ENERGIA SOLARĂ – SURSĂ ENERGETICĂ NEPOLUANTĂ

Omul pentru a putea trăi în societate are nevoie de: apă, aer, hrană, locuinţă, îmbrăcăminte şi
energie. Energia intervine direct sau indirect în viaţa omului.
Necesarul direct de energie este pentru: încălzirea locuinţei şi spaţiului de lucru, asigurarea unui
mijloc de transport, asigurarea serviciilor publice de iluminat, semnalizat, comunicaţii etc.,
prepararea hranei, producerea de apă caldă menajeră. Necesarul indirect de energie trebuie să
asigure: producerea de hrană (prelucrarea pământului, irigaţii etc.), producerea de bunuri industriale
pentru nevoi proprii sau pentru schimbul comercial, transportul mărfurilor, iluminarea spaţiilor
publice stradale etc.
Energia se produce prin echipamente specializate cu caracteristici legate de tipul de combustibil,
puterea instalată, randamentul şi timpul de funcţionare. Consumul de energie în lume este extrem de
mare şi creşte continuu cu o rată de cca 2 % pe an. După unele statistici în SUA, ţara cu cea mai
puternică industrializare, puterea instalată este de peste 12 kw/ loc., iar în ţările slab dezvoltate
puterea instalată este de ordinul 0,2- 0,3 kw/ loc.
Sursele de energie pot fi împărţite în două grupe: surse regenerabile de energie şi surse
neregenerabile de energie. În grupa surselor regenerabile de energie sunt incluse: energia hidraulică
a apei, energia vântului sau eoliană, energia valurilor, energia apelor mărilor cu maree, energia
geotermală şi energia solară. Sursele de energie, neregenerabile, sunt mai puţine, dar sunt cel mai
intens folosite: lemnul, cărbunele, petrolul, gazul natural şi energia atomică.
Pe plan mondial, trebuie menţionat că, din anii ’40, ţările avansate au luat în studiu utilizarea
surselor de energie regenerabilă pentru acoperirea necesităţilor gospodăreşti şi chiar industriale.
SUA se numără printre primele ţări care au făcut studii privind utilizarea energiei
solare pentru încălzire, climatizare şi prepararea apei calde de consum, precum şi a energiei vântului
pentru producerea de energie electrică. După anii ’70, toate ţările industrializate au trecut la
cercetări legate de utilizarea altor surse de energie în afara celor clasice.
Energia solară este destul de puţin folosită în mod direct ca energie controlată şi mai mult ca
energie naturală( distilat apa, uscat produse, uscat materiale de construcţie, încălzit apa etc.)
Aceasta este încă slab folosită din cauza randamentelor slabe ale dispozitivelor de colectare şi a
greutăţilor de stocare.
Soarele este o sursă imensă de energie. Aceasta ajunge pe Terra sub formă de radiaţii solare, radiaţii
care pot fi captate şi transformate în alte forme de energie: electrică, mecanică sau termică. Astfel,
energia solară îşi poate găsi utilizarea în domenii diverse, de la agricultură până la cercetare.
Constanta solară reprezintă fluxul de energie termică unitară primită de la Soare, măsurată în
straturile superioare ale atmosferei terestre, perpendicular pe direcţia razelor solare. Valoarea
general acceptată pentru constanta solară este de aproximativ 1350 W/m2, reprezentând o valoare
medie anuală, măsurată cu ajutorul sateliţilor de cercetare ştiinţifică.

Fluxul de energie radiantă solară, care ajunge la suprafaţa Pământului este mai mic decât constanta
solară, deoarece în timp ce traversează atmosfera terestră, cu o grosime de peste 50 km, intensitatea
radiaţiei solare este redusă treptat. Radiaţia globală ajunsă de la Soare, pe o suprafaţă orizontală la
nivelul solului într-o o zi senină, reprezintă suma dintre radiaţia directă şi radiaţia difuză. Radiaţia
solară directă depinde de orientarea suprafeţei receptoare. Radiaţia solară difuză poate fi considerată
aceeaşi, indiferent de orientarea suprafeţei receptoare, chiar dacă în realitate există mici diferenţe.
Energia termică unitară primită de la Soare, măsurată la nivelul suprafeţei Pământului,
perpendicular pe direcţia razelor solare, pentru condiţiile în care cerul este perfect senin şi lipsit de
poluare, în zonele Europei de Vest, Europei Centrale şi Europei de Est, în jurul prânzului, poate
asigura maxim 1000 W/m2. Această valoare reprezintă suma dintre radiaţia directă şi difuză.
Energia solară este una din cele mai sigure surse de energie regenerabile alături de cea geotermală,
puterea valurilor şi biomasă
Tehnicile de captare a energiei solare permit transformarea acesteia în electricitate, încălzire şi chiar
alimentarea avioanelor.
