PARCUL DENDROLOGIC
MIHĂEȘTI, JUDEŢUL ARGEŞ
 Cuprins

Capitolul 1 - Arii protejate – Noțiuni

generale
Capitolul 2- Arii protejate din județul Argeș
Capitolul 3 – Parcul Dendrologic Mihăești
 În lucrarea de faţă am pus în
evidenţă o serie din frumuseţile
nebănuite ale principalelor arii
protejate din judeţul Argeş, precum şi
o serie de măsuri ce se impun pentru
conservarea biodiversităţii.
 Ariile protejate sunt zone
terestre sau marine destinate special
pentru menținerea diversității
biologice a resurselor naturale și a
celor culturale asociate.
Arii protejate din județul Argeș
Rezervația “Lunca cu narcise” Negrași
Situată în lunca râului Dâmbovic. Este cea mai sudică
staţiune din ţară cu narcise (Narcissus poeticus L.
Ssp:stellaris). Relict glaciar, apărut încă din Terţiar. S-a
dezvolatat aici, când locul era mlăştinos la suprafaţă.
 Rezervaţia ,, Granitul de la Albeşti”
 Situată în comuna Albeşti de Muscel, în apropierea
municipiului Câmpulung Muscel, înconjurat de un pâlc de
pădure de foioase, pe dreapta unei râpe înierbată, la nord de
cota 708. Se prezintă dezagregat, sub formă de blocuri cu
dimensiuni de până la 2 m.
Rezervaţia ,, Calcarul numulitic de la Albeşti”

 În prezent, o zonă limitată este declarată rezervaţie ştiinţifică.

Calacrul rezervaţiei are o culoare alb-gălbuie, roşcată, vânătă, alburie
şi este de vârstă eocenă. Conţine faună fosilă foarte bogată:
echinoderme, lamelibranhiate, anelide, moluşte, dinţi şi fanoane de
rechin. Foarte numeroase sunt fosilele de numuliţi (ca nişte bănuţi
mici) de unde şi numele de calcar numulitic.
Rezervaţia ,, Punctul fosilifer Marlauz -
Suslăneşti”
 Situată pe valea râului Argeşel , în comuna Mioarele,
sat Suslăneşti, punct numit Marlauz pe dealul Hobaia.
 Este renumită în ţară şi străinătate prin bogăţia
fosilelor de peşte (peste 29 de specii noi pentru ştiinţă), urme
de viermi, frunze de Salix etc.
 Valea Vâlsanului - Albeştii de Muscel

 Râul Vâlsan reprezintă singurul ecosistem

din ţară şi din lume în care trăieşte specia de peşte
Romanichthys valsanicola (aspretele), relict terţiar
al faunei României, specie cu valoare deosebită
pentru patrimoniul natural mondial.
Parcul dendrologic Mihăeşti (Arboretum Mihăeşti)

 Amenajare dendrologică şi peisagistică de excepţie,

operă a ilustrului iniţiator de rezervaţii naturale naţionale ing.
Iuliu Moldovan, al cărui bust este amplasat în zona centrală a
parcului. Lucrările de amenjare au început în perioada 1895-
1901, iar în 1935 se creează partea dendrologică.
 Parcul are 65 ha. Aici vegetează specii arbustive şi
arboricole de mare valoare ştiinţifică: Chaenomeles japonica
(gutuiul japonez), Picea pungens var.argentea (molidul
argintiu), abies cephalonica (brad grecesc), Abies grandis
(bradul de California), Larix leptolepis (laricele japonez),
Pseudotsuga taxifolia (duglas), Taxus baccata (tisa),
Liriodendron tulipifera (arborele lalea), Phellodendron
amurense (arborele de plută) etc.
 Localizare - Geografic, Arboretum-ul Mihăieşti este amplasat
în interiorul Podişurilor piemontane argeşene, dezvoltate între Olt şi
Dâmboviţa, subdiviziuni ale podişului Getic din Subcarpaţii Getici –
Muscelele Argeşului şi Vâlcii.
 Stratul arborilor, în etajul dominant, este alcătuit din gorun și
stejar pedunculat în proporții variate, frecvent egale. Diseminat apar:
fag, cireș, paltin de munte și de câmp, frasin comun, tei pucios. În
etajul dominant sunt răspândite: carpenul, jugastrul, sorbul de câmp,
mărul și părul pădureț, arțarul tătărăse.
 Stratul arbuștilor este bine dezvoltat, compus din alun, păducel,
porumbar, măceș, salbă moale și râioasă, zmeur, clocotiș, sânger, lemn
câinesc, călin, etc.
 Stratul ierburilor și subarbuștilor este bine dezvoltat, compus cu
specii de mull (Asperula odorata, Asarum europaeum, Stellaria
holostea, Lamium galeobdalon), graminee (Brachypodium sylvaticum,
Melica uniflora) și alte specii (Geum urbanum, Glechoma hirsuta,
etc.).
Pinus strobus L. - Pinul
strob și Pinus nigra var.
austriaca. Pinul negru
austriac a fost introdus în
1896 sub formă de buchete,
iar câteva exemplare sau
diseminat, în arboretul de
pin silvestru, în asociere cu
alte specii.
Liriodendron tulipifera L. – Arborele
lalea a fost introdus în buchete de câte 2 -
3 exemplare. Pe lângă aspectul decorativ
deosebit, specia realizează lemn având
calități industriale și creșteri susținute și
merită a fi sub observația silvicultorilor,
pentru introducerea ei în producție.

