Titlul articolului original : Do Vaccines Work and Are They Safe ?

Articol tradus de dr. Anca Niulescu

Locatia articolului original : www.vernoncoleman.com/vaccines.htm
NE PROTEJEAZA VACCINURILE IMPOTRIVA BOLILOR ?
SUNT ELE LIPSITE DE PERICOLE ?
Autor dr. Vernon Coleman
Cei mai multi medici si asistente medicale cred sincer ca vaccinurile au ajutat la eradicarea unor
boli infectioase mortale din trecut. Multi dintre membrii profesiei medicale ar aseza vaccinarea in capul
unei liste a marilor descoperiri medicale.
Vaccinarea in sine este perceputa ca atat de importanta, incat si eu personal am evitat pana acum
sa condamn toate programele de vaccinare ca inutile si periculoase, desi am fost, timp de multi ani, un
critic vehement al anumitor vaccinuri. Puterea mitica a programelor de vaccinare in masa a fost sustinuta
in mod constant, ani de zile, de catre guverne si organisme ca Organizatia Mondiala a Sanatatii, care
aratau cum cutare si cutare boala va fi eradicata prin aplicarea programelor de vaccinare respective.
Principiul care sta la baza vaccinarii este unul bazat pe convingere.
Teoria spune ca atunci cand un vaccin este administrat unui individ vaccin care consta intr-un
agent patogen atenuat sau mort - organismul acestuia va fi pacalit si facut sa produca anticorpi in
momentul in care individul va fi expus la boala adevarata.
In realitate, lucrurile nu sunt atat de simple. Cat persista anticorpii in sange? Sunt ei totdeauna eficienti ?
Ce se intampla cu acei indivizi care nu produc anticorpi deloc ? Vaccinarea, ca mare parte a medicinei,
este o stiinta mult mai inexacta decat ar vrea medicii (si companiile farmaceutice) sa ne faca sa credem.
Vaccinarea este respectata de catre medici si altii din industria de aparare a sanatatii deoarece se
presupune ca prin vaccinare au fost eradicate multe din bolile infectioase mortale. Dar acest lucru, pur si
simplu nu este adevarat. Asa cum am aratat in multe din cartile mele, bolile infectioase au fost invinse
prin aprovizionarea cu apa potabila curata si prin facilitati igienice precum canalizarea oraselor.
Introducerea programelor de vaccinare a venit ori in acelasi timp, ori dupa ce rata mortalitatii bolilor
infectioase majore deja scazuse. Cu adevarat, nu exista nici o dovada a faptului ca programele de
vaccinare au avut vreo valoare reala atat pentru individ, cat si pentru comunitate.
MITUL VARIOLEI
Unul din marile prilejuri de mandrie ale profesiei medicale este acela ca a eradicat variola prin
utilizarea vaccinului anti-variolic. Eu insumi am crezut aceasta afirmatie timp de multi ani. Dar acest
lucru nu este adevarat.
Una din cele mai grave epidemii de variola din toate timpurile a izbucnit in Anglia intre 1870 si
1872 la aproape doua decade dupa introducerea vaccinarii obligatorii impotriva variolei. Dupa aceasta
dovada ca vaccinarea nu este eficienta, cetatenii din localitatea Leicester, Anglia, au refuzat continuarea
vaccinarii. Cand, in anii 1890, o noua epidemie a lovit populatia, oamenii din Leicester s-au bazat pe o
buna sanitatie si pe un sistem adecvat de carantina. A existat un singur deces prin variola in Leicester in
timpul acelei epidemii. In contrast cu situatia din Leicester, in alte orase (unde oamenii fusesera vaccinati)
decesele au survenit in numar mult mai mare.
Vaccinarea obligatorie impotriva variolei a fost introdusa in Germania in jurul anului 1816, prin
legi de stat locale, dar programele de vaccinare nu au avut nici o influenta asupra incidentei bolii.

Dimpotriva, epidemia de variola a continuat si s-a accentuat, iar in anul 1870 razboiul cu Franta a adus
cea mai grava epidemie de variola din istoria Germaniei. In acel moment, noul Reich German a introdus o
noua lege nationala, facand vaccinarea impotriva variolei si mai stricta. Politiei i s-a dat puterea sa
intervina cu forta pentru aplicarea noii legi.
Medicii germani (si studentii in medicina) sunt invatati ca legea de vaccinare a Reich-ului a dus la
scaderea dramatica a variolei in Germania. O privire mai atenta asupra cifrelor arata ca incidenta variolei
incepuse deja sa scada inainte ca legea respectiva sa intre in actiune. Nu programul de vaccinare intarit
prin lege a eradicat boala.
Poate ca medicilor si companiilor farmaceutice nu le place, dar adevarul este ca supravegherea,
carantina si conditiile mai bune de trai au dus la disparitia variolei, si nu vaccinul impotriva bolii.
Cand campania de eradicare a variolei condusa de Organizatia Mondiala a Sanatatii era la
apogeul ei, numarul de cazuri de variola crestea de fiecare data cand se intreprindea vaccinarea pe scara
larga (care era si proportional costisitoare) in populatia susceptibila.
In consecinta, OMS si-a schimbat strategia. Programele de vaccinare in masa au fost abandonate
si inlocuite cu supravegherea, izolarea si carantina cazurilor infectate.
De exemplu, in 1960, Sierra Leone a avut cea mai inalta incidenta a variolei din lume. Tara a
reusit sa scape de variola in aproximativ un an prin simpla procedura de identificare si izolare a
pacientilor bolnavi.
