PSIHOLOGIE JUDICIARA

TEMA

ROLUL FAMILIEI IN PREVENIREA

DELINCVENTEI JUVENILE

Student: Stoica Andreea\

 Delincvența juvenilă reprezintă un fenomen complex și multilateral, înglobând o gamă
largă de realități, care necesită o atenție sporită din partea specialiștilor. În existența unei societăți
delincvența reprezintă un fenomen firesc, constituind un element intrinsec al dezvoltării societății
din punctul de vedere al regulilor ce o guvernează. Evoluția societății atrage după sine evoluția
delincvenței, care, la rândul ei, determină evoluția societății, creând astfel un perpetuum mobile
real, al cărui mecanism pare imposibil de oprit.
Termenul „delincvența juvenilă” a intrat în uz în ultimele decenii și își are originea în
termenul francez „delinquance juvenile”, desemnând devierile de la norma socială și penală
săvârșite de minori până la 18 ani și sancționate juridic. Delincvenţa juvenilă nu reprezintă un
fenomen izolat, guvernat de propriile legi și generat de cauze speciale, ci reprezintă un segment al
fenomenului general al criminalităţii.
Există patru tipuri de delincvenţă juvenilă, după cum urmează:
1. delincvența individuală, cauza acestui tip de comportament delincvent este de natură
psihologică, determinată de interacțiuni familiale defectuoase (sentimente de respingere din
partea părinților, gelozie față de alți membri ai familiei, stimă scăzută față de sine sau
conflicte interne). Prin angajarea în conduite delincvente, copilul dorește să atragă atenția
părinților sau a altor persoane importante pentru el;
2. delincvența de grup, cauza acestora se regăsește în modelele promovate în familie și/sau în
zonele de reședință;
3. delincvența organizată, acest tip se referă la comportamente delincvente care sunt comise de
grupuri organizate formal, cu lideri recunoscuți de ceilalți membri ai grupului și reguli
specifi ce de comportament, de aderare la grup și de excludere. Caracteristica de bază a
grupurilor delincvente este că acestea se bazează pe valori și atitudini care încurajează
comportamentele antisociale (lipsă de respect față de autorități, mândrie pentru săvârșirea de
infracțiuni, gândire infracțională de tipul „sunt prea inteligent(ă) ca să fi u prins(ă)” etc.);
4. delincvența situațională, acest tip de delincvență presupune că actele antisociale sunt
săvârșite de copii care nu sunt centrați pe comiterea de comportamente delincvente, cauzele
pot fi: autocontrolul scăzut, supravegherea defi citară din partea părinților sau
conștientizarea că, dacă va fi prins, nu va avea mult de pierdut.

Fenomenul delincvenței juvenile este influențat de procese ce au loc la nivel macrosocial,

