Introducere

Motto: Cunoaşterea trecutului este cea care iluminează mersul ştiinţei. Pe de altă parte,
prezentul iluminează trecutul. (Gaston Bachelard)

Ideea alinării unei suferinţe prin administratrea unui preparat s-a născut în mintea
omului care a inventat primul leac.
Descoperirile din domeniul farmaceutic au condus la prelungirea vieţii de la un secol
la altul
În civilizaţia omenirii farmacia înseamnă 7000 de ani de căutări, acumulări despre
valoarea terapeutică a diferitelor produse naturale de origine animală, vegetală sau chimică,
care a fost condiționată de contactul activ şi neîntrerupt al omului cu natura înconjurătoare.
Istoria farmaciei - istoria acumulării observaţiilor, studiilor şi descoperirilor privind
modul de a reacţiona al organismului uman de-a lungul vieţii sale : Naştere→Moarte
Ştiinţele farmaceutice au fost create de om pentru om
- Uşurarea suferinţei
- Redarea stării de sănătate
Termenii farmacie, farmacist, derivă din cuvântul pharmakon. Cu 3000 de ani în
urmă, în greaca veche, cuvântul însemna leac, remediu şi chiar otravă. Termenul apothiki,
din aceeaşi limbă antică, era denumirea cămării în care medicul păstra medicamentele. Din
el derivă Apotheke, cuvântul german pentru farmacie.

Farmacia în Egiptul antic

În complexul ştiințelor cultivate în Egipt, medicina şi farmacia au ocupat un loc de
seamă. Materia medicală şi terapia egipteană, cu caracter empiric, reprezintă latura reală, de
certă însemnătate şi perspectivă pentru evoluția medicinii şi farmaciei. Farmacologia şi
farmaceutica (tehnica de preparare, forma administrării, dozarea medicamentelor),
considerate la egipteni ca parte integrantă, bază a cunoştințelor şi practicii medicale, s-au
îmbinat în cele mai multe cazuri cu procedeele teurgice.

Baza empirică a medicinii, respectiv a farmaciei din Egipt a primit un impuls şi din
alte domenii ale practicii de producție, cum a fost de pildă prelucrarea diferitelor substanțe
minerale, produse de origine animală (grăsimi), şi produse vegetale (uleiuri, bauturi
alcoolice).
În acela şi timp, şi culegerea plantelor medicinale, în vederea preparării
medicamentelor, administrarea acestora se făcea respectând o serie de indicații si
contraindicații mistice. Descifrarea mărturiilor scrise, denumite papirusuri, a reprezentărilor
plastice (scene ale unor activități) din Egipt oferă surse sigure pentru studierea şi
reconstituirea farmaciei egiptene.
Se pot deosebi diferite tipuri de rețete egiptene şi anume:
• simple (scurte): cu un singur sau cu puține ingrediente;
• lungi: cu multe substanțe medicamentoase;
• combinate (cuplate) pentru o medicație care urma să fie aplicată la anumite intervale, zile
în şir
 Corelația dintre farmaciei și zeii Egiptului antic
Mitologia și religia au fost o parte integrantă a vieții de zi cu zi din Egiptul antic. Zeii și
demonii răi au fost vinovați de multe boli, adesea elementele supranaturale, cum ar fi
inițierea tratamentului cu chemarea unei zeități, au participat la tratament.
O credință aprigă în magie și religie poate avea un efect placebo puternic, adică
validitatea percepută a tratamentului poate contribui la eficiența sa.
Amuletele, de asemenea, erau foarte populare, purtate în multe scopuri magice.
Faimosul ochi al lui Horus este adesea folosit ca un amulet preventiv. Amuletele theoforice
au reprezentat zeii egipteni; una reprezenta centura Isis și era destinată să oprească fluxul
sângelui spontan. Adesea erau făcute din os, atârnate pe o curea din piele.

În cadrul mitologiei egipteane, putem enumera câțiva reputați vindecători:

 Thot: "atotștiutorul", care deținând toate tainele, le cunoștea și pe acelea ale
vindecării. Vindeca în special bolile de ochi
 Osiris: cel care învinge moartea
 Isis: zeiță-vrăjitoare despre care se spunea că învie morții
 Amon: nu numai zeul-soare, ci și al fecundității și fertilitatii
 Sekhmet: zeiță ocrotitoare a femeilor suferinde
 Seth: personaj malefic, răspândea bolile epidemice.

Papirusul Edwin Smith

Papirusurile medicale au un mare interes pentru istoria farmaciei. Ele conțin texte
farmaceutice (rețete, modul de preparare, indicații de administrare a remediilor etc.), de o
mare valoare.
Papirusul Edwin Smith are 5 metri lungime si descrie procedurile chirurgicale ale
Egiptului de acum 3600 de ani. Cel mai vechi tratat de chirurgie cunoscut prezinta 48 de
cazuri, de la rani ale capului, umerilor, pieptului, fiecare cu descrieri amanuntite si
tratamentul aferent. Denumirea sa, ciudata pentru un text antic, a fost data de cel care l-a
cumparat in anul 1862, la Luxor, Egipt.
Papirusul tratează o mulţime de boli (chiar şi abcesele şi tumorile), dar şi tulburări psihice,
ca depresie si demenţa.
Papirusul Ebers este un papirus medical egiptean datând din jurul anului 1550 î.Hr. Printre
cele mai vechi și cele mai importante papirusuri medicale din Egiptul antic
Ebers Papyrus este un scroll de 110 pagini, care are o lungime de aproximativ 20 de metri.

