PLANTE MEDICINALE ȘI

AROMATICE
Plantele medicinale au reprezentat din toate timpurile, materii prime pentru
tratarea diverselor afecțiuni, reprezentând remedii de bază și uneori, aproape
singurul remediu în vremurile de demult.
La inceputurile medicinei, tratarea bolilor se făcea, în principal, cu ajutorul plantelor
și, alături de materialul vegetal, erau folosite materii de origine animală (sânge,
pulbere de coarne etc.) sau altele de oridine minerală (pulberi, cremene, argila
etc.). Pe măsura trecerii timpului, medicina s-a dezvoltat, precum si chimia, ceea
ce a condus la identificarea și extragerea unor substante chimice din materialul
vegetal.
Dezvoltarea chimiei și biochimiei a permis obținerea pe cale sintetică a substațelor
identificate în plantele medicinale. Așa s-au dezvoltat ulterior cercetările privind
producerea sulfamidelor sau a antibioticelor. În această situație, importanța
remediilor naturale s-a diminuat în timp, ele nefiind abandonate total, ci fiind
menținute îndeosebi în medicina populară, în zonele globului mai puțin dezvoltate
economic.
S-a constat că s-a exagerat cu artificializarea vieții, care pune accent prea mult pe
substanțele chimice și care nu rezolvă în totalitate problemele alimentare sau de
sănătate, dar care pot provoca unele efecte adverse asupra sănătății oamenilor sau
animalelor. Astfel, a reapărut interesul pentru remediile naturale si agricultura
ecologică.
Acestea sunt specii vegetale, cultivate sau spontane, care prin compoziția lor
chimică au proprietăți farmaceutice și sunt folosite în terapeutica umană și
veterinară.
Valoarea terapeutică a plantelor medicinale are la
bază relația dintre structura chimică a substanțelor
active, numite și principii active, și acțiunea lor
farmacodinamică pe care o exercită asupra
elementelor reactive ale organismului. Faptul că
majoritatea plantelor medicinale au o compoziție
chimică complexă începând de la 2-3 compuși până
la 30-40 substanțe chimice identificate în unele
plante, cum ar fi speciile genurilor Digitalis, Vinca,
Claviceps, Papaver etc., explică și proprietățile
farmacodinamice multiple ale uneia și aceeași
plante. Lucrurile se complică atunci când avem de-a
face cu amestecuri de plante cunoscute sub
denumirea de "ceaiuri medicinale" sau "specii
medicinale" sau amestecuri de tincturi, de pulberi de
plante, sau alte forme farmaceutice complexe.
ALOE BARBADENSIS – ALOE VERA
Aloe Vera creşte în zonele cu climă blândă, unde temperaturile nu coboară
pentru mult timp sub 0 grade şi poate fi recunoscută după frunzele
cărnoase, în fomă de lance, care cresc direct din pământ, cu marginile în
formă de dinte de fierăstrău.
În scopuri teraputice se folosesc atât seva
cât şi gelul frunzelor de aloe vera, însă
trebuie îndeplinită o condiţie esenţială, şi
anume: frunzele se culeg abia când planta
împlineşte 2-3 ani. Seva se scurge când se
taie frunza, iar gelul provine din celulele
bogate în mucilagiu din miezul frunzei.
Aloe conţine un complex de substanţe benefice,
printre care aloina şi gelul de aloe. Aloina este un
lichid galben-lăptos, situat imediat sub coaja
frunzei şi care este folosit de mii de ani ca laxativ,
sub formă de prafuri sau ca atare.
Gelul de aloe vera întăreşte sistemul imunitar şi
are efecte antibiotice, antiinflamatorii şi
antiseptice, care ajută la tratarea anumitor
probleme ale pielii precum eczemele şi
psoriazisul.
În acelaşi timp, un consum regulat de aloe normalizează tranzitul intestinal,
promovând sănătatea sistemului digestiv, creşte absorbţia de proteine,
ameliorează arsurile la stomac şi are efect calmant asupra gingiilor şi
ţesuturilor bucale moi.
Planta de aloe este o sursă bogată de minerale precum calciu, sodiu, fier,
potasiu, crom, magneziu, mangan, cupru si zinc, dar este şi printre puţinele
surse vegetale de vitamina B12, A, B, C, E şi acid folic, care nu pot fi asimilate
corespunzător doar prin alimentaţie.
Toţi aceşti nutrienţi ajută la menţinerea greutăţii corporale în limitele normale,
împiedică îmbătrânirea celulară şi asigură necesarul zilnic de energie.
 
