Contents

1. Proprietăţile fizice şi fizico-mecanice ale solului care influenţează producţia agricolă:.................1

2.Evaluarea producţiei culturilor agricole..............................................................................................5
2. 3.Conceptul de combatere integratǎ a buruienilor din culturile agricole:.....................................7
3. 4.Experienţa de câmp:.................................................................................................................13
4. 5 Exploatarea tractoarelor si agregatelor agricole Calculul agregatelor agricole:.......................16
5. 6. Energii regenerabile...................................................................................................................9
Potentialul solar al României....................................................................................................18
6. 7. Exploatarea agregatelor pentru prelucrarea solului................................................................20
7. 8 Exploatarea agregatelor de semănat cereale păioase:.............................................................45
8. 9 Exploatarea agregatelor utilizate pentru aplicarea îngrăşămintelor şi amendamentelor.........65
9. 10 Exploatarea agregatelor pentru realizarea tratamentelor fitosanitare...................................75
10. 11 Exploatarea agregatelor utilizate pentru recoltarea, condiționarea şi păstrarea producției
agricole................................................................................................................................................83
11. 12 Exploatarea utilajelor zootehnice.......................................................................................99
12. 13 Elemente fundamentale in actionari electrice. Principii generale, masini electrice, domenii
de utilizare.........................................................................................................................................124
14.Elementele sistemelor de reglare automată................................................................................128
13. 15 Tehnologia si exploatarea utiliajelor pentru industria carnii, laptelui si produselor lactate,
moraritului si legumelor si fructelor..................................................................................................134
14. 16 Maruntirea, filtrarea si presarea in industria extractiva si in industria de obtinere a
bauturilor alcoolice............................................................................................................................180
15. 17?.........................................................................................................................................198
16. 18 Lanțul frigorific..................................................................................................................199

1. Proprietăţile fizice şi fizico-mecanice ale solului care influenţează

producţia agricolă:

a)caracterizarea solurilor dupa textura;structura solului-principalele tipuri

de structura
textura şi structura solului-structura solului descrie configuratia fizica a solului. Particulele
de nisip intr-un sol de nisip sunt tinute slab impreuna si nu formeaza aggregate , in timp ce
particulele de argila intr-un sol argilos formeaza usor agregate . acestea fac solul usor de arat
si imbunatatesc transportul de aer si apa. Structura solului este definite de aranjamentul 3-d al
particulelor primare din sol adica de modul in care sunt situate si conectate intre ele
particulele primare .textura si continutul de material organic sunt factorii care determina
structura solului

Tipuri de structură

1. Monogranulară: grăunţi minerali nelegaţi

2. Masivă: masa unui orizont sau a unei părţi dintr-un orizont apare ca un monolit în care nu
se recunosc agregate structurale ci numai particule elementare cimentate cu un liant

3. Glomerurală: agregate structurale de formă sferoidal-cuboidă, poroase, caracteristică

orizontului Am .

4. Grăunţoasă: agregate structurale sferice aşezate mai îndesat, caracteristică solurilor intens
cultivate.

5. Poliedrică angulară: elementele structurale egal dezvoltate pe direcţia celor trei axe
rectangulare, feţe plane, delimitate de muchii ascuţite, aşezate îndesat rezultând un aspect
colţuros (angular)

6.Poliedrică subangulară: asemănătoare cu cea angulară dar cu muchii rotunjite. Bv

7. Sfenoidală: caz particular de structură poliedrică angulară, agregatele structurale având

axul lung înclinat între 100 şi 600 faţă de orizontală (ex.: la vertisoluri)

8. Prismatică: agreatele sunt alungite, orientate vertical, cu feţe plane, muchii ascuţite iar
capetele prismelor nerotunjite. Bt

9. Columnară: asemănătoare cu cea prismatică dar capetele agregatelor structurale sunt

rotunjite (ex.: la orizontul Btna)

10. Foioasă sau lamelară: agregate sub formă de plăci sau lamele, orientate orizontal.
Specifică orizonturilor El, Ea, solurilor tasate, cu hardpan
b)proprietăţile fizico-mecanice şi factorii care influenţează aceste
proprietăţi.
Proprietatile fizico-mecanice ale solului sunt : culoarea ; textura ; scheletul ;
structura ; gradul de dezvoltare a structurii ; porozitatea ; adezivitatea ; plasticitatea ;
compacticitatea ; consistent—proprietati mecanice ; prezenta neoformatiunilor si
incluziunilor

Culoarea – se det. cu ajutorul ,, ATLASUL MUNSELL,, , 12planse cu 389 de

culori . culorile sunt aranjate dupa : nuanta ; valoare ; croma ;

Textura – constituent minerali aipartii solide a solului reprezentati prin nisip , praf ,
argila formeaza textura sau granulometria solului . proportia de nisip , praf si argila det tipul
texturii solului .

nisip : 2 – 0,02 mm; praf : 0.02 – 0,002mm; argila : mai mic de 0,002mm

Scheletul solului – particulele mai mari de 2mm formeaza scheletul solului .este
alcatuit din : blocuri : >200mm,Bolovani : 200 – 20 mm,Pietris : 20 –2 mm

Structura solului : proprietatea solului de a se prezenta sub forma de particule

elementare reunite in aregate de forme si min diverse . cond de mediu si procesul de
solificare det forma si dim agregatelor strucuturale .

Gradul de dezvoltare a strcurii solului :

a – nestructurat

b-slab structurat – elememntele structural se observa greu , cea mai mare parte a
solului fiind nestructurata

c-modert dezvoltat - 25 – 75 % din masa solului este organizata in aggregate

structural usor de observat

d-bine dezvoltat – prin sfaramare cea mai mare parte a masei de sol se deface in
aggregate rezistente la actiunea de dispersare .

Porozitatea : tipuri de porozitate : porozitate totala ; capilara ; necapilara;

c)indicii hidrofizici si regimul hydric al solului

Indicii hidrofizici sau constantele hidrofizice caracterizează starea de umiditate a unui
sol. Ele poartă denumirea de constante datorită faptului că diverselor categorii de apă complet
realizate le corespund totdeauna anumite valori ale conţinutului de apă.
Principalii indici hidrofizici utilizaţi în definirea relaţiilor sol – apă - plantă sunt:

- Coeficientul de higroscopicitate (CH)

- Coeficientul de ofilire (CO)
- Capacitatea de câmp (CC)
- Capacitatea de apă utilă (CU)
-
1.Ceoficientul de higroscopicitate Mitscherlich sau higroscopicitatea maximă.

Reprezintă umiditatea pe care o prezintă solul după ce a ajuns la echilibru cu o

atmosferă având o umiditate relativă de 96%. Cantitatea de apă astfel fixată nu umezeşte
vizibil solul care păstrează culoarea de uscat. Această apă se numeşte apă de higroscopicitate
şi se elimină în totalitate în stare de vapori numai prin încălzire la 105-1100C în etuvă. Se
notează cu CH.

Principiul metodei: Determinarea se face prin metoda clasică Mitscherlich şi constă în

menţinerea unei probe de sol uscat într-un exicator în prezenţa unei soluţii apoase de acid
sulfuric 10% .

2. Coeficientul de ofilire

Reprezintă conţinutul de apă din sol la care apar primele semne de ofilire permanentă
a plantelor.

Coeficientul de ofilire variază în funcţie de anumiţi factori în special de conţinutul în

argilă a solului. Astfel, în solurile nisipoase coeficientul de ofilire este foarte mic 1,0 – 3%, în
solurile lutoase de 12% iar în solurile grele, mai ales cele bogate în humus atinge valori foarte
ridicate 18 – 20%, în unele sărături şi în turbării ajungând la valori maxime.