Mitul ca variola a fost eradicata prin programe de vaccinare in masa este doar atat un mit.
Merita sa mentionam ca Edward Jenner, considerat inventatorul vaccinului antivariolic, a incercat
prima vaccinare pe propriul sau fiu, in varsta de 10 luni. Acest fiu a ramas retardat mental si a murit la
varsta de 21 ani. Jenner a refuzat sa-si vaccineze cel de-al doilea fiu.
TUBERCULOZA
Vaccinarea impotriva tuberculozei este deseori oferita ca argument pentru faptul ca boala a incetat
sa mai fie amenintarea cunoscuta in secolul al 18-lea. Dar, din nou, acest lucru nu este adevarat.
Robert Koch a descoperit agentul patogen al tuberculozei in 1883. Dupa aceea a fost introdus vaccinul
BCG si mai apoi programele de tratament in masa prin chimioterapie. Nici una din aceste descoperiri nu
a avut vreun efect asupra incidentei tuberculozei.
Contractarea tuberculozei pe cale naturala nu asigura imunitate impotriva unei noi infectii. Si
daca o infectie naturala nu confera protectie, atunci, cu siguranta, vaccinul nu va asigura protectie nici
atat. Cum Dumnezeu ar putea ?
Cu zeci de ani in urma, in sanatoriile specializate in tratamentul pacientilor cu tuberculoza, s-a observat
ca nu exista nici o diferenta intre rata de supravietuire a pacientilor care fusesera protejati impotriva
bolii cu vaccinul BCG si pacientii care nu primisera o astfel de protectie.
Vaccinul tuberculozei (Bacilul Calmette-Guerin cunoscut ca BCG) consta intr-o mycobacterie
bovina vie, atenuata (Nota traducatorului : adica vaccinul este de fapt bacteria care produce
tuberculoza la vaci sub forma vie, atenuata). Vaccinul a fost folosit timp de multi ani, dar un studiu in
India arata ca vaccinul nu ofera nici o protectie impotriva bolii. Intr-adevar, deoarece numarul anual al
cazurilor noi de TBC crestea in zonele in care populatia fusese vaccinata, studiul pare sa sugereze ca
exista chiar o legatura intre administrarea vaccinului si aparitia a noi cazuri de boala.
Multe tari din lume au abandonat in prezent vaccinul BCG si nu au nici un fel de planuri sa-l
reintroduca, chiar daca boala este din nou o problema majora de sanatate.
DIFTERIA
Vaccinarea impotriva difteriei a fost introdusa in Germania in anul 1925. Dupa introducerea
vaccinului, numarul cazurilor de difterie a crescut constant pana dupa al doilea razboi mondial cand
productia vaccinului a fost oprita. In acel moment s-a produs o scadere a incidentei difteriei care a coincis
cu oprirea vaccinului. Cand vaccinul fost reintrodus ulterior, o incetinire in declinul bolii s-a produs.

Ca si in cazul tusei convulsive, tetanosului si altor boli, incidenta si mortalitatea prin difterie erau
in scadere cu mult timp inainte de introducerea vaccinului.
POLIOMIELITA
Paralizia cauzata de poliomielita este astazi necunoscuta in Germania. Dar in fiecare an apar
cateva cazuri produse de vaccinul polio oral (Nota traducatorului :oral =administrat pe gura).
In America, incidenta poliomielitei a crescut dramatic (cu aprox. 50%) dupa introducerea
vaccinarii in masa. In unele state, incidenta poliomielitei s-a dublat dupa introducerea vaccinului antipolio. Numarul deceselor cauzate de poliomielita scazuse dramatic inainte de introducerea primului
vaccin polio. Ca si in cazul altor boli infectioase, gravitatea poliomielitei a scazut incepand din a doua
jumatate a secolului al XIX-lea, pe masura ce igiena comunitatii si conditiile de locuit s-au imbunatatit,
pe masura ce apa potabila pura si mai multa hrana au devenit general disponibile in comunitati.
Dezvoltarea sociala, mai degraba decat progresul medical, au dus la cresterea rezistentei populatiei fata de
bolile infectioase.
Dovada faptului ca introducerea vaccinului anti-polio nu a fost un success, asa cum este facut sa
para, nu este greu de gasit. In Tennessee, SUA, numarul de victime ale poliomielitei in anul care a
precedat introducerea vaccinarii obligatorii a fost de 119. In anul de dupa introducerea vaccinarii, cifra s-a
ridicat la 386. In North Carolina, numarul cazurilor inainte de vaccinare a fost de 78, in timp ce dupa
introducerea vaccinarii obligatorii numarul s-a ridicat la 313. Exista cifre similare si pentru alte state
americane.
Adevarul este ca poliomielita (ca si multe alte boli infectioase), apare in cicluri. Cand boala este la
apogeul ciclului (numarul cazurilor atinge un maxim), autoritatile (sustinute de medici si de companiile
farmaceutice) folosesc acest fapt pentru a speria cetatenii si a-i face sa accepte vaccinarea. Cand numarul
cazurilor descreste conform ciclului natural al bolii, acest fapt este pus pe seama succesului vaccinarii.
Exact asa s-a intamplat cu poliomielita.
Faptul ca vaccinul anti-polio este sau nu eficient, este o chestiune lipsita de importanta pentru
multa lume.
