Vaccinium vitis idaea L. (Fam.

Ericaceae)
Pantelimon Andreea-Gina
Specializare: AMF I
Proveniența: Vaccinium vitis-idaea

Denumit popular: merișor de munte, afin, afin roșu, bujor, coacăz de munte, pomușor, în România,
merișorul crește în zonele înalte ale Munților Carpați, mai ales cele din Transilvania.
Există două tipuri merișor: sălbatic sau american, care produce, în general, o recoltă pe an în timpul
verii și cel european sau cultivat, care produce două recolte pe an, de vară (august) și de toamnă (sfârșitul
lunii octombrie — mijlocul lunii noiembrie). Natura a inzestrat merisorul cu o incredibila capacitate de
rezistenta la conditiile extreme.  Rezista la geruri de pana la -40 de grade si la vanturi puternice.

Merișor sălbatic Merișor cultivat

DESCRIEREA BOTANICĂ:
Face parte din familia Ericaceea , este un arbust care în natură poate ajunge până la
4 m, având un port care îl face să semene cu o tufă întinsă.

Frunzele persistente sunt opuse, ovale, lungi de 5-12cm, adânc

trilobate, cu marginea usor dințată, având una până la 6 glande
mari pana la varful pețiolului (4), care se ingalbenesc si apoi
devin rosii spre toamna. Flori de merișor

Tulpina (1) este ramificata.

Inflorescentele de tip racem sunt albe, bordate cu roșu,
de 7-10 cm prezintă două tipuri de flori: pe marginea externă
este plasat un inel de flori strălucitoare, ale căror corole nu
depăşesc 1-2 cm, în timp ce florile interioare sunt mult mai
mici, fertile, prezentând antene galbene (3).

Fructele (2) sunt nişte bace sferice, acrisoare și astringente,

inițial albe, apoi roșu-lucios, cu un diametru de 8-10 mm,
prezentând un singur sâmbure, aplatizat.
Fructe
Specia este originară din America de Nord, fiind la momentul acesta răspândită
şi cultivată în SUA, cât și în Europa și Asia. Cultura de merișor se realizează astăzi
în zone mlăștinoase din vecinătatea unor ape, planta având nevoie de soare şi
apă. În momentul în care urmează să se recolteze fructele, se intră pe terenul de
cultură cu instalații mecanice care scutură arbuştii pånă la desprinderea bacelor.
Apoi terenul se inundă, fructele se ridică la suprafața apei, filmul de bace format
fiind absorbit cu pompe care separă fructele de apă, aceasta din urmă fiind
reintrodusă in circuit.

Fructele se recoltează în perioada septembrie-

octombrie. Ele sunt consumate proaspete,
uscate, confiate, se folosesc la prepararea
capsulelor, tabletelor. Se folosesc, de asemenea,
și frunzele pentru proprietățile terapeutice. Se
taie ramurile care se pun la uscat, apoi se
scutură frunzele prin batere. Se prepară sub
formă de infuzie sau decoct.
Importanța farmaceutică și întrebuințări:

Aceste fructe minune oferă energie, ajută la eliminarea stresului, anxietatii și depresiei, oferind
sănătate mentală și îmbunătățirea memorie.

Merișoarele sunt foarte prețioase pentru efectul lor

antiinfecțios extrem de puternic, fiind folosite în
industria farmaceutică, la producerea de medicamente
antiinfecțioase extrem de sofisticate. Aceste fructe
conțin cantități extrem de ridicate de quercetina, un
flavonoid (un pigment prezent în multe fructe, legume,
flori) cu proprietăți anti-inflamatorii puternice, fiind
eficiente în calmarea durerii provocate de artrită și
reducerea inflamațiilor.

Preparatele din frunze sunt diuretice, litontriptice

(dizolvă calculii urinari), antidiareice, puternic antiseptice
pentru căile urinare. Sunt recomandate pentru afecțiuni
renale (mai ales litiaze), infecții urinare, cistite acute și
cronice, uretrită, leucoree, pielonefrită. De asemenea,
frunzele sunt incluse în compoziția unor ceaiuri diuretice.
S-a consemnat și faptul că merișorul reduce mirosul
urinei-efect benefic pentru vârstnicii care suferă de
incontinență.
 Sucul de merișor este folosit pentru prevenirea
aglomerării de bacterii printre dinții, cauza formării
tartrului și a cariilor dentare. Pentru aceste afecțiuni se
recomandă clătirea gurii cu infuzie de plante combinate cu
frunze de merișor.

