În termeni meteorologici, un uragan este un ciclon tropical - un sistem

de furtună care se rotește rapid în jurul unei zone de presiune scăzută

tipică în regiunile tropicale în diferite anotimpuri, în special în Caraibe ,
în jurul Australiei, Asia de Sud-Est și coasta de est a Americii de Nord.
Ciclonii tropicali au nume diferite în diferite părți ale lumii.

 Uragan - Oceanul Atlantic de Nord

 Ciclon - Nordul Oceanului Indian, Australia și zonele adiacente din emisfera
sudică
 Taifun - Oceanul Pacific, Marea Chinei de Sud, Oceanul Pacific
 Cordonazo - vânturi uragane pe coasta de vest a Americii Centrale și a
Mexicului

Aproximativ 80 de furtuni tropicale au loc în întreaga lume în fiecare

an , dintre care mai puțin de jumătate au loc în Americi, un sfert în
Asia de Sud sau de Sud-Est și restul în Oceanul Indian și Pacific de
Sud.
Sezonul uraganelor începe oficial pe 1 iunie și se încheie pe 30
noiembrie în emisfera nordică și se desfășoară din noiembrie
până în mai în emisfera sudică . Uraganele primesc nume feminine
și masculine și o listă alfabetică a uraganelor este produsă de
Organizația Meteorologică Mondială (OMM). Uraganele reapar la
intervale regulate, deși formarea lor și eventuala dezvoltare a altor
furtuni tropicale depind întotdeauna de condițiile meteorologice
actuale.
Ciclonii tropicali au 4 faze de formare clar definite. Totul începe cu o
perturbare tropicală când se formează nori cumulus , dar aerul nu s-
a rotit încă. Pe măsură ce furtuna devine din ce în ce mai mare,
devine o depresiune tropicală , caracterizată prin scăderea presiunii
și creșterea vântului până la aproximativ 18 m/s (63 km/h). Odată ce
vânturile susținute ating 34 de noduri, depresiunea este definită ca
o furtună tropicală , care nu este încă distructivă, dar poate provoca
pagube semnificative. Aceasta este urmată de o etapă de vârf , care
este împărțită în cinci categorii . La sfârșitul ultimei etape, uraganul
se deplasează apoi pe uscat, unde începe să se spargă și să
slăbească deoarece nu mai este alimentat de aerul umed din ocean.
Condensul de pe pământ provoacă apoi ploi torenţiale abundente,
ducând la inundaţii şi alunecări de teren.
Condițiile cele mai favorabile pentru formarea ciclonilor tropicali sunt
între 5° și 15° latitudine , unde efectul Coriolis (sau forța Coriolis) are
suficientă forță centripetă și oceanul are o temperatură adecvată. Ca
urmare, uraganele sunt aproape inexistente la ecuator, dar efectul
Coriolis este cel care face ca uraganele să se rotească la stânga în
emisfera nordică și la dreapta în emisfera sudică. Ceea ce determină
un uragan este energia creată atunci când vaporii de apă se
condensează pe măsură ce aerul cald din mare se întâlnește cu aerul
rece deasupra suprafeței, iar apa este transformată din nou dintr-un
gaz într-un lichid.
Există mai multe tipuri de cicloni, care se disting prin viteza vântului.
Se numește ciclon tropical, uragan sau taifun când viteza
vântului depășește 33 m/s sau 118 km/h . Acesta este, de
asemenea, cel mai înalt punct de pe scara Beaufort (12). Scala Saffir-
Simpson în cinci puncte , care se bazează pe viteza maximă medie
a vântului, este apoi utilizată pentru a determina puterea unui uragan.
Cea mai puternică categorie este 5, dar acestea sunt de fapt
excepțiile.

Scala uraganelor Saffir–Simpson

 Categoria 1 : vânturi de până la 42 m/s (153 km/h), valuri de până la 1,6 m, daune
minime (copaci dezrădăcinați, obiecte neancorate aruncate)
 Categoria 2 : vânturi de până la 49 m/s (177 km/h), valuri de până la 2,6 m, daune
moderate (acoperișuri deteriorate, panouri publicitare, vegetație deteriorată)
 Categoria 3 : vânturi de până la 58 m/s (209 km/h), valuri de până la 3,7 m, pagube
mari (case mai mici deteriorate, vehicule, inundații)
 Categoria 4 : vânturi de până la 69 m/s (249 km/h), valuri de până la 6,4 m, daune
extreme (structuri de case deteriorate, acoperișuri prăbușite, inundații, risc ridicat în
zonele populate)
 Categoria 5 : vânturi peste 70 m/s (252 km/h), valuri peste 6,4 m, pagube catastrofale
(distrugerea clădirilor, perturbarea infrastructurii, pierderi de vieți omenești)

Omenirea a avut de-a face cu furtunile tropicale, uraganele și alte forțe

distructive încă de la începutul timpurilor. Pentru a da un fel de sens
fenomenelor naturale imprevizibile, oamenii au început să le dea
nume. În trecut , uraganele, taifunurile, cicloanele și furtunile au fost
numite după locurile în care au provocat pagube majore sau după
sfinții care trebuiau să le protejeze.
Ceva mai târziu, ciclonii tropicali au fost numiti după prietenele și
soțiile bărbaților care au avut de-a face cu uraganele. Această
tradiție a fost introdusă de meteorologul Clement Wragge la începutul
secolului al XIX-lea, iar uraganelor au primit nume feminine până în
2000 . În paralel, a existat și o desemnare după alfabetul fonetic
militar, care este folosit și astăzi în desemnările steagurilor (alpha,
bravo, charlie, delta etc.).
Se face o excepție pentru a onora victimele ciclonilor tropicali care au
produs pagube enorme (Katrina sau Irma, de exemplu) și numele este
retras de pe listă și înlocuit astfel încât fiecare listă să conțină în
continuare 21 de nume. În cazul în care peste 21 de uragane lovesc
într-un anumit an, se folosește alfabetul grecesc. Din păcate, această
situație apare din ce în ce mai mult în fiecare an din cauza încălzirii
globale și a creșterii temperaturii apei oceanice. Oamenii de știință
cred, totuși, pe baza sedimentelor de pe fundul mării, că uraganele au
fost semnificativ mai frecvente între aproximativ 1.000 și 2.000 de ani
în urmă decât sunt astăzi.
Ca și în cazul tuturor fenomenelor meteorologice, o serie de aspecte
sunt luate în considerare pentru a realiza cel mai precis model de
prognoză pentru uragane și furtunile tropicale. Din cauza modului în
care se formează ciclonii, schimbările de presiune, temperatură,
debitul de aer, curenții oceanici, anotimpurile și multe alte variabile
trebuie să fie cartografiate în mod regulat și pe o perioadă lungă de
timp.
Prognoze fiabile și predicții pe termen lung sunt oferite de multe organizații
meteorologice, dintre care unele se concentrează direct pe urmărirea formării
cicloanelor, fie că este vorba de o furtună tropicală sau de un uragan.

Centrul național pentru uragane și Centrul pentru uragane din Pacificul Central