Picea pungens - Molidul argintiu este

originar din emisfera nordică, fiind
introdus la noi ca plantă ornamentală
pentru parcuri şi grădini. Molidul argintiu
se aseamănă cu bradul argintiu..
Chaenomeles japonica - Gutuiul japonez
face parte din familia Rosaceae. Este
originar din China, Korea și Japonia.
Arbust viguros, ce poate ajunge la 1-2 m
înălțime și crește de obicei sub formă de
tufă, cu ramuri dese și încurcate, îmbrăcate
în spini mici ascuțiți și frunze căzătoare.

Varietatea vegetaţiei a determinat existenţa unui însemnat

număr de animale ca: vulpea, iepurele, veveriţa, hârciogul,
şoarecele de câmp, popândăul, dihorul, viezurele etc. Pe lângă
printre care amintim şi o serie de păsări: privighetoarea,
ciocârlia, vrabia, sticletele, turturica, ciocănitoarea, coţofana,
fazanul, etc.
Valoare peisagistică
 Sub influența curentelor din perioada în care a fost conceput
(sfârșitul secolului al XIX - lea), Arboretumul a fost realizat în
stilul peisagistic englezesc, cu o îmbinare de alei curbe, dar și
rectilinii, cu forme relativ uniforme pentru parcelele experimentale.
 Rețeaua de alei, împreună cu drumul național și calea ferată,
constituie și limitele parcelare, care în multe situații sunt marcate de
garduri vii. Fiecare punct de vizitare al Arboretumului are
particularitățile lui, conferite de arboretele diferite din punctul de
vedere al compoziției, vârstei, structurii și specificului lor decorativ.
 Aleile parcului, cu o lățime cuprinsă între 3,5 și 4 m, sunt
proiectate în așa fel încât, după parcurgerea unei distanțe de 100-
150 m, vizitatorul ajunge la un obiectiv demn de atenție (un arbore
cu formă deosebită, un pâlc de arbori exotici etc.).
 Prin rețeaua de drumuri și poteci existente, se poate asigura
vizitarea unor arbori remarcabili, a unor asociații de specii, cum
sunt cele de stejar cu rășinoase, mai rar întâlnite în astfel de
Arboretumuri.
 Arboretumul Mihăești constituie o valoroasă colecție de
plante lemnoase rășinoase și foioase, exotice și indigene,
cuprinzând un număr mare de unități sistematice, fiecare
reprezentată prin indivizi puțini. Totodată, rezervația dendrologică
constituie una din cele mai vechi și pitorești colecții de plante
lemnoase din țara noastră.
 Arboretumul prezintă o deosebită importanță botanică,
forestieră, peisagistică, educațională și social – culturală.
 Din punct de vedere botanic, colecția de plante lemnoase
are peste 180 de unități sistematice, printre care se regăsesc unele
specii rare de rășinoase și foioase. Lucrarea de față, precum și
imaginile din anexă redau o parte din aceste rarități.
 Importanța forestieră a Arboretumului rezultă din faptul că
aici este unul din cele mai vechi și valoroase centre de
aclimatizare și experimentație forestieră din România. Prezența
exemplarelor în grupe ajunse la maturitate, cu dimensiuni
excepționale, a permis desfășurarea cercetărilor asupra
productivității acestora.
 Bibliografie
Elena Stuparu, Gheorghe Guiman, Virgil Scarlatescu -
Monografia Arboretumului Mihăești, Editura silvică, 2010
 ELIAN Gh., IACOVLEV A., 1957 - Speciile lemnoase
exotice din rezervaţia I.C.E.S. Mihăeşti – Muscel, Editura
Agro-Silvică de Stat Bucureşti
 SÂRBU Anca (coordonator), 2001 - Diversitatea
plantelor în contextul strategiei europene de conservare a
biodiversităţii, Editura Alo, Bucureşti
 STUPARU E. 1993, Studiu de amenajare şi mai bună
gospodărire a parcului Mihăeşti, Manuscris I.C.A.S.
 GIURGIU, V., 2004 - Iuliu Moldovan – precursor al
silviculturii experimentale româneşti (1864-1935). Regia
Naţională a Pădurilor–Romsilva, Institutul de Cercetări şi
Amenajări Silvice Bucureşti