MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
IP COLEGIUL “IULIA HASDEU” DIN CAHUL
CATEDRA ECONOMIE ŞI ECOLOGIE

REFERAT
P.06.O.003 PRACTICA DE INSTRUIRE
Tema: “Parcurile naţionale din Moldova, grădina botanică şi zoologică”

Elaborat : Iuncu – Liviu Petru

Grupa : E - 2031
Verificator : Murgoci Octaviana

Cahul, 2023
În Republica Moldova, parcurile naționale sunt arii protejate, care reprezintă spații naturale
reprezentative cu diverse peisaje geografice, obiecte și complexe naturale și cultural-istorice,
specii floristice și faunistice autohtone, destinate utilizării în scop științific, recreativ, economic,
cultural, turistic, instructiv, educativ etc. Sunt catalogate două parcuri naționale, conform Legii
nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat.

Parcul național Orhei

Parcul se află în zona centrală a Republicii Moldova, pe o suprafaţă de 33792,09 ha, în hotarele
administrativ-teritoriale ale raioanelor Orhei, Străşeni, Călăraşi şi Criuleni, cuprinzând total sau
parţial 18 localităţi, printre care: Ghetlova, Morozeni, Neculăieuca, Ivancea, Persecina, Donici,
Teleşeu, Pohorniceni, Puţintei, Trebujeni, Selişte, Vatici, Codreanca, Romăneşti, Ţigăneşti,
Bravicea, Săseni şi Maşcăuţi. Nucleele principale ale parcului sunt Rezervația cultural-naturală
„Orheiul Vechi”, Rezervația peisagistică Trebujeni, segmentul de pădure Curchi cu mănăstirea
omonimă și Rezervația peisagistică Țigănești cu Mănăstirea Țigănești.

Fig. 1.1. Harta Parcului Naţional Orhei

Astfel, prin statutul de Parc Naţional, resurselor naturale, culturale, istorice şi de agrement din
aceste localităţi, li s-a oferit protecţie specială. Parcul ar fi instituţia publică care trebuie să se
ocupe de menţinerea şi utilizarea raţională a diversităţii biologice din aria protejată. La fel, acesta
ar trebui să contribuie la utilizarea eficientă a resurselor recreactive şi economice din areal,
minimizând impactul activităţii umane asupra bunurilor şi ariilor protejate.

Terenurile au fost selectate să devină parte componentă a Parcului pentru că aici găsim
ecosisteme naturale (forestiere, de stepă, de luncă, acvatice şi palustre, petrofite) cu o diversitate
floristică şi faunistică foarte bogată şi, mai ales, rară!

Plante precum şofrănelul – plantă decorativă a cărei flori conţin uleiuri eterice, folosite în calitate
de condiment şi colorant alimentar; Laleaua pestriţă – o plantă decorativă care ne înfrumuseţează
viaţa. Este o specie vulnerabilă, inclusă în Cartea Roşie a Republicii Moldova. Crinul de pădure
– plantă meliferă, utilizată ca plantă decorativă în grădini şi parcuri este şi plantă tinctorială care
serveşte pentru vopsirea lânii în culoare neagră. În medicina populară este folosită ca diuretic.

Fig. 1.2. Drobişor tetramuchiat – specie endemică relictă din arealul Rezervaţiei cultural-
naturale Orheiul Vechi
 Fig. 1.3. Şiverechie podoliană – specie vulnerabilă, arealul Rezervaţiei cultural-naturale
Orheiul Vechi
Mamifere care ne amintesc despre cât este de diversă lumea în care existăm: pisica sălbatică –
felina a cărei corp atinge lungimea de 110 cm, iar greutatea 8 kg. Specie inclusă în Cartea Roşie.
Popândăul – o specie de rozătoare tare drăguţă, care, săpând galerii afânează solul – un fel de
agregat agricol natural. Ciocănitorile negre – sanitari ai arborilor, care curăţă scoarţa de insecte
dăunătoare. Acvila mică – răpitorul care are sarcina de a echilibra prezenţa diferitor specii de
animale în comunităţile terestre, un alt agent sanitar care curăţă ecosistemele de organisme
moarte şi infectate. Fluturele ochi de păun mare – harnica insectă care se ocupă de polenizarea
florilor. Monumente ale naturii – 7 arbori seculari, reciful amplasat pe o suprafaţa de 3 ha şi
Stânca Mâgla din satul Piatra, Defileul Orhei (100 ha), rezervaţii peisagistice (Ţigăneşti şi
Trebujeni).
 Fig. 1.4. Pisică sălbatică, Parcul Național Orhei

Parcul Nistrul de Jos

Nistrul de Jos este o arie protejată din Republica Moldova, parc național și zonă umedă de
importanțaă internațională. Suprafața totală este de 61.883,99 ha. Obiectivul este administrat de
autoritățile administrației publice centrale și locale, cât și persoane fizice și juridice.
Zona Nistrului de Jos este recunoscută ca fiind o parte importantă a patrimoniului natural și
cultural al Republicii Moldova, fiind studiată de ecologiștii sovietici și moldoveni, mai recent de
Societatea Ecologică „BIOTICA”. Albiile vechi ale Nistrului sunt cunoscute sub denumirea
„Nistrul Chior” și adăpostesc numeroase specii de animale, mai ales păsări, caracteristice zonelor
umede.

Regiunea Nistrului de Jos îmbină un complex de habitate naturale și artificiale, unite prin fluviu
și fâșia de protecție de-a lungul digului anti-viitură. Pe meandre sunt amplasate grădini și alte
terenuri agricole, majoritatea însoțite de perdele forestiere.

Nucleul principal îl constituie sectorul „Lunca Talmaza”, zonă-nucleu a rețelei ecologice

naționale, care include masive de pădure cu poieni, un lac, canale cu apă permanentă sau
periodică, băltoace, mlaștini, lunci și terenuri agricole abandonate. În zona umedă se găsesc încă
3 zone-nucleu de importanță națională și 4 de importanță locală

Apele Nistrului de Jos sunt atribuie la apele hidrocarbonate de clasa a doua cu o mineralizare de
395-638 mg/l și cu un conținut de oxigen dizolvat nu mai mic de 88,4%. Conținutul mediu de
particule în suspensie este de aprox. 29,5 mg/l (de la 180-420 mg/l în trecut). Apa este poluată cu
substanțe organice și altele care conțin azot, cu fenol, produse petroliere și metale, mai ales pe
cursul fluviului mai jos de Bender.

Cantitatea de diferite substanțe în apele zonei protejate este următoarea:

 sulfați: 71,2-92,2 mg/l

 clorizi: 26,9-47,9 mg/l
 sodiu: 29,0-41,4 mg/l
Stratul de soluri s-a format, în cea mai mare parte, pe sedimentările cuaternare, reprezentate de
argile, soluri argilo-nisipoase și soluri nisipo-lutoase (mai ales în lunca inundabilă a Nistrului).
Se evidențiază două tipuri de bază: soluri de luncă inundabilă și cele de pe terasele Nistrului,
unde predomină cernoziomurile cu profil întreg. În partea de est sunt răspândite soluri
erodate. Dată fiind situația politică complicată din regiune, cercetarea solului pe cele două maluri
ale Nistrului se face separat.

Cu un număr impunător de specii de plante și animale, Nistrul de Jos este aria protejată cu cea
mai mare biodiversitate din Republica Moldova. Aceasta se datorează diversității condițiilor
naturale ale fluviului puternic meandrat, cât și de eterogenitatea teritoriului. Biotopurile naturale
și semi-naturale numără 22 tipuri și cuprind biotopuri acvatice, de păduri de luncă și de colină,
de stepă etc.

Pădurile seculare de plop, dispărute aproape în totalitate în Europa, adăpostesc specii protejate
de lilieci. Pădurile de frasin amplasate în luncă sunt un ecosistem de importanță paneuropeană,
iar luncile cu iarbă înaltă sunt ecosisteme deficitare în regiune. Tot aici s-au păstrat fragmente
mici de gârnețuri și stepă.

În listele internaționale de protecție, flora est-europeană este reprezentată foarte puțin, doar
7 specii de plante din Nistrul de Jos fiind incluse în listele speciilor strict protejate ale Convenției
de la Berna. Multe specii din Cartea Roșie a Republicii Moldova pot fi întâlnite aici, printre care
numeroase specii de stepă: ghiocelul-de-toamnă (Sternbergia colchiciflora), hodoleanul
tătăresc (Crambe tataria), volbura lineată (Convolvulus lineatus) etc. Se întâlnește
și zăvăcusta (Astragalus dasyanthus), specie endemică regiunii de nord-vest a Mării Negre. Sunt
prezente specii rare de pădure, precum vița-de-pădure (Vitis sylvestris), și de luncă și palustre,
precum nufărul alb (Nymphaea alba). Din cele 244 specii protejate de plante superioare din
republică, flora Nistrului de Jos include 147, iar 27 se întâlnesc numai aici.

Multe păsări sosesc aici din Ucraina pentru a se hrăni. Printre ele se observă stoluri
de țigănuș (Plegadis falcinellus) în număr de 200-300 de păsări, pelicani comuni (Pelecanus
onocrotalus), un număr foarte mare de stârci — stârcul galben (Ardeola ralloides), egreta
mică (Egretta garzetta), egreta mare (Ardea alba) etc. —, cocostârcul alb (Ciconia ciconia),
unele păsări răpitoare — gaia neagră (Milvus migrans), șorecarul comun (Buteo
buteo), vânturelul roșu (Falco tinnunculus), șoimul rândunelelor (Falco subbuteo) —, cât și
specii mai rare, ca acvila pitică (Hieraaetus pennatus), vânturelul de seară (Falco vespertinus)
etc. În total, numărul de specii de păsări atinge 228, dintre care 127 specii sunt cuibăritoare, iar
101 sunt migratoare, inclusiv sezoniere.

Fig. 1.5. Ghiocelul de toamnă, Parcul Național Nistrul de Jos

Mamiferele sunt reprezentate de 54 de specii, printre care vulpea (Vulpes
vulpes), iepurele, vidra (Lutra lutra), nurca europeană (Mustela lutreola), pisica sălbatică (Felis
sylvestris), cârtița (Talpa-europaea), hermelina (Mustela-erminea), bursucul (Meles-meles), liliec
i.Dintre copitate,seevidențiază căprioara (Capreolus capreolus), mai puțin mistrețul (Sus scrofa).
Aici viețuiește una din cele mai viabile populații de cerbi nobili (Cervus elaphus) din țară. Lunca
Talmaza are o concentrație mare de lilieci, cu un efectiv de 20 mii de indivizi, în total 14
specii, printre care Myotis bechsteinii, Nyctalus lasiopterus.

Pe terasele superioare viețuiesc, în populații relativ mari, șerpi rari pentru Republica Moldova,
inclusiv șarpele-cu-patru-dungi (Elaphe-quatuorlineata), șarpele-cu-abdomen-galben (Dolichophi
s caspius). Pe teritoriul luncii a fost înregistrată o populație numeroasă de broaște țestoase de
baltă (Emis orbicularis). Libelulele, un grup de insecte caracteristice zonelor umede, sunt
prezente în Nistrul de Jos într-un număr de 34 de specii, adică 64% din numărul total estimat de
specii din Moldova. În ecosistemele acvatice înoată 83 de specii de pești.
Dintre animalele care populează această zonă, multe specii de amfibieni, reptile, mamifere și mai
ales păsări sunt incluse în listele Convenției de la Berna, Directivele Uniunii Europene privind
habitatele și păsările, cât și în Cartea Roșie a Republicii Moldova și în documentul similar al țării
vecine.

Fig. 1.6. Șarpele cu patru dungi, Parcul Național Nistrul de Jos

Grădina Botanică
Amplasată la marginea oraşului Chişinău (sectorul Botanica), în apropierea cunoscutelor Porţile
Oraşului, Gradina Botanică a fost fondată în anul 1950. Monumentul natural al Chișinăului este
asemănat în miniatură cu relieful Republicii Moldova, graţie alternanţei podişurilor cu
depresiunile, lacurilor şi tipurilor de soluri, de care există circa 24 de specii.

Dispune de o suprafaţă de 104 hectare. În parc este creată o cascadă din 4 lacuri de acumulare,
care, chiar şi în anii secetoşi, au suficientă apă pentru a iriga vegetaţia grădinii. Grădina este
împărţită în mai multe sectoare − dendrariul (arbori, arbuşti, liane), elemente ale Florei din
Moldova (Codrii), sectorul de floricultură, sectorul de plante tehnice, medicinale, alimentare şi
furajere, sectorul experimental, sectorul cu plante tropicale şi subtropicale cu sera, pepiniera,
mini expoziţii. În ultimii ani, în apropierea clădirii administrative a fost construită din piatră de
Cosăuţi Alpinariul, care a devenit o platformă minunată pentru vizualizarea părţii de jos a
parcului. În prezent, grădina numără aproximativ 10 de mii de specii, soiuri, forme şi plante
cultivate. Pentru mulţi oameni această grădină a devenit locul preferat de odihnă, chiar şi în
zilele de lucru. Deosebit de aglomerat este aici, la sfîrşitul săptămînii şi de sărbători.

Aici se vine cu copii şi cu toţi cei apropiaţi, pentru plimbări pe aleile şi cărările parcului, a sta pe
malul lacului, a urca în vîrful Alpinariului sau a sta pur şi simplu pe o bancă, urca pe o gradina
de rock. Pe lîngă diversitatea speciilor de plante, inclusiv şi a acelora exotice pentru locurile
noastre, grădina are o planificare bine gîndită a teritoriului, astfel încît cutreierîndu-l, e ca şi cum
te-ai afla într-un alt capăt al lumii, este destul doar să coteşti pe aleea următoare. Sunt două
atracții turistice la Grădina Botanică – înflorirea copacului de magnolie roz (în acest an ea a
înflorit la sfîrşitul lunii aprilie) şi desigur, înflorirea cireşului japonez (sakura), care a înflorit la
începutul lunii mai şi în acest an arată deosebit de festiv. Parcul are multe spaţii deschise,
edificii, galerii, grădini, lacuri, dar veţi fi încîntaţi de partea de jos a parcului lîngă cascadele de
lacuri.

Tot aici destul de des puteţi vedea diverse păsări − raţe sălbatice, porumbei sălbatici, sturzi şi alte
păsări.
 Fig. 1.7 – 1.8. Grădina Botanică, Chișinău
Grădina Zoologică
Întreprinderea municipală „Grădina Zoologică” este unica instituție de profil din țară, fiind un
adevărat centru de studii și cercetări, instruire și educație, odihnă și agrement, care educă la
vizitatori sentimentul de dragoste față de natură. Grădină zoologică din mun. Chișinău
colaborează cu instituțiile similare internaționale, avînd un rol impoprtant în reproducerea și
salvarea speciilor de animale sălbatice rare și a celor pe cale de dispariție.

Grădina Zoologică este situată în partea de sud a orașului, întinzându-se pe o suprafață de 24,306
hectare. Aceasta are drept obiective păstrarea, ocrotirea și studierea speciilor rare de animale și
păsări, incluse în Cartea Roșie a Moldovei. Reprezintă un landșaft pitoresc în care își duc
existența peste 150 specii de păsări și animale, printre ele numărându-se calul lui
Przewalski, tigrul siberian, culanul din Turkmenistan etc. Dispune de un heleșteu (suprafața 1,2
hectare) populat de gâște, lebede albe și negre, rațe de baltă, barze și cocostârci.

Pe teritoriul grădinii se organizează expoziții mobile și excursii cognitiv-instructive pentru elevi.

Animalele din Grădina Zoologică sunt împărțite în 5 secțiuni:

 Animale răpitoare;
 Paricopitate și imparicopitate;
 Ornitologie;
 Primate;
 Acvaterariu.

În total sunt 1034 de viețuitoare, cuprinse în 138 specii.

Fig. 1.9. Zebre, Grădina Zoologică din Chișinău

Fig. 1.10. Pui de leu, Grădina Zoologică din Chișinău