Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bucegi
Parcul Natural Bucegi este unitate cu personalitate juridică a Regiei Naționale a Pădurilor-
Romsilva şi este una dintre cele 27 de arii protejate din Romania.
Zona munților Bucegi, despre care exista referiri din secolul al XV-lea, a fost propusă
pentru protejare încă din anul 1936, datorită peisajelor inegalabile şi a diversității speciilor
de plante şi animale specifice acestui masiv.
Parcul Natural Bucegi este situat în partea estică a Carpaților Meridionali şi cuprinde
întreg Masivul Bucegi desfășurat sub forma unei potcoave cu deschidere sudică şi
delimitat de abrupturi ce depășesc frecvent 1000 m.
Parcul Natural Bucegi are o suprafața de 32 497 ha desfășurată pe teritoriul administrativ
a 3 județe : Dâmbovița , Prahova , Braşov. Jumătate din aceasta suprafața este cuprinsa
pe teritoriul județului Dâmbovița iar cealaltă jumătate este împărțita aproximativ egal
între județele Prahova şi Brașov.
Denumirea vine de la “Buciac” sau “Buceci” așa cum apare în denumirile medievale ale
secolului al XVI – lea, acest cuvânt având semnificația de pădure de fag , această
asociație vegetală acoperind o bună parte din versanții sub 1000 m altitudine ai acestei
ISTORICUL PARCULUI
• În prezent, la noi în țară, în afara de Parcul Natural
Bucegi există un număr de 16 Parcuri Naționale și
Naturale legal constituite pănă la aceasta data.
Masivul Bucegi deține un loc de frunte în lanțul
Carpaților romănești prin flora de rara bogatei și
diversitate, care a atras încă de multa vreme
numeroși cercetători și iubitori ai naturii din țară și
de peste hotare.
• Aceasta structura administrativa are o suprafața
totala de 35.700 ha, din care rezervațiile integrale -
9.000 ha. Necesitatea armonizării legislației de
protecție a mediului și de constituire a ariilor
naturale protejate cu legislația comunitara din
domeniu – Conventia de la Paris, Conventia de
la Rio, Conventia de la Washington, Conventia
de la Bonn, Conventia de la Berna.
REPERE CULTURALE
În localităţile de la limita Parcului Natural Bucegi există numeroase mărturii arheologice şi
istorice care atestă existenţa factorului uman încă din cele mai vechi timpuri:
• existenţa unei aşezări umane stabile în Valea Prahovei, pe locul staţiunii Sinaia,
reprezentată prin depozitul de topoare din epoca bronzului timpuriu (1.800-1.700 î.Hr).
• urme ale unor aşezări geto-dacice descoperite în perimetrul localităţii dâmboviţene Moroeni.
Nu lipsesc nici monumentele şi ansamblurile de arhitectură, prezente mai ales în localităţile
de pe Valea Prahovei şi din Culoarul Bran: În anul 1695 prin construirea Mănăstirii Sinaia, a
fost impulsionată dezvoltarea zonei astfel încât, de la acea data, drumeagul situat în sectorul
montan al Văii Prahovei se schimbă încetul cu încetul, devenind un adevărat drum de acces
care a impulsionat și apariţia primelor aşezări.
SCHITUL PEŞTERA
Castelul Peleş
Castelul Peleş, construcţie monumentală datează din secolul al XIX-lea (1875-1883),
realizată în stilul Renaşterii germane, ctitorie a principelui Carol de Hohenzollern –
Sigmaringen. Din acest complex mai fac parte: Castelul Pelişor, Casa de vânătoare
"Foişorul" şi un imens parc – opera arhitectului Knechfel.
CASTELUL BRAN
• Habitat specific: Staţiuni locuri stâncoase şi înierbate din etajul subalpin şi alpin.
Formează adesea tufărişuri întinse.Este asociat cu jneapănul în etajul subalpin.
• Descriere: Arbust înalt până la 50 cm, cu ramuri lungi, puţin ramificate.Lujerii tineri sunt
acoperiţi cu glande solzoase ruginii. Frunzele sunt alterne, îngrămădite spre vârful
lujerilor, persistente, tari, pieloase, eliptice, ovat (în forma unui ou) eliptice sau alungit
eliptice, de 1-2(3) cm lungime şi 5-12 mm lăţime, la bază cuneat (cu baza laţită, mai lung
decât lat, şi lent ascuţit înspre vârf) îngustate, cu margini întregi şi revolute (însucite în
afară), glabre (nepăroase), pe dos cu glande solzoase ruginii. Flori roşii purpurii sau roz
aprins, rar albe, aşezate câte 6-10 în raceme umbeliforme terminale. Fruct de 5-7 mm
lungime, dehiscent prin 5 valve, cu numeroase seminţe lungi de 1 mm. Înfloreşte în iunie-
iulie, dar prezintă de multe ori şi o înflorire târzie în septembrie octombrie.
SÂNGELE VOINICULUI - MUSUCEL
• Cocosul are culoare inchisa si pare negru privit de la distanta. Vazut de aproape se pot distinge
capul, gusa, pieptul si barba negre, gatul, spatele si aripile brune, umerii aripilor albi, iar
abdomenul si coada negre-mat stropite cu puncte albe. Hrana: Iarna consuma aproape exclusiv
muguri si cetina de rasinoase, primavara de timpuriu lujeri si frunze tinere de afin, iar mai
tarziu diverse ierburi si fauna nevertebrata. Aceasta fauna nevertebrata joaca un rol esential si
in hrana puilor. Toamna si la inceput de iarna consuma cu placere si fructe de padure. In
stomacul glandular al cocosilor si al gainilor de munte sunt gasite pietricele inghitite pentru a
ajuta digestia (macinarea si maruntirea hranei),cunoscute sub denumirea de "gastroliti".
Sociabilitate: Nu este o pasare sociabila, cardul familial compus din closca si pui destramandu-
se toamna tarziu. Este pasare de zi, sedentara, fidela locului de trai. Reproducerea: Este o
pasare tipic poligama. Rotitul incepe in jur de 15 aprilie, in functie de conditiile meteo si se
desfasoara in zori. Imperecherea are loc intotdeauna pe sol. Femela depune ulterior 6-10 oua
intr-un cuib rudimentar amenajat pe pamant, de obicei intre radacinile ridicate ale vreunui
arbore, in tufisuri sau buruieni. Dusmani: Are numerosi dusmani naturali care vaneaza atat
exemplarele mature , dar pot distruge in mod frecvent si cuiburile.Din randul mamiferelor
disttingem rasul, jderul , lupul, vulpea iar al pasarilor rapitoare acvilele de munte
ZONE PROTEJATE