3. Capacitatea de apă în câmp sau capacitatea minimă pentru apă

Reprezintă cantitatea minimă de apă care poate fi reţinută de sol timp mai îndelungat, în
aşezarea lui naturală în câmp, după ce a fost umezit în exces şi după ce micşorarea umidităţii
ca urmare a mişcării apei sub acţiunea forţei gravitaţionale devine neglijabilă.

Se notează cu CC, valoarea lui depinde de textura şi structura solului şi acumulează apa de
higroscopicitate, apa peliculară şi o mare parte din apa capilară.

4. Capacitatea de apă utilă

Reprezintă cantitatea de apă accesibilă plantelor pe care solul o poate reţine. Se

notează cu CU şi este considerată a fi egală cu diferenţa dintre capacitatea de apă în câmp şi
coeficientul de ofilire, la cele mai multe soluri folosite în cultură valoarea lui este cuprinsă
între 10% şi 15%.

CU% = CC% - CO% Regimul hidric al solului

Regimul hidric al solului- reprezinta ansamblul fenomenelor de patrundere, miscare,
retinere si pierdere a apei din sol. Regimul hidric reprezinta bilantul de apa al solului, care se
stabileste facand o insumare algebrica a tuturor cantitatilor de apa intrate si iesite din sol

In principal, regimul hidric al solurilor depinde de: clima, relief, proprietatile solului,
adancimea apei freatice, vegetatie, activitatea omului.

Clima influenteaza regimul hidric al solului, in principal, prin precipitatii si temperaturi. Cu

cat precipitatiile sunt mai ridicate si temperaturile mai scazute, clima este mai rece si solurile
sunt mai umede.

Relieful influenteaza redistribuirea apei din precipitatii la suprafata solului. Astfel, pe

terenurile plane toata apa din precipitatii se infiltreaza in sol, in timp ce pe terenurile in panta
o mare parte din aceasta se scurge la baza versantului

Principala proprietate a solului care influenteaza regimul hidric este permeabilitatea, in

solurile cu permeabilitate buna apa patrunde si se inmagazineaza pe o grosime mare (solurile
cu textura lutoasa), in timp ce in solurile cu permeabilitate scazuta (solurile argiloase) apa
balteste la suprafata, creand conditii de anaerobioza.

Daca apa freatica se gaseste la adancimea critica sau subcritica, contribuie la regimul hidric
al solului prin aportul freatic (Ai), mentinand solul in permanenta umed.

Vegetatia influenteaza regimul hidric prin consumul productiv (T). Cu cat acesta este mai
ridicat, cu atat percolarea solului este mai redusa, in acelasi timp, vegetatia protejeaza
patrunderea apei din precipitatii in sol si impiedica pierderea umiditatii prin evaporatie.

Omul are o influenta permanenta si variata asupra regimului hidric al solului, modificandu-1
pozitiv sau negativ. Astfel, prin defrisarea padurilor se ajunge la stepizare in zonele
secetoase, sau la inmlastinarea solurilor in zonele umede. Plantarea de perdele de protectie
sau de masive paduroase, duce la imbunatatirea microclimatului prin marirea umiditatii.
Executarea lucrarilor hidroameliorative (desecare, drenaj, irigatii) amelioreaza regimul hidric
al solurilor

2.Evaluarea producţiei culturilor agricole:

a)evaluarea producţiei la grâu

La evaluarea productiei la cereale trebuie cunoscut, pentru a fi luat in calcul, MMB-
ul, respectiv masa a 1000 de seminte. Valorile orientative a MMB-ului in functie de soi sunt:
30-60 g la grau; 20-31 g la secara; 37-51 g la orz; 28-46 g la orzoaica; 25-45 g la orez.

Metodologia de evaluare a productie de cereale in camp este urmatoarea:

 Se stabileste numarul si locul punctelor de control in functie de marimea si
uniformitatea lanului. La suprafete mai mici de 100 ha se aleg 5 puncte de control, iar la
suprafete mai mari de 100 hectare se aleg 10 puncte de control, echidistante pe diagonala
lanului. Determinarile se fac cu ajutorul ramei metrice.
Se evalueaza productia in punctele stabilite astfel: se numara spicele din
interiorul ramei si se stabileste numarul de spice la mp; se stabileste proportia de spice mari,
mijlocii si mici si se aleg 10 spice proportional cu marimea lor, la care se numara boabele, iar
totalul boabelor obtinute se imparte la numarul despice, obtinandu-se numarul mediu de
boabe in spic.
Pe baza numarului mediu de spice la mp, si a numarului mediu de boabe in spic
si cunoscand MMB la soiul cultivat, se calculeaza productia medie la hectar dupa formula:
Q kg/ha = (Nsp x Nb x MMB)/100, unde ''Q kg/ha'' este productia medie, ''Nsp'' este
numarul mediu de spice, ''Nb'' este numarul mediu de boabe in spic, si ''MMB” este masa a
1000 boabe

•b)evaluarea producţiei la porumb

Probele se iau astfel: la suprafata de pana la 100 ha, se iau 5 puncte, iar la suprafata ce
depaseste 100 ha se iau minim 8 puncte.
Punctele de control, se vor lua la distante egale pe diagonala mare a solei.La fiecare
punct de control se numara stiuletii, iar nr de stiuleti la ha se calculeaza cu formula:

NST= NSt* 10.000/ d*i unde : NST= nr de stiuleti, nst= nr de stiuleti numarati la toate
punctele de control, d= suprafata unui punct de control, i= nr probelor de control.
Exemplu:nst= 980 stiuleti, d=28 m patrati, i= 5
Nr mediu ponderat de boabe pe stiulete.Determinarea nr mediu de boabe pe un
stiulete se face ponderat la cei 10 stiuleti recoltati.

Formula de calcul: Avand cele 2 elemente( nr de stiuleti/ha si nr mediu de boabe pe

stiulete) si cunoscand MMB-ul la hibrizii aflati in cultura se va calcula productia medie la ha
cu formula: Q kg/ha= Nst*Nb*MMB /1000
Q kg/ha =productia medie /ha, Nst= nr stiuleti/ha, Nb= nr mediu de boabe pe
stiulete, MMB=masa 100 de boabe.
ex Nst=70.000, Nb=450 boabe, MMB=260 grame.

c)evaluarea producţieie la soia

La fel ca la grau, numai ca nu numeri spicele ,ca numeri pastaile de pe planta.

d) evaluarea producţiei la sfecla de zahăr

Estimarea productiei incepe din luna august, cand radacinile sunt suficient de
ingrosate, cu 1-3 luni inainte de recoltare, in scopul asigurarii unei mai bune organizari.
Numarul si perioada determinarilor: Estimarea se face din doua in doua saptamani
incepand din 15 august si pana inainte de recoltare (6 ori).
 Pt estimarea productiei( tehnica de determinare) se stabileste desimea medie a
parcelei. Apoi se iau mai multe probe de radacini, pe diagonala parcelei, se stabileste masa
medie a unei radacini apoi se calculeaza productia la ha.Se poate determia si continutul in
zahar cu ajutorul unul refractrometru.
Desimea lanului se determina imediat dupa rasarire si apoi la inceputul lunii august.In
functie de densitate lanurile se impart in 3 categorii: desimea de peste 80.000 plante
/ha.desimea de 60-80 mii plante pe ha. -desimea de sub 60.mii plante /ha.
Stabilirea desimii se face dupa formula: D=m*n*10.000 unde D= desimea pl/ha. m=
nr de plante la m liniar. n= nr de randuri la m liniar. Determinarea nr de plante la m liniar se
face cu o rigla de 2 metrii facand cate o masurare pt fiecare ha.

