Macesul – Rosa Canina

Măceșul (Rosa canina) este o specie de plantă nativă în Europa, nord-vestul Africii și în
vestul Asiei.
Descrierea plantei
Macesul este extrem de raspandit, fiind foarte putin pretentios. Rezista la geruri de -25 sau
-30 de grade Celsius, creste si pe cele mai sarace soluri, pietroase si erodate, pe pante
inclinate, pana la inaltimi de 1.200 - 1.700 m si nu are nevoie speciale in privinta apei, dar
nu rezista in turbarii si pe terenuri mlastinoase si are nevoie de soare. Astfel, macesul il
intalnim atat in liziere de paduri de foioase, pe coaste insorite sau semiumbrite, cat si pe
pasuni, fanete, in apropierea lacurilor, pe vai si lunci de rauri sau pe marginea drumurilor si
a cailor ferate.
Crescand in tufe de 1-5 m inaltime, formate din mai multe tulpini lungi si elastice acoperite
cu spini puternici, macesul este ideal pentru garduri vii.
Macesele sunt, de fapt, pseudofructe, rezultate din dezvoltarea receptaculului floral. In
interiorul lor se afla achenele, adevaratele fructe, denumite impropriu seminte, care sunt si
ele utilizate, si peri aspri care pot produce alergii. Macesele au forma sferica sau
elipsoidala, culoare portocalie in faza de parga si rosie sau rosie-portocalie la maturitatea
deplina, pentru a capata apoi, atunci cand incep sa se inmoaie, o culoare rosu inchis.
Florile, de 4-6 cm in diametru, au cinci petale de obicei roz pal, dar pot fi si albe sau roz
inchis, iar frunzele ovale si cu marginea dintata au o lungime de 2-4 cm si o latime de 1-2
cm. La maces frunzele sunt penate, cu 5-7 frunzulite. Tulpina este alungita si ramificata cu
ramuri lungi de 1-4 m, cu ghimpi de 3-15 mm, puternici si incovoiati.
Varietatea Rosa canina 'Assisiensis' este singura care nu are spini pe tulpină.
Inrudit cu trandafirul, macesul este raspandit prin cele aproximativ 200 de specii ale sale in
majoritatea regiunilor temperate si subtropicale ale emisferei nordice. Numai la noi in tara
intalnim 51 de specii spontane sau cultivate, dintre care macesul de munte (Rosa pendulina
L) este poate cel mai valoros, pentru ca are un continut de 10 ori mai mare de vitamina C
decat macesul obisnuit de ses (Rosa canina L.)
Recoltare
Macesele se recolteaza manual in perioada august - octombrie in functie de specie si de
altitudine, cand sunt in parga si perfect tari, in orice caz inainte de caderea brumei,
deoarece fructele brumate se inmoaie si pierd o parte din vitamina C. Dupa ce au capatat
culoarea rosu inchis, la caderea brumei, cand sunt complet coapte, devin moi si pierd cea
mai mare parte a substantelor active, motiv din care dupa aceasta perioada nu se mai
culeg in scop medicinal, ci cel mult alimentar. Fructele necoapte si ciupite si, mai ales, cele
cu pete negre nu se culeg, deoarece in ele au fost depuse ouale mustei de maces. Florile
si frunzele se culeg in lunile mai - iunie, in faza de inflorire deplina.
Dupa recoltare, macesele trebuie uscate cat mai repede, pentru a nu pierde substantele
active. De asemenea, trebuie ferite de soare pentru ca se incing foarte usor si
fermenteaza. Corecta este uscarea cu aer cald la o temperatura de 85-105 grade Celsius
pana ce macesele devin tari si friabile. Acest lucru este necesar pentru a inactiva
ascorbinaza, o enzima care la temperaturi mai mici continua sa oxideze vitamina C. Pentru
a grabi uscarea, macesele pot fi taiate, dar, atentie!, metalele conduc si ele le degradarea
vitaminei C. Ele pot fi uscate si in incaperi bine aerisite pana ce se stafidesc si se pot rupe
in degete, dar se pierde o parte din vitamina C. Randamentul la uscare este de 2 la 1, iar
daca se indeparteaza printr-un ciur fin semintele si puful randamentul scade la 6 la 1. La
uscarea florilor randamentul este de 4-5 la 1.
Compozitie chimica
Macesele reprezinta un adevarat depozit de vitamina C (acid ascorbic si acid
dehidroascorbic), avand un continut de 50 de ori mai bogat decat lamaile, de 100 de ori
mai bogat decat ciresele, visinele si mandarinele si de 200 de ori mai bogat decat merele.
Iar daca vorbim despre macesul de munte, continutul este inca de 10 ori mai mare. In
acelasi timp, acizii din macese, indeosebi acidul malic si acidul citric, contribuie la
stabilizarea vitaminei C.
Macesele contin si alte vitamine: A, B1, B2, B3, B5, K, P, PP, alfa si beta tocoferol
(vitamina E), acid nicotinic (vitamina antipelagroasa), dar si minerale precum magneziu,
calciu, fier, mangan, fosfor, potasiu, selenium si zinc. Nu mai putin important este
continutul lor de polifenoli, antociani, bioflavonoide, pectina, citrate, acid malic si acid
citric, terpenoide, compusi glicozidici.
Petalele florilor contin ulei eteric, iar semintele contin vitamina E si F, acizi grasi esentiali-
acid linolic, acid linoleic si acid arahidonic. In macese se mai gasesc lecitine si compusi
terpenici, precum betulina, licopen, pigment care le imprima culoarea rosie-portocalie.
Proprietati terapeutice
1. Macesele stimuleaza imunitatea, fiind extrem de utile si datorita rolului lor
antiinflamator, regenerant, cicatrizant, preventiv tumoral.
2. Asigura o buna functionare a organelor interne, a sistemului cardiovascular, au un efect
antiimbatranire, intaresc circulatia periferica.
3. Accelereaza producerea de globule rosii, combat astenia, regleaza metabolismul
calciului si stimuleaza fixarea lui in oase.
4. Au efect antidiabetic, hipoglicemiant, de stabilizare a glicemiei, stimuleaza biosinteza
colagenului, a hormonilor steroizi, reduc edemele
5. Excelent tonic, antianemic, vitaminizant, mineralizant si revigorant.