Cu mult mai important este faptul (prezentat in cartea mea De ce experimentele pe animale
trebuie sa inceteze) ca milioane de oameni carora li s-a administrat vaccinul anti-polio in copilarie, in
anii 1950-1960, risca acum sa dezvolte cancer (Nota traducatorului : vezi contaminarea vaccinului
polio cu virusul simian SV40, virus cancerigen pentru om).
Desi in anul 1949 exista posibilitatea dezvoltarii unui vaccin polio cultivat pe tesuturi de origine
umana, s-a ales folosirea rinichiului de maimuta pentru cultivarea primului vaccin polio in anul 1950.
Rinichiul de maimuta a fost folosit pur si simplu pentru ca reprezenta tehnologia de laborator standard la
momentul respectiv. Nimeni nu si-a dat seama ca unul din virusurile aflate in mod obisnuit in rinichiul de
maimuta poate provoca cancer la om.
(Ca o paranteza, aceasta este inca o confirmare a faptului ca folosirea tesuturilor animale in tratamentul
oamenilor este o stupiditate. Obiceiul de a folosi transplante provenite de la animale in tratamentul
oamenilor arata ca medicii si oamenii de stiinta n-au invatat nimic din aceste greseli. Uneori ajung la
disperare gandindu-ma la cei care pretind ca apartin profesiei care se ocupa cu vindecarea oamenilor.)
Cancere diverse, localizate la oase, creier, ficat si plaman au fost legate de virusul SV40 gasit in
rinichiul de maimuta si aproximativ 17 milioane de oameni carora li s-a administrat vaccinul polio
contaminat in anii 1950-1960 sunt probabil acum in pericol de a dezvolta cancer. Mai mult de atat, se pare
ca exista dovezi ca cei contaminati pot transmite virusul copiilor lor. Virusul SV40 din vaccinul polio
contaminat al anilor 50-60 a fost deja gasit in cancere aparute atat la indivizi care au primit acel vaccin,
cat si la copiii acestora. Pare de neconceput ca virusul provenit de la maimuta sa fi ajuns in tumori ale
oamenilor altfel decat prin vaccinul polio contaminat.
Guvernul American fusese avertizat de contaminarea vaccinului polio in anul 1956, dar doctorita
care a facut descoperirea a fost ignorata si laboratorul ei a fost inchis in urma avertismentului trimis
guvernului.

Dar surpriza, surpriza : dupa 5 ani de la aceasta descoperire companiile farmaceutice au inceput
sa verifice vaccinurile si au descoperit acest virus SV40. La momentul respectiv, Marea Britanie avea
milioane de doze de vaccin contaminat in stoc. Nu exista nici o dovada ca guvernul britanic ar fi retras
din uz acele stocuri infectate. Documentele oficiale care ar fi permis identificarea celor care au primit
vaccinul contaminat au fost in totalitate distruse de Departamentul Sanatatii din Marea Britanie, in anul
1987. Aceasta inseamna ca nimeni nu poate intenta vreo actiune legala impotriva guvernului alta
surpriza. Cum dorm noaptea acesti nemernici ?
TUSEA CONVULSIVA
In anii 1970-1980 am criticat un numar de vaccinuri, mai ales vaccinul impotriva tusei
convulsive. Randurile care urmeaza despre vaccinul pertussis ( Nota trad : vaccinul pertussis = vaccinul
impotriva tusei convulsive) au aparut in 1988 in cartea mea Scandalul sanatatii.
Povestea vaccinului impotriva tusei convulsive ne ofera un exemplu de necinste si inselaciune in
medicina.
Controversele referitoare la vaccinul impotriva tusei convulsive au durat timp de multi ani; in
Marea Britanie, Departamentul Sanatatii si Securitatii Sociale (DSSS) a reusit ca, dupa ani de zile, sa
convinga majoritatea medicilor si asistentelor medicale sa sustina pozitia oficiala, cum ca vaccinul este
atat efectiv, cat si lipsit de riscuri. Pozitia oficiala a amintitului departament a ignorat, ani de zile,
realitatea. Cu alte cuvinte, DSSS, in folosul mai multor guverne succesive, a mintit copios in legatura cu
riscurile si problemele asociate cu vaccinul pertussis.
Voi explica putin mai tarziu de ce cred ca guvernele au mintit pe cei care le platesc (adica
publicul). Deocamdata ma voi concentra asupra faptelor.
Primul lucru care trebuie clarificat este acela ca desi purtatorii de cuvant oficiali sustin altceva,
vaccinul pertussis nu a avut niciodata o influenta prea mare asupra numarului de copii care mureau prin
tuse convulsiva. Scaderea dramatica a numarului de decese prin tuse convulsiva s-a produs cu mult timp
inainte de folosirea pe scara larga a vaccinului si s-a datorat, dupa cum sustin istoricii medicinei,
masurilor de imbunatatire a sanatatii publice si, indirect, folosirii antibioticelor.
Desi fusese testat spre sfarsitul anilor 1940 si inceputul anilor 1950, vaccinul pertussis a fost introdus in
vaccinarea de masa in Anglia doar in anul 1957. Incidenta si mortalitatea prin tuse convulsiva in randul
copiilor scazusera considerabil cu mult inainte de anul 1957. De exemplu, in timp ce in anul 1950 s-au
raportat 170.000 de cazuri de tuse convulsiva, in 1955 numarul a fost de numai 80.000. Introducerea
vaccinului nu a influentat aproape deloc incidenta bolii. Chiar si astazi (1988), la 30 ani dupa introducerea
vaccinului, exista aprox. 1000 cazuri de tuse convulsiva pe saptamana in Marea Britanie. In mod similar,
cifrele arata ca introducerea vaccinului nu a avut nici un efect asupra mortalitatii in randul copiilor,
mortalitate care scazuse apreciabil de la inceputul secolului al XX-lea si a continuat sa scada rapid in anii
1930 si 1940; o scadere accentuata a avut loc dupa introducerea sulfonamidelor.