2. 3.Conceptul de combatere integratǎ a buruienilor din culturile

agricole:

a)noţiunea de concept integrat de combatere a buruienilor

Pentru obtinerea de rezultate foarte bune in combaterea buruienilor se vor utiliza toate
caile ai mijloacele de prevenire si de oprire a inmultirii lor. Acest ansamblu de masuri
biologice, mecanice si chimice folosite determina asa numita metoda de combatere
integrata a buruienilor, fara de care rezultatele pe termen lung vor lasa de dorit.
b) caracteristicile conceptului integrat(ecologic, tehnologic, economic);
Conceptul de combatere integrată,reprezinta o modalitate de reglare și combatere a
organismului dăunător, bazată pe elementele tehnologice, ecologice și economice.
În prezent, combaterea integrată poate fi definită ca un sistem de reglare și combatere a
populațiilor de organisme dăunătoare, care se bazează pe îmbinarea tuturor metodelor de
combatere (chimice, biologice, fizice și agrotehnice) și a factorilor naturali de combatere,
astfel încât să nu depășească PED (pragul economic de dăunare).

Dacă măsurile agrotehnice se înscriu în cadrul componentelor tehnologiei culturii, și

deci pot fi integrate relativ ușor, metoda chimică de combatere este deseori examinată de pe
poziții antagoniste, chiar și în cadrul acestui nou concept. Combaterea integrată nu exclude
posibilitatea utilizării metodei chimice de combatere, ceea ce se cere cu insistență fiind
reducerea la minimum a tuturor efectelor negative ce ar putea rezulta din folosirea
substanțelor chimice de protecție. Aceasta presupune folosirea unor produse selective de
aplicare, ceea ce necesită o continuă perfecționare în domeniul cercetării, producerii și
utilizării pesticidelor.

Combaterea rațională a bolilor și dăunătorilor în conceptul integrat include patru faze

distincte: evidența complexului de boli și dăunători pe culturi, estimarea densității numerice a
fiecărei specii, prognoza apariției dăunătorilor în masă pe teritoriul examinat și avertizarea
tratamentelor, la depășirea PED a stadiilor dăunătoare.
Având informația pentru fiecare cultură, pentru fiecare specie principală de dăunători și
agenți patogeni pot fi alese, în procesele tehnologice de protecția plantelor, metodele cele mai
compatibile, realizând astfel sisteme de combatere integrată eficiente.

c) componentele conceptului de combatere integratǎ (agrotehnice, chimice,

fizice);

 Metode curative de combatere a buruienilor

1)Măsuri agrotehnice de combatere:

Sunt cele mai vechi metode de combatere a buruienilor dar foarte importante şi în prezent.
Ele prezintă  avantajul că nu sunt poluante pentru sol şi mediul înconjurător

a)Lucrările solului

Lucrările de bază – aplicate cu scopul de a desfiinţa cultura premergătoare în vederea

începerii unui nou ciclu de producţie, combat şi buruienile. Prin arătură sunt tăiate,
încorporate şi distruse marea majoritate a buruienilor anuale şi bienale în vegetaţie şi numai
parţial cele perene.Prin lucrările de întreţinere a arăturii sunt distruse buruienile care vor
răsări în perioada de după arătură.
Pentru o mai bună combatere a buruienilor se recomandă metoda provocaţiei şi
metoda epuizării.
 Metoda provocaţiei – ajută la distrugerea seminţelor viabile din sol şi constă în
mărunţirea stratului de la suprafaşă prin lucrări superficiale pentru a stimula germinarea
semenţelor.După răsărirea buruienilor solul se lucrează din nou superficial atât pentru a
distruge buruienile răsărite cât şi pentru a favoriza germinarea altor seminţe.Această
operaţiune se repetă de 2-3 ori la adâncimi diferite.Succesul acestei metode depinde de
umiditatea solului.

Metoda epuizării – se foloseşte pentru distrugerea buruienilor cu înmulţire prin

rizomi şi drajoni.Principiul metodei constă în lucrarea superficială şi repetată a solului din
două în două săptămâni, pentru a tăia lăstarii apăruţi la suprafaţă. Pentru ca aceşti lăstari să se
formeze consumă o parte din substanţele de rezervă din rădăcină. Dacă lăstarii vor fi tăiaţi
repetat de 2-3 ori, substanţele de rezervă se consumă. Este o metodă costisitoare iar succesul
este asigurat dacă este completată şi cu aplicarea erbicidelor.

b) Distrugerea buruienilor prin grăpat şi prăşit

Grăpatul distruge buruienile şi în acelaşi timp şi crusta solului. Lucrând cu grapa cu

colţi reglabili (sau sapa rotativă) avem grijă să nu deranjăm plantele de cultură, care sunt
fragede şi se rup uşor.
Prăşitul mecanic se execută cu ajutorul cultivatorului (cultivaţie parţială). În funcţie
de cultură, grad de îmburuienare, aplicarea erbicidelor,  se pot executa 1-2 praşile manuale şi
2-3 praşile mecanice. La prăşitul mecanic trebuie respectate zona de protecţie, adâncimea şi
epoca de executare, viteza de deplasare a agregatului.
Aceste lucrări ale solului aplicate în vederea combaterii buruienilor  prezintă unele
dezavantaje : sunt costisitoare, nu întotdeauna se pot executa la momentul optim (perioadele
ploioase), necesită multă forţă de muncă (prăşitul manual sau plivitul), favorizează
mineralizarea humusului, degradarea structurii solului, etc.

c) Rotaţia culturilor

Este o metodă de bază în lupta împotriva buruienilor ca urmare a eficienţei

combaterii şi a costurilor neînsemnate.
Plantele cultivate sunt însoţite de anumite specii de buruieni, care s-au adaptat în
decursul timpului particularităţilor biologice şi tehnologiei lor de cultură. Astfel, speciile de
Echinochloa crus-galli, Setaria sp., Digitaria sanguinalis, Sorghum halepense etc. sunt
specifice culturii de porumb.Buruieni ca Galium sp., Centaurea cyanus, Papaver rhoeas,
Agrostema githago sunt specifice cerealelor păioase.
De aceea cultivarea mai mulţi ani la rând a aceleiaşi plante pe un teren, conduce la
înmulţirea foarte mult a buruienilor care însoţesc cultura respectivă. Dimpotrivă dacă se
folosesc rotaţii de plante având particularităţi şi tehnologii diferite de cultură se limitează
foarte mult înmulţirea buruienilor.

d. Fertilizarea

Aplicarea îngrăşămintelor organice şi minerale conduce la creşterea viguroasă a plantelor

de cultură care stânjenesc creşterea buruinilor care răsar mai târziu.

e. Folosirea amendamentelor

Determină dispariţia buruienilor acidofile cum ar fi :Equisetum arvense, Polygonum

convolvulus, Ranunculus arvensis, Rumex acetosella sau a celor specifice solurilor
halomorfe : Salsola kali, Salicornia herbaceea.

f. Semănatul raţional

Presupune următoarele:  respectarea epocii optime de semănat, a densităţii culturii precum

şi a semănatului într-un pat germinativ pregătit în preziua semănatului. Cultura trebuie să fie
uniformă deoarece prezenţa golurilor reprezintă spaţiu pentru dezvoltarea buruienilor.
Semănatul mai devreme, datorită temperaturii mai scăzute determină o creştere mai înceată
a plantelor, perioadă în care acestea sunt invadate de buruieni.

g. Cositul buruienilor

Se execută mecanic sau manual pe locuri virane, margini de drum, canale înainte de
înflorire şi fructificarea acestora.

h. Plivitul

Este o metodă foarte greoaie, costisitoare şi necesită multă forţă de muncă deoarece constă
în smulgerea buruienilor cu mâna.

i. Mulcirea

Constă în acoperirea solului cu diferite materiale (plastice, scoartă de copaci, resturi

vegetale) în vederea înăbuşirii creşterii buruienilor prin lipsa luminii.

j. Inundarea artificială – se practică în orezării.

