MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
IP COLEGIUL “IULIA HASDEU” DIN CAHUL
CATEDRA ECONOMIE ŞI ECOLOGIE

REFERAT
P.06.O.003 PRACTICA DE INSTRUIRE
Tema: “Activitățile economice și antropice cu impact negativ asupra solului”

Elaborat : Iuncu – Liviu Petru

Grupa : E - 2031
Verificator : Murgoci Octaviana

Cahul, 2023
Principala bogăţie naturală a Republicii Moldova sunt resursele de sol. Actualmente resursele de
sol sunt repartizate unui număr enorm de deţinători sub diferit mod de relaţii funciare, forme de
proprietate etc. O mare parte din terenurile agricole de care dispune Republica Moldova sunt
terenuri cu destinaţie agricolă. Pentru Regiunea de Dezvoltare Centru (RDC) agricultura este un
segment destul de important a economiei. Terenurile agricole constituie cca 65,9 % din suprafaţa
totală a regiunii, iar 61 la sută din populaţie este ocupată în acest sector. Deşi activităţile agricole
asigură existenţa unui număr considerabil de populaţie din regiune în mod paradoxal, tot
agricultura contribuie la deteriorarea mediului şi la scăderea calităţii vieţii populaþiei. Impactul
agriculturii asupra mediului afectează toate componentele acestuia:aerul, apa, biodiversitate şi în
particular solul, care sunt deteriorate sau ameninţate de activitaţile agricole care generează
poluare, modificarea caracteristicilor spaţiilor naturale. Toate acestea au un impact evident
asupra mediului de viaţă al oamenilor şi asupra sănătății lor.

Fig. 1. Ponderea suprafeţelor erodate în cadrul Regiunii Centru, 2015, %

Dezechilibrul ecologic dintre ecosistemele naturale şi antropice, relieful accidentat, ploile

torenţiale, privatizarea nechibzuită a terenurilor agricole, condiţionează intensificarea proceselor
de degradare a solurilor din Regiunea Centru. Resursele funciare ale RDC sunt intens utilizate şi
reprezintă una din principalele bogăţii naturale ale regiunii. Suprafaţa totală constituie 1063181
hectare, 31 la sută din suprafaţa Republicii Moldova, terenurile agricole constituie 701696
hectare, ce este egal cu 65,9% din suprafaţa regiunii (74,3% media pe ţară), 28,1% din terenurile
agricole din ţară. Activitățile antropice asupra resurselor de sol, creşterea numărului de
consumatori a condus la sporirea productivităţii culturilor agricole, care de asemenea a condus la
o încordare extremă între activitatea economică şi mediul natural, exprimată prin epuizarea unor
resurse naturale. Astfel apare necesitatea controlului asupra stării solului, predicţia modificărilor
în cadrul învelişului de sol şi totodată monitorizarea calităţii şi stării lui. Efectuarea sistematică a
lucrării solului, de regulă, conduce la activizarea unor procese naturale distrugătoare-eroziunea,
alunecărilor de teren, dezvoltarea ravenelor pe alocuri.

Fig. 2. Ponderea culturilor tehnice în structura culturilor de semănat, RDC, 2012-

2014, %
Solul supus permanent la modificarea structurii, compactării, dehumificării, iar în anumite cazuri
salinizării şi soloneţizării secundare. Cea mai grava forma de degradare a solului este eroziunea.
Estimările efectuate în cadrul RDC au demonstrat, că în mare parte în Regiunea dată o are
creşterea suprafeţelor erodate. La nivel de Regiune ponderea suprafeţelor erodate constituie 42,3
%, care este comparativ mai mare faţă de media pe ţară (32.9%), Totodată unele raioane din
cadrul Regiunii (Călăraşi, Străşeni, Nisporeni) deţin o pondere înaltă a suprafeţelor erodate, iar
alte raioane din această regiune (Hânceşti, Ungheni) deţin suprafeţe puternic erodate. La fel după
cum a fost menţionat, un impact negativ asupra solurilor îl are alunecările de teren. Alunecările
de teren sunt în plină ascensiune în raioanele Călăraşi, Orhei şi Nisporeni. Suprafeţe mari de
ravene sunt ocupate în raionul Orhei, cca 1693 hectare.
n ultimii ani conform datelor statistice în RDC şi nu numai s-a înrăutăţit brusc structura culturilor
de semănat, în principal din cauza creşterii considerabile a ponderii culturilor tehnice atât la
întreprinderile agricole cât şi în gospodăriile ţărăneşti, peste 35-40 %, iar în unele raioane peste
45% (Şoldăneşti, Rezina). Totodată trebuie de menţionat că în unele raioane care au un grad înalt
de eroziune (Nisporeni) in unii ani (2012) spre exemplu cota culturilor tehnice a ajuns până la
44%.

