Dezvoltarea Durabila si Protectia Mediului Ambiant

Lucrarea Practica NR7

Elaborat: Andrienco Vadim

Verificat: Munteanu Corina

Tema

Pasaportizarea surselor de apa potabila

Chisinau 2023
 Sistemul de clasificare si bonitare a solurilor pentru îmbunatatirea calitatii cercetarilor
pedologice a fost elaborat la solicitarea Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare si este
o varianta mai perfectionata a sistemului analogic, aprobat ca document normativ pentru
Cadastrul Funciar General prin Hotararea Guvernului Republicii Moldova nr. 24 din 11.01.1995.
Acest sistem reprezinta o clasificare regionala a solurilor, bazata pe clasificarea
naturalista rusa si nu pretinde la noutate stiintifica, in sistemul de clasificare propus s-au introdus
unele elemente si standarde din sistemul FAO/ UNESCO si cel din Romania, pastrand totodata
elementele traditionale ale pedologiei nationale. Unitatile taxonomice de sol sunt separate la
doua niveluri:
- nivelul superior (lista sistematica a tipurilor si subtipurilor de soluri);
- nivelul inferior (genuri, specii, varietati si variante de sol).
Pentru identificarea unitatilor de sol sunt date: definirea orizonturilor pedogenetice,
caracteristicile care se asociaza acestora, elementele care stau la baza diagnozei solurilor. Dupa
aceasta sunt prezentate elementele formative pentru denumirea tipurilor si subtipurilor de sol,
conform carora sunt definite caracterele diagnostice folosite la incadrarea lor in taxonomia la
nivel superior.
Lista sistematica cu notele de bonitare a tipurilor si subtipurilor de sol este totodata si o
scara de bonitare a acestor unitati taxonomice. La intocmirea acestei scari au fost utilizate scarile
de bonitare a solurilor Moldovei elaborate de Raisa Luniova si Ludmila Reabinina (1981).
Descrierea procesului de bonitare cadastrală

Noțiuni de bază
Expresia "bonitare" deriva de la expresia din limba latina "bonitas", care inseamna preturi
sau evaluare, iar prin bonitarea terenurilor sau a construcțiilor se intelege aprecierea calitativa a
acestora, din punct de vedere economic. O cerinta esentiala care conditioneaza realizarea
lucrarilor de bonitare a terenurilor agricole este aceea a existentei si deci a utilizarii cartarilor
pedolodice. Fara studiile de cartare pedologica executate de specialisti in pedologie nu se pot
realiza lucrarile de bonitare cadastrala.
Bonitarea terenurilor agricole reprezinta o actiune complexa de cercetare si de apreciere
cantitativa a principalelor conditii care determina rodirea plantelor, de stabilire a gradului de
favorabilitate a acestor conditii pentru fiecare folosinta si cultura. Deoarece capacitatea de
productie a terenurilor se modifica sub influenta factorilor naturali, dar mai ales datorita
interventiei omului, bonitarea trebuie actualizata in permanenta.
Solul este partea superioară, afânată, a litosferei, care se află într-o continuă evoluție sub
influența factorilor pedogenetici, reprezentând stratul superficial al Pământului în care se
dezvoltă viața vegetală. Stratul fertil al solului conține nutrienți și este alcătuit din humus și din
loess. El poate proveni și din mulci. Un sol lipsit de o cantitate suficientă de nutrienți de numește
oligotrofic.
Știința care studiază geneza, evoluția, structura și distribuția solurilor se numește
pedologie.
2.2. Bonitarea terenurilor în funcție de sol, climă, hidrologie, relief.
Influentarea conditiilor naturale prin lucrarile de imbunatatiri funciare duce, in toate
cazurile, la modificarea insusirilor factorilor de mediu, care devin mai favorabile pentru cresterea
plantelor.
Activitatea de cercetare si de precizare a efectului diverselor masuri de ameliorare si
cuantificare a acestui efect reprezinta obiectul lucrarilor de ”potentare” a notelor de bonitare
pentru terenurile ameliorate si clasificarea acestora in raport cu modul in care, una sau alta dintre
masurile de ameliorare, modifica starea lor actuala de productivitate.
Principiul, care sta la baza calculului notelor de bonitare potentate, este acela ca: fiecare
insusire se apreciaza sub aspectul favorabilitatii pentru o anumita planta sau folosinta in mod
diferentiat, dupa gradul in care aceasta insusire a fost modificata in bine prin lucrarile
ameliorative.
 Cel mai tipic exemplu dupa care se poate judeca efectul masurilor de ameliorare este cel
al desecarii si drenajului terenurilor. Modificari ale insusirilor factorilor naturali se pot realiza
prin irigatii (clima), drenaj (sol, hidrologie), combaterea eroziunii (sol), desalinizarea (sol),
indiguire (teren in ansamblu).
Prin aplicarea unor tehnologii corecte de lucrare a solului, de lupta impotriva buruienilor
si a daunatorilor, de folosire de soiuri si hibrizi cu calitati biologice superioare, prin folosirea
unor doze echilibrate de ingrasaminte si amendamente, se poate ajunge la obtinerea unor recolte
din ce in ce mai mari la hectar si implicit la punctul de bonitare.
In ansamblu, problema determinarii corecte a influentelor antropice asupra insusirii
factorilor de mediu este suficient de dificila si ea necesita investigatii suplimentare.
2.3. Principiul bonitării cadastrale a terenurilor agricole, materialele cartografice utilizate
în acest scop. Categoriile de soluri a Republicii Moldova.
Aprecierea calității și evaluarea potențialului de producere se efectuează pe baza unor
principii concrete.
Principiul de bază în lucrările de bonitate cadastrală constă în aprecierea calității
terenurilor, în funcție de capacitatea de a fi utilizate ca mijloc de producție.
La bonitare se apreciază însușirile atît spațiale ale terenurilor (relieful, hidrologia etc.), cît
și morfologice, fizice, chimice, biochimice ale solurilor, care, în totalitatea lor, exprimă
potențialul de producție al terenurilor respective pentru agricultură.
Al doilea principiu constă în faptul că un sol este cu atît mai bun cu cît el oferă condiții
mai bune pentru cultivarea unui număr cît mai mare de plante. Pe de altă parte, solurile degradate
prin procese de eroziune, sărăturare, alunecări sunt mai puțin favorabile cultivării plantelor
pentru producția agricolă.
Al treilea principiu are în vedere că, pe ternurile favorabile tuturor culturilor, zonele
climaterice limitează arealul de cultivare a unor plante, iar cadrul unei zone climaterice interesele
economice sunt hotărîtoare în stabilirea categoriilor de folosință și a plantelor ce urmează a fi
cultivate.
Toate aceste elemente se iau în considerație la determinarea gradului de fertilitate.
Bonitarea cadastrală nu se limitează numai la aprecierea fertilității solurilor și altor
condiții pedoclimaterice, dar caută să pună în evidență și în ce măsură producția agricolă
căpătată corespunde gradului stabilit de fertilitate a solurilor. Aceasta se realizează în cunoștința
faptului că sunt numeroase cazuri în care pe soluri foarte fertile se obțin producții scăzute și
invers.