2. Metode fizice de combatere a buruienilor

a. Arderea cu flacără

Prin această metodă se distrug vetrele de cuscută din lucernă sau trifoi, a buruienile din jurul
pomilor fructiferi sau dintre rândurile de viţă de vie. În acest scop se foloseşte un agregat
format din tractor, rezervor cu combustibil, furtune, arzătoare, dispozitive de reglare a
intensităţii flăcării şi echipament de protecţie.

b. Sterilizarea solului

Se practică în sere, răsadniţe, la solul pentru ghivece nutritive.Prin această metodă se distruge
atât germinaţia seminţelor cât şi agenţii patogeni sau dăunătorii. În acest scop se folosesc
vapori de apă supraîncălziţi injectaţi în sol.

3. Metode biologice de combatere a buruienilor

Pentru combaterea biologică se folosesc fenomenele alelopatice, unele insecte şi agenţi

patogeni şi altele. Unele plante secretă unele substanţe care stânjenesc creşterea buruinilor.
De exemplu, ovăzul stânjeneşte creşterea costreiului.

Folosirea unor insecte sau agenţi patogeni a dat rezultate interesante în combaterea unor
buruieni dar apare un mare risc în sensul că aceştia pot trece de la buruini la atacul plantelor
de cultură mai ales că este cunoscut polifagismul unor insecte.

 4. Metode chimice de combatere a buruienilor

Combaterea chimică a buruienilor se realizează cu ajutorul unor substanţe chimice numite

erbicide.

d) la culturi semǎnate în rânduri dese şi la plantele prǎşitoare.

Alături de măsurile agrotehnice cum ar fi asolamentul, epoca de semănat, fertilizarea

echilibrată, cultivarea de soiuri rezistente, măsurile fitosanitare ocupă un loc important, fiind
de altfel cel mai eficace mijloc de combatere al bolilor, buruienilor şi dăunătorilor, asigurând
în acelaşi timp sporuri de producţie.

1)Măsuri agrofitotehnice de prevenire a agenţilor de dăunare (boli, dăunători, buruieni)

►Alegerea terenului de cultură optim plantei cultivate

►Drenarea terenului
►Arătura de vară şi de toamnă
►Distrugerea samulastrei
►Rotaţia culturilor (asolamentul)
 ►Aplicarea raţională a îngrăşămintelor
►Cultivarea de soiuri rezistente şi tolerante
►Folosirea de seminţe şi material sănătos
►Adâncimea de semănat
►Densitatea plantelor
►Epoca de semănat
►Întreţinerea culturilor
►Recoltarea la timp a culturilor
►Irigarea culturilor

2) Măsuri de carantină fitosanitară: constituie de asemenea un element important al luptei

integrate. Ele sunt menite să prevină introducerea în ţară a unor patogeni noi sau mai puţin
răspândiţi, precum şi prevenirea răspândirii unor patogeni din zonele infestate în alte zone.

1. Combaterea chimică(Chimioterapia)
Aplicarea tratamentelor trebuie efectuată ţinând cont de biologia organismului parazit, de
fenofaza de dezvoltare a plantei gazdă, acestea, în strânsă corelaţie cu factorii pedoclimatici
care, în majoritatea cazurilor, influenţează patogenitatea parazitului, respectiv sensibilitatea
saurezistenţa plantei gazdă.

3. 4.Experienţa de câmp:
a)părţile componente ale experienţelor de camp

Experienţa de camp reprezintă o cultură comparativă cu soiuri (monofactorială), cu

parcele egale ca mărime, amplasate în condiţii naturale cât mai apropiate de cerinţele
specifice faţă de factorii de mediu (sol, climă, etc.), cu scopul de a determina valoarea
agronomică şi de utilizare a soiurilor prezentate pentru testare în vederea înregistrării.

Câmpul de experienţă reprezintă porţiunea de teren pe care se execută experienţele

de câmp (testele), denumite şi culturi comparative.
O cultură comparativă este constituită din parcele experimentale, care trebuie
observate şi recoltate separat. Parcela experimentală reprezintă elementul de bază al unui
câmp de experienţă.
Fiecare parcelă experimentală a unui câmp de experienţă constituie o
variantă,deoarece pe fiecare parcelă se cultivă şi se urmăreşte un anumit soi.Fiecare
variantă dintr-o experienţă se repetă de mai multe ori, astfel încât aceeaşi parcelă
experimentală se va găsi în experinţă de câteva ori. Parcelele experimentale sau variantele
ocupate de acelaşi soi se numesc parcele-repetiţii.
Grupa de parcele ocupate de variante diferite aparţinând aceleiaşi repetiţii şi înşiruite
 orizontal se numeşte bloc. Când parcelele sunt înşiruite vertical, grupa de parcele se
numeşte coloană.
Fiecare bloc sau coloană este mărginit de parcele de protecţie, care nu constituie
variante experimentale, dar care sunt necesare pentru a feri parcelele experimentale de
influenţa marginii, provocată de alei sau drumuri. Parcelele de protecţie se seamănă cu
soiuri din aceeaşi specie. Parcela de protecţie are aceeaşi dimensiune cu variant
experimentală şi este înfiinţată în acelaşi timp cu experienţa de câmp, cu sămânţa
provenind
dintr-un soi zonat (eventual unul din soiurile utilizate ca martor de referinţă).
În afara parcelelor de protecţie, fiecare experienţă se înconjoară de o bandă de
protecţie, a cărei mărime corespunde cu lăţimea a cel puţin două treceri ale maşinii de
semănat la culturile seamănate în rânduri dese şi cu lăţimea ocupată de cel puţin 8-10
rânduri la plantele prăşitoare.

b)tehnologia aplicată în experienţe

Aplicarea tehnologiei in experientele de camp intalneste doua situatii diferite :

a- cand un element de tehnologie este factorul cercetat ;
b- cand tehnologia aplicata este uniform pe intreaga suprafata a experietei , constituind
agrofondul , pentru factorii care urmeaza a fi cercetati .
Administrarea ingrasamintelor .o prima regula de folosire a ingrasamantului consta in
administrarea uniforma si respectarea dozelor .
Lucrarile solului .acestea includ lucrari de imbunatatiri funciare ,lucrari de ameliorare ,
lucrari de baza , de pregatire a patului germinativ si de intretinere
Semanatul .are o importanta deosebita pentru reusita experientelor de camp deoarece
prin semanat trebuie sa se incorporeze in sol cant de samanta stabilita
Lucrarile de intretinere .trebuie executate la timp si in conditii optime , in corcondanta
dispozitivului experimental . trebuie realizata in aceeasi zip e intreaga experienta
Recoltarea experientelor .trebuie sa se faca cu grija deoarece de recolatare depinde in
mare masura rigurozitatea rezutatelor . recolatarea se incepe cu benzile de protective din jurul
experientelor , dupa care se recolteaza marginile laterale si frontale.
Având în vedere rolul important pe care îl joacă experimentarea în definirea tehnicii
culturale în general şi în promovarea soiurilor valoroase în special, apare necesară
cunoaşterea tuturor particularităţilor metodicii experimentale, mai importante fiind
următoarele:
 a) randomizarea variantelor pe teren;
b) reducerea erorii experimentale, prin aşezarea randomizată a parcelelor
experimentale;
c) compararea directă a numeroaselor variante.

c)metode de aşezare a experienţelor.

