CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII ȘI ARII PROTEJATE

CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII

Conceptul de biodiversitate

Cea mai importantă caracteristică a biocenozei o constituie biodiversitatea.Varietatea atât de mare a

fiinţelor vii, plante, animale,ecosisteme, precum şi interacţiunile dintre acestea constituie
biodiversitatea. Cu cât diversitatea este mai mare, cu atât numărul de lanţuri trofice este mai mare,
rețeaua trofică este mai complexă şi ecosistemul este mai stabil.

Niveluri de biodiversitate:

 Diversitatea genetică(rase, soiuri, varietăţi)

 Diversitatea specifică (bogăţia de specii)
 Diversitatea ecositemică (a habitatelor)
 Diversitatea etno-culturală (tradiţii, obiceiuri, elemente arhitecturale, artizanat, bucătărie
tradiţională, meșteșuguri, etc.)

Intervenţia omului în biosferă, în mod abuziv, a dus la sărăcirea diversităţii speciilor şi la creşterea
instabilităţii biocenozelor, cu dereglarea echilibrelor naturale. Biodiversitatea reprezintă o problemă
globală a zilelor noastre, iar conservarea ei constituie o sarcină majoră cu caracter permanent a
tuturor celor care, într-un fel sau altul, se simt atașați ori sunt răspunzători de destinele generaţiilor
viitoare, de însăşi perenitatea vieţii pe Terra.

Cauzele distrugerii Biodiversităţii:

  Distrugerea habitatelor ca rezultat direct al activităţilor antropice;
 Introducerea unor specii străine (alohtone) care pot conduce la perturbarea ecosistemului;
 Poluarea din surse antropice a tuturor factorilor de mediu;
 Supra-exploatarea unor specii, ca urmare a pescuitului, vânătorii, cultivării ;
 Schimbările climatice globale, care pot crea condiţii în care anumite specii nu se pot adapta;
 Răspândirea bolilor cauzate de accelerarea utilizării resurselor şi creşterea exponenţială a
populaţiei.

Strategii de conservare a Biodiversităţii

Conservarea „ex-situ” (off site) prin: Conservarea „in-situ” (on site) prin:
Grădini zoologice Rețeaua de Arii protejate (cele 6 categorii IUCN)
Parcuri dendrologice Rețeaua Natura 2000 (SCI, SPA, SAC) - reţea
Fonduri de vânătoare ecologică europeană de zone speciale de conservare
Acvarii a habitatelor naturale şi a florei şi faunei sălbatice
Program de reproducere în captivitate
Grădini botanice
Bănci de gene
Bănci de seminţe
Culturi microbiene
Se realizează la nivel genetic şi specific Se realizează la nivel ecosistemic şi etnocultural

ARIILE PROTEJATE

Aria protejată este o arie terestră / marină dedicată special protecţiei şi menținerii diversității
biologice şi a resurselor naturale şi culturale asociate şi gospodărită legal sau prin alte mijloace
eficiente.

Scopuri majore ale managementului ariei protejate:

 cercetare științifică
  protecția sălbăticiei
 protecția diversității speciilor şi a diversității genetice
 protecția unor trăsături naturale şi culturale specifice
 turism
 recreere
 educație
 utilizare durabila a resurselor ecosistemelor naturale
 menținerea caracteristicilor culturale şi tradiționale

Necesitatea ariilor protejate:

 deteriorarea gravă a mediului înconjurător din unele regiuni ale globului

 degradarea naturii
 perspectiva epuizării unor resurse naturale neregenerabile
 conservarea integrității şi diversității naturii
 utilizării resurselor naturale într-un mod echitabil şi durabil

IUCN (The World Conservation Union) - Uniunea Internatională pentru Conservarea Naturii

 Sistem pentru definirea şi clasificarea ariilor protejate

(IUCN a definit şase categorii principale de arii protejate în funcţie de obiectivele principale
de management)

 „Cartea Roşie a speciilor ameninţate” creată în 1963 de Uniunea Internaţională de

Conservare a Naturii - reprezintă inventarul cel mai complet a stării de conservare a
speciilor de animale şi plante, fiind cel mai bun indicator al stării biodiversităţii mondiale

CATEGORII DE MANAGEMENT IUCN

CATEGORIA I.a Rezervaţie Naturală Strictă (arie protejata gestionată în principal pentru
cercetare științifică)

Denumirea categoriei în Romania – Rezervație Științifică

 Rezervația științifică Pietrosul Mare din Munții Rodnei

CATEGORIA I.b Arie Naturală Sălbatică (arie protejata gestionată în principal pentru protecția
sălbăticiei).