Indicatii terapeutice
1. Stimularea proceselor metabolice.
Datorita continutului ridicat de acid ascorbic si dehidroascorbic, de vitamina C, joaca un
rol deosebit de important in procesele de oxidoreducere si in respiratia celulara. Macesele
reusesc astfel sa stimuleze functionarea tuturor celulelor organismului, jucand un rol
important in procesele metabolice fundamentale.
2. Alergii.
O cura de 45 de zile, cu o jumatate de litru de infuzie combinata de macese pe zi, face
minuni in prevenirea alergiilor de primavara. Cel mai bun moment pentru inceperea unei
astfel de cure este la sfarsitul iernii - inceputul primaverii, asa incat efectul sa fie maxim in
luna aprilie, cand incepe polenizarea si cei cu sensibilitate alergica sunt cel mai greu
incercati.
3. Vitaminizant.
Nu numai ca au un continut extrem de ridicat din majoritatea vitaminelor, dar, in plus,
ajuta si la asimilarea vitaminelor si mineralelor din alte surse. Curele de vitaminizare cu
produse pe baza de macese sunt importante in special in sezonul rece, la efort fizic sau
intelectual, in caz de anemii, convalescenta, raceli, febra, in cazul gravidelor sau dupa
nastere sau in cazul altor afectiuni care slabesc organismul.
4. Sistemul nervos.
Studii realizate in Germania arata ca o cura cu macese ajuta organismul sa se adapteze mai
bine la conditiile de stres, la suprasolicitare, sa reziste mai bine in fata emotiilor negative,
sa faca fata furiei, frustrarilor, enervarilor. De asemenea, macesele combat insomniile, dar
si somnolenta, migrenele, asteniile, amneziile, nevrozele, anxietatea, oboseala, starea de
confuzie mentala si se pare ca sunt de folos chiar si in cazul sclerozei multiple in placi
(leuconevraxita).
5. Diabet.
Datorita contintului crescut de antociani, macesele sunt recomandate si in diabetul de tip 2.
Ele au un efect antidiabetic, hipoglicemiant, de stabilizare a glicemiei.
6. Obezitate.
Medicii japonezi de la Universitatea de Medicina din Osaka au evidentiat in urma mai
multor studii ca macesele reprezinta o arma eficace impotriva obezitatii. Deja dupa o cura
de doua saptamani s-a constatat o reducere a colesterolului si a zaharului din sange, precum
si o inhibare a procesului de depunere a tesutului adipos. S-a observat, de asemenea, si
eliminarea unor substante toxice, precum acidul uric. Pentru aceasta se recomanda o cura
de 45 de zile cu un litru de infuzie combinata de macese pe zi.
7. Boli cardiovasculare.
Vitamina C, bioflavonoidele si vitaminele din complexul B previn ateroscleroza, ajuta la
adaptarea aparatului cardiovascular la conditiile de stres, macesele previn puseele de
hipertensiune. Datorita continutului de acizi organici pectici regleaza nivelul colesterolului,
iar datorita continutului de bioflavonoide si de vitamina C si P, macesele sunt eficiente in
combaterea fragilitatii capilare, intarind peretii vaselor de sange, imbunatatind
permeabilitatea si elasticitatea acestora si imbunatatind circulatia periferica deficitara.
Astfel, dispar si efectele de maini si picioare reci.
Macesele reprezinta un adjvant in cazul varicelor, a tromboflebitei, arteritei si a
aterosclerozei, reprezentand si un vasodilatator arterial. Astfel, alaturi de fructele
paducelului, macesele sunt adevarate campioane in prevenirea cardiopatiei ischemice, a
crizelor de anghina pectorala si infarct. Se recomanda, primavara si toamna, cate o cura de
o luna de zile cu pulbere de macese. La venirea sezonului rece este utila si o cura de doua
luni cu sirop de macese. Eficiente sunt si infuziile si decocturile de macese.
8. Boli gastrointestinale.
In cazul afectiunilor gastrointestinale macesele reprezinta, de asemenea, un adjuvant de
exceptie. In primul rand, stimuleaza pofta de mancare si digestia. Apoi prezinta proprietati
astringente, antidiaretice, diuretice, dar si usor laxative, fiind un excelent regulator al
digestiei. Atat florile si frunzele, cat si fructele reprezinta inclusiv un adjuvant in caz de
dizenterie.
Macesele sunt recomandate in caz de gastrite si chiar hemoragii digestive, crampe, senzatie
de voma, intoxicatii, enterocolite, de inflamatie intestinala, dar si pentru eliminarea
viermilor intestinali, precum oxiuri, ascaroizi. Se utilizeaza fructele crude sau uscate si
pulverizate, amestecate cu miere de albine (2 parti fructe şi 1 parte miere), care se consuma
inainte de mese, pe stomacul gol, cate 2-3 lingurite pe zi. In cazul intoxicatiilor stomacale
se prepara infuzii concentrate, decocturi, macerate la rece, vinuri tonice si pulberi.
Contra constipatiei se administreaza cate o jumatate de litru de infuzie de macese
indulcita cu miere de mana, bauta dimineata, la trezire, pe stomacul gol. Acizii pectici din
compozitia maceselor ajuta la normalizarea florei intestinale si imbunatatesc tranzitul
intestinal, avand un efect laxativ de intensitate medie. Interesant este ca decoctul combinat
de seminte de macese, cate jumatate de litru administrat zilnic, are efect opus, fiind chiar
un adjuvant valoros contra dizenteriei.
Contra colicilor abdominali se iau 2 lingurite cu pulbere de macese pe zi, iar contra
constipatiei si hemoroizilor se beau cate 2 cani de infuzie din flori de macese pe zi. O
infuzie din flori de macese reprezinta un laxativ eficient pentru copii. Se prepara din 10
grame de flori la 250 ml de apa clocotita. Cine doreste poate indulci ceaiul cu o lingurita de
miere.

