FUNCȚIILE ETICE Efectuat:Chihai Rozalina

Controlat: Condurachi
Galina
Grupa:ASP2121
FUNCTIILE ETICII

Temeiurile actualităţii eticii şi importanţa practică a ei pentru om şi umanitate sunt

elucidate prin funcţ iile specifice ale eticii. De obicei, sunt elucidate în literatura de
specialitate următoarele funcţii ale eticii: funcţia cognitivă, funcţia normativă,
funcţia persuasivă şi funcţia educativă.

Funcţia cognitivă - este funcţia principală, în sensul că celelalte funcţii nu se pot realiza adecvat decît cu
condiţia realizării ei. Această funcţie s-a materializat de-a lungul timpurilor şi se poate realiza pe trepte
succesive:
- treapta descriptivă - ne oferă un început de sistematizare a datelor vieţii morale. Ea se realizează în
principal prin elaborarea unor tipologii şi studii ale structurii şi dezvoltării caracterelor. În tipologie sunt
descrise succesiv tipuri de atitudini morale, vicii şi virtuţi morale, sau calităţi şi defecte morale. Studiul
structurilor şi dezvoltării caracterelor se referă la descrierea caracterelor morale pozitive sau negative.
- treapta analitico-sintetică - presupune o analiză a conexiunilor interne şi externe ale diferitor
fenomene morale adică toate componentele care au o semnificaţie morală specifică. Gîndirea sintetică
culminează cu elaborarea categoriilor fundamentale ale moralei, care definesc şi esenţa şi specificul, deci
esenţa specifică a vieţii morale.
- treapta explicativă - presupune studierea factorilor cauzali, sau a celor generatori ai
moralei:
factori ce explică geneza, structura, funcţiile morale, tipurile fundamentale de morală,
progresul moral şi perspectivele acestui progres.
Funcţia normativă – aceasta nu constă în crearea de norme, deoarece normele morale
nu pot fi decretate precum normele juridice de către legiuitor, ele se cristalizează în
viaţa reală a colectivităţilor. Dacă este vorba de elaborare a unor coduri morale,
această elaborare constă doar într-o explicare şi sistematizare a unor norme
elaborate deja în sfera vieţii şi experienţei morale. Trebuie menţionat faptul că şi în
viaţa moral ă au existat şi există legiuitori individuali adică marii moralişti ai
popoarelor precum: Socrate, Epicur, Kant, Gusti, Mill, Tolstoi, sau profeţii popoarelor
precum: Moise, Buddha, Confucius, Hristos, Mahomed, care au iniţiat doctrine morale
sau morale cu caracter doctrinar.
Funcţia persuasivă – este o funcţ ie de convingere. Este necesar să remarcăm faptul că
funcţia în cauză se realizează în forma ei optimă, prin realizarea primelor două
funcţii, cea cognitivă şi cea normativă. Înainte de a se constitui ca funcţie a
discursului etic, persuasiunea este prezentă în sfera concretă a vieţii morale,
deoarece opinia publică recurge spontan la toate procedeele indicate, încît discursul
etic este o expresie teoretizantă a opiniei publice, iar autorul discursului un
reprezentant sau un mandatar al ei.
 Funcţia educativă – ea a fost dezvăluită încă din antichitate de către Platon şi Aristotel.
Pentru ei cunoaşterea binelui are un efect nemijlocit educativ ce antrenează direct respectul şi
practicarea lui. După Aristotel moralitatea indivizilor are două izvoare: pe de o parte,
cunoaşterea binelui şi, pe de altă parte, experienţa repetată şi fixată în obişnuinţă
 Funcțiile etice și cu
alte exemple.

Termenul „funcții etice” se referă la funcții matematice care sunt folosite în etică pentru a modela și
evalua comportamentul uman și sistemele etice. Acestea sunt, de obicei, funcții care descriu valoarea
morală sau etică a unei acțiuni sau decizii.
Iată câteva exemple de funcții etice:

Funcția utilității: Aceasta este o funcție care atribuie o valoare de utilitate sau beneficiu fiecărei acțiuni sau decizii posibile. Se consideră că
acțiunile care maximizează utilitatea sunt cele mai etice.

Funcția deontologică: Aceasta este o funcție care atribuie o valoare morală acțiunilor sau deciziilor în funcție de principii morale, cum ar fi
dreptatea, egalitatea sau respectul pentru libertatea individuală.

Funcția v irtuții:Aceasta este o funcție care atribuie o valoare morală acțiunilor sau deciziilor în funcție de virtuțile personale, cum ar fi
onestitatea, bunătatea sau curajul.

Funcția de risc: Aceasta este o funcție care atribuie o valoare morală acțiunilor sau deciziilor în funcție de riscul pe care acestea îl implică.
De exemplu, acțiunile care expun la riscuri mai mici pentru viață sau sănătate pot fi considerate mai etice.

Funcția de dezvoltare: Aceasta este o funcție care atribuie o valoare morală acțiunilor sau deciziilor în funcție de potențialul lor de a
promova dezvoltarea personală sau a societății în general.
 În concluzie, funcțiile etice oferă o varietate de teorii și perspective diferite, iar alegerea
unei anumite teorii depinde de preferințele personale și de contextul în care se aplică. Este
important să avem o înțelegere clară a valorilor și principiilor noastre morale pentru a lua
decizii etice corecte și responsabile.

Sfârșit!