Tusea convulsiva este,fara indoiala, o boala extrem de neplacuta, dar a incetat de a mai fi mortala de
foarte multi ani. Guverne succesive au prezis frecvent epidemii de tuse convulsiva, dar nici una din aceste
epidemii nu a produs dezastrul prezis.
In al doilea rand, vaccinul pertussis (impotriva tusei convulsive) nu este nici foarte eficient, nici
lipsit de riscuri. Eficienta vaccinului este de importanta secundara desi mii de copii care au fost
vaccinati se imbolnavesc totusi de tuse convulsiva cea mai mare controversa fiind in jurul efectelor
adverse ale vaccinului. DSSS a pretins totdeauna ca efectele adverse ale vaccinului pertussis sunt extrem
de rare ; in mod oficial numarul copiilor cu afectarea creierului dupa vaccin nu este mai mare de 1 la
100.000. Lasand la o parte faptul ca riscul de 1 la 100.000 mi se pare inacceptabil, ar fi interesant sa
examinam aceasta cifra mai indeaproape. Daca ne informam putin, devine evident faptul ca cifra de 1 la
100.000 este o simpla presupunere.

In ultimii 10-20 ani, numerosi cercetatori au studiat riscul afectarii creierului dupa vaccinul
pertussis si rezultatele obtinute de ei constituie o lectura fascinanta. De exemplu, intre 1960-1981, noua
articole au fost publicate aratand ca riscul efectelor adverse la nivel cerebral variaza intre 1: 6000 si 1:
100.000. Media este un risc de 1: 50.000. Este clar, din aceste articole, ca DSSS a ales cifra care arata ca
vaccinul pertussis are cele mai putine riscuri. Mai mult de atat, cifra de 1:100.000 nu a rezultat in urma
unui studiu solid, ci a fost o simpla estimare.
Acestea sunt doar cateva lucruri importante despre vaccinul pertussis care au fost ignorate, sau trecute cu
vederea, sau mascate de catre DSSS. Dar acestea nu sunt singurele fapte care au fost distorsionate.
Desi DSSS sustine insistent ca tusea convulsiva este o boala periculoasa, cifrele arata ca ea nu
mai este boala ucigatoare care a fost. Tusea convulsiva cauzeaza aprox. 4 decese pe an in Marea Britanie.
Sa comparam acestea cu cele aprox. 300 decese cauzate de tuberculoza si cele 100 decese prin meningita.
Cele mai multe victime ale tusei convulsive sunt sugari sub trei luni. Acest fapt este important in mod
particular, fiindca vaccinul pertussis nu se administreaza sugarilor sub trei luni. (Nota trad : articolul
fiind scris in anul 1988, se refera la schema de vaccinare din Anglia de la vremea respectiva; la noi in
tara, primul vaccin impotriva tusei convulsive, in forma vaccinului Diftero-Tetano-Pertussis s-a
administrat la varsta de trei luni pana in anul 1990, dupa care varsta primei administrari a coborat la 2
luni).
Adevarul este ca vaccinul pertussis a fost totdeauna un dezastru. Vaccinul a fost deja retras in alte
tari din cauza afectarii negative a creierului sugarilor. In Japonia, Suedia si Germania de Vest, vaccinul nu
a fost introdus in schema de vaccinare obisnuita. In SUA, doua din cele trei firme producatoare ale
vaccinului au oprit productia din cauza depagubirilor mari pe care le-au platit in urma proceselor intentate
de parintii copiilor afectati. In data de 6 decembrie 1985, Jurnalul Asociatiei Medicale Americane a
publicat un raport important care arata ca vaccinul pertussis este, fara indoiala, legat de dezvoltarea unor
leziunilor grave ale creierului. Si chiar aici, in Marea Britanie, DSSS a fost atat de ingrijorata de acest
vaccin, incat a platit, timp de zece ani, cercetatori de la Porton Down care sa conceapa un vaccin pertussis
nou, mai sigur si mai efectiv. In cele din urma, dupa un program care a costat 5 milioane lire, un nou
vaccin este, intr-adevar, testat pe copii.
Picatura care a umplut paharul este faptul ca guvernul britanic a platit deja compensatii
financiare parintilor a aprox. 800 copii cu leziuni cerebrale induse de vaccinul pertussis. Unii parinti au
primit, acum cativa ani, 10.000 lire. Mai recent, alti parinti au primit 20.000 lire.
Este uimitor faptul ca de multi ani, vaccinul pertussis ucide si invalideaza mai multi copii decat boala in
sine. Din 1979 incoace, 800 copii (prin parintii lor) au primit depagubiri financiare din partea guvernului
pentru leziuni cerebrale permanente. In aceeasi perioada, ceva mai putin de 100 copii au murit dupa
vaccinul pertussis. Cred ca aceste fapte fac ca vaccinul sa fie mai periculos decat boala. Acest lucru este,
cu siguranta, inacceptabil. Atunci de ce continua DSSS sa incurajeze doctorii sa foloseasca vaccinul ?
