Sunteți pe pagina 1din 11

URAGANELE SI TORNADELE

1. URAGANELE
Una dintre cele mai distrugătoare forte ale naturii este reprezentată de uragane,
acestea fiind cicloane tropicale, care se formează deasupra apelor Atlanticului.
Cuvântul uragan, provine de la o zeitate a civilizației Maya, Hurakan, care, după
o legendă maya, a fost cel care a provocat Marele Potop. Deși era doar o
legendă, populațiile maya și-au construit așezările în locuri mai înalte, ferite de
inundații. Cunoșteau forța distrugătoare a unui uragan.
Uraganele se formează deasupra suprafețelor mari de ape calde, cu temperaturi
de peste 26°C. Aerul cald care se ridică din ocean condensează pe măsură ce se
ridică, eliberând energia
latentă care formează un
ciclon tropical.
Oricare ar fi denumirea sa,
un uragan are întotdeauna
aceleași caracteristici. Este
o furtună de proporții
uriașe, care arată ca o
gogoașă când este văzută
de deasupra, aducând cu
sine vânturi foarte
puternice, tunete și fulgere,
precum și ploi torențiale.
Un uragan de gradul 1
provoacă oarecare pagube în recolte, în timp ce un uragan de gradul 5
izbucnește în rafale cu alarmantă viteză de 280 km/h, ridicând în aer obiecte
foarte grele și provocând distrugeri masive în calea sa.
Diametrul uni uragan este cuprins între 100 km și 1.900 km, la înălțimi de până
la 16 km, cu o viteză minimă de 120 km/h, o viteză maximă de 300 km/h și o
putere impresionantă: de 8.000 de ori cantitatea de energie generată în Statele
Unite într-o singură zi. Numărul maxim de victime înregistrat până acum în urma
unui uragan a fost de 300.000, în Bangladesh, în 1970. În medie sunt înregistrate
50 uragane pe an.

CARACTERISTICILE URAGANULUI
Structura rezultată în urma unui uragan constă într-o serie de zone sau părți
constitutive.
Acestea includ zona de joasă presiune, sistemul de curenți ai vântului, ochiul,
pereții sau pâlnia și benzile de ploaie.
Zona de presiune scăzută. Este spațiul sau coloana de aer situată la suprafață
marii unde presiunea atmosferică este scăzută. Această este produsă de
creșterea aerului pe măsură ce se încălzește, pe măsură ce devine mai ușoară,
provocând un vid care este ocupat de aerul din zonele din apropiere și se
formează vântul.
Curenții de vânt. Este sistemul de curent închis care se formează în jurul
centrului de presiune scăzută, care se include curenți ascendenți calzi și
descendenți reci. Aceste vânturi ating viteze variabile în sistem, de la 15 la 25
km/h în ochi până la depășirea a 200 km/h în pereți.
Pentru că o furtună să fie considerată un uragan sau ciclon tropical, viteză
maximă a vântului trebuie să depășească 118 km/h.
Ochi sau miez. Este centru uraganului care se caracterizează prin faptul că este
fierbinte la baza să (suprafață oceanului) și prezintă o atmosfera relativ stabilă.
Acest lucru se datorează faptului că sistemul eolian rotativ menține un centru
de stabilitate relativă în cazul în care vântul rece coboară. Acest centru circular
poate atinge un diametru cuprins între 3 și 370 km, deci în mod normal este de
aproximativ 30 până la 65 km și vântul nu de pășește 25km/h.

Deși este adevărat că ochiul unui uragan este relativ calm în ceea ce privește
ploaia și vânturile, este totuși periculos. Acest lucru se datorează faptului că
există umflături puternice în această zona care pot provoca valuri până la 40
metrii înălțime.

Perete sau pâlnie. Este pâlnia centrală a norilor care se formează în jurul ochiului
uraganului, datorită forței centrifuge a răsucirii vânturilor și a condensării
vaporilor de apă. Acest tip de coș de nor ating o altitudine 12.000 până la 15.000
metrii.

În acești pereți de nori vânturile ajung până la 200 km/h, prezentând ploi și
activitate electrică (fulgere).

Benzi de ploaie. Sunt formațiuni de brațe succesive de nori spirali care converg
în centrul sau ochiul uraganului. Aceste brațe de nori de ploaie se formează pe
măsură ce sistemul curent spiralat se dezvoltă.

Fiecare braț al spiralei menține un spațiu relativ calm față de brațul următor,
unde ploaia este mai puțin intensă. Această zona corespunde zonei în care
coboară vânturile reci.

CONSECINȚELE URAGANULUI

Uraganele au consecințe pozitive și negative. Cele negative sunt impactul asupra


oamenilor, infrastructurilor, ecosistemelor în timp ce cele pozitive au legătură
cu procesele globale de reglementare a mediului.

DEZASTRU NATURAL

Viteza mare a vânturilor în uragane și marile


valuri de furtuni pe care le produc cauzează
daune considerabile. În funcție de amploarea
uraganului, acestea variază de la daune minore
la porturi până la distrugerea clădirilor și
inundații majore.

Acest lucru poate provoca pierderea vieții


umane și a altor ființe vii, precum și pierderi
economice mari. Un exemplu al puterii
distructive a uraganelor este reprezentat de
uraganul Mitch și Katrina.
Uraganul Mitch a avut loc în 1998 și a ajuns la categoria 5, provocând inundații
severe. Acest lucru a provocat moartea a 11.374 de persoane și pierderi
economice de peste 6 miliarde de dolari.

La rândul său, uraganul Katrina a fost, de asemenea, un ciclon tropical de


categoria 5 care a afectat coastele sud-estice ale Statelor Unite în 2005, New
Orleans fiind cel mai afectat oraș. Acest uragan a provocat 1.836 de decese,
peste 1 milion de case deteriorate și pierderi economice de 125 de miliarde de
dolari.

EFECTE ASUPRA ECOSISTEMELOR

Vânturile și valurile puternice provoacă efecte negative atât asupra


ecosistemelor terestre, cât și a celor marine. În primul caz, zone devastatoare
de vegetație și modificarea diferitelor aspecte ale peisajului. În timp ce la nivelul
mării, această poate provoca schimbări drastice pe litoral și a fost evidențiată
deteriorarea recifelor de corali.

URAGANE CU CEA MAI MARE INTENSITATE DIN ISTORIE

Cele mai multe uragane de intensitate din istorie Conform datelor compilate de
Scientific American, cele cinci uragane cu cea mai mare intensitate înregistrată
sunt Patricia, Wilma, Gilbert, Katrina și Sandy.

I. SANDY

Sandy a apărut în sezonul uraganelor din 2012,


surprinzător cu o viteză maximă de 185 km / h
și o presiune atmosferică de 940 milibari. A
afectat în principal coasta de est a Statelor
Unite, dar a fost remarcată și în Caraibe și chiar
în Columbia și Venezuela.
II. KATRINA

În 2005 a atins o viteză maximă a vântului de


282 km / h și o presiune atmosferică de 902
milibari. A fost devastator pe coasta Golfului
Statelor Unite, provocând mari pagube în
cunoscutul oraș New Orleans.

III. GILBERT

În 1988, uraganul Gilbert a atins o viteză


maximă a vântului de 298 km / h și o
presiune atmosferică de 888 milibari. A lovit
Peninsula Yucatan, Caraibe și o parte din
Texas. A fost cunoscut sub numele de
„Uraganul secolului XX”.

I. WILMA

În 2005 a atins viteză maximă a vântului de


298 km / h și o presiune atmosferică de 882
milibari. S-a născut în Atlantic și a provocat
mari daune în peninsula Yucatan, Cuba și
sudul Floridei, Statele Unite.

II. PATRICIA

S-a întâmplat în 2015, atingând o viteză maximă


a vântului de 322 km / h și o presiune
atmosferică de 880 milibari. A luat naștere la sud
de Golful Tehuantepec și a afectat o mare parte
din Mexic, Texas, Guatemala, El Salvador, Nicaragua și Costă Rică.

Trebuie remarcat faptul că această listă nu înseamnă că au fost cele mai


distructive uragane, deoarece au existat cazuri de uragane de intensitate mai
mică care au cauzat mai multe daune la nivel economic și de sănătate.
2. TORNADELE

Tornadele sau twisturi, așa cum au ajuns


să fie denumite, sunt vânturi foarte
puternice ce acționează pe un areal
redus sub formă de vârtej de aer,
fiind frecvent pe teritoriul Americii de
Nord.
Termenul de “tornadă” provine din latinescul “tonare” care înseamnă “a tuna”.
Tornadele se produc atunci când curenți de aer cald și rece se ciocnesc și
creează o zonă de rotație, cu presiune atmosferică scăzută. Aerul dintr-un front
cu presiune scăzută are tendința naturală de a se ridica, creând un curent
ascendent puternic. Acest curent, un vârtej de aer spiralat, de forma unei pâlnii,
ca să fie clasificat drept tornadă, trebuie să fie în contact cu solul și cu norul de
furtună de deasupra acestuia. Traseul unei tornade are rareori mai mult de 250
m, dar pâlnia poate avea și 1,5 km lățime. Aceasta atrage aerul cald din jurul său,
de la nivelul solului, făcându-l să se rotească din ce în ce mai rapid.
Tornadele apar aproape fără nici un fel de avertisment, în orice moment din zi
sau din noapte. Nu există fenomen natural mai înspăimântător decât o tornadă.
Se pot produce în orice lună a anului, în cazul în care există condiții propice.
Intensitatea unei tornade se măsoară pe Scara Fujita:
Tornada F1 - vântul are viteze între 115 și 180 km/h. Chiar și aceste tornade pot
să smulgă țigle de pe acoperișuri și să împingă de pe drum mașinile în mișcare.

Tornada F2 - vântul are viteze între 181 și 250 km/h. Tornada poate smulge
câteva acoperișuri de case și distruge rulotele (locuințele mobile) întâlnite în
drumul său.

Tornada F3 - vântul are viteze între 251 și 330 km/h. Sunt dezrădăcinați chiar și
arbori masivi, iar zidurile și acoperișurile clădirilor solide sunt smulse precum
niște bețe de chibrit.

Tornada F4 - vântul are viteze între 331 și 415 km/h. Locomotive și camioane
articulate de 40 tone sunt aruncate în aer ca niște jucării.
Tornada F5 - vântul are viteze între 416 și 510 km/h. Mașinile sunt aruncate prin
aer ca niște pietre, pe distanțe de sute de metri. Clădiri întregi pot fi desprinse
de la pământ. Forța tornadei este similară cu cea a unei bombe atomice.

FORMAREA TORNADELOR

Tornadele provin din furtuni și sunt adesea însoțite de grindină. Pentru a forma
o tornadă trebuie îndeplinite condițiile pentru direcția și viteza furtunii,
producând astfel un efect de rotație orizontală. Când apare acest efect, se
creează un con vertical prin care aerul se ridică și se rotește în furtună.

Fenomenele meteorologice care favorizează apariția tornadelor sunt mai


probabil să apară ziua decât noaptea (mai ales la amurg) și în timpul
anotimpurilor de primăvară și toamnă ale anului. Aceasta înseamnă că tornadele
sunt mai probabil să se formeze primăvara și toamna și în timpul zilei - adică sunt
mai frecvente în aceste perioade. Totuși, tornadele pot apărea în orice moment
al zilei și în orice zi a anului.

Pentru a forma o tornadă, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

 Un curent de aer rece și altul de aer cald care converg orizontal.


 Când are loc această întâlnire, aerul cald, care ar trebui să fie mai înalt
decât aerul rece, este prins într-un plan inferior și face ca doi curenți de
aer să curgă în direcții paralele și opuse la diferite înălțimi.
 De acolo coboară un curent de aer rece și uscat, în timp ce un alt curent
de aer mai cald și mai umed se ridică, creând un curent rotativ de aer în
formă de tub.
 Viteza acestui curent crește pe măsură ce procesul progresează. Aerul
cald se ridică și aerul rece coboară, determinând tornada să se transforme
într-un vortex vertical.
 Când acest vârtej lovește solul, curentul accelerează și produce un vârtej
în formă de vârf.
 Aerul rece coboară din părțile laterale ale vârfului, iar fluxul de aer cald
prins sub primul strat găsește o modalitate de a se ridica în vortex. Prin
urmare, se ridică pe verticală cu o forță mai mare și o sarcină mai mare.
 Odată ce se formează o tornadă și își atinge înălțimea și puterea, Va
produce un efect de inhalare, motiv pentru care casele și casele de pe
traseu au capacitate de absorbție.

Tornada este de fapt invizibilă, doar când transportă picăturile de apă


condensată dintr-o furtună de aer umedă alături de praful și resturile de pe sol,
devine gri.

Tornadele sunt clasificate ca furtuni slabe, puternice sau violente. Tornadele


violente reprezintă doar două la sută din toate tornadele, dar cauzează 70 la
sută din toate decesele și poate dura o oră sau mai mult. Printre pagubele
provocate de o tornadă găsim:

 Oameni, mașini și clădiri întregi aruncate


prin aer
 Răni grave
 Decese cauzate de lovirea cu resturi
zburătoare
 Daune în agricultură
 Case distruse

Alertați de apropierea unei tornade, oamenii trebuie să se îndrepte rapid spre


un loc sigur, cunoscut dinainte, în propria locuință sau în altă parte. Deși s-au
făcut progrese importante în domeniul previziunilor meteorologice, timpul de
avertizare poate fi foarte scurt sau, uneori, este chiar imposibil să se prevadă
apariția unei tornade. Primind și interpretând corect avertismentul dat de
autorități, oamenii își pot salva viața, adăpostindu-se într-un loc cât mai sigur.

Tornadele pot fi, de asemenea, identificate prin unele semne de pe cer, cum ar
fi o întoarcere bruscă foarte întunecată și de culoare verzuie, o grindină mare și
un vuiet puternic ca cel al unei locomotive.

TIPURI DE TORNADE

Acestea sunt principalele tipuri de tornade care există:


 Tornade vortex multiple. Acestea sunt două sau mai multe coloane de aer
care se rotesc în jurul unei axe comune, provocând mai multe vortexuri
sau „vârfuri” de ciclon și, de obicei, canale mai mici în jurul axei principale.
 Tornadă prin satelit. Adesea confundate cu situația de mai sus, acestea
sunt două tornade (una mare și una mică) care se întâlnesc sau se
formează foarte strâns, prin care tornada mai mică balansează tornada
mai mare ca și cum ar fi un satelit.
 Tropa de apă. Denumită și conductă de apă, este o tornadă deasupra
mării sau o suprafață mare de apă. Pot fi tornade care se formează direct
pe apă sau pot lovi doar de ea, dar sunt mai rapide, mai puternice și
durează mai mult decât tornadele de pe uscat.
 Baraj terestru. Acesta este numele tornadelor care nu au o jumătate de
ciclon la sol, ceea ce le face mult mai slabe decât cicloanele, deși nu sunt
inofensive din acest motiv. Au tendința de a forma un strat de praf în jurul
lor.

Deși în România fenomenul tornadelor, cu tot cortegiul lor devastator, este mai
puțin frecvent și de mai mică intensitate, în ultimii ani au fost consemnate
asemenea fenomene care au produs multă suferință și pagube importante.
Aceste evenimente meteorologice care au lovit România nu trebuie să fie
considerate adevărate tornade, întrucât aceste furtuni au intensități moderate
şi apar doar în perioade de instabilitate meteorologică, în special în lunile mai-
iunie sau august-septembrie, fără a elimina astfel de fenomene și în alte luni ale
anului, ce apar atunci când sunt curenți verticali foarte puternici.

CELE MAI DEVASTATOARE TORNADE DIN ISTORIE

America de Nord și în special Statele Unite au o istorie destul de importantă de


tornade distructive, în special în orașe precum Mississippi, Oklahoma sau
Moore. Aici sunt câțiva dintre ei:

Tornado regina: în anul 1912 o tornadă a


afectat orașul Saskatchewan, în Canada. A
durat mai puțin de trei minute, dar a ucis 30 de
oameni și a distrus mii de case.
Tri-State Tornado: La 18 martie 1925, s-a
format o tornadă EF5 în Missouri (SUA). A
trecut prin Missouri, sudul Illinois și a dispărut
în Indiana, ucigând 695 de oameni.

Deep South tornado: În 1932, județul


Talladega (Alabama) a format o tornadă de
categoria 4 și a distrus județul, ucigând mai
mult de 330 de oameni.

Oklahoma tornado: 3 mai 1999 a fost o zi


tragică pentru Oklahoma. Un total de 76 de
tornade au atins în acea zi, una dintre ele fiind
un EF5, care ar ajunge să împartă orașul în două
și să ucidă 44 de oameni.

Joplin tornado: pe 22 mai 2011 a distrus 20%


din orașul Joplin (SUA) și a lăsat 160 de morți pe
lângă nenumărate daune materiale. A fost una
dintre cele mai distructive din istoria recentă a
Statelor Unite.

ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI


BOEA ELENA BIANCA-ANUL I-IFR-L1

S-ar putea să vă placă și