UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

ECOLOGIE

Prof univ dr. Mircea Duțu Buzura

Student:
GHIMICIU ANDREI FLORIN

AN I 2020 – 2021
 Parcul Național Retezat

“Retezatul este, din toate punctele de vedere, geologic și geografic, botanic și zoologic, precum
și ca rezervație de vânătoare, un tărâm sfânt pentru știință, un monument sacru al naturii…”
Prof. Alexandru BORZA, părintele Parcului Național Retezat – 1933

Parcul Național Retezat este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a

II-a IUCN (parc național), desemnată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de
conservare favorabilă florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de
interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sud-vestul țării, pe
teritoriul județului Hunedoara.
Retezatul este cel mai complex și mai grandios masiv montan din toate sectoarele
geografice ale Carpaților românești. Originalitatea sa constă în existența unor spectaculoase creste
alpine care depășesc 2000 de m înălțime și un relief sculptural, în care s-au imprimat urmele a două
mari glaciații (Riss și Würm), făcându-se remarcată existența unei puternice modelări climatice, sub
formă de trepte (Platforma de eroziune alpină Borăscu, Râul Șes, Gornovița).
Parcul Național Retezat s-a înființat în anul 1935 la inițiativa profesorului Alexandru Borza,
fondatorul Grădinii Botanice din Cluj-Napoca și a savantului de renume mondial Emil Racoviță. În
prezent parcul are statut de arie naturală protejată de interes național și internațional, fiind
recunoscut ca Rezervație a biosferei din anul 1979.
Prin constituirea Parcului Național Retezat se urmărește protecția și conservarea unor
eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu
valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic,
speologic, pedologic și peisagistic.
Parcul Național Retezat – Rezervație a Biosferei se află în partea de vest a Carpaților
Meridionali, cuprinzând o suprafață de 38.138 ha din Masivul Retezat-Godeanu.
În interiorul său există douăzeci de vârfuri de peste 2000 m și peste 80 de lacuri glaciare,
între care Lacul Bucura, care este cel mai mare lac glaciar din țară. Parcul include rezervația
științifică Gemenele (1.630 ha).
Începând din anul 1999, Parcul Național Retezat are administrație proprie; din luna
septembrie 2004 Parcul Național Retezat a devenit membru al fundației PAN Parks, iar din anul
2007 este protejat ca propunere de sit pentru rețeaua ecologică europeană Natura 2000, în vederea
conservării habitatelor naturale și a speciilor de plante și animale sălbatice de interes comunitar; cât
și protejării și conservării speciilor avifaunistice (. Retezatul prezintă o arie naturală montană cu o
gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme
terestre, acesta adăpostind aproape 1.190 de specii de plante superioare, 90 de specii taxoni
endemici, 130 de plante rare sau vulnerabile, 50 de specii de mamifere, 168 specii de păsări, 9
specii de reptile, 5 specii amfibieni.
Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel:
Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion pe substrate calcaroase, Păduri dacice de
fag (Symphyto-Fagion), Păduri de Tilio-Acerion pe versanți, grohotișuri și ravene, Păduri acidofile de
molid (Picea) din etajul montan până în cel alpin, Păduri alpine de Larix decidua și/sau Pinus
cembra, Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, Tufărișuri de Pinus mugo și Rhododendron hirsutum,
Tufărișuri alpine și boreale, Tufărișuri subarctice de Salix spp., Pajiști de Nardus bogate în specii, pe
substraturi silicatice din zone montane și submontane, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Pajiști
boreale și alpine pe substrate silicatice, Fânețe montane, Formațiuni pioniere alpine din Caricion
bicoloris-atrofuscae, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan
până în cel alpin, Cursuri de apă montane și vegetația erbacee de pe malurile acestora, Mlaștini
turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul
montan până în cel alpin, Grohotișuri silicatice din etajul montan până în etajul nival, Vegetație
lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul cursurilor de apă montane, Vegetație lemnoasă
cu Salix elaeagnos de-a lungul cursurilor de apă montane și Versanți stâncoși silicatici cu vegetație
casmofitică. Acestea adăpostesc o gamă diversă de floră rară și faună sălbatică specifică lanțului
muntos al Carpaților Meridionali.
Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță
cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii.
Arbori și arbusti cu specii de conifere: pin (Pinus), brad (Abies alba), larice (Larix
decidua), zâmbru (Pinus cembra), zadă (Larix), tisă (Taxus baccata), molid (Picea Abies)
și foioase cu arboret de: gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur), fag (Fagus
sylvatica), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), tei (Tilia
cordata), frasin (Fraxinus excelsior), ulm (Ulmus glabra), arțar (Acer platanoides), jugastru (Acer
campestre), mesteacăn (Betula pendula), arin de munte (Alnus viridis), arin negru (Alnus
glutinosa), salcie albă (Salix alba).
 Bujor de munte (Rhododendron myrtifolium), specie floristică semnalată în arealul parcului