Exista doua explicatii posibile. Prima este cea mai generoasa si se refera la responsabilitatea guvernului
pentru sanatatea comunitatii. Teoretic, incurajand milioane de parinti sa-si vaccineze copiii, guvernul
reduce incidenta bolii in comunitate. Pe termen lung, acesta reduce (teoretic) riscul unor posibile epidemii
de tuse convulsiva. Cu alte cuvinte, guvernul risca viata copiilor luati individual pentru binele viitoarei
generatii.
A doua explicatie, mai putin caritabila, este aceea ca DSSS isi urmareste propriile interese continuand sa
sustina ca vaccinul pertussis este suficient de sigur. In anul 1987 existau 258 de parinti care se pregateau
sa actioneze in justitie DSSS pentru invalidarea copiilor lor in urma vaccinului. Ei cereau ca despagubiri
aprox. 250.000 lire fiecare. Daca DSSS ar fi retras vaccinul pertussis, ar fi insemnat ca recunoaste ca
acesta este periculos. O asemenea recunostere i-ar fi costat de 258 ori cate 250.000 de lire.
Si acesta ar fi fost doar inceputul pentru ca, asa cum am spus, 800 de parinti au primit deja cate 10.000,
20.000 lire. Aceste despagubiri au fost acordate fara recunoasterea responsabilitatii de catre DSSS. Daca
DSSS ar recunoaste acum ca vaccinul pertussis este periculos, putem presupune ca s-ar trezi cu inca
cateva sute de actiuni in justitie si cu despagubiri de miliarde de lire de platit.
Oricare explicatie din cele doua vi se pare potrivita, nu se poate evita concluzia ca guvernul
britanic ( sub forma DSSS) a mintit in legatura cu vaccinul pertussis, a distorsionat adevarul si a inselat

atat milioanele de parinti cat si reprezentantii profesiei medicale (majoritatea medicilor si asistentelor
medicale care administreaza vaccinurile accepta fara intrebari recomandarile facute de DSSS).
Poate ca DSSS a reusit sa economiseasca niste bani de despagubiri, dar pretul sanatatii populatiei
este enorm. Si acesta este, amintiti-va, numai inca un exemplu in care adevarul a fost distorsionat de catre
cei de la care asteptam sfaturi cinstite, potrivite, despre medicina si ingrijirea santatii.
( Randurile despre vaccinul pertussis sunt luate din cartea Scandalul sanatatii de Vernon Coleman,
publicata de Sidgwick si Jackson in 1988).
DIN CE IN CE MAI MULTE VACCINURI
Cu trecerea anilor, numarul de vaccinuri disponibile a crescut continuu. Copiii americani in ziua
de azi primesc aprox. 30 vaccinuri in anii dinaintea inceperii scolii.
Cu zece-douazeci de ani inainte, singurele vaccinuri disponibile erau relativ putine : variola, tuberculoza,
polio, holera, difterie, tetanus si tusea convulsiva. Astazi, numarul vaccinurilor pare sa creasca aproape
zilnic. In trecut, vaccinuri erau produse pentru bolile mortale; astazi vaccinuri se produc impotriva bolilor
ca rujeola (pojarul), oreionul si varicela care au fost totdeauna private ca inconveniente minore ale
copilariei.
In Marea Britanie mortalitatea prin pojar scazuse dramatic cu zeci de ani inainte de introducerea
vaccinului. In prezent, incidenta pojarului este din nou in crestere.
In incercarea de a convinge parintii sa-si vaccineze copiii impotriva rujeolei (pojarului),
guvernele si medicii din toata lumea au pus la cale o serie nesfarsita de campanii de inspaimantare. Acum
ca exista un vaccin impotriva pojarului, printr-o ciudata coincidenta, aceasta boala a incetat de a mai fi o
banala boala a copilariei si s-a transformat intr-o boala ucigatoare.
Inspaimantarea populatiei consta, deseori, in a pretinde ca o epidemie majora a bolii respective pandeste
dupa colt si ca numai vaccinarea poate oferi protectie. Am pierdut sirul epidemiilor de tuse convulsiva pe
care guvernele le-au prezis in van. Guvernele si sfaturitorii lor sunt ori incredibil de proaste, ori mint
deliberat pentru a alimenta profiturile companiilor farmaceutice.
Nenumarati oameni de stiinta au cheltuit averi vaste incercand sa creeze un vaccin impotriva
SIDA ( avand in vedere faptul ca SIDA poate sa nu existe de fapt, vor constata ca acest lucru este mai
inselator decat se asteapta).
Se pare ca oamenii de stiinta au creat o banana-vaccin prin prelucrarea bananei cu tehnicile
ingineriei genetice. Exista planuri de a crea banane care protejeaza impotriva hepatitei B, pojarului,
febrei galbene si poliomielitei.
Alti oameni de stiinta au creat un cartof modificat genetic care poate sa fie folosit ca vaccin
impotriva holerei. Partea activa a acestui cartof modificat genetic ramane activa in timpul procesului de
gatire a mancarii si astfel, o parte a chips-urilor pe care le mancam, ar putea curand sa fie de fapt un
vaccin impotriva holerei ( nu inventez aceste lucruri).