Tehnica experimentala prevede amplasarea parcelelor experimentale in campul de
experinte dupa anumite regulio,care urmaresc ca rezultatele cercetarii sa fie afectate in
masura cat mai mica de erori
1. Aşezarea în blocuri randomizate
- fiecare bloc (b) cuprinde toate variantele, astfel încât blocul corespunde cu
repetiţia, numărul repetiţiilor (n) fiind deci egal cu numărul blocurilor (b=n);
- variantele se aşează randomizat, cu excepţia primei repetiţii (bloc), în care acestea se aşează
sistematic;
2. Aşezarea în pătrat latin
Parcelele sunt astfel aşejate încât, atât blocul (orizontal) cât şi coloana (vertical) reprezintă
repetiţii complete, fiecare variantă fiind deci reprezentată câte o data atât în fiecare bloc cât şi în
fiecare coloană
Aşezarea în pătrat latin se recomandă atunci când se urmăreşte aflarea diferenţelor
foarte mici între variante puţine, cum este cazul la experienţele cu soiuri de graminee şi
leguminoase furajere.
3. Aşezarea în dreptunghi latin
Spre deosebire de pătratul latin, aşezarea în dreptunghi latin permite creşterea numărului de
variante, până la maximum 30. dreptunghiul latin prezintă blocuri şi coloane complete care cuprind
fiecare toate variantele experimentale.
4. Metoda grilajelor se folseste numai pentru asezarea experientelor monofactoriale , iar metoda
parcelelor subdivizate poate fi utilizata numai la experientele polifactoriale
5
 4. 5 Exploatarea tractoarelor si agregatelor agricole Calculul
agregatelor agricole:

Tipuri de motoare utilizate în agricultură:

a) motoare cu ardere internă: - clasificare; - parametri caracteristici;
Motorul cu ardere internă  este motorul care transformă energia
chimică a combustibilului prin intermediul energiei termice de ardere, în interiorul motorului,
în energie mecanică. Căldura degajată în camera de ardere se transformă prin intermediul
presiunii (energiei potențiale) aplicate pistonului în mișcare mecanică ciclică, de
obicei[1]rectilinie, după care în mișcare de rotație uniformă, obținută de obicei [1] la arborele
cotit. Camera de ardere este un reactor chimic unde are loc reacția chimică de ardere.
Căldura introdusă în ciclul care se efectuează în cilindrii motorului se obține prin
arderea combustibilului, de obicei un combustibil lichid ca: benzina, motorina sau gazul
petrolier lichefiat, dar se pot folosi și combustibili gazoși, ca gazul natural, sau chiar solizi, ca
praful de cărbune. Oxigenul necesar arderii se obține din aerul atmosferic.
Combustibilul în amestec cu aerul se numește amestec carburant. Arderea poate fi
inițiată prin punerea în contact direct a amestecului carburant cu o sursă de căldură sau se
poate produce aproape instantaneu în toată masa amestecului caz în care se
numește detonație și are un caracter exploziv.
CLASIFICARE:
-Din punctul de vedere al obținerii lucrului mecanic, aceste motoare se clasifică în:
*motoare cu ardere internă cu piston, cu mișcarea liniară a pistonului, sau rotative;
*motoare cu reacție
-După natura combustibilului
*motoare la care se întrebuințează drept combustibil benzina, au carburator sau
pompă de injecție.
*motoare la care se întrebuințează drept combustibil motorina, au pompă de injecție.
*motoare cu gaz la care se întrebuințează drept combustibil un combustibil gazos, de
obicei gaz natural sau un amestec de combustibil.

-După numărul de curse simple efectuate de piston într-un ciclu ( sau numărul de timpi)
*motoare în patru timpi;
*motoare în doi timpi.

-După spațiul producerii amestecului carburant

*Motoare cu formarea în exteriorul cilindrului a amestecului carburant. Este cazul
motoarelor cu carburator, injecție de benzină în conducta de aspirație și al motoarelor cu gaze
cu instalație de formare externă a amestecului aer-combustibil.
*Motoare cu formarea în cilindru a amestecului carburant. Din această categorie fac
parte motoarele cu injecție de combustibil cum sunt motoarele Diesel sau și unele motoare cu
aprindere prin scânteie și motoarele cu gaze la care combustibilul gazos este introdus în
cilindru printr-o supapă aparte în timpul aspirației.

-După felul aprinderii amestecului carburant

*Motor cu aprindere prin scânteie (prescurtat MAS). După admisia și comprimarea
amestecului carburant în cilindrii motorului, în apropierea PMI(punctul mort interior) al
pistonului, are loc aprinderea. Aceasta se realizează prin producerea unei scântei între
electrozii bujiei, care aprinde amestecul carburant. Arderea are loc într-un interval de timp
relativ scurt, în care presiunea și temperatura gazelor din cilindru cresc repede până la
presiunea de 30 - 40 daN/cm³ și temperatura de 1800 – 2.000 °C. Datorită presiunii gazelor
din cilindru, care acționează asupra pistonului, acesta se deplasează spre PME (punctul mort
exterior), și rotește prin intermediul sistemului biela-manivela, arborele motor. Această cursă
a pistonului, se mai numește și cursă activă sau cursă motoare.
*Motor cu aprindere prin comprimare (prescurtat MAC sau Diesel). La sfârșitul
compresiei, combustibilul este introdus sub presiune în cilindru, fiind pulverizat foarte fin cu
ajutorul injectorului, montat în chiulasă. Datorită contactului cu aerul fierbinte din interiorul
cilindrului, particulele pulverizate se aprind și ard, iar presiunea din cilindru crește, moderat,
menținându-se relativ constantă pe durata arderii. Gazele rezultate în urma arderii apasă
asupra pistonului, determinând deplasarea acestuia spre PMI, efectuând cursa activă.
Supapele rămân închise până aproape de sfârșitul acestei curse.

-După așezarea cilindrilor sunt

*motoare cu cilindrii în linie.
*motoare cu cilindrii în V.
*motoare cu cilindrii în W.
*motoare cu cilindrii și pistoanele opuse, boxer.
*motoare înclinate, la care cilindrii au axele situate în același plan, însă înclinat față
de planul vertical.
*motoare cu cilindrii așezati în stea, utilizate cu precădere unde este nevoie de un
raport putere/greutate mare, de exemplu în aviație și în marina militară (vedete).
*Motoare cu cilindrii în „Δ” Delta, Napier Deltic-motoarefolosite la căile ferate și
vapoare englezești.

Un motor cu ardere internă este caracterizat printr-o serie de parametri:

Punct mort interior (PMI) (învechit: punct mort superior, PMS) este poziția
pistonului care corespunde volumului minim ocupat de fluidul motor în cilindru. La
motoarele cu mecanism bielă-manivelă, arbore cotit și chiulasă (motorul Wankel n-are nimic
din astea, dar are PMI) este poziția pistonului când aceasta se găsește - în timpul deplasării
sale - la cea mai mare distanță posibilă față de axa arborelui cotit; această poziție coincide cu
distanța minimă a pistonului față de chiulasă și este determinată de montajul pistonului în
ansamblul mecanismului bielă-manivelă.
Punct mort exterior (PME) (învechit: punct mort inferior, PMI) este poziția
pistonului care corespunde volumului maxim ocupat de fluidul motor în cilindru. La
motoarele cu mecanism bielă-manivelă, arbore cotit și chiulasă este poziția pistonului când
aceasta se găsește - în timpul deplasării sale - la cea mai mică distanță posibilă față de axa
arborelui cotit; această poziție coincide cu distanța maximă a pistonului față de chiulasă și
este determinată, de asemenea, de montajul pistonului în ansamblul mecanismului bielă-
manivelă.
 Cursa pistonului este distanța dintre punctul mort interior și punctul mort exterior
(la motoarele cu mecanism bielă-manivelă fiind măsurată pe generatoarea cilindrului motor)
parcursă de piston între două schimbări de sens ale deplasării sale. Pentru motoarele cu
mecanism bielă-manivelă cu excentricitate nulă (cazul obișnuit) fiecare cursă a pistonului
corespunde unei rotații de 180° a arborelui cotit și este egală cu diametrul cercului descris de
axa geometrică a fusului maneton în jurul axei geometrice a fusurilor paliere
Alezajul cilindrului este diametrul interior al cilindrului motor.
Volumul minim al camerei de ardere este volumul ocupat de gaze când pistonul se
află la PMI. La motoarele cu cilindru și chiulasă este spațiului cuprins între fundul pistonului,
peretele interior al cilindrului motor și chiulasă, în momentul când pistonul se găsește în
punctul mort interior.
Cilindreea unitară (pe scurt, cilindree) este volumul generat prin deplasarea
pistonului în timpul unei curse
Cilindreea totală (pe scurt, litraj) este suma cilindreelor unitare ale tuturor
cilindrilor unui motor
Volumul total al cilindrului este volumul maxim ocupat de gaze măsurat când
pistonul se află la PME; volumul total al cilindrului este format din însumarea cilindreei
unitare cu volumul camerei de ardere
Raportul de comprimare este raportul dintre volumul total al unui cilindru și
volumul camerei de ardere
Turația motorului (pe scurt, turație) este numărul de rotații efectuat într-un minut de
arborele cotitîn timpul funcționării motorului într-un anumit regim constant.
Ciclul motor este succesiunea proceselor (transformărilor de stare) care se repetă
periodic în cilindrul unui motor. Convențional, ciclul motor începe cu procesul de admisiune
și se termină cu procesul de evacuare. Într-un minut un motor efectuează n cicluri.