9. Boli hepatobiliare.
Macesele au capacitatea de a mari secretia biliara si au o actiune benefica in cazul
diferitelor afectiuni hepatice, in cazul litiazei si infectiilor biliare, in cazul colecistitelor si a
dischineziei biliare. In cazul colecistitei, a litiazei si a colicilor biliari se administreaza cate
un pahar din infuzia combinata de macese, cu 30 de minute inaintea fiecarei mese, in cure
de 30 de zile, urmate de cate 10 zile de pauza. Infuzia combinata de macese are efect
antiinflamator biliar, impiedica formarea de calculi biliari si previne colicile. Studii
preliminare arata ca aceasta cura cu infuzie combinata de macese ar putea avea ca efect si
diminuarea in volum a calculilor biliari de mari dimensiuni.
10. Boli renale si urinare.
Macesele au un pronuntat efect diuretic, antiinflamator si calmant asupra mucoaselor
tractului urinar, fiind utile in cazul inflamarii cailor renale, in cazul insuficientei renale, a
edemelor renale, in cazul pierderii involuntare de urina, in caz de cistite, pielonefrite, in
cazul formarii calculilor la nivelul rinichilor si a vezicii urinare. Este important de remarcat
ca macesele nu produc iritatii, ceea ce permite utilizarea lor in cure prelungite cu decocturi,
infuzii si vin de macese.
11. Aparatul genital.
Macesele sunt utile si pentru oprirea hemoragiilor uterine, in caz de leucoree, gonoree,
dismenoree, recomandandu-se utilizarea infuziei sau tincturii de macese. In cazul
hemoragiilor menstruale, se recomanda cate 6 linguri de pulbere de macese pe zi,
prevenind astfel crampele, regularizand activitatea hormonala si compensand pierderile de
sange care pot provoca anemie, vertij si stari de slabiciune.
12. Articulatii.
Cele mai spectaculoase rezultate ale marilor centre de cercetare privesc actiunea maceselor
asupra articulatiilor. Astfel, in tari precum Germania, Marea Britanie, Danemarca, Franta,
macesele devin treptat o optiune de tratament, ajungandu-se chiar la inlocuirea
antiinflamatoarelor de sinteza.
In cazul artritei reumatoide si a osteoartritei, de exemplu, s-au obtinut rezultate
spectaculoase in cadrul unui studiu danez din 2004, care a evidentiat nu numai reducerea
sau disparitia durerii, dar si o imbunatatire a mobilitatii articulatiilor. Rezultate remarcabile
s-au obtinut si in cazul gonartrozei si coxartrozei in cadrul unor studii efectuate la
departamentul de biochimie al spitalului Gentoffe din Copenhaga. Si aici s-a evidentiat atat
reducerea sau disparitia durerilor, cat si imbunatatirea mobilitatii.
Macesele contin substante antioxidante si antiinflamatoare, care impiedica degradarea
cartilagiilor din articulatii, ajuta la mentinerea elasticitatii membrelor si a coloanei
vertebrale, cresc rezistenta organismului la frig si impiedica aparitia crizelor de reumatism.
Una dintre aceste substante active, galactolipida, a fost descoperita in macese de un grup
de cercetatori danezi. Aceasta prezinta un extraordinar efect antiinflamator asupra
cartilagiilor dintre discurile coloanei vertebrale, astfel incat nu numai ca reduce inflamatia
si durerea, dar imbunatateste si flexibilitatea coloanei vertebrale.
Macesele sunt eficace atat in cadrul tratamentelor externe, cat si interne. Se recomanda
aplicarea de comprese sau de masaje locale cu decoct de macese atat pentru dureri
reumatice, imbunatatirea mobilitatii articulare, cat si pentru psoriazis, contuzii, intepaturi
de insecte, cuperoza si diferite dermatoze alergice. Intern se recomanda consumul a 4-6
lingurite de pulbere din pulpa fructului uscat pe zi. La randul lui, lemnul de maces taiat
marunt si fiert in apa de baie actioneaza in combaterea bataturilor si a ciocurilor din talpa.