In mod normal, industria farmaceutica cauta constant sa creeze noi si noi vaccinuri. Nu mai stiu
de cate ori am citit despre cercetatori care cauta un vaccin care sa previna cancerul. In fiecare an, noi
vaccinuri impotriva gripei apar. Exista, dupa cum mi s-a spus, in pregatire, vaccinuri pentru aproape
orice, de la astm pana la durere de ureche. Exista un plan pentru producerea unui vaccin produs prin
inginerie genetica care va oferi protectie impotriva a patruzeci de boli diferite. Acest vaccin, care va
contine ADN-ul tuturor acestor patruzeci de boli va fi injectat nou-nascutilor ca sa le dea protectie pe
viata. O, Doamne !
Nu stiu ce credeti dvs, dar eu nu mai pot tine pasul cu ce se intampla. Am renuntat demult sa
incerc sa discern care vaccinuri sunt foarte periculoase si care sunt numai un pic periculoase si pentru cine
anume. Nu mai reusesc nici sa tin evidenta vaccinurilor care ne protejeaza un pic si a celor care nu ne
protejeaza deloc.
Stie de fapt cineva ce se intampla in interiorul corpului omenesc cand toate aceste vaccinuri sunt
injectate impreuna ? Vaccinurile injectate impreuna actioneaza sinergic sau actioneaza unul impotriva

celuilalt ? Dar riscul interactiunilor ? Cum face fata sistemul imunitar cand este bombardat cu atat de mult
material strain ?
Sunt un sustinator entuziast al principiului medicinei preventive. Este, de obicei, mult mai usor sa
eviti o boala decat sa o tratezi.
Programele de vaccinare in masa sunt vandute publicului ca si cum ar fi parte integrala a
programului de medicina preventiva.
Dar, dupa ani de experienta, am ajuns la parerea ca programele de vaccinare nu pot fi prezentate
ca medicina preventiva ci sunt, mai degraba, parte a abordarii de tip interventionist a asistentei de
sanatate.
MEDICII REFUZA SA DISCUTE PROBLEMA
Una din marile probleme legate de vaccinare este aceea ca, de multi ani, este imposibil sa discuti
despre vaccinare fara sa declansezi mari tensiuni din partea medicilor si politicienilor. Multi parinti care
au incercat sa discute programele de vaccinare oferite copiilor lor, au fost uluiti de raspuns. Medici care ar
discuta alte subiecte in mod rational si intelegator, devin brusc isterici cand se pune in discutie valoarea
programelor de vaccinare. Medicii si asistentele medicale exercita de obicei o presiune considerabila
asupra parintilor ca sa-i forteze sa-si vaccineze copiii. E un lucru obisnuit pentru medici sa refuze sa
discute subiectul si sa foloseasca santajul emotional pentru a forta parintii sa-si vaccineze copiii. Toate
sunt cu atat mai ingrijoratoare cu cat, in prezent, medicii au interese financiare personale care-i determina
sa se asigure ca pacientii lor sunt vaccinati. ( de exemplu, medicii generalisti, primesc un bonus financiar
daca demonstreaza ca pacientii lor sunt vaccinati in procent mare).
In loc sa ofere publicului fapte, politicienii si functionarii publici au intreprins frecvent campanii
mincinoase pentru a teroriza pacientii si parintii si a-i face sa accepte vaccinarea. Boli care sint deseori de
scurta durata si relativ inofensive sunt descrise ca mortale in timp ce efectele adverse asociate
vaccinurilor sutn deseori ignorate, minimalizate sau ascunse complet.
Din experienta mea, este deseori extrem de dificil sa afli adevarul despre un anumit vaccin.
Medicii generalisti, care se bazeaza pe informatia oficiala ( de la guvern) gasesc probabil ca foarte
complicat sa afle adevarul; cred ca cei mai multi medici si asistente medicale care sustin entuziasti
programele de vaccinare o fac pentru ca, in mod naiv, cred ce li se spune si n-au habar de faptele reale.
Unul din argumentele in favoarea vaccinarii este acela ca daca un numar suficient de mare de
oameni sunt vaccinati, atunci comunitatea va fi in avantaj fiindca mai putini oameni vor contracta boala
respectiva. Individul care nu se vaccineaza ( sau care nu permite vaccinarea copilului sau) va fi acuzat ca
iresponsabil si egoist. In anumite parti ale lumii este ilegal ca parintii sa nu-si vaccineze copiii. Copiii din
SUA au fost arestati pentru ca nu aveau certificate de vaccinare valabile.
Lasand la o parte faptul ca este ciudat sa vezi doctori si companii farmaceutice adoptand aceasta
curioasa viziune de tip comunist asupra sanatatii ( in care drepturile individului sunt considerate mai putin
importante decat ale comunitatii), marea greseala este aceea ca faptele arata ca vaccinarea nu lucreaza in
acest fel.
Studiu dupa studiu arata ca incidenta unei boli intr-o comunitate, pur si simplu nu are legatura cu
numarul de persoane care au fost vaccinate.
ERORI SI MITURI
Intregul business al vaccinarilor este presarat cu erori si superstitii medicale.
Iata cateva din cele mai evidente.
In primul rand, vaccinurile nu sunt eficiente. Spre anxietatea doctorilor si a companiilor farmaceutice,
virusurile si alte microorganisme nu stau pasive. Ele se schimba constant si noi microorganisme se
formeaza tot timpul. Incercarile de a preveni gripa prin vaccinare sunt, dupa parerea mea, absolut inutile.
In fiecare an savanti, companii farmaceutice si doctori se entuziasmeaza in legatura cu ultimul vaccin

anti-gripa. Dar vaccinul anului respectiv este creat cu tulpini de virus din anul precedent si nu va conferi
protectie impotriva virusului gripal circulant la momentul respectiv.