Indicații terapeutice:

Eczeme, ten uscat, dermatite, ulceraţii,

psoriazis, arsuri solare, acnee, fisuri anale,
hemoroizi, reumatism, poliartrita reumatoidă,
constipaţie, diabet, hipo şi hiperglicemie,
hiperaciditate, gastrită, hepatita A, B,C,
rinite alergice, cistită, candida, herpes,
oboseală, epuizare, insomnii. cataractă,
urcior, glaucom.
LYCIUM BARBARUM – GOJI TIBETAN
Goji este un fruct de pădure de culoare roșiatică, originar din Asia, China fiind
principala țară unde se cultivă pentru consum. Gustul este dulce-acrisor, iar
aspectul asemănător cu cel al stafidelor. În medicina chineză, fructele goji sunt
utilizate de mii de ani, pentru îmbunătățirea vederii, protejarea ficatului și creșterea
longevității, dar în China le întâlnim și în preparate precum orezul, diferite supe,
sau un anumit tip de vin.
Goji tibetan este un fruct zemos, cu pulpa bogată,
dulce și semințe mici, comestibile. Se consumă mai
ales uscat și este plin de nutrienți.
Principalul motiv pentru care fructele goji au fost
incluse pe lista superalimentelor îl reprezintă
antioxidanții, mai ales carotenoidele (beta-caroten si
zeaxantina), cu beneficii asupra sănătății ochilor, dar
goji conține un număr mare de substanțe nutritive: conținut bogat de vitamina A,
vitamina C, complexul de vitamina B, proteine, fibre, fier, calciu, magneziu,potasiu,
seleniu si aminoacizi. Fructele goji au un conținut
de beta-caroten mai mare decat al morcovilor si
conțin mai mult fier decat soia si spanacul. În
medicina chineză, fructele goji sunt consumate
crude sau sub formă de ceai, dar ele pot fi
incluse și în rețetele diferitelor preparate: supe,
orez, salate, sucuri din fructe, cereale cu lapte.
OLEIA EUROPAEA – MĂSLIN
Măslinul este un arbore cu frunze persistente, groase, în formă de suliţă, de
culoare verde-deschisă (pe partea superioară) şi albă-argintie (pe partea
inferioară), cultivat pe scară largă în regiunile mediteraneene, în principal pentru
fructele acestuia (măslinele), dar şi pentru lemn.
Frunzele mature se culeg în aprilie şi martie, înainte să apară mugurii de flori, iar
apoi sunt uscate şi măcinate pentru utilizarea în infuzii, extracte şi tincturi sau
combinate cu alte plante în preparate antihipertensive.
Măslinele sunt culese în noiembrie şi decembrie iar apoi
sunt presate la rece pentru obţinerea renumitului ulei de
măsline. Acesta conţine săruri minerale(potasiu, calciu,
fier, fosfor, mangan, magneziu , protide, vitamine, acizi graşi
nesaturaţi sau monosaturaţi, fibre).
Fitoterapia cu ulei de măsline este indicată în
afecţiunile hepato- biliare, dischinezii biliare, hepatite,
gastrite, parazitoze intestinale, hemoroizi, în cure de
detoxifiere, în intoxicaţii accidentale cu diverse substanţe,
prin formarea unei pelicule protectoare la
nivelul mucoasei digestive împiedică absorbţia acestora.
De asemenea, este indicată clătirea zilnică a gurii cu ulei
de măsline pentru a preveni apariţia parodontozei. Uleiul
de măsline poate fi folosit şi extern pentru catifelarea şi
calmarea pielii, intrând în compoziţia multor creme de
plajă şi loţiuni.
LAVANDULA ANGUSTIFOLIA - LAVANDA/LEVĂNȚICA
Lavanda sau levănţica (Lavandula angustifolia) este o plantă din familia
Lamiaceae despre care se cunoaște că a fost utilizată încă din cele mai vechi
timpuri. Se cunosc în jur de 30 de specii de lavandă, cea mai cultivată
fiind Lavandula angustifolia. Speciile de lavandă se cultivă în funcție de utilizarea
lor finală, astfel nu aceleași specii se cultivă pentru utilizări terapeutice și pentru
industria cosmetica sau a detergenților.

