MINISTERUL CULTURII ȘI

CERCETĂRII A REPUBLICII MOLDOVA

COLEGIUL DE ECOLOGIE
MUN.CHIȘINĂU

REZERVAȚIA "PLAIUL
FAGULUI"

A elaborat:
Gnatiuc Doina
Dumitrașco Liuba
Rusnac Alexandru
Bujujan Maria
Rezervația Plaiul Fagului a fost fondată
în 1992 și are o suprafață de 5642 ha,
reprezentând o zonă cu rol de protecție
pentru un ecosistem reprezentativ din
punct de vedere silvic. Cele mai
răspândite specii de plante arboricole
sunt:
● gorunul – ocupă circa 31 % din
suprafața împădurită,
●frasinul - cca 21 %,
● carpenul – cca 19 %. Deși are o
pondere de numai 5%,
● fagul este cel mai răspândit anume în
această rezervația, comparativ cu restul
teritoriu al țării.
 •FLORA
S-a constatat că componentă floristică din
cadrul teritoriului acestei rezervații este unicală.
Pe teritoriul rezervației se întâlnesc cca 900
specii de plante, dintre care plantele vasculare
alcătuiesc cca 640 specii, lichenii – cca 50 specii
și alte specii. Din numărul total de specii
floristice 77 au devenit rare, alcătuind
aproximativ 33 % din speciile rare de flora
spontană a Republicii Moldova. Preponderent în
aceasta rezervație cresc astfel de specii că
mălinul, pana zburătorului, perișorul, ferigile și
altele. Făgetele, care sunt cel mai mult
răspândite aici, comparativ cu restul teritoriului
republicii, alcătuiesc cca 260 ha sau 5 % din
teritoriul rezervației. Sectoarele cu stejar ocupă
cca 230 ha sau aproximativ 4 % din teritoriu.
 •FAUNA
Aria naturală este interesantă și
atractivă din punct de vedere al
complexului faunistic, adăpostind și
asigurând condiții de viețuire și hrană
pentru mai multe specii de mamifere,
păsări și insecte. Rezervația reprezintă
în fond un depozit natural al unui
număr substanțial de specii de plante și
animale care au un regim strict de
protecție.
De pe teritoriul rezervației izvorăște
râul Bîc, în bazinul căruia se află și
capitala Chișinău.
Rezervaţia Naturală de Stat „Plaiul Fagului",
ca instituţie cu profil de protecţie a mediului,
este comparativ tînără. Însă fondul ei
forestier, cu o vastă varietate fito-faunistică
specifică părţii de nord-vest a Podişului
Central al Codrilor, are rădăcini milenare.
Arborețurile, amplasate pe cele mai diverse
soluri, elementele de relief, exprimate printr-
o vastă variabilitate a altitudinilor şi a
expoziţiei versanţilor, se află într-un mozaic
armonios cu factorii de mediu care
consolidând echilibrul ecologic le creează
condiţii favorabile de creştere. Aici
contrastul se îmbină cu elementul creativ al
complexului factorilor de mediu, fapt care
explică convieţuirea reprezentanţilor
diverselor specii de plante şi animale.
În acelaşi timp, creşterea masivă a populaţiei în
regiune, pe parcursul ultimelor două secole, a
contribuit la intensificarea exploatării pădurilor.
Fragmentarea şi devastarea lor pe alocuri a
căpătat proporţii mari, motiv care a impulsionat
un grup de entuziaşti în frunte. Pentru prima
dată, în vederea formulării cît mai convingătoare
a argumentului ştiinţific de a lua sub protecţia
statului cele mai reprezentative sectoare silvice,
în regim de urgenţă au fost desfăşurate
investigaţiile respective de teren.
 Peisajul în sine este foarte divers, se
întîlnește și relief muntos care nu este
specific pentru așa fel de locuri. Dominante
sunt și pantele abrupte, alunecări de teren
vechi deformate. Înălțimea pantelor variază
de la140 pînă peste 400 de metri deasupra
nivelului mării.
Pe teritoriul rezervației de pădure curge
rîul Rădeni care desparte rezervația în
două suprafeți aproximativ egale. Turiștii
mai sunt încîntați de asemenea și de
cascada impresionanta a lacului din incinta
acestui teren forestier.


Vegetația rezervației constă în principal

din plante vasculare, 68 de specii de
mușchi, 48–licheeni si 150-ciuperci. E
necesar de menționat că în Cartea Roșie
RM au fost înregistrate 27 de specii din
aceste plante.
Practic pădure este formată din lemn de
stejar, fag, carpen și mai puțin gorun
stejar. Pot fi, de asemenea, găsiți în mai
multe locuri și stejari vechi.
 In perspectiva se preconizeaza:
• asigurarea conservarii biodiversitatii si
regimului de rezervatie;
•elaborarea masurilor si efectuarea
reconstructiei ecologice a arboretelor in
raport cu conditiile de crestere;
•reinstaurarea arboretelor autohtone;
aplicarea masurilor de contribuire la
regenerarea naturala din seminte;
•reglarea numerica a efectivului lumii
animale in raport cu baza materiala;
•sporirea eficientei educatiei ecologice.