Un consum regulat de suc de merișoare poate ajuta la

exterminarea bacteriei Helicobacter Pylori, ce poate
provoca ulcer și chiar cancer la stomac.

Merișorul supranumit „insulina verde”, nu trebuie să

lipsească din meniul zilnic al persoanelor cu diabet,
deoarece au o concentrație scăzută de zahăr, și datorită
proprietăților sale ajută la scăderea nivelului de zahăr din
sânge.

Totodată, frunzele și fructele pot crește acuitatea

vizuală, au efecte antiseptice, antidiareice, astringente și
diaforetice (provoacă transpirația).Vitamina C din fruct,
împreună cu mineralele antioxidante, pot preveni gripa și
guturaiul.
 Compoziția chimică:
Merișoarele au un conținut ridicat de proteine, conțin Provitamina A, 
conțin vitamine precum B1, B2, C, (retinol, acid ascorbic, tocoferol,
niacina,  piridoxina),  minerale (potasiu, fosfor, calciu), tanini (substanțe
antibacteriene si antimicotice),  fibre, flavonoide (substante cu efect
antioxidant), saponine, fenoli si acizi grasi esențiali și nu numai.

Merisoarele și proantocianidina ,un antioxidant de 20 de ori mai puternic decât

vitamina C, inhibă creșterea celulelor canceroase, iar o cură din sucul lor poate fi
un bun tratament complementar.  Fiind veritabile antibiotice naturale și sursă de
antioxidanti, merișoarele au importante beneficii anticancer, inhibând dezvoltarea
celulelor canceroase.

•Îmbunatățesc și funcțiile sistemului imunitar , scăzând frecvența răcelilor, vindecă

tusea.
•Fiind și antibacteriene, consumate regulat, ar trebui să uităm de afecțiunile
gingivale.
•Împiedică formarea plăcii bateriene și a tartrului dentar.
•Previn căderea dinților si întăresc sistemul osos.
•Antiinflamatoare, ajută la tratarea reumatismului.
•Surse vegetale de iod, ajută tiroida în producerea hormonilor tiroidieni Ft3 si Ft4.
 Utilizări tradiționale:
Fructele au intrat in medicina cultă venind din medicina tradițională a indienilor din America de
Nord, care le foloseau în plus drept colorant pentru tesături, dar și în alimentație. In medicina
tradițională a populațiilor din America,Asia fructele erau utilizate în tratamentul unor afecțiuni ale
vezicii urinare.

Precauţii şi contraindicaţii:

• Dacă trataţi o infecţie urinară, este recomandabil să folosiţi preparatele din merişor în combinaţie
cu preparate farmaceutice convenţionale ca antibioticele.
• Administrarea îndelungatã poate duce la iritaţia mucoasei gastrice. Uneori pot sã aparã reacţii
alergice. Pentru prevenirea efectelor adverse la nivelul tractului digestiv, se poate asocia cu menta,
în părţi egale.
• Nu se administreazã la femeile însãrcinate.
• Pentru a nu diminua acţiunea dezinfectantã la nivelul căilor urinare, preparatele din merişor nu se
vor administra concomitent cu medicamente care acidifică urina.
• Persoanele care suferă de adenom de prostată sau de obstrucţii ale tractului urinar trebiue să ceară
sfatul unui medic înainte de a utiliza un preparat pe bază de merişor.
Motto:
“Sănătatea este zestrea şi dreptul nostru. Ea este uniunea completa şi deplină dintre suflet,
minte și corp; acesta nu este un ideal îndepărtat şi dificil de obţinut, dimpotrivă este un ideal
natural şi accesibil, pe care mulţi dintre noi îl neglijează.”
Dr. Edward Bach
Vă mulțumesc!