In timp ce doctorul dvs. este ocupat sa va vaccineze impotriva gripei cu vaccinul din anul acesta,
un nou virus gripal este probabil pe drum venind din China, Australia sau America de Sud. Rezultatul este
ca vaccinurile sunt, in cel mai bun caz, imprevizibile si in cel mai rau caz, ineficiente.
In timpul epidemiilor de tuse convulsiva, aproximativ jumatate dintre victimele bolii sunt persoane care
au fost vaccinate. Studii din Suedia si Italia arata ca vaccinul pertussis este eficient in procent de 48% si
36%. Putin incurajator cand ne gandim la riscurile implicate.
Vaccinul anti-rujeola este, in mod similar, deseori ineficient. In incercarea de a repara situatia,
medicii sugereaza de obicei administrarea de rapeluri (Nota trad : rapel = repetarea vaccinului).
Bineinteles, acest lucru nu are nici o legatura cu faptul ca abandonarea vaccinului ineficient ar
afecta negativ profiturile companiilor farmaceutice (si ale medicilor), in timp ce repetarea vaccinului duce
la cresterea profiturilor acestora.
Rujeola a fost odata o boala relativ blanda care afecta copiii. Astazi este o boala importanta
printre adolescentii care au fost vaccinati impotriva ei. ( Intamplator, exista in prezent dovezi ca
incercarea de a opri copiii sa faca bolile tipice ale copilariei nu e o idee buna; se pare ca acei copii care
nu au facut multe boli infectioase acute in copilarie ar fi mai predispusi sa dezvolte cancer mai tarziu in
viata. Explicatia este ca bolile infectioase ale copilariei ajuta sistemul imun sa se maturizeze).
Rata de esec este, de asemenea inalta, si pentru alte vaccinuri. Vaccinul polio este unul din ele
( epidemiile de poliomielita par sa afecteze mai degraba pe cei vaccinati decat pe cei nevaccinati). Un
studiu a aratat ca vaccinarea impotriva meningitei creste riscul de a contracta aceasta boala de 5 ori la
copiii vaccinati. Alte studii au aratat ca vaccinul creste susceptibilitatea la complicatii.
Eficacitatea vaccinului impotriva tuberculozei a fost estimata a fi intre 0-80%. Testul Heaf care se
foloseste pentru masurarea senzitivitatii la tuberculina poate fi un adevarat mister. Un test pozitiv poate
insemna fie ca pacientul este alergic la substanta folosita, fie ca a avut o infectie tuberculoasa in
antecedente, fie ca este imun la tuberculoza. Alegeti care varianta vreti.
In al doilea rand, efectele adverse ale vaccinurilor sunt, in mod invariabil, mai rele decat sunt
dispusi sa o admita sustinatorii vaccinarii. Nu exista vaccin complet lipsit de riscuri. In Germania, exista
in prezent mai multi oameni care sufera de pe urma vaccinurilor decat pacienti cu SIDA. Probabil aeest
lucru e valabil pentru cele mai multe din tarile asa-zis dezvoltate. Sumele de bani irosite in cercetarea
SIDA ating miliarde in orice valuta vreti dvs. Sumele investite in studiul suferintelor provocate de
vaccinuri este in schimb aproape zero ( nu vreau sa spun ca cercetarea SIDA este inutila, ci ca tipul de
cercetare care se face in prezent este probabil inutila).
De peste doua sute de ani doctorii insista asupra programelor de vaccinare in ciuda faptului ca nu
a existat niciodata vreo dovada convingatoare ca ele functioneaza sau ca sunt, intr-adevar, lipsite de
riscuri. Mai mult de atat, spre rusinea lor eterna, medicii au refuzat sa discute subiectul si au facut tot ce
au putut spre a ascunde adevarul despre aceasta activitate extrem de profitabila atat pentru industria
farmaceutica cat si pentru o parte a profesiei medicale.
In anul 1970, cand am scris pe larg despre riscurile programelor de vaccinare in masa ( mai ales
despre vaccinul pertussis), am fost blamat de medici si politicieni si facut vinovat de faptul ca parintii
refuzau sa-si mai vaccineze copiii. Singura mea arma impotriva propagandei guvernamentale a fost
adevarul. La vremea respectiva scriam o rubrica care aparea in cateva ziare locale. De multe ori medicii
au facut presiuni asupra editorilor respectivelor ziare pentru a-i determina sa-mi desfiinteze rubrica. Am
fost acuzat ca, scriind despre vaccinul pertussis, amenintam siguranta natiunii !
SI MAI MULTE ERORI SI ESECURI
Dovezi ca vaccinurile pot face mai mult rau decat bine avem din experimentele pe animale. Intre
1968-1988, au existat mai multe cazuri din boala picior-gura ( Nota trad : boala caracterizata de o
eruptie specifica ce apare simultan la nivelul piciorului si in cavitatea bucala) in tarile unde vaccinarea

impotriva acestei boli a fost obligatorie decat in tarile unde nu s-a facut vaccinare. Aceasta experienta a
aratat clar ca presupusul avantaj obtinut de comunitate prin vaccinarea indivizilor, pur si simplu nu exista.
Observatii similare au fost facute asupra hienei care, in 1989 era amenintata de disparitie.