13. Bolile respiratorii.

Macesele sunt folosite cu succes si in cazul bolilor respiratorii. In primul rand, trebuie
subliniat efectul pulberii de macese in cazul febrei, pe care nu o scade, dar ajuta sistemul
cardiovascular si pe cel nervos sa reziste mai bine si accelereaza vindecarea, asigurand
totodata si eliminarea unor toxine din corp. Infuziile, decocturile si tincturile si-au
demonstrat eficacitatea in cazul gripelor, al racelilor, raguselii, rinosinuzitei, faringitei,
astmului bronsic, pneumoniei si chiar a tuberculozei.
Este de remarcat cresterea rezistentei la infectiile pulmonare in general. Este cunoscut de
mult timp efectul ceaiului de macese, care calmeaza tusea si revigoreaza orice organism
vlaguit de febra. Consumate sub forma de ceai, sirop sau dulceata, macesele cresc
imunitatea si ne pazesc de microbi si de raceala. Cura de macese este recomandata mai ales
in sezonul rece cand este binevenita si asocierea maceselor cu catina, propolis, polen si
miere.
Mai multe studii arata ca pacientii care iau pulbere de macese, 6 lingurite pe zi, inca de la
declansarea gripei sau a racelii se vindeca mai repede si organismul le rezista mai bine la
febra, fiind diminuate si efectele secundare precum durerile de cap, durerile musculare sau
vertijul. Dar preferabil este consumul preventiv de macese, cate o lingurita de pulbere de 4
ori pe zi.

In cazul tratamentelor cu antibiotice consumul simultan de macese prelungit si pe o
perioada de minim 10 zile dupa terminarea tratamentului este util pentru prevenirea
reactiilor alergice fata de antibiotice, pentru refacerea florei intestinale si
imbunatatirea imunitatii afectate de antibiotice si pentru grabirea vindecarii si
scurtarea perioadei de convalescenta.

Precautii si contraindicatii
Pulpa de macese nu are nici un fel de contraindicatie, fiind printre cele mai bine
tolerate remedii cunoscute. Semintele de macese, in schimb, mai ales perisorii de pe
aceste seminte, au un efect iritant foarte puternic asupra aparatului respirator si
asupra celui digestiv. De asemenea, acesti perisori pot declansa reactii alergice
severe, ca prurit, disconfort gastro-intestinal. De aceeea, in cazul persoanelor
alergice se recomanda evitarea contactului cu acesti perisori. Comisia
guvernamentala pentru plante medicinale din Germania atrage atentia ca un consum
de peste 10 grame de seminte de macese pe zi poate conduce la intoxicatie din cauza
cianidelor din compozitia acestor samburi.