Utilizarea energiei solare prezintă anumite avantaje:
- nu poluează mediul înconjurător;
- este gratuită;
- este inepuizabilă( după unele cercetări, cel puţin pentru câteva miliarde de ani ).
Cel mai mare dezavantaj este însă acela că energia solară este dependentă de razele soarelui, mai
exact de cantitatea de radiaţii solare care ajung pe Pământ.
Folosirea directă a energiei solare pote fi realizată prin trei sisteme tehnice:
1. Colectori termici solari de joasă temperatură;
2. Colectori termici solari de înaltă temperatură;
3. Celule fotovoltaice.
Indiferent de tipul colectorilor solari, pentru ca randamentul conversiei energiei solare în energie
termică să fie ridicat, este important ca orientarea colectorilor spre Soare, să fie cât mai corectă.
1. Colectorii termici solari de joasă temperatură sunt reprezentaţi de aşa-numitele panouri solare,
care au formă plată şi funcţionează ca un corp negru. Corpul negru este un corp a cărui suprafaţă
este perfect absorbantă pentru radiaţii de toate frecvenţele, fapt care face ca puterea lui de emisie să
depindă numai de frecvenţa radiaţiei şi de temperatură. Conform legii lui Kirchoff, un corp care
absoarbe mai intens trebuie să şi emită mai mult, la aceeaşi temperatură. Corpul negru radiază deci
mai multă energie, de orice frecvenţă decât orice alt corp la aceeaşi temperatură.
Panourile solare sunt una cele mai populare surse de energie alternativă folosită pentru sistemele
electrice private şi industriale. Oricine poate folosi această energie gratuită. Puterea radiată de Soare
pe un metru pătrat poate ajunge la 1000 W.
Panourile solare sunt utilizate în diferitedomenii ca: producerea apei calde menajere în locuinţe, dar
şi în diverse instituţii publice, încălzirea bazinelor de înot, dar şi a unor duşuri instalate pe plajă,
ajutarea încălzirii termice centrale a imobilelor în perioadele cu temperaturi scăzute.
Un panou solar este constituit dintr-o incintă laminară de mare suprafaţă, care în partea superioară
este acoperită cu o folie de sticlă transparentă, iar în partea inferioară cu un strat absorbant de
culoare
neagră (corpul negru) care are rolul de a absorbi lumina ce trece prin placa de sticlă şi apa care
ocupă tot spaţiul laminar dintre sticlă şi stratul absorbant. Prin reflecţie, difuzie şi convecţie, corpul
negru (stratul absorbant) transmite căldura primită ca radiaţie solară apei din incintă, care astfel se
încălzeşte la temperaturi sub 1000C. Din panoul termic, apa încălzită este transmisă printr-un sistem
de conducte şi pompe pentru a fi utilizată în locuinţe ca agent de încălzire. Panourile solare de joasă
temperatură, folosite în zonele rezidenţiale, se aşează pe acoperişurile clădirilor.
2. Colectorii termici solari de înaltă temperatură sunt maşini care constau dintr-un sistem de oglinzi
parabolice ce transmit prin reflexie lumina primită de la soare, într-un receptor, de unde căldura este
transmisă unui sistem de stocaj cuplat cu o turbină de vapori care, în final, este cuplat cu un
generator electric.
3. O celulă fotovoltaică transformă direct energia solară în energie electrică prin aşa-numitul efect
fotoelectric. Efectul fotoelectric constă în eliberarea purtătorilor de sarcină legaţi dintr-un corp, sub
acţiunea luminii sau a altor radiaţii electromagnetice. Purtătorii de sarcină eliberaţi sunt electronii,
în cazul metalelor, şi electronii şi lacunele sau golurile, în cazul semiconductorilor.
Electronii emişi prin efect fotoelectronic se numesc fotoelectroni.
În explicarea efectului fotoelectric se foloseşte modelul benzilor de energie. În cazul
semiconductorilor, distingem benzi energetice denumite bandă de valenţă, bandă interzisă şi bandă
de conducţie. În cazul efectului fotoelectric, electronii din banda de valenţă trec în banda de
conducţie.
Din punct de vedere industrial, celulele fotovoltaice pot fi asamblate în baterii, denumite panouri
solare fotovoltaice. Acestea sunt de culoare neagră, culoare datorată stratului antireflectorizant care
acţionează ca un corp negru. Un panou solar fotovoltaic spre deosebire de un panou solar termic
transformă energia luminoasă din razele solare direct în energie electrică.