Denumirea categoriei în Romania - nu exista nici o arie protejată încadrata în aceasta

categorie în Romania

Noatak Wilderness,Alaska, SUA.

CATEGORIA II Parc Naţional (arie protejată gestionată în principal pentru protecția

ecosistemelor şi recreere)

Denumirea categoriei în Romania - Parc Naţional

Parcul National Retezat - Masivul Retezat

CATEGORIA III Monument Natural (arie protejată gestionată în principal pentru conservarea
trăsăturilor naturale specifice)
Denumirea categoriei în Romania – Monument Natural/Monument al Naturii

Fig.a) Fig.b)

Fig.a) Unul din cele trei exemplare de stejari seculari din specia Stejarului brumariu (Quercus
pedunculiflora)- Monument al naturii - comuna M. Kogalniceanu

Fig.b) Teiul lui Mihai Eminescu - Monument al naturii – Parcul Copou din Iaşi

CATEGORIA IV Arie de Gestionare a Habitatelor/Speciilor (arie protejată gestionată în

principal pentru conservare prin intervenții de management)

Denumirea categoriei în Romania - Rezervație Naturală

Lacul şi golul alpin Bâlea, cu o suprafaţă de 120,40 ha, care ocroteşte peisajul glaciar, lacul,
stâncăriile, flora şi fauna specific alpine.

CATEGORIA V Peisaj Terestru/Marin Protejat (arie protejată gestionată în principal pentru

conservarea peisajelor terestre/marine şi recreere).

Denumirea categoriei în Romania – Rezervație Peisagistică

Masivul Piatra Ceţii (Munții Trascău) - Rezervație peisagistică

CATEGORIA VI Arie Protejată cu Resurse Gestionate (arie protejată gestionată în principal
pentru utilizarea durabilă a ecosistemelor naturale)

Denumirea categoriei in Romania - nu există nici o arie protejată încadrată în aceasta

categorie în Romania

ARII PROTEJATE DIN ROMÂNIA

Clasificarea ariilor protejate conform legislaţiei româneşti

1.ARII NATURALE PROTEJATE DE INTERES NAŢIONAL (acoperă cca 8% din suprafaţa ţării)

1.a.Rezervaţii ştiinţifice -79

Exemple: Rezervaţia Ştiinţifică Piatra Rea, Rezervatia Ştiinţifică Gemenele din Parcul Naţional
Retezat, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Sacalin – Zătoane şi Rezervaţia Ştiinţifică Roşca
Buhaiova.

1.b.Parcurile naţionale – 13

Exemple: Ceahlău, Cheile Bicazului -Hășmaș, Retezat, Piatra Craiului, Munţii Rodnei, Călimani,
Cozia, Defileul Jiului,

1.c. Monumente ale naturii – 190

Exemple: Doisperezece Apostoli (Munţii Călimani), Peştera Smeilor de la Onceasa (Munţii

Apuseni), Masa Jidovului (Comuna Şugag, satulTău Bistra, judeţul Bihor), Gheţarul Focul Viu
(Parcul Natural Apuseni), etc.

1.d. Rezervaţiile naturale -671

Exemple: Valea Neajlovului (DB), Peştera Izverna (MH), Pădurea Lapiş (SL), Lacul Tătarilor
(SB), Dealurile Beştepe (TL), Dealul cu Fluturi (CJ), Rusca Montană (CS).
1.e. Parcurile naturale -14

Exemple: Vânători-Neamț, Apuseni, Comana, Porţile de Fier, Lunca Mureşului, etc.

Parcul Natural Bucegi

Parcul Natural Apuseni Piatra Craiului

Rezervația speologică Peștera Urșilor Rezervație geologică Pietrele Doamnei

 Rezervația geologică Vulcanii Noroioși

2. ARII NATURALE PROTEJATE DE INTERES NAŢIONAL SAU SITURI NATURA 2000

În România siturile Natura 2000 se suprapun parţial peste ariile naturale protejate de interes
naţional, ocupând 17,84% sin suprafaţa ţării. Ariile protejate de interes comunitar se desemnează
strict pe criterii ştiinţifice.

 Arii speciale de conservare(SAC) (pentru specii şi habitate)

Exemple: Poiana Narciselor de la Făgăraş, Rezervaţia Scăriţa-Belioara, etc.