Papierul Ebers este scris în scris hieratic egiptean și păstrează pentru noi cea mai
voluminoas înregistrare a medicinii vechi egiptene cunoscute. Scrolul conține aproximativ
700 de formule magice și remedii. Conține multe incantații menite să răstoarne demonii
care cauzează boli și există, de asemenea, dovada unei lungi tradiții de practică empirică și
de observare.
Papirusul conține un “tratat pe inimă”. Observă că inima este centrul alimentării cu sânge,
cu nave atașate pentru fiecare membru al corpului.
Egiptenii par să fi știut puțin despre rinichi și au făcut inima punctul de întâlnire al unui
număr de vase care transporta toate fluidele corpului – sânge, lacrimi, urină și material
seminal.
Tulburările psihice sunt detaliate într-un capitol al papirusului numit Cartea Inimilor
Descrierile acestor tulburări sugerează că egiptenii au conceput în același mod și bolile
psihice și fizice. Papirusul conține capitole despre contracepție, diagnosticul de sarcină și
alte boli ginecologice, boala intestinală și paraziți, problemele de ochi și piele, stomatologia
și tratamentul chirurgical al abceselor și tumorilor, stabilirea osului și arsuri.

Formele farmaceutice
 Poţiuni medicamentelor lichide care se iau (în doze mici) pe cale bucală.
 Decocturi
 Macerate
 Pilule
 Cataplasme Pastă medicinală, cu acțiune emolientă și revulsivă, care se aplică, drept
remediu, pe partea bolnavă a corpului.
 Unguente
 Creme
 Inhalaţii
 Supozitoare
 Clisme

Ustensiile farmaceutice
 Mojare
 Balanţe
 Linguri
 Site
 Cuţite
 Greutăţi
 Recipiente

Tehnici farmaceutice
 Zdrobirea
 Măcinarea
 Fierberea
 Răcirea
 Strecurarea
 Amestecarea
Originea animală, vegetală, minerală
-Aloe vera era folosită la ameliorarea arsurilor, ulcerului, bolilor de piele şi a alergiilor.
– Busuiocul a fost descris ca un medicament pentru inimă.
– Chimenul ameliora digestia şi împrospăta respiraţia.
– Şofranul alina reumatismul şi reducea umflăturile.
– Mărarul era recunoscut pentru proprietăţile sale laxative şi diuretice.
– Schinduful era prescris pentru afecţiunile respiratorii şi pentru curăţarea stomacului, dar
şi pentru calmarea ficatului şi a pancreasului.
– Tămâia era folosită pentru infecţiile la gât şi de laringe, şi pentru a opri sângerarea şi
vărsăturile.
– Usturoiul era oferit sclavilor evrei în fiecare zi pentru a le oferi vitalitate şi putere pentru
a putea construi piramidele.
– Lemnul dulce era utilizat ca un laxativ uşor, pentru a elimina flegma şi pentru a ameliora
problemele respiratorii şi toracice.
– Ceapa era consumată pentru a preveni răcelile şi pentru a acţiona asupra problemelor
cardiovasculare.
– Pătrunjelul era prescris ca un diuretic.
– Cimbrul era considerat un analgezic, iar tumericul era folosit pentru rănile deschise.
– Macul a fost folosit pentru a diminua insomnia, ca un anestezic şi pentru a reduce
durerea.
– Coriandrul era consumat ca un ceai pentru probleme urinare, inclusiv pentru cistită.
– Rădăcina de rodie era zdrobită în apă şi băută pentru a acţiona asupra “şerpilor din
burtă” (viermi laţi). Alcaloizii conţinuţi de rodie paralizează sistemul nervos al viermilor şi
încetează să mai producă durere.
– Henna persană era folosită împotriva căderilor de păr.
 Durerile de cap : ienupăr, fructe de dafin, terebentină, grăsime
 Tratarea corizei : Vin de palmier administrat nazal
 Dureri de urechi : Melilot şi răşină de Cistus ladaniferus
 Dureri de dinţi : Spălături cu Colocynth, eucalipt, anason
 Blefarită : Cremă cu Aloe, făină de Colocynth, fructe de salcâm, coajă de abanos

Cunoştinţele despre medicamente erau transmise

din tată în fiu sau maestru discipol
Materiile prime erau depozitate în vase de
teracotă, lăzi, cutii din lemn, coşuri împletite
Datorită relaţiilor comerciale şi culturale, terapia
egipteană s-a răspândit cu uşurinţă, regăsindu-se
în civilizaţia greacă şi romană
Multe din reţetele străvechi egiptene au trecut în
farmacopeea greacă şi apoi în cea europeana din
Evul Mediu.