Scopuri terapeutice:
În scopuri terapeutice se folosesc florile de lavanda. Acestea
se detașează de pe axul inflorescenței înainte de deschiderea
totală a corolei.
Aroma caracteristică de lavandă, cea care o face atât de
căutata în parfumerie și industria cosmetică, este dată de
uleiurile volatile extrase din inflorescențe.

Constituenți principali: acetat de linalil, linalol, acetat de

lavandulil
Origine: zona mediteraneeană, cultivată îndeosebi în
Bulgaria și Franța
Aromă: dulce, florală, de iarbă
Principalele proprietăți și indicații: antiseptic, curativ,
antidepresiv, calmant, echilibrant
Lavanda se folosește în mai multe forme, inclusiv sub formă de ulei. Uleiul esențial
de lavandă este inițiatorul revoluției aromoterapiei moderne și puteți folosi uleiul
esențial de levănțica pentru a va reîntineri și relaxa trupul și mintea parfumând
aerul din încăpere.
Ca tratament, s-au cunoscut efectele
sale atunci când un om de știința și-a
ars, mână în mod accidental în
laboratorul sau, iar după ce și-a răcorit
rana într-un recipient cu levănțică a
constatat că rana sa se vindecă
remarcabil de repede.
 
Este una dintre cele mai puternice plante de leac din lume, care oferă alinare atât
fizică cât și psihică ameliorând diverse probleme, cum ar fi arsuri, afte bucale,
migrene, insomnii, mușcături de insecte, afecțiuni ale pielii, infecții, stres sau
tensiune nervoasa. Își datorează acest uimitor spectru de vindecare conținutului
sau chimic foarte complex.
Lavanda este o plantă adaptogenă, care ajută corpul uman să se adapteze la stres
sau la anumite dezechilibre. Este de un real ajutor pentru relaxare și ajută foarte
mult la instalarea somnului, dar cu toate acestea are și proprietăți de restabilire
a echilibrului organismului și astfel îl va stimula energetic.
Uleiul esențial de lavandă are acțiune sedativă, relaxantă muscular,
antiinflamatoare, analgezică, cicatrizantă, scade tensiunea sangvină, reduce
manifestările stresului.
GARCINIA GAMBOGIA – GARCINIA
Garcinia cambogia (cunoscută și ca fructe de Asam, Garcinia gummi-gutta,
Malabar tamarind) reprezintă fructul speciei cu același nume, originară din regiunea
indoneziană. Aceasta este cultivată în special în India, fiind utilizată intens în
alimentație. Fructele se remarcă prin culoarea verde-gălbui, au dimensiuni reduse
și un gust dulce-acrișor specific. In medicina ayurvedică fructele de Garcinia sunt
folosite drept “activatori digestivi” în indigestii sau a digestiei întarziate. Tradițional,
acestea fac parte din compoziția unor mâncăruri specifice precum curry, dar sunt
folosite și pentru acrirea mâncării. Fructele de Garcinia cambogia sunt bogate in
acizi hidroxilici și anume de: acidul tartric, acidul citric și acidul hidroxicitric
(HCA). Deasemenea, HCA reduce activitatea unor fermenți digestivi, rezulând
astfel o scădere a metabolismului glucidic. Aceasta, încetinește procesul formării
grăsimilor ca atare dar și convertirea glucidelor (dulciuri, făinoase) în grăsimi.
Cercetarile recente asupra activității fructelor de Garcinia cambogia au subliniat
contribuția sa atât asupra metabolismului lipidic căt și asupra nivelului unor
neurotransmitatori precum serotonina, cu rol important in reglarea apetitului.
CYNNAMONUM ZEYLANCIUM - SCORȚIȘOARA
Cinnamomum verum (Cynnamonum zeeylnacium), denumit și “adevaratul copac
de scorțișoară” sau “copacul de scortisoara din Ceylon” este un copac mic, veșnic
verde, din familia Lauraceae, originară din Sri Lanka. Alături de alte specii de
scorțișori, cum ar fi Cinnamomum Cassia, scoarța copacului Cinnamomum
verum este folosită pentru obținerea scorțișoarei.
Cum se obține scorțișoara:
Aceasta se obține prin îndepărtarea scoarței copacului și răzuirea
suprafeței interioare a scoarței, care este apoi uscată și
transformată în pudră. Uleiul de scorțișoară se obține din frunze și
ramuri, fiind distilat în baie de aburi.
Este folosită cu succes în infecții  urinare, răceli, gripă, reduce
colesterolul, stimulează memoria și a avut rezultate și în cura de
slăbire.
În țările calde este folosită pe post de antiseptic natural deoarece scorțișoara
conține un ulei esențial, fenolul, care este eficace in combaterea bacteriilor
responsabile de infectii.

