Sunteți pe pagina 1din 1

Uragane

Unul dintre cele mai puternice si distrugatoare tipuri de furtuni ciclonice este ciclonul tropical, cunoscut si sub numele de uragan sau taifun ( în
Pacificul de vest). El se formeaza deasupra oceanelor, între 8 si 15 grade latitudine nordica, dar nu în apropiere de Ecuator, unde forta Coriolis
este extrem de slaba. Majoritatea uraganelor iau nastere în interiorul calmelor ecuatoriale, o zona îngusta caracterizata de perioade de calm
intermitente, brize usoare si vijelii frecvente, aflata între alizeele ce bat de la N-E în emisfera nordica si dinspre S-E în cea sudica. Deoarece
calmele ecuatoriale ale Atlanticului sunt situate în mare parte la nord de Ecuator, uraganele nu apar în Atlanticul de sud. În oceanul Pacific
calmele ecuatoriale se extind atât la nord cât si la sud de Ecuator; astfel uraganele se pot produce atât în Pacificul de nord cât si în cel de sud.
Ciclonii tropicali sunt formati din vânturi de mare viteza care sufla circular în jurul unui centru de presiune joasa, cunoscut ca ochi al furtunii.
Centrul de presiune scazuta ia nastere când aerul cald predominant este împins si fortat sa urce de aerul mai rece si mai dens. De la marginea
furtunii catre centrul acesteia, presiunea atmosferica scade brusc iar viteza vântului creste. Vântul atinge intensitatea maxima în apropierea
punctului de presiune minima ( aproximativ 724 mm coloana de mercur ). Diametrul zonei afectate de forta distructiva a vânturilor poate depasi
240 km. Vânturile puternice predomina asupra unei regiuni mult mai extinse, cu un diametru de 480 km, în medie.

Puterea unui uragan se masoara de la 1 la 5. Cel mai slab, de categoria 1, are vânturi de cel putin 120 km/h. Cel mai puternic ( si cel mai rar ), de
categoria 5, sufla cu peste 250 km/h. În interiorul ochiului furtunii, care are în medie un diametru de 24 km, vântul se opreste si norii se ridica, dar
marea ramâne foarte violenta.
Uraganele au în general o traiectorie ce seamana cu o curba a unei parabole. În emisfera nordica furtunile merg de obicei la început pe directia N-
V iar la latitudini mai mari se întorc spre N-E. În emisfera sudica drumul uraganului este de obicei la început spre S-V si ulterior spre S-E.
Uraganele se deplaseaza cu viteze diferite. La latitudinile mai joase viteza variaza între 8 si 32 km/h, iar la cele mai înalte poate creste pâna la 80
km/h. Zonele în care uraganul sufla în aceeasi directie cu miscarea generala a furtunii sunt expuse violentei maxime.
Uragan
Furtuna tropicala de mare intensitate. Uraganele iau nastere atunci cand o furtuna se deplaseaza deasupra oceanului. In
contact cu apa mai calda (cel putin 26,5 grade Celsius), energia furtunii creste. In felul acesta ia nastere un vant rotativ
care, daca depaseste 119 km/h este considerat uragan. Uraganele apar in oceanele Atlantic, Pacific si Indian la latitudini
de 10-30 de grade si au denumiri diferite, in functie de regiune. De exemplu, in Asia de est se numeste taifun. Uraganele
pot dura de la o zi la cca. o luna, in functie de cantitatea de energie inmagazinata. In afara temperaturii apei, un rol
important il are si pseudoforta Coriolis, care confera furtunii miscarea de rotatie specifica.
In functie de intensitate, uraganele sunt clasificate conform scalei Saffir-Simpson pe cinci trepte. Un uragan de categoria
1 are o viteza a vantului cuprinsa intre 119 si 153 km/h, in vreme ce unul de nivel 5 depaseste 251 km/h, iar efectele
sunt devastatoare: copaci smulsi din radacina, vehicule si alte corpuri grele ridicate in aer, valuri marine foarte inalte,
inundatii puternice etc.
In momentul in care atinge tarmul, poate provoca pagube uriase, afectand suprafete de ordinul sutelor sau miilor de km
patrati, cum a fost cazul in anul 2005, cand uraganul Katrina a afectat sudul SUA, cu un impact maxim asupra orasului
New Orleans. In Atlanticul de nord, sezonul uraganelor incepe in luna iunie si dureaza pana in noiembrie cand oceanul se
raceste si nu mai poate furniza energie suficienta. Intr-un sezon mediu, se produc cca. 6 uragane din care doua sunt de
categoria a treia sau mai mari (peste 178 km/h). In ultimii ani, in special dupa 1995, numarul uraganelor puternice s-a
marit. Numerosi oameni de stiinta pun aceasta intensificare pe seama incalzirii globale.
Administratia Americana pentru Oceane si Atmosfera (NOAA) monitorizeaza permanent furtunile tropicale si transmite
avertismente privind activitatea acestora precum si probabilitatea transformarii lor in uragane.

Numele uraganelor sunt alese alternativ, unul feminin şi unul masculin, de National Hurricane Center din Statele Unite. Deşi
denumirile sunt alese aleator, se pare că cele cu nume bărbăteşti sunt cele mai distrugătoare şi costisitoare din istorie.

Câţiva specialişti de la centrul american au făcut o comparaţie după gradul de distrugeri cauzat de urgane în SUA, începând cu cele
denumite după 1979 (pentru că până atunci toate uraganele primeau denumiri femeieşti). De asemenea, au fost alese doar acele
furtuni ale căror nume nu s-au mai repetat - pentru că la fiecare şase ani, numele uraganelor sunt reciclate. Astfel s-a ajuns la scorul de 29 uragane
devastatoare cu nume bărbăteşti şi 21 cu nume feminine.
Iată listele cu nume:Uragane cu nume masculine: David (1979), Frederic (1979), Allen (1980), Gilbert (1988), Hugo (1989), Klaus
(1990), Bob (1991), Andrew (1992), Luis (1995), Cesar (1996), Georges (1998), Mitch (1998), Floyd (1999),  Lenny (1999), Keith (2000),
Isidore (2002), Fabian (2003), Juan (2003), Charley (2004), Ivan (2004), Dennis (2005), Stan (2005), Dean (2007), Felix (2007), Noel
(2007), Gustav (2008), Ike (2008), Igor (2010), Tomas (2010).
Uragane cu nume feminine: Alicia (1983), Elena (1985), Gloria (1985), Joan (1988), Diana (1990), Marilyn (1995), Opal (1995), Roxanne
(1995), Fran (1996), Hortense (1996), Allison (2001), Iris (2001), Michelle (2001), Lili (2002), Isabel (2003), Frances (2004), Jeanne (2004),
Katrina (2005), Rita (2005), Wilma (2005), Paloma (2008).

TAIFÚN, taifunuri, s. n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care ia naștere în partea de apus a
Oceanului Pacific și se manifestă mai ales în estul Asiei și în estul Americii de Nord; ciclon tropical.
TAIFÚN ~uri n. Ciclon tropical care ia naștere, mai ales în mările Chinei și Japoniei, provocând calamități enorme.
TAIFÚN s.n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care bate în regiunile din vestul Oceanului Pacific,
luând naștere în timpul schimbării direcției musonilor. [Pron. tai-fun, pl. -nuri, -ne. / < germ. Taifun, cf. rus. taifun,
chin. ta fun – vânt mare].