Un timp al motorului este partea de ciclu motor care se efectuează într-o cursă a
pistonuluiLa motoarele cu excentricitate nulă fiecare timp din funcționarea motorului
corespunde unui unghi de rotire a arborelui cotit de 180°. În cursul fiecărui timp agentul
motor trece prin diferite transformări de stare caracteristice (volum, presiune, temperatură).
Uzual se construiesc motoare (care funcționează după un ciclu) în patru timpi și motoare în
doi timpi .Se cunosc și motoare în șase timpiLa motoarele în patru timpi, deoarece procesele
termice corespund aproximativ cu cursele pistonului, timpii poartă numele de admisiune ,
comprimare , ardere și destindere , respectiv evacuare
b) motoare electrice: - tipuri constructive și caracteristici; - funcționare; -
domeniul de utilizare;
Din punct de vedere constructiv, orice maşină electrică prezintă un system magnetic,
unul electric şi unul mecanic. Sistemul magnetic se mai numeşte şi circuit magnetit şi este
format din două armături separate de un strat de aer, numit întrefier.
Întrefierul permite mişcarea relativă a celor două armături. Majoritatea maşinilor au
una din armături cu mişcare de rotaţie şi se numesc maşini rotative.
De regulă armătura exterioară este fixă şi se numeşte stator, iar cea interioară se poate
roti şi se numeşte rotor. Din cele două armături, cel puţin una este prevăzută cu un system
electric format din conductori electrici izolaţi, prin care circulă curentul electric.
Armătura care produce fluxul magnetic se numeşte inductor, iar armătura cu sistemul
electric în care se induc curenţi electrici se numeşte indus.
Sistemul electric are ca element de bază al înfăşurării spira, care este constituită din
două conductoare înseriate. Dacă una sau mai multe spire isolate între ele formează o unitate
constructivă, aceasta se numeşte bobină; una sau mai multe bobine conectate între ele şi la
bornele cărora se obţine sau se aplică o tensiune de lucru formează înfăşurarea sistemului
electric.
Masinile electrice se clasifica în doua mari categorii: masini de curent
alternativ si masini de curent continuu.
a) Masini de curent alternativ. Dupa raportul dintre turatia rotorului si a câmpului
magnetic învârtitor, masinile de curent alternativ se clasifica în doua categorii: masini
sincrone si masini asincrone.
* Masinile sincrone sunt masini de curent alternativ la care turatia rotorului este egala cu cea
a câmpului magnetic (turatie constanta) învârtitor, indiferent de sarcina. Ele pot functiona în
doua regimuri: ca generatoare si ca motoare.
Ca generatoare masinile sincrone transforma energia mecanica primita la arbore de la un
motor, în curent electric alternativ.
Ca motoare ele transforma energia electrica alternativa primita de la reea, în energie
mecanica.

Cea mai mare utilizare o au masinile sincrone în regim de generator sincro trifazat,
folosit în prezent în toate centralele electrice pentru producerea curentului electric alternativ
trifazat. În mod obisnuit, rotorul este inductor si statorul indus.
* Masini asincrone. Masina electrica la care turatia rotorului este mai mica decât turatia
câmpului magnetic învârtitor si variaza în functie de sarcina, se numeste masina asincrona.
Motorul asincron este o masina de curent alternativ care transforma energia electrica
primita de la retea în energie mecanica. Ele pot fi monofazate sau trifazate
Functionara acestui motor se bazeaza pe principiul interaciunii dintre câmpul
magnetic învârtitor al statorului conectat la retea si curentul indus în rotor.
Motoarele asincrone trifazate au înfasurarea statorica (inductorul) realizata din trei
bobine montate simetric pe circumferinta statorului. Ele sunt parcurse decurenti egali ca
marime, dar defazati între ei cu 1200 . Acesti curenti vor produce un câmp magnetic a carei
axa se roteste în sensul succesiunii fazelor
Câmpul magnetic creat în înfasurarea statorica la trecerea curentului electric alternativ
trifazat poarta numele de câmp magnetic învârtitor. Acesta este un camp magnetic variabil si
are ca efecte inducerea unei tensiuni electromotoare si crearea unui curent electric într-un
circuit închis, daca liniile de câmp trec prin acesta.
Motoarele asincrone trifazate pot fi realizate cu rotor bobina si cu rotor în scurtcircuit.
Cele cu rotor bobinat sunt prevazute cu un colector cu trei inele. Motoarele electrice
asincrone, trifazate se folosesc pentru actionarea pompelor de apa, a masinilor de curatat si
sortat, a masinilor de vinificatie etc.

b)Masini de curent continuu.

Masina electrica la care schimbul principal de energie cu o retea se face în

curent continuu se numeste masina de curent continuu.
La masinile de curent continuu , de regula statorul este inductor iar rotorul este indus .
Câmpul magnetic inductor este produs de înfasurarea de excitatie formata din bobine asezate
pe polii principali statorici, sau de magneti permanenti.

Constructia masinilor de curent continuu.

Principalele parti componente ale masinilor de curent continuu sunt reprezentate prin:
stator, rotor, perii colectoare,scuturi cu lagare, cutia de borne.
Statorul produce fluxul magnetic inductor si este format din carcasa, poli si
bobine polare.
Polii principali sau de excitaie se fixeaza în interiorul carcasei, se realizeaza
din tole din otel cu grosimea de 1 – 1,5 mm si sunt întotdeauna în numar par.
Bobinele polare sunt realizate cu conductoare izolate de cupru sau aluminiu si sunt
fixate pe poli. Ele sunt legate în serie si conectate la o sursa de curent continuu. Curentul ce
trece prin ele se numeste curent de excitatie si excita câmpul magnetic inductor. Conexiunile
între bobine se executa astfel încât sa se realizeze obalternanta a polaritatii la trecerea
curentului electric.
Rotorul este format din: arborele rotorului; pachetul de tole al rotorului; înfasurarea
rotorica; colectorul si ventilatorul. Rotorul în timpul functionarii motorului este rotit de
cuplul fortelor de interactiune dintre câmpul magnetic inductor statoric si câmpul magnetic
indus rotoric, transformând astfel energia electrica în energie mecanica.
Arborele rotorului este realizat din otel si are rolul de a sustine celelalte parti
componente ale rotorului si de a transmite energia mecanica de rotatie.
Pachetul de tole al rotorului se realizeaza din tabla de oel cu grosimea de 0,5mm., au
forma unor discuri cu crestaturi la exterior. Pachetul este montat strâns pe arbore.
Înfasurarea rotorica (indusul) consta dintr-o serie de bobine realizate din conductori
izolati de cupru sau aluminiu si montate în crestaturile pachetului de tole, capetele acestora
fiind lipite cu lamelele colectorului.
Colectorul este format din lamele de cupru identice dispuse pe circumferina unui
butuc izolat, fixat pe arbore si izolate între ele.
Ventilatorul este fixat pe arborele rotoric si asigura circulaia fortata a aerului prin
interiorul si exteriorul motorului, asigurând astfel racirea motorului.
Periile colectoare freaca pe lamelele colectorului pentru a realiza legatura electrica
între bobinajul rotoric si cutia de borne a motorului. Ele sunt montate în suportii periilor
colectoare si sunt realizate din materiale foarte bune conducatoare de electricitate, relativ moi
pentru a nu deteriora colectorul. Periodic se înlocuiesc.
Scuturile cu lagare sunt piese metalice care asigura închiderea statorului si sustinerea
arborelui rotoric, pentru a putea efectua miscarea de rotatie. Lagarele pot fi cu alunecare
(bucse sau cuzineti) sau cu rostogolire (rulmenti).
Cutia cu borne este prevazuta cu capac pentru protectie, în interior, borne din
cupru sau otel si servesc la conectarea capetelor înfasurarilor din masina si reteaua de
alimentare.
Generatoarele de curent continuu se utilizeaza la încarcarea bateriilor de acumulatore,
ca generatoare de sudura etc.
Motoarele de curent continuu se folosesc în diferite sisteme de actionare electrica la
turatie variabila în limite largi si cuplu mare la pornire (pornirea motoarelor termice, tramvaie
etc.).