Fig. 3. Ponderea culturilor prăşitoare în structura culturilor de semănat, RDC, 2013-2015, %

Conform Reglementării tehnice „Măsurile de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole”,
aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 1157 / 13.10.2008, una din măsurile de prevenire, care
trebuie să le întreprindă utilizatorii de terenuri agricole în scopul minimalizării diverselor forme
de degradare a solului, este reducerea pînă la 20% a ponderii culturilor tehnice, iar a rapiţei pînă
la 5% în componenţa asolamentelor şi efectuarea sistematică a lucrărilor de redresare a stării
fizice a solurilor în cadrul terenurilor ocupate de acestea. La fel în ultimii 20-25 de ani a crescut
simţitor ponderea culturilor prăşitoare. În timp ce în secolul trecut ele ocupau de la 15-20 până la
40-45 la sută, actualmente cota culturilor prăşitoare în structura terenurilor arabile însămânţate
cu culturi de câmp şi legumicole în raioanele din RDC a crescut până la 63-66%. spre exemplu în
raioanele Ialoveni şi Criuleni în unii ani cota culturilor prăşitoare a constituit circa 66%, iar în
raionul Nisporeni în anul 2015 cota culturilor prăşitoare a constituit 82 la sută. Creşterea ponderii
culturilor prăşitoare atât pe republică cât şi în Regiunea Centru, care are un relief accidentat şi un
grad înalt de valorificare a solurilor,unde concomitent cu utilizarea tehnicii agricole moderne de
mare putere, la fel şi efectuarea unui număr mare de operaţii de lucrare a solului au condus la
intensificarea proceselor de eroziune, la pierderea humusului din sol şi la înrăutăţirea
proprietăţilor fizico-chimice şi biologice ale solului. Experimental s-a constatat că cultivarea
culturilor prăşitoare conduc la accelerarea proceselor de mineralizare şi la stabilirea unui bilanţ
negativ al humusului din sol. Fiecare hectar de astfel de semănături consumă anual, fără a ţine
cont de eroziune, peste 1-2 tone de humus. Totodată conform unor studii în zona de Centru
terenurile arabile bune pentru cultivarea culturilor prăşitoare, unde procesele de eroziune se
manifestă într-o măsură mai mică, ocupă mai puţin de 50% din teritoriu, celelalte terenuri arabile
(53%) sunt amplasate pe pante mai mari de 3 grade. .În raioanele Străşeni, Ungheni, Teleneşti
terenurile arabile cu pantă de la 3 grade până la 5 grade ocupă mai mult de 32%, iar cu pantă de
la 5 grade până la 7 grade, ocupă 18%. În raionul Străşeni peste 60 la sută din terenurile arabile
sunt situate pe versanţi cu unghiul de înclinaţie de 4- 10 grade şi mai mult.
CANTITĂŢILE DE ÎNGRĂŞĂMINTE MINERALE ŞI ORGANICE UTILIZATE ÎN
REGIUNEA DE DEZVOLTARE
CENTRU, mii tone
Nr Îngrășăminte
d/o Denumirea minerale organice
raioanelor 2013 2014 2013 2014
1 Anenii-Noi 681 3978 3010 1
2 Călăraşi 37 47 410 13
3 Criuleni 707 833 10 52
4 Dubăsari 477 248 nu au utilizat nu au utilizat
5 Hânceşti 547 702 668 285
6 Ialoveni 106 225 nu au utilizat nu au utilizat
7 Nisporeni 39 1720 7 nu au utilizat
8 Orhei 774 862 55 nu au utilizat
9 Rezina 879 926 nu au utilizat nu au utilizat
10 Străşeni 238 165 nu au utilizat nu au utilizat
11 Șoldăneşti 1407 1382 51 nu au utilizat
12 Teleneşti 2780 2026 801 nu au utilizat
13 Ungheni 726 1343 nu au utilizat 40
TOTAL 9398 14457 5012 391
Este cunoscut cu cât conţinutul de materie organică din sol este mai mare, cu atât agregarea