 Arii de protecţie specială avifaunistică(SCI) -108 (pentru specii de păsări)

 Situri de importanţă comunitară(SCI) – 273 (arii speciale de conservare, după acceptarea
de către UE)

Desemnarea situri Natura 2000 se face pe regiuni biogeografice astfel, Europa este împărţită în 11
regiuni biogeorgrafice.În ţara noastră se găsesc 5 regiuni biogeografice, după cum se poate observa
și în harta de mai jos:

Harta regiunilor biogeografice în România

Animale ocrotite:

Zimbrul Capra neagră

Cocoș de munte Râs

Marmota Dropia
 Floarea de colț Bujor de munte

Laleaua pestriță Garofița Pietrei Craiului

3. ARII NATURALE PROTEJATE DE INTERES INTERNAŢIONAL

 Rezervaţiile biosferei –Mab UNESCO(3), desemnate pe baza criteriilor stabilite de

Comitetul MaB/UNESCO : Delta Dunării (1991), Retezat (1979), Pietrosul Rodnei (1979);
 Zone umede de importanţă internaţională -RAMSAR(5), desemnate pe baza criteriilor
stabilite de Secretariatul Convenţiei de la Ramsar : Delta Dunării (1991), Insula Mică a
Brăilei (2001), Lunca Mureşului (2006), Complexul Piscicol Dumbrăviţa (2006), Lacul
Techirghiol (2006);
 Situri naturale ale patrimoniului natural universal-UNESCO(1), desemnate pe baza
criteriilor stabilite de Convenţia de la Paris: Delta Dunării (1991)
 Geoparcul - UNERSCO

Exemple:Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului, Geoparcul Platoul Mehedinți

 Rezervația biosferei Delta Dunării

Rezervația științifică Pietrosu Mare Rezervația științifică Retezat

CONVENŢII INTERNAŢIONALE PRIVIND ARIILE PROTEJATE

Convenţia Ramsar asupra zonelor umede(1971)

Fiecare din cele 94 de ţări semnatare au fost de acord să conserve şi să protejeze zonele
umede şi să propună pentru conservare cel puţin o zonă umedă de interes internaţional

Convenţia privind protecţia patrimoniului cultural şi natural al lumii

 Semnată de 109 ţări are ca obiectiv proteja zonele naturale şi culturale de importanţă
internaţională şi cuprinde o listă cu 127 locaţii. Intre aceste areale naturale amintim Serengeti
National Park (Tanzania) şi Delta Dunării (România).

Programul „Man and Biosphere" al UNESCO (MaB)

A creat începând din 1971 o reţea internaţională de rezervaţii ale biosferei. În prezent
numărul rezervaţiilor este de peste 300 milioane de hectare răspândite în 91 de ţări cu condiţii
ecologice, sociale, politice şi culturale variate.

Convenţii cu sferă mai redusă de aplicabilitate (promovează conservarea unor ecosisteme

si habitate unicat în regiuni particulare:Convenţia privind protecţia liliecilor, Carta europeană a
regiunilor montane).

Convenţii internaţionale pentru a prevenirea sau limitarea poluării

 Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontaliere

 Convenţia privind protecţia stratului de ozon
 Convenţia cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice
 Convenţia privind prevenirea poluării marine prin deversarea deşeurilor şi a altor
materiale
 Convenţia mărilor din Programul de Mediu al Naţiunilor Unite.

CONCLUZIE
Toate ţările trebuie să-şi dezvolte un sistem de arii protejate care să
îndeplinească obiectivele patrimoniului lor natural şi cultural, să îndeplinească
scopurile lor naționale, locale şi numai după aceea “etichetate” cu o categorie
IUCN corespunzătoare obiectivelor de management. Aceste categorii au fost
elaborate pentru facilitarea comunicării şi informării, şi nu pentru a conduce
sistemul.
 Bibliografie
1. Pricope Ferdinand, Paragina Carla, Conservarea biodiversității și ecodiversității, Editura
Vlavimet, București, 2013
2. Valeriu Enescu, Conservarea biodiversității și a resurselor genetice forestiere, Editura Agris,
București, 1997
3. Gheorghe Mohan, Aurel Ardeleanu, Parcuri și rezervații naturale din România, Editura
Victor B Victor, București, 2006
4. Ionescu Mariana, Condurateanu- Fesci Simona, Parcuri și rezervații naturale pe glob,
Editura Albatros, București, 1985