Savantii au vaccinat animalele pentru a le proteja de rabie, dar mai mult de 12 perechi au murit intr-un an
de rabie. Acest lucru s-a intamplat chiar si in zone in care nu se auzise niciodata de rabie. Cand
cercetatorii au incercat sa foloseasca o forma non-infectioasa de rabie ( ca sa previna moartea animalelor
ramase), toti membrii celor sapte haite de hiene au disparut. Si, cu toate acestea, vaccinul anti-rabie este
in prezent obligatoriu in multe parti ale lumii. Nu e oare posibil ca, de fapt, vaccinul sa tina aceasta boala
in viata ?
Caii sunt vaccinati in mod regulat cu mai multe tipuri de vaccinuri. Unii veterinari cred ca aceste
vaccinuri invalideaza sistemul imunitar al animalelor (desi multi dintre ei, ca si multi doctori de medicina
umana, se tem sa vorbeasca impotriva vaccinurilor).
In mod similar, ce dovezi exista ca multele vaccinari administrate animalelor de casa au vreo valoare
alta decat pentru companiile farmaceutice care fac vaccinurile si pentru veterinarii care le administreaza ?
Cei care mananca carne trebuie sa stie ca vitele ( si alte animale crescute pentru taiere) sunt
vaccinate in mod regulat. Carnea care provine de la aceste animale poate contine reziduuri de vaccinuri,
hormoni, antibiotice si alte medicamente care se administreaza animalelor.
CONCLUZII
De zeci de ani am sustinut ca unele vaccinuri sunt inutile si/sau chiar potential periculoase in
anumite circumstante si ca sunt promovate prea entuziast de doctori si de politicieni. In mod tragic, multi
medici par sa stie foarte putin despre vaccinurile pe care le sustin. Dupa parerea mea, daca un medic vrea
sa va vaccineze pe dvs. sau pe alt membru al familiei dvs., ar trebui sa insistati sa va confirme in scris ca
acel vaccin este complet lipsit de riscuri si absolut necesar. Veti remarca cum entuziasmul sau scade
brusc.
Primul vaccin care mi-a atras atentia a fost vaccinul pertussis (impotriva tusei convulsive). De ani
de zile tusea convulsiva nu mai este o boala mortala cel putin in tarile vestice. Multi ani am crezut- si
sustinut public- ca numarul copiilor cu afecatare cerebrala dupa vaccin este, in ultimii zece-douazeci de
ani, probabil mai mare decat numarul copiilor decedati de boala insasi.
Dupa parerea mea, toti parintii ar trebui sa aiba dreptul sa decida daca copilul lor va primi vreun
vaccin. Ei n-ar trebui sa accepte asigurarile medicului ca vaccinul este perfect sigur si necesar.
Doctorul meu a sugerat ca sunt stupid cand am spus ca nu sunt sigur ca vreau sa-mi vaccinez
copilul se plange un cititor.
Sotia mea a venit acasa plangand spune altul. Ea a avut curajul sa-l intrebe pe doctor despre
vaccinari. Doctorul i-a spus ca daca refuza sa-si vaccineze copilul, va suna serviciul social pentru ca, dupa
parerea lui, daca refuzam sa ne vaccinam copilul, nu suntem apti sa fim parinti. Ceea ce m-a suparat a fost
faptul ca sotia mea nu a spus ca refuza sa vaccineze copilul. A vrut doar sa discute despre acest subiect.
Aceasta atitudine paternalista pare a fi frecventa printre medici, cei mai multi preferand sa
raspunda la intrebari facand abuz de autoritate decat prezentand fapte.
Cred ca toti parintii ar trebui sa se hotarasca daca vor sau nu sa-si vaccineze copilul. Inainte de a-i
permite doctorului sa va vaccineze copiii (sau pe dvs.), puneti-i cateva intrebari. Intrebarile esentiale
includ :
Cat de periculoasa e boala pentru care se administreaza vaccinul ?
Cat de eficient este vaccinul ?
Cat de periculos e vaccinul ?
Care pacienti n-ar trebui vaccinati ?
Si, in sfarsit, asa cum am spus mai devreme, sfatuiesc pe toti pacientii sa ceara medicului
confirmare scrisa a faptului ca ei insisi au cercetat raportul risc-beneficiu al vaccinului si ca, pe baza

tuturor dovezilor, cred ca vaccinul este sigur si esential pentru acel pacient. Cum ar putea orice medic sa
obiecteze sa semneze un asemenea document ?
Nu pot sa va sfatuiesc daca sa va vaccinati sau nu copilul impotriva tusei convulsive, pojarului
sau altei boli. Ar fi periculos si iresponsbil din partea mea pentru ca fiecare om este diferit de ceilalti si
circumstantlele se schimba zi de zi.
Parerea mea personala este ca vaccinurile sunt nesigure si nu au nici o valoare. Personal, n-as
permite sa mai fiu vaccinat. Cititorii trebuie, insa, sa decida singuri pentru ei insisi, pe baza dovezilor
existente. Sfatuiesc pe oricine se gandeste la vaccinare sa discute aceasta cu propriul sfatuitor medical.
Concluzia finala : este mai putin probabil ca bolile infectioase sa afecteze ( si sa ucida) pe cei care
au un sistem imunitar sanatos. Nu mai cred ca vaccinurile joaca vreun rol in protectia comunitatii sau a
individului. Vaccinurile sunt o afacere profitabila dar, dupa parerea mea, nu sunt nici sigure, nici eficiente.
Prefer sa-mi pun nadejdea in intarirea propriului meu sistem imunitar.