c)alegerea motoarelor pentru antrenarea agregatelor agricole.

.Echipamentul de lucru al tractoarelor:

a) sisteme de tractare;
Dispozitivele de tracţiune sunt reprezentate prin bare de tracţiune ẟi cuple de
tracţiune, fiind montate în partea din spate a tractorului.
Barele de tracţiune au rolul de a permite cuplarea maẟinilor tractate la tractor fiind
realizate sub două forme:
 - bară transversală montată perpendicular pe axa de simetrie a tractorului, în
articulaţiile sferice ale tiranţilor laterali. Este prevăzută cu orificii echidistante ẟi furcă de
cuplare. Se livrează împreună cu tractorul ẟi este utilizată cel mai frecvent.
- bară longitudinală montată pe sub tractor, longitudinal, cu un capăt la ẟasiu iar
cu celălalt pe un suport propriu cu orificii. La capătul opus este montată furca de cuplare. Se
utilizează numai la maẟini special concepute.
Cuplele de tracţiune sunt utilizate pentru cuplarea ẟi tractarea remorcilor. Se
montează în partea din spate a tractorului prin intermediul unor elemente rigide sau elastice,
cu rol de amortizare a ẟocurilor. Ele pot fi: cuple manuale, cuple semiautomate (cuplarea sef
ace automat, decuplarea manual), cuple automate.
b)mecanismul de suspendare;
Mecanismul de suspendare este folosit pentru cuplarea la tractor a maẟinilor agricole
semipurtate sau purtate.
Are în componenţă un arbore transversal cu două braţe, doi tiranţi laterali, doi tiranţi
verticali, tirant central reglabil ca lungime, lanţuri stabilizatoare.
Acţionarea mecanismului se realizează prin intermediul unui cilindru de forţă
comandat de instalaţia hidraulică a tractorului, prins cu un capăt la tractor iar cu celălalt la
unul din braţele arborelui.
Miẟcarea se transmite la tiranţii laterali prin tiranţii verticali ẟi implicit la ma ẟina
din agregat care poate fi ridicată sau coborâtă după dorinţă. Lanţurile stabilizatoare au rolul
de anulare a jocului în plan transversal al maẟinii suspendate, în special în timpul
transportului.

c)prize de putere;
Priza de putere a tractorului are rolul de a acţiona organele de lucru ale maẟinilor din
agregat, care solicită miẟcare de rotaţie.
Din punct de vedere al turaţiei, prizele de putere se clasifică în:
- prize de putere cu turaţie constantă (prize asincrone). Turaţia prizei nu este
influenţată de viteza de deplasare a tractorului ẟi este standardizată la 540 sau 1000 rot/min;
- prize de putere cu turaţie variabilă (prize sincrone). Turaţia prizei este dependentă
(sincronizată) de viteza de deplasare a tractorului ;

- prize de putere mixte, care au posibilitatea de a realiza atât turaţii constante cât ẟi
turaţii variabile
d) instalații hidraulice.

Instalaţia hidraulică are rolul de a transforma energia mecanică în energie hidraulică

ẟi de a acţiona prin intermediul energiei hidraulice motoare hidraulice montate pe tractor sau
maẟini horticole, care transformă energia hidraulică în lucru mecanic.
După modul de realizare ele se clasifică în: instalaţii hidraulice cu elemente separate,
instalaţii hidraulice de tip semibloc, instalaţii hidraulice de tip monobloc.
După modul de funcţionare se clasifică în: instalaţii hidraulice fără reglaje automate
ẟi instalaţii hidraulice cu reglaje automate.
Instalaţia hidraulică cu elemente separate (fig.6.18) este o instalaţie simplă, uẟor
de întreţinut, cu preţ de cost redus. Are în componenţă: rezervor de ulei, filtru de ulei, pompă
hidraulică, distribuitor hidraulic, cilindru de forţă cu dublu efect, conducte.

Schema generală a
instalaţiei hidraulice cu elemente
separate: 1 – rezervor

de ulei; 2 – filtru hidraulic; 3 –

pompă hidraulică; 4 – distribuitor; 5
– prize hidraulice; 6 – cilindru de
forţă cu dublu efect.

Distribuitorul este de tip cu sertăraẟ liniar cu patru poziţii de lucru: ridicat, neutru,
coborât, flotant.

Instalaţia hidraulică de tip semibloc are o parte din elemente montate într-un bloc
comun iar altele dispuse separat.
Instalaţia hidraulică de tip monobloc are toate elementele grupate într-un bloc
comun. Această instalaţie cât ẟi instalaţia de tip semibloc prezintă avantajul automatizării
proceselor de lucru, fiind prevăzute cu reglaj automat al forţei de tracţiune ẟi al poziţiei
maẟinii.
Reglajul de poziţie permite menţinerea maẟinii la un nivel (înălţime sau adâncime)
stabilit anterior prin maneta de comandă.
 Reglajul de forţă asigură menţinerea constantă a forţei de tracţiune prin modificarea
adâncimii de lucru.
1
2
3
4
5
6
7
 Caracteristica de tracţiune (fig. 7.1) este o diagramă în care sunt prezentaţi
principalii parametrii de tracţiune ai tractorului, în condiţii diferite de lucru.

8
 În diagramă sunt prezentaţi parametrii: -
Puterea de tracţiune Pt a tractorului; - Viteza
de lucru a tractorului vl;
- Consumul orar de combustibil Ch;
- Consumul specific de combustibil ct; -
Patinarea roţilor motoare δ.

Figura 7.1. Caracteristica de tracţiune

a tractorului

Pentru utilizarea diagramei se

calculează forţa de tracţiune a tractorului Ft,
necesară efectuării unei lucrări agricole. Din
grafic se citesc valorile parametrilor de
tracţiune.

b) metode de îmbunătățire a capacității de tracțiune a tractoarelor.

1) cresterea greutatii- prin adaugarea in partea din fata /spate de contragreutati, care maresc
aderenta

-creste si rezistenta la autodeplasare

2) reducerea presiunii in pneu

-se reduce presiunea specific ape sol

3) folosirea de pneuri cu balonaj marit- suprafata de contact mai mare cu solul, se reduce persiunea
specifica pe sol

4)utilizarea de roti jumelate

5)utilizarea de rogi cu zabrele (pe rotile din spate)

6) utilizarea de lanturi pe pneu

7) utilizarea echipamentului de lucru effort controlat

5. 6. Energii regenerabile
Producerea şi utilizarea biobenzinelor:

• materii prime utilizate;

• tehnologii de obţinere;
• norme de calitate;
• utilizarea biobenzionelor în MAI.