solului este mai bună. Solurile fără materie organică sunt mai compacte. Compactarea reduce
capacitatea de infiltrare a apei, solubilitatea nutrienţilor si productivitatea si astfel reduce
capacitatea solului de sechestrare a carbonului [4]. Prin experienţe s-a dovedit că majoritatea
tipurilor de sol arabil care sunt afectate de eroziune nu primesc îngrăşăminte organice şi nu sunt
însămânţate cu ierburi leguminoase multianuale. Astfel după 50-60 de ani acestea pierd până la
50% din rezerva de humus.
În astfel de soluri se diminuează 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 2013,(%) 2014,(%) 2015,(%) 357
Dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova:Stare și Tendințe 358 brusc energia acumulată timp
de zeci de ani, se înrăutăţeşte situaţia faunei şi a microflorei, scade în mod simţitor calităţile
biologice ale solului. Folosirii cantităţilor insuficiente de îngrăşăminte organice, solurile pot fi
supuse eroziunii ”biologice” imprevizibile tot atât de dăunătoare ca şi cea cauzată de apă. Astfel
şi bilanţul de elemente nutritive în sol devine negativ. Cantităţile de îngrăşăminte minerale şi
îndeosebi organice utilizate pe terenurile agricole din RDC s-au diminuat considerabil
comparativ cu anii 90 ai secolului trecut. Conform tabelului în raioanele din cadrul Regiunii
ponderea administrării îngrăşămintelor minerale şi organice este foarte joasă. Unele raioane,
(Nisporeni; Ialoveni; Orhei; Rezina; Şoldăneşti şi altele), spre exemplu în anul 2014 nu au
utilizat de loc îngrăşăminte organice
CONCLUZII
1. Estimările efectuate au demonstrat, că la nivel de Regiune ponderea suprafeţelor erodate
constituie 42,3 %, care este comparativ mai mare faţă de media pe ţară (32,9%). Totodată unele
raioane (Călăraşi, Ialoveni, Nisporeni) deţin o pondere mai înaltă a suprafeţelor erodate.
2. Analiza datelor ne demonstrează, că aproape în toate raioanele din Regiunea de Dezvoltar
Centru s-a mărit considerabil în structura culturilor de semănat ponderea culturilor tehnice,care
este depășește 30-40%, iar în unele raioane acest indicator depășește peste 45 la sută (Şoldăneşti,
Rezina).
3. Cota culturilor prăşitoare în structura terenurilor arabile însămânţate cu culturi de câmp şi
legumicole a crescut până la 63-66%, iar in unele raioane (Nisporeni) în anul 2015, această cotă
a crescut până la 82 la sută. 4. Cantităţile de îngrăşăminte utilizate pe terenurile agricole în
Regiunea Centru s-au diminuat considerabil comparativ cu anii 90 ai secolului trecut, totodată
unele raioane în ultimii ani aproape, că nu utilizează îngrăşăminte organice.
BIBLIOGRAFIE
1. Hotărârea de Guvern nr. 1157 / 13.10.2008 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice
„Măsurile de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole. Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2007, nr.36-38, art.141. 2. Iojă, Ioan-Cristian, Metode de cercetare şi evaluare a stării
mediului, Editura Etnologică, Bucureşti, 2013, 183 p. 3. Lupaşcu Mihail, Agricultura Moldovei
şi ameliorarea ei ecologică, Chişinău, 1996, 112 p. 4. Moraru Paula Ioana, T. Russu, Maria lucia
Sorterean-Controlul Lucrarilor Solului şi Efectul lor Asupra Eroziunii, 5.Managementul Apei si
Sechestrarea Carbonului. ProEnvironment,2 (2010).p.541-548.