Câteva proprietăți medicinale: reglează glicemia,

Este benefică pentru memorie, bun digestiv,
se poate folosi ca dezinfectant și ajută în tratarea
bolilor cardiovasculare.
EUGENIA CARYOPHYLLATA – CUIȘOARELE
Originară din Insulele Mirodeniilor, această plantă înaltă şi
subţire, veşnic verde, poate atinge înălţimi de 20 m. Florile ei
cresc în buchete şi, când înfloresc, se deschid ca nişte clopoţei
coloraţi în roşu cu alb. Totuşi, arborii maturi înfloresc rareori,
pentru că mugurii florilor se culeg pentru a fi folosiţi drept
cuişoare. Arborele produce aceste cuişoare abia la vârsta de 20
de ani şi rămâne fertil încă 50 de ani.

În scop terapeutic se utilizează mugurii de floare, care se distilează şi astfel se

obţine ulei esenţial de cuişoare, cu efecte benefice notabile asupra stării de
sănătate.
Cuişoarele sunt antiseptice, antiparazitare, antibacteriene, antifungice, antivirale,
anestezice, analgezice(calmeaza durerea), antiinflamatorii, tonice, favorizeaza
digestia, carminative(antibalonare), antiulceroase, antitrombotice, antioxidante si
anticancerigene.
Cuişoarele sunt indicate în caz de:  viermi intestinali, dureri de dinţi, balonare,
gastrită, dispepsii, dureri reumatice, infecţii ale nasului, urechii, gâtului şi infecţii
genito-urinare, tromboză etc.
Uleiul de cuişoare este compus în principal din eugenol, o
substanţă anestezică şi antiseptică. Cuişoarele mai conţin
tanini şi flavonoide – antioxidanţi anticancerigeni, care ajută
şi la fortificarea peretelui venelor.
PUNICA GRANATUM – RODIA
Rodiul este un arbust din familia punicaceelor, crește
în special în zona mediteraneană, este iubitor de
căldură și adăpost. Rodiul este spinos și are frunze
lucioase, lanceolate, înălțimea sa obișnuită fiind de
maxim cinci metri.
În scop fitoterapeutic se folosesc coaja de pe rădăcini
și ramuri, frunzele, bobocii florali și fructele. 

Planta conține: în rădăcină -peletinerina, conținut ridicat de tanin, minerale.

în fructe - vitamina C (în cantitate mare), tanin, pectine, acid citric, celuloza.
Rodia are acțiune revitalizantă, bun tonic cardiac, astringenta, antihelmintiă,
amoebicidă, antimalarică, antimicrobiană, antioxidantă, citotoxică, hipoglicemiantă.

Aceasta este, bineînțeles, utilizată și în alimentație, sucul fructului se folosește și la

prepararea șerbetului sau siropului de rodie, uneori e folosit și pentru a acri
mâncarea sau pentru a marina carnea, dar și ca remediu natural în medicina
populară. Scoarța se folosește sub forma de tinctură și pentru a colora mătasea și
lâna.
Indicații terapeutice
Rodia este benefică pentru reducerea inflamației intestinale
(flatulență, diaree, crampe intestinale, colită ulceroasă, având un
efect antianemic, datorită cantităților semnifcative de vitamine pe
care acest fruct le conține.
Combate anemia cauzată de lipsa fierului în organism, deoarece
rodia conține o cantitatea mare de cupru și ajută organismul în
absorbția de fier.
Combate obezitatea. Una dintre cele mai de temut boli ale
vremurilor noastre, obezitatea, poate fi împiedicată prin
adoptarea unui stil de viață sănătos. Ceaiul de rodie este benefic
în lupta împotriva obezității, datorită efectului acalinizant și depurativ al rodiei.
Rodiile sunt foarte bogate în flavonoizi și antioxidanți, având proprietăți remarcabile
de diminuare a procesului de îmbătrânire a organismului și de fortificare a inimii,
prevenind atacul de cord.
Reglează tensiunea arterială - pentru persoanele care sunt afectate de
hipertensiune, consumul de rodii, de sucuri și de ceai de rodie (conține de 3 ori mai
mulți antioxidanți decât ceaiul verde) este de un real folos, căci aceste fructe nu
conțin decât o cantitate foarte mică de sodiu, fiind în schimb bogate în potasiu -
mineral care ajută la menținerea echilibrului tensiunii arteriale.
Rodia poate fi consumată și de către cei care se confruntă cu depresia ori cu
osteoporoza, pentru că substanțele din compoziția sa, sunt destul de puternice
pentru a ameliora anumite simptome, atât la nivel fizic, cât și la nivel psihic,
oferind o stare de relaxare.
ECHINACEA AUGUSTIFOLIE – ECHINACEA
Nativă din câmpiile Americii de Nord, echinacea era folosită de băştinaşi pentru
tratarea rănilor şi a muşcăturilor de şarpe. Azi, trei specii ale acestei plante perene
sunt cultivate în scop medicinal. Echinacea are un lung sezon de înflorire şi este o
plantă ornamentală frumoasă şi populară. Echinacea se foloseşte în prezent la
prepararea tincturilor, extractelor şi pulberilor, singură sau în combinaţie cu alte
plante. Echinacea este adesea folosită pentru combaterea răcelii obişnuite: ajută
organismul să-şi revină, stimulând sistemul imunitar să lupte împotriva altor infecţii.
Echinacea este un remediu eficient contra răcelilor, gripei, a infecţiilor tractului
respirator superior, hepatitelor, infecţiilor genito-urinare şi a altor boli.