La nivelul ierburilor diversitatea floristică este reprezentată de numeroase specii și subspecii

de plante, dintre care unele protejate prin lege sau endemice pentru această zonă a țării.
Flori și ierburi din speciile: bujor de munte (Rhododendron myrtifolium), floarea-de-
colț (Leontopodium alpinum Cass.), ghințura galbenă (Gentiana lutea), talpa ursului (Heracleum
palmatum), angelică (Angelica archangelica), albăstreaua de munte (Centaurea pinnatifida), clopoțel
de munte (Campanula patula ssp. abietina), garofiță (din speciile: Dianthus glacialis ssp. gelidus,
Dianthus tenuifolius, Dianthus henteri), șofran (Crocus banaticus), orhidee (cu specii
de: Pseudorchis albida, Pseudorchis frivaldii, Dactylorhiza cordigera), pufuliță (Epilobium
alsinifolium), sisinel de munte (Pulsatilla alba), crin de pădure (Lilium carniolicum ssp. jankae),
credei de munte (Luzula sudetica), crușățea (Barbarea vulgaris), ghințură punctată (Gentiana
punctata), pătlăgină (Plantago gentianoides), mac de munte (Papaver alpinum ssp. corona-sancti-
stephani), darie de munte (Pedicularis baumgartenii), rogozuri (din speciile: Juncus filiformis, Carex
pauciflora, Carex rostrata, Carex echinata, Carex dacica)].
Fauna parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere,
păsări, pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN.
Mamifere cu specii de: urs carpatin (Ursus arctos), lup (Canis lupus), râs (Lynx
lynx), mistreț (Sus scrofa), capră neagră (Rupicapra rupicapra)], cerb (Cervus
elaphus), căprioară (Capreolus capreolus), pisică sălbatică (Felis silvestris), jder de copac (Martes
martes), vulpe (Vulpes vulpes), liliacul comun (Myotis myotis), liliacul de apă (Myotis daubentonii),
liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus
hipposideros), liliacul cu urechi late (Barbastella barbastellus), liliac cu urechi de șoarece (Myotis
blythii), pârșul cu coada stufoasă (Dryomys nitedula), pârșul de stejar (Eliomys quercinus), pârș de
alun (Muscardinus avellanarius), chițcan pitic (Sorex minutus), șoarece pitic (Micromys minutus),
chițcan de pădure (Sorex araneus)chițcanul de câmp (Crocidura leucodon) sau chițcan de munte
(Sorex alpinus).

Urs
 Amfibieni și reptile: ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata), brotacul verde de
copac (Hyla arborea), broasca-roșie-de-pădure (Rana dalmatina), broasca-roșie-de-munte (Rana
temporaria), salamandra de foc (Salamandra salamandra), tritonul de munte (Triturus alpestris),
tritonul comun transilvănean (Triturus vulgaris), șopârlă de câmp (Lacerta agilis), gușter (Lacerta
viridis), șarpele de alun (Coronella austriaca), șarpele lui Esculap (Elaphe longissima), vipera cu
corn (Vipera ammodytes), șarpele orb (Anguis fragilis), năpârcă (Natrix natrix), vipră (Vipera berus).
Păsări cu specii de: cocoș de munte (Tetrao urogallus), potârniche de tundră (Aegolius
funereus), pescăruș albastru (Alcedo atthis), acvila de munte (Aquila chrysaetos), acvilă-țipătoare-
mică (Aquila pomarina), cocoșul de mesteacăn (Bonasa bonasia), caprimulg (Caprimulgus
europaeus), barză neagră (Ciconia nigra), șerpar (Circaetus gallicus), cristei de câmp (Crex crex),
ciocănitoare cu spate alb (Dendrocopos leucotos), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius),
ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoare de munte (Picoides
tridactylus), ciocănitoarea verzuie (Picus canus), șoim călător (Falco peregrinus), muscar (Ficedula
parva), muscar-gulerat (Ficedula albicollis), ciuvică (Glaucidium passerinum), sfrâncioc
roșiatic (Lanius collurio) sau viespar (Pernis apivorus); specii protejate, enumerate în anexa I-a
a Directivei Consiliului European 147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor
sălbatice).

Cocoș de munte
Luând în considerare cele prezentate mai sus putem spune că Parcul Național
Retezat o rezervatie a biosferei prin caracterele biodiversitatii
BIBLIOGRAFIE :

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Na%C8%9Bional_Retezat