cum ar fi urbanizarea intensivă, migrația, sărăcia, inegalitățile nejustificate legal și moral, sfidarea și
ignorarea problemelor reale, corupția și disprețul guvernanților, precum și de mulți alți factori. La
nivel individual, aceste fenomene își găsesc reflectare în fiecare om.
Pentru o precizare mai amplă, factorii care contribuie la dezvoltarea comportamentelor delincvente
la copii pot fi clasificați în trei categorii: individuali, sociali și comunitari.
- Factorii individuali includ vârsta, sexul, nivelul de inteligență, impulsivitatea, agresivitatea
și consumul de substanțe.Vârsta la care copilul manifestă comportamente antisociale pare să fi e cel
mai bun predicator pentru dezvoltarea delincvenței. Studiul Cambridge vizând Dezvoltarea
Delincvenței (un studiu longitudinal în care au fost implicați 411 băieți albi de la periferia Londrei
cu vârste cuprinse între 8 și 9 ani, început în 1961 și care continuă în prezent) a arătat că în cazul
copiilor cu vârste cuprinse între 8 și 10 ani, despre care profesorii și colegii au relatat că manifestă
comportamente inadecvate, aceștia au suferit condamnări pentru acte antisociale în perioada de
vârstă 10-13 ani. De asemenea, comportamentele violente la copii au fost identificate cu prevalență
în preadolescență sau adolescență timpurie, înregistrând un vârf în adolescența târzie și cu o scădere
semnifi cativă spre vârsta adultă. În ceea ce privește diferențele dintre sexe, studiile arată că între 25
și 50 la sută din fete comit infracțiuni ca adulți, însă în prezent diferențele între sexe referitoare la
manifestările antisociale tind să se diminueze. Caracteristici individuale cum ar fi nivelul de
inteligență scăzut, hiperactivitatea și capacitatea diminuată de reglare a emoțiilor au fost asociate cu
apariția comportamentelor antisociale la copii. Consumul de substanțe nu este un predicator pentru
dezvoltarea comportamentelor antisociale, deși, în cazul copiilor, acest comportament este unul de
tip delincvent.
  Factorii sociali includ structura și interacțiunile între membrii familiei și influenţele egalilor.
Familia trebuie să asigure nu numai îngrijirea fizică a copiilor, dar și trebuie să îi învețe și
regulile sociale, însă aceasta nu este unica realitate. Studiile au arătat că familiile
monoparentale, cele cu părinți divorțați, cele cu părinți aflaţi în detenţie sau cu părinţi
plecați la muncă în străinătate reprezintă un factor de risc în dezvoltarea de către copii a
comportamentelor delincvente. Totodată, stilurile și practicile parentale influențează
comportamentul copiilor. De exemplu, Griffin și alții au arătat că monitorizarea părinților
este asociată cu mai puține acte delincvente comise de către copii, cina luată în familie a fost
asociată cu mai puțină agresivitate, în timp ce supravegherea deficitară din partea părinților
a fost corelată cu fumatul la fete. Totuși, cele mai puternice predicții pentru dezvoltarea
timpurie a delincvenței sunt date de numărul mare de membri ai familiei și de istoricul
infracțional al părinților. Influențele semenilor au fost, de asemenea, investigate în legătură
cu dezvoltarea comportamentelor delincvente la copii. În contextul conflictelor
intrafamiliale, grupul de semeni este foarte important pentru adolescenți, conflictele cu
părinții determinând alegerea, de către copii, a unor grupuri delincvente .
 Factorii comunitari fac referire la aspecte ce țin de școală și de cartiere/vecinătate.
Abandonul școlar, rezultatele școlare scăzute, dar și stilurile de predare ale profesorilor sunt
asociate cu dezvoltarea comportamentelor delincvente la copii . Calitatea mediului de
reședință influențează apariția manifestărilor antisociale la copii. Astfel, copiii crescuți în
cartiere cu risc criminogen ridicat și nivel socioeconomic scăzut au un risc mai mare de a
dezvolta comportamente delincvente.
În baza celor menționate mai sus, am putea contura următorul profil de personalitate al
copilului care are un comportament deviant/delincvent, fiind caracterizat de:
« criză de originalitate: preadolescentul/adolescentul este nonconformist și își satisface dorințele
în mod original, fi ind influențat de a avea senzații tari, să șocheze, provocând, la rândul său,
senzații similare anturajului și părinților; tendința spre aventură și extreme;
« „imatur caracterologic”, cum ar fi : toleranță scăzută la frustrare și autocontrol scăzut;
manifestă impulsivitate și agresivitate, subestimează consecințele greșelilor și ale comportamentului
antisocial; își dezvoltă insuficient valorile morale; manifestă indiferență și dispreț față de activitățile
sociale, cum ar fi învățătura/munca; nu respectă normele juridice, sociale și, totodată, le respinge;
are devalorizarea de sine și aderă la statutul de delincvent; are imaginea falsă despre autonomie și
libertatea individuală; este deformată percepția cu privire la viață și relațiile interpersonale, prezent
și viitor; manifestă tendințe de răzbunare, unele acțiuni fiind și obsesive;
« memoria este puternic expresivă, memoria imediată fi ind predominantă comparativ cu cea de
lungă durată;
« determinarea și fi xarea incorectă a dimensiunilor spaţio-temporale, fi ind cauzate de tulburările
de percepție spațială și temporală;
« comportament deviant, agresivitate în comunicare, răspunde evaziv și incoerent, difi cultăți în
exprimare;
« putere, curaj, bani, solidaritatea pentru a comite infracțiune, grija de a-și apăra reputația în
public;
« tendința de a reacționa violent în caz de conflict, lipsa respectului pentru autoritate, utilizează
orice metode pentru a atinge scopuri imediate, inclusiv cele care contravin legii, normelor sociale;
« derularea evenimentelor în prezent, fără a anticipa consecințele pe termen mediu sau lung ale
anumitor comportamente, lipsește o viziune despre viitor și planifi carea obiectivelor;
« interes scăzut față de comportamente sănătoase sau prevenirea riscurilor, motivul fiind
convingerile că datorită vârstei sunt invulnerabili față de diferite boli. Astfel, de cele mai multe ori
ei preiau mai multe: comportamente de risc (fumat, consum de alcool, droguri, etnobotanice);
comportamente autoagresive (tatuaje, tăieturi, arsuri cu țigara, idei/ tentative de suicid);
« nivel redus de școlarizare, absenteism/ abandon școlar, scăderea motivației pentru a studia;
« incapacitatea gestionării timpului liber: cel mai adesea sunt cu „prietenii” în activități „de
distracție”, ceea ce contribuie la întărirea motivației infracționale
 Am putea concluziona că „un adolescent care respectă conștiincios legea, normele sociale
este o aberație statistică” și copilul care este expus la traume sau abuz poate încerca să se protejeze
prin utilizarea indiferenței, neascultării, rezistenței sau agresivității. Asumarea de riscuri, încălcarea
regulilor, răspunsul și rănirea celor care sunt percepuți ca fi ind puternici sau vulnerabili, fi ind
forme de autoprotecție, pot deveni un mod de a supraviețui emoțional sau chiar pur și simplu de a
rămâne în viață. Astfel de comportamente cel mai des contribuie la săvârșirea infracțiunilor. Fiind în
astfel de situații, copiii au nevoie de siguranță, apartenență la un grup prosocial, autonomie și
competență, de sprijin în vederea menținerii legăturii cu familia/comunitatea și pentru reintegrarea
socială. La fel, au nevoie de suport în dezvoltarea abilităților sociale și rezolvarea de probleme prin
respectarea normelor sociale.

BIBLIOGRAFIE:

- https://childhub.org/ro/system/tdf/library/attachments/prevenire_delicventa_juvenila.pdf?
file=1&type=node&id=30113

- https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/24_38_Atitudinea%20parentala%20si
%20perceptia%20fenomenului%20de%20delincventa%20juvenila%20de%20catre
%20parinti.pdf