În scopuri medicinale, sunt folosite trei specii de

echinacea: Echinacea angustifolia, Echinacea
pallida și Echinacea purpurea.

Produsele disponibile folosesc una, doua sau toate cele

trei specii, iar eficacitatea acestora diferă, în funcție de
partea care este utilizată din structura plantei.

Echinacea este disponibila sub formă de extracte, tincturi,

ceaiuri, comprimate, capsule sau unguente și se găseste
singură sau in combinație cu alte plante, cu vitamine sau
minerale.
SPIRULINA
Spirulina este o algă formată dintr-o singură
celula, de culoare verde spre albastru, din aceași
familie cu chlorella. Forma sa este spiralată, fiind
de doar câțiva microni. Se dezvoltă în apele dulci
dar și în apa sărată, fiind una dintre cele mai
studiate plante de pe planetă.
Este o plantă renumită pentru aroma sa intensa și pentru numărul uriaș de nutrienți,
și a fost numită superaliment.

Este folosită atât pentru prepararea de băuturi proaspete și naturale cât și în batoane
energizante sau ca supliment natural alimentar, iar cand este administrată în fiecare
zi are tot potențialul de a îți reda vitalitatea și starea optimă de sănătate.
Acțiuni terapeutice:
Tratarea anemiei - având un număr foarte mare de nutrienți, reprezintă un ajutor real
pentru cei care au anemie, este perfectă pentru tratarea deficitului de calciu sau de
fier, având de 20 de ori mai mult fier comparativ cu spanacul.

Spirulina este adjuvant în tratamentul afecțiunilor cardiovasculare - fiind bogată în

acizi Omega 3 și 6. Această algă are capacitatea de a putea stabiliza fluxul de sânge
și reduce tensiunea arterială reglând în același timp și nivelul de colesterol rău
existent în sânge.
Previne afecțiunile globilor oculari - cataracta, miopia, glaucomul datorită conținutul
important de vitamina A și de substanțe antioxidante.
Susține dinții și oasele având un conținut considerabil de calciu.
Protejează foarte bine stomacul având un număr mare de proteine, clorofilă,
vitamine și tot potențialul de a neutraliza acidul gastric. Îmbunătățește digestia și
vindecă ulcerul și alte afecțiuni ale stomacului.
Ajută la regenerarea celulelor având acizi nucleici care încetinesc îmbătrânirea.
Tratează candidoza - datorita proprietăților antimicrobiene, elimină bacteriile și
microbii din organism contirbuind la dezvoltarea bacteriilor sănătoase dar și la
întărirea sistemului imunitar.
Ajută în curele de slăbire - având un număr mare de nutrienți, dă repede senzația de
satietate și elimină nevoia de gustări suplimentare între mese.
Regleaza nivelul de hormoni. Reglează și producția de insulină, de hormoni tiroidieni
sau steroizi și este un ajutor real pentru tratarea frigiditâții și impotenței.
Ajută la menținerea sănătății pielii – cu ajutorul antioxidanților pe care îi conține
protejează pielea de radicalii liberi și ajută la menținerea elasticității și tinereții.