Panourile solare fotovoltaice, alături de panourile de colectori termici de joasă temperatură,
reprezintă tehnologia de producere a energiei electrice, cea mai familiară publicului în UE sau în
America de Nord. Descentralizarea energetică înseamnă instalarea de panouri solare pretutindeni
unde este posibil, în special pe acoperişul caselor a sute de mii, chiar a milioanelor de microcentrale
solare care produc şi vând
electricitate pe plan local sau chiar sunt incluse în sistemul energetic naţional. Cu toată această
răspândire spectaculoasă a panourilor fotovoltaice, producţia de energie electrică fotovoltaică nu
depăşeşte la scară mondială 0,015%.
Un sistem nou a fost cel al panourilor solare plutitoare, conceput pentru a exploata oglinda lacurilor
antropice sau a carierelor dezafectate, pentru o mai bună utilizare a spaţiului. Cei care au venit cu
această idee inedită sunt inginerii italieni, care au proiectat panourile solare fotovoltaice plutitoare
astfel încât să se rotească în jurul Soarelui. Prima platformă de acest tip din lume a fost inaugurată
de curând, fiind amplasată pe Lacul Colignola, în apropierea localităţii Pisa( Toscana). Realizată la
o scară mică, de 30 kw, este suficientă pentru producerea energiei necesare pe parcursul unei zile, a
unui număr de aproximativ 12 persoane. Având în vedere că nu este o soluţie miraculoasă pentru
rezolvarea problemei energiei, proiectul va oferi un număr mult mai mare de instalaţii fotovoltaice
la un cost mai mic.
În oraşul Santa Coloma de Gramenet din Spania au fost create 450 de panouri solare ce sunt
amplasate deasupra unor mausolee dintr-un cimitir. Fiind o zonă cu cer senin a fost numai bună
pentru acest proiect. De asemenea în Dubai, a fost inaugurat un proiect spectaculos vizând
producerea de energie prin intermediul panourilor solare, căruia i s-a dat chiar numele emirului:
Complexul Muhammad Bin Rashid Al Maktium.
În ţara noastră la Universitatea Politehnică din Bucureşti există o centrală fotovoltaică de 30 kW ce
este poziţionată pe terasa din cadrul Facultăţii de Inginerie Electrică. Acest sistem este pe primul loc
în estul Europei ca şi mărime, iar instalarea şi proiectarea sa a fost realizată de Centrul de Sisteme
de Conversie a Energiei. Centrala dispune de 228 de panouri fotovoltaice, iar energia electrică este
obţinută prin conversia energiei solare
Evoluţia sistemelor de energie solară în România depinde în cea mai mare măsură de factorul
legislativ. Măsurile impuse de stat pentru reducerea poluării şi de subvenţionare a energiilor
nepoluante ar conduce implicit la o dezvoltare a pieţei sistemelor de energie solară. Intrarea ţării
noastre în UE înseamnă şi implementarea susţinută a programelor vizând energiile regenerative
nepoluante. Accentul se va pune îndeosebi pe energia solară, resursă foarte puţin utilizată în
prezent, în condiţiile în care
valoarea totală a energiei solare interceptată de Pământ este de 15000 ori mai mare decât necesarul
curent al întregii omeniri.
Utilizarea energiei alternative, curate, şi construirea de clădiri cu un grad mare de conservare a
energiei reprezintă o prioritate a proiectanţilor oraşelor bio. Energia solară, deja folosită la scară
destul de largă, captată de panourile solare amplasate pe clădiri, va fi suficientă pentru a acoperi
necesităţile calorice zilnice ale imobilelor. Energia eoliană, de asemenea intens folosită şi în prezent
, va sigura necesarul de energie electrică a oraşului. Folosirea acestor surse curate are un impact
minim asupra mediului. Unul din principalele scopuri ale oraşelor bio este să reducă la minim
emisiile de carbon. Arhitecţii viitorului vor trebui să se gândească în primul rând la oraşe verzi, şi
abia apoi la clădiri verzi. Dar înţelegând toate aceste lucruri, dacă vom începe să construim spaţii
pentru oameni şi nu pentru maşini, începem să înţelegem că putem salva Pământul.
Bibliografie
R. Baican, Energii regenerabile, Editura Grinta, Cluj- Napoca, 2010;
Alexandra Banu, Octavian Mircea Radovici, Elemente de ingineria şi protecţia mediului, Editura
Tehnică, Bucureşti, 2007;
Constantin Herbst, Ion Leţea, Resursele energetice ale pământului, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1974;
F. Mercea, R. Mercea, Economia de energie şi proiectarea instalaţiilor solare, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1985;
Lavinia Elena Orăşanu, Sorina Victoria Grosu, Viitorul Terrei, Editura Pralela 45, Piteşti 2009
M. Sandu, A. Dobre, Al. Mănescu , Ingineria mediului, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2007;
Revista Terra Magazin