3. Determinarea bonității terenului agricol

3.1. Descrierea calitativă a terenului.

Starea actuala a învelisului de sol poate fi caracterizata prin suprafetele terenurilor cu diferite
clase de bonitate.

Bonitatea solurilor din Republica Moldova

Clasa de Nota de bonitate, Suprafata, mii ha Cota din suprafata Recolta grâului de
bonitate puncte terenurilor agricole, toamna, q/ha
%
I 81-100 689 27 32-40
II 71-80 536 21 28-32
III 61-70 382 15 24-28
IV 51-60 382 15 20-24
V 41-50 303 9 16-20
VI 21-40 153 6 8-16
VII <20 178 7 -
Media pe tara 63 2556 100 26

Starea actuala a fertilitatii efective a solurilor este nesatisfacatoare, iar pe cca 10% din terenurile
agricole – critica. Deformarea asolamentelor (majorarea cotei culturilor prasitoare si micsorarea
suprafetei ocupate cu culturi leguminoase), micsorarea volumului de îngrasaminte organice de
20-30 ori, celor minerale de 15-20 ori, au condus la formarea unui bilant profund negativ al
humusului si elementelor biofile în soluri si la degradarea biologica a lor.

În anul 2002 în mediu s-au încorporat în sol circa 200 kg/ha gunoi de grajd, cantitatea optima
fiind de 10 t/ha. Suprafata ierburilor perene în ultimii 12-15 ani s-a micsorat de la 180-200 mii
ha pâna la 45-50 mii ha. Ca rezultat bilantul humusului este negativ – minus 0,6 – 0,8 t/ha.
Pierderile anuale de humus prin eroziune constituie circa 600 mii tone, sau 0,3 t/ha.

Actualmente din elementele nutritive în prim minim este azotul, care limiteaza obtinerea
recoltelor înalte de calitate superioara. În anul 2003 nivelului optim de rezerve a azotului mineral
(N-NO 3 ) în sol (110-140 kg/ha) corespundeau numai 2-5% din teritoriile cercetate.

A doilea element dupa importanta nutritiva este fosforul. Continutul de fosfor mobil în solurile
noastre constituie 1,8-2,1 mg/100 g de sol si se afla la granita între gradatiile scazut si moderat.
Regimul potasiului – a treilea element nutritiv este favorabil obtinerii recoltelor înalte pe 90%
din terenurile agricole.

Fertilitatea solului scade treptat, se intensifica fenomenele de „seceta” si de desertificare.

În baza analizei datelor Cadastrului Funciar din 1989 si 2003 au fost facute urmatoarele
concluzii:

• cota terenurilor utilizate la arabil si pentru plantatii pomiviticole este inadmisibil de mare –
63,6 % din suprafata totala a fondului funciar, ceea ce nu permite mentinerea unui echilibru
ecologic ;

• în rezultatul reformei funciare a devenit imposibila efectuarea lucrarilor de protectie,

ameliorare si utilizare durabila a solurilor, cauza principala fiind privatizarea si segmentarea
puternica a terenurilor, folosirea nerationala si altele.

• defrisarea pe parcursul reformei funciare a circa 110 mii ha de plantatii multianuale ce a

condus la micsorarea diversitatii biologice si a potentialului de depozitare a carbonului din
atmosfera în forma de masa lemnoasa.

Care sunt posibilitatile de mentinere si sporire a fertilitatii solului? Credem ca principalele din
acestea sunt:

• utilizarea si încorporarea în sol a 6-7 mln. t îngrasaminte organice;

• majorarea cotei culturilor leguminoase în asolamentele de câmp pâna la 20-25% cu

acumularea în sol în mediu a 30-35 kg/ha azot;

• aplicarea sistemului optim de îngrasaminte minerale de 236 mii t. substanta activa, inclusiv
circa 100 mii t. azot, 91 mii t. fosfor si 45 mii t. potasiu.

Implementarea complexului de masuri în practica agricola va asigura conservarea si sporirea

fertilitatii solurilor, obtinerea recoltelor scontate si protectia mediului.