9
Producerea si utilizarea biobenzinelor:
• materii prime utilizate;
Sfecla de zahăr se cultivă pe teritoriul ţării noastre din anul
1831 cand a fost pusă in funcţiune o mică fabrică de zahăr in
judeţul Cluj, in perioada 1875 -1894 construindu-se primele 4
fabrici mai mari de zahăr la noi in ţară,in decursul timpului
numărul de fabrici de zahăr si capacitatea acestora a crescut si
suprafeţele cultivate cu sfeclă crescand continuu pană in anul
1984, cand au ajuns la 279.000 ha.
In perioada 1984-1989 suprafaţa cultivată cu sfeclă a scăzut
progresiv de la 279.000 ha (in 1984) la 240.300 ha in 1989,
această scădere nefiind semnificativă. Scăderi semnificative de
suprafeţe s-au produs după 1990, ajungandu-se in 1995 la
SER
l33.200 ha, in anul 2000 la 48.400 ha si in 2004 la numai 13.000
ha, suprafaţa cultivată crescand din nou in 2006 la 32.000 ha.
Pentru realizarea cotei de 109.164 t zahăr din sfeclă este
necesară cultivarea anuală a maxim 30.000 ha cu sfeclă de zahăr in
Romania, rămanand disponibile 210.000 - 220.000 ha care pot fi
cultivate anual cu sfeclă de zahăr pentru producerea de bioetanol.
In perspectivă de pe suprafaţa de cca 210.000 ha care s-ar
putea cultiva anual la noi in ţară cu sfeclă de zahăr pentru
obţinerea de etanol , la o producţie medie de numai 50 tone /ha ar
rezulta o producţie totală de 10,5 milioane tone sfeclă de zahăr
anual din care se pot extrage cca 11,2 milioane hl etanol anual.
Porumb.
Necesarul de benzină pentru ţara noastră, de aproximativ 500 000 tone pe
an, ar putea fi asigurat, astfel, prin prelucrarea porumbului cultivat pe o
suprafaţă de 700.000 hectare (circa 4 % din suprafaţa agricolă a Romaniei).
Din acest proces rezultă, simultan, 400 000 tone de furaje pe an, care
conţin 26~36% proteine.
• tehnologii de obtinere;
Pentru realizarea cotei de 109.164 t zahăr din sfeclă este necesarăcultivarea anuală a maxim 30.000
ha cu sfeclă de zahăr in Romania, rămananddisponibile 210.000 - 220.000 ha care pot fi cultivate
anual cu sfeclă de zahărpentru producerea de bioetanol.In perspectivă de pe suprafaţa de cca
210.000 ha care s-ar putea cultivaanual la noi in ţară cu sfeclă de zahăr pentru obţinerea de etanol ,
la o producţiemedie de numai 50 tone /ha ar rezulta o producţie totală de 10,5 milioane tonesfeclă
de zahăr anual din care se pot extrage cca 11,2 milioane hl etanol anual.
Pentru producerea acestei cantităţi de etanol este necesară construirea a minim 5 distilerii cu o
capacitate de 200.000 tone etanol /an fiecare. Din procesul de fermentare rezultă o cantitate de cca.
8 milioane tone borhot de sfeclă care poate fi utilizat in hrana animalelor.
Cultivarea anuală a cca 210.000 ha cu sfeclă de zahăr utilizată pentru producerea de etanol ar
asigura imbunătăţirea rotaţiei culturilor pe cca 850.000 ha (prin aplicarea unui asolament de 4 ani);
cresterea veniturilor fermierilor respectivi si noi locuri de muncă in fermele agricole cultivatoare de
sfeclă dar si in noile distilerii de etanol precum si dezvoltarea fermelor zootehnice care vor utiliza
borhotul rezultat din distileriile de etanol.

Din suprafaţa totala agricola a Romaniei de 14.856.845 ha, suprafaţa arabilă reprezintă 63,2%
(9.379.740 ha). Suprafaţa de 210.000 ha preconizată a fi cultivată anual cu sfeclă de zahăr pentru
producerea de etanol reprezentand 2,2% din suprafaţa arabilă a ţării.

• norme de calitate;

10
Compoziţia pe clase de compuşi a celor două tipuri de biobenzine comparativ cu specificaţiile
de calitate pentru benzine

Clasa de compusi Biobenzină Biobenzină Specificaţia de

din etanol din metanol calitate
(EN 228)

Hidrocarburi saturate 7,63 10,92 -

aciclice,%

Hidrocarburi 11,97 13,33 max 18

nesaturate aciclice
(olefine), %

Hidrocarburi saturate 11,45 10,51 -

ciclice,%
21,65 21,18 -
Hidrocarburi
nesaturate ciclice,%

Hidrocarburi 37,11 41,21 max 45

aromatice,%

Compusi oxigenaţi,% 1,67 0,1 max 5

• Etanol - - max 10
• Alcool izopropilic - - max 10
• Alcool izobutilic - - max 7
• Alcool terţ-butilic 3,96 1,3 max 15
• Eteri 3.31 0,74 max 10
• Alţi compusi
oxigenaţi

Benzen 0,89 0,71 max 1

Alţi compusi 0,36 - -

Determinând cifra octanică după metoda Research (STAS 176-80), benzinele se

clasifică în:
⇒benzină Normală (CO/R-75);
⇒benzină Regular (CO/R-87);
⇒benzină Premium I (CO/R-95).
⇒benzină Premium II (CO/R-98).

11
• utilizarea biobenzionelor in MAI.

Condiţiile funcţionale ale motoarelor cu aprindere prin scanteie impun utilizarea unor
carburanţi cu anumite caracteristici fizico–chimice si funcţionale. Acesti carburanţi sunt
fracţiunile de ţiţei ce distilă pe intervalul de temperaturi 32 ... 210 0C si se numesc in mod
globalbenzine.

Calităţile antidetonante ale combustibililor destinaţi

alimentării motoarelor cu aprindere prin scanteie se
exprimă printr-o mărime convenţională, numită cifră
octanică(CO). Ea a fost stabilită in raport cu două
hidrocarburi etalon:
⇒izooctanul - cu proprietăţi antidetonante, căruia i se
atribuie cifra octanică 100 (COR-100);
⇒heptanul - care este foarte detonant si căruia i se
atribuie cifra octanică 0 (COR-0).

Producerea şi utilizarea biomotorinelor:

• materii prime utilizate;

• tehnologii de obţinere;
• norme de calitate;
• utilizarea biobenzionelor în MAI.
Producerea si utilizarea biomotorinelor:
• materii prime utilizate;
Rapita cultivata in Romania este de obicei bienala. Semanatul se face
toamna la inceputul lunii septembrie. Intarzierea semanatului nu pemite ca plantele
sa intre viguroase in iarna ceea ce provoaca mari pagube prin inghet. Primavara isi
reia ciclul vegetativ foarte timpuriu, iar maturizarea se face in luna iunie, ceea ce
face din rapita o foarte buna planta premergatoare pentru cerealele de toamna.
Din cauza sensibilitatii la temperaturi scazute, se produce calamitarea culturilor
o data la 3 – 4 ani. Producatorii considera ca trebuie creat un soi de rapita rezistent
la ger, cel putin –30°C.
Asemenea soiuri au fost create prin lucrari de ameliorare executate prin
inginerie genetica.

• tehnologii de obtinere;
Valorificarea uleiurilor vegetale, în calitate de carburanţi diesel, se poate realiza pe
următoarele căi:
- utilizarea uleiurilor vegetale ca atare;
- utilizarea monoesterilor obţinuţi prin transesterificarea uleiurilor vegetale, în stare pură
sau în amestec cu motorină;
- conversia uleiurilor vegetale în hidrocarburi, prin procese de descompunere termică, de
cracare catalitