu cea a propolisului si zmeurei. Actiunea sinergetica a celor trei creeaza un antioxidant de exceptie ce intareste imunitatea organismului, calmeaza iritatiile mucoasei bucale si faringiene, ajutandu-ne sa

spunem adio gripelor, racelilor si mucoaselor iritate. Mai multe studii arata ca pacientii care iau pulbere de macese, 6 lingurite pe zi, inca de la declansarea gripei sau a racelii se vindeca mai repede si organismul le rezista mai bine la febra, fiind diminuate si efectele secundare precum durerile de cap, durerile musculare sau vertijul. Dar preferabil este consumul preventiv de macese, cate o lingurita de pulbere de 4 ori pe zi, astfel incat sa scapam de disconfortul acestor afectiuni. Studii efectuate inca din perioada Celui De-Al Doilea Razboi Mondial arata ca macesele, imbunatatind activitatea sistemului imunitar si intarind actiunea de bariera protectoare a epiteliilor respiratorii, pot prevenii infectiile respiratorii, precum bronsita virala si bacteriana, pneumonia, viroza pulmonara, sinuzita, rinita. In cazul tratamentelor cu antibiotice consumul simultan de macese prelungit si pe o perioada de minim 10 zile dupa terminarea tratamentului este util pentru prevenirea reactiilor alergice fata de antibiotice, pentru refacerea florei intestinale si imbunatatirea imunitatii afectate de antibiotice si pentru grabirea vindecarii si scurtarea perioadei de convalescenta. Convalescenta. De altfel, in convalescenta, indiferent ca ne gasim dupa o operatie sau o infectie, macesele contribuie la refacerea rapida a organismului si a capacitatii lui de aparare si de efort, stimuleaza pofta de mancare, imbunatatesc asimilarea substantelor nutritive, tonifica, revitaminizeaza si remineralizeaza organismul www.pcfarm.ro Macesul Denumirea plantei: Maces (lat. Rosa canina) Familia: Rosaceae Denumiri populare: cacadar, calcadarin, ciucuri de maracina, laba matei, maracina, maracinele cioarei, rug de maces, rug salbatic, trandafir de camp, trandafir salbatec, tufa de rug, zgarghiu. Ecologia si raspandirea: Macesul este un arbust, inalt de 1-3 m, avand ghimpi cu baza lata, iar varful curbat in jos in forma de secera. Frunzele sunt compuse, formate din mai multe foliole, de obicei 5-7, de forma ovala, dintate pe margini. La baza frunzelor se afla doua frunzisoare mai mici (stipele). Florile sunt de culoare roz, uneori albe, dispuse cate 2-3 la varful ramurilor. Fiecare floare este formata din 5 petale, numeroase stamine dispuse pe un receptacul care la maturitate devine carnos si de culoare rosie. In acest receptacul, numit impropriu fruct, se afla numeroase achene, in realitate adevaratele fructe, carora in mod obisnuit li se spune seminte. Infloreste in luna iunie. Compozitie chimica: vitaminele: A, B1, B2, E, P, PP, K, acid citric, malic, flavonoide, beta caroten, zaharuri, lecitina, pectin, taninuri, ulei gras volatil, lecitine, saruri minerale de calciu, fier, magneziu.

Perioada de vegetatie: Planta multianuala. Creste prin tufisuri, pe dealuri, la marginea drumurilor si a padurilor. Perioada de recoltare: De la maces se recolteaza fructele in diverse stadii de coacere. Recoltarea incepe in momentul cand fructele trec de la culoarea caramizie spre rosu-portocaliu. Acest moment corespunde cu sfarsitul lunii august si inceputul lunii septembrie, perioada in care macesele contin cantitatea cea mai mare de vitamina C, principiul lor activ de baza. Afectiuni pentru care se recomanda: afectiuni hepatice, afectiuni vasculare mai ales capilare, alergie, anemie, arsuri, astenie, ascarizi, avitaminoze, boli renale, cardiopatie ischemica, cistita, constipatie, diaree, eczeme, enterocolite, erizipel, febra, fragilitate capilara, hipermenoree, inflamatiile cailor urinare, lipsa poftei de mancare, litiaza urica i biliara, micoza bucala, migrena, normalizarea circulatiei sangvine, oxiuri, plagi, rani, rezistenta la frig scazuta, rino-sinuzite, ulceratiile pielii inclusiv cel varicos, viermi intestinali. Calitati curative si actiune farmaceutica: Se folosesc fructele in special, dar si florile si frunzele. Este: vitaminizant de exceptie, astringent din cauza taninului, la fel antidiareic, colagog, coleretic, antilitiazic, antiinflamator intestinal, elimina toxinele din corp, reface capilarele, scade permeabilitatea si fragilitatea vaselor capilare, ajuta la functionarea glandelor endocrine, stimuleaza activitatea biliara, vermicid, dilata arterele, reface circulatia pana la nivelul creierului. Ajuta in cazul in care se da interferon, ca acesta sa aiba o actiune mai puternica. Datorita continutului ridicat in vitamina C si acid dehidroascorbic, fructele au actiune importanta in procesele de oxido- reducere si respiratorii celulare; datorita flavonoidelor scad permeabilitatea si fragilitatea capilarelor normalizand circulatia sangvina. Mai au si actiune diuretica. Mentiuni: Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie. Preparare: - Se va face pulbere fara samburi din macee uscate cu ranita de cafea i se va lua un varf de cutit care se va tine sub limba cateva minute dupa care se va inghitii cu putina apa. - Macerat 2 lingurite de fructe se vor tine in apa(250 ml) de seara pana dimineata. Se strecoara apoi se va pune miere i se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi. - Decoct din 2 lingurite de fructe maruntite la 250 ml apa. Se va fierbe timp de 10 minute dupa care se va strecura i se poate indulci cu miere daca nu aveti diabet. Se pot consuma 3 astfel de ceaiuri pe zi. - Marmelada din fructe se poate consuma cat de multa fara sa produca nici un fenomen neplacut. - Vin din fructe zdrobite 1Kg. Peste care se va pune 1,5 Kg de zahar, putina drojdie i 5 litri de apa. Se va lasa la fermentare. Se poate adauga la aceasta cantitate i 2 lamai cu coaja cu tot taiate felii. In timpul fermentarii ar fi foarte bine sa se puna un furtun de fermentare intr-un vas cu apa pentru a nu intra aerul in balonul in care se face vinul. Dupa circa 20 de zile (depinde de temperatura la care se tine) nu mai fermenteaza i se va vedea ca in borcan nu se mai formeaza bule de fermentatie. Se va trage de pe

drojdie i se pune in sticle cu dop. Se poate lua cate 50 ml de trei ori pe zi in toate afectiunile de mai sus. Pentru a fi mai eficient se va putea folosi i paducelul in combinatie. In traditia populara: coaja de maces se folosea in amestec cu coaja de perj, sovarf si cimbrisor, la vopsit in rosu. Ceaiul din macese uscate se lua contra tusei, raguselii si naduselii. Contra naduselii, unii amestecau macesele cu dumbrovnic, menta pisata si flori de paducel, le fierbeau la un loc si zeama lor se lua dimineata pe nemancate. Se dadea copiilor cand aveau colici. in unele zone fructele se dadeau copiilor fierte in apa, in durerile de pantece. in Salciua (muntii Apuseni), macesele uscate se amestecau cu tulpini florifere de zmeur, pentru ceai de durere de inima. In muntii Apuseni la Maguri se fierbeau cu sanziene si se luau contra diareei. nrudit cu trandafirul, alturi de care face parte din genul Rosa, familia Rosaceae, macesul este raspandit, prin cele aproximativ 200 de specii ale sale, n majoritatea regiunilor temperate si subtropicale ale emisferei nordice. Numai la noi in ar ntlnim 51 de specii spontane sau cultivate, cea mai rspndit fiind specia spontan Rosa canina L. Denumirile populare sunt extrem de variate: cocadar, calcaderiu, cecadar, cascadin, ciucuri de maracine, mrcinele cioarei, macies, mrcinele coofenei, rsura, rug de mce, rug slbatic, rugul-vacii, ruja, rujita, scoabe, scochin, scoru nemesc, sipica, sui, trandafir de cmp, trandafir slbatic, trandafir de pdure, trandafir cinesc, tufa de rug, zgorghin. Foarte asemntor cu macesul este si trandafirul de dulceaa, Rosa rugosa. Dintre nenumratele specii de mce o atenie deosebita o merita macesul de munte, Rosa pendulina L, care prezint un coninut de 10 ori mai mare de vitamina C dect macesul obinuit de es, Rosa canina L. Arealul de rspndire Macesul (Rosa canina) este o specie de planta nativa n Europa, nord-vestul Africii si n vestul Asiei , extrem de raspandit, fiind foarte puin pretenios. Creste in tufe de 1-5 m nlime si pe cele mai srace soluri, pietroase si erodate, pe pante inclinate, pana la nlimi de 1.200 - 1.700 m si nu are nevoie speciale in privina apei, dar nu rezista in turbrii si pe terenuri mltinoase si are nevoie de soare. Este un arbust deciduu, cu o nlime care variaz ntre 1 si 5 metri. Astfel, macesul l intalnim att in liziere de pduri de foioase, pe coaste nsorite sau semiumbrite, cat si pe puni, fnee, in apropierea lacurilor, pe vai si lunci de ruri sau pe marginea drumurilor si a cailor ferate. Tulpina, cu ramuri lungi de 1- 4 m, este acoperita de tepi mici, ascuii, sub forma de crlig. Frunzele sunt penate, cu 5-7 frunzulie. Florile sunt de obicei roz pal, dar exista si plante cu flori albe sau roz nchis. Au un diametru de 4-6 cm si sunt formate din cinci petale. Maceele sunt, de fapt, pseudofructe, rezultate din dezvoltarea receptaculului floral. In interiorul lor se afla achenele, adevratele fructe, denumite impropriu semine, care sunt si ele utilizate, si peri aspri care pot produce alergii. Mceele au forma sferica sau elipsoidala, culoare portocalie in faza de prga si roie sau roie-portocalie la maturitatea deplina, pentru a cpta apoi, atunci cnd ncep sa se nmoaie, o culoare rou nchis. Organe recoltate Recoltarea ncepe n momentul cnd fructele trec de la culoarea crmizie spre rou-portocaliu. Acest moment corespunde cu sfritul lunii august i nceputul lunii septembrie, perioad n care mceele

conin cantitatea cea mai mare de vitamina C, principiul lor activ de baz. Fructele sunt utilizate la producerea de siropuri, ceaiuri, dulceuri, gemuri. De la mce putem valorifica i florile proaspete, din care se pot prepara ceaiuri. Principii active Fructul este foarte bogat n vitamina C, coninnd peste 2000 mg din aceasta substana la 100 de grame de fruct. Mceul conine numeroi componeni, cum ar fi acidul dehidroascorbic, vitamina A, vitaminele B1 i B2, vitamina P, acid nicotinic, vitamina K, zahr invertit, acizii citric i malic, pectine, ulei volatil, ulei gras, flavonoizi, carotenoide, sruri minerale, urme de vanilin, alfa i beta tocoferol (vitamina E), lecitine, zaharuri, fiind un adevrat rezervor de vitamine pentru organismul uman. Indicaii terapeutice Ceaiul de mcee trateaz intoxicaiile, diareea, afeciunile hepatice, febra, viermii intestinali (n acest caz, si pulberea de mcee este foarte eficienta), palpitaiile. Afeciunile rinichilor si ale vezicii urinare pot fi tratate cu ajutorul ceaiului de semine de mce. Elixirul de mce este recomandat n tratarea bronitei cronice si a tusei de btrnee. Infuzia din florile proaspete ale mceului reprezint un laxativ eficient pentru copii Principalii Constituenti Macesele contin: apa 49 %; zaharuri 21,0 %; proteine 3,6 %; acizi 3,5 % ( in special, acid malic); celuloza 23,0 %; substante minerale 2,8 %, etc. Uleiul semintelor de macese contine vitamina F; acizi esentiali: acidul linolic, acidul linoleic si acidul arahidonic, etc. Fructele (Cynosbati fructus) au valoare nutritiva si terapeutica datorita continutului in vitamina C (mai mare ca al citricelor); acid ascorbic; acid dehidroascorbic; vitaminele E; K; P; PP; D; B1; B2; etc; carotenoide cu -caroten; licopen si izomeri ai rubixantinei; zaharuri simple; pectine; acid malic; acid citric; flavonoizi; ulei gras; ulei essential; saruri minerale; pectine (fibre solubile care ajuta la prevenirea cancerului intestinal), etc. Cunoscute si utilizate inca din antichitate, macesele detin cateva "recorduri absolute" in lumea fructelor. Vitamina C din fructele de maces este in cantitate de 0,5 2 %, de unde putem trage o concluzie ca: macesele contin de 4- 16 ori mai multa vitamina C decat citricele, adevarate "etaloane" in acest domeniu, iar fata de alte fructe indigene, raportul este si mai mare, intrecand de 80- 100 de ori mai mult decat in cirese, visine, de cca 120 ori piersicile si caisele si de aproape 200 de ori merele, perele, prunele si pepenii. ALTE INTREBUINTARI * In unele zone, frunzele si florile proaspete sunt asezate intre rufe si haine pentru a da un miros placut. * Lemnul arbustului de maces, taiat marunt si fiert in apa de baie, actioneaza in combaterea ciocurilor din talpa.

* In aromoterapie: uleiul esential de maces se utilizeaza in anxietate, depresie, probleme circulatorii, probleme de menopauza, ca tonic si antiseptic, in tulburarile menstruale, stres, tensiune, ca sedativ, etc. * Principiile active din macese au fost fructificate si in cosmetica, datorita insusirilor astringente, vitaminizante, ce potenteaza actiunea antivirala a pielii. Macesele sunt folosite mai ales in cazul tenurilor cu pori deschisi. Decoctul din fructe are efect astringent, mai ales pentru tenurile grase ( lotionari ale fetei, dimineata si seara). Infuzia sau decoctul din seminte si frunze: se bea cate 1 l / zi, in afectiuni vasculare, capilaritice, vizibile pe corp, mai ales pe fata si member. * In apicultura, macesul este o specie melifera relativ buna, asigurand o productie de miere de 10- 20 kg / ha. * In medicina veterinara, se dau frunze verzi la vaci, cand apare pericolul de avort, sau planta intreaga pentru sporirea productiei de lapte. La bovinele cu indigestie si balonari se dau ramuri proaspete de maces. La caini cu viermi intestinali se dau 2-3 macese tocate, amestecate cu hrana, iar la oi si capre se dau contra sterilitatii si in timpul fatarilor. * In scopuri ornamentale, macesul este utilizat in parcuri, gradini si marginea drumurilor, pentru infrumusetarea peisajului. El se planteaza si pentru fixarea solului pe pante mari, in scopuri antierozionale. Mai frecvent este utilizat macesul de munte ( Rosa pendulina) cu flori mari, frumoase si frunzis bogat, care se planteaza in grupuri decorative pe fundalul parcurilor sau sub forma de garduri vii, paralele cu curbele de nivel. Precautii si contraindicatii Pulpa de macese nu are nici un fel de contraindicatie in administrare, fiind printre cele mai nenocive remedii cunoscute. In schimb, semintele de macese, mai ales perisorii de pe aceste seminte, au un efect iritant foarte puternic asupra aparatului respirator si a celui digestiv. De aceea, la pregatirea diferitelor preparate, ei vor fi indepartati; un consum de peste 10 g / zi seminte poate duce la intoxicatii datorita cianidelor din compozitia acestor samburi. De asemenea, acesti perisori pot declansa reactii alergice severe, cu prurit, catar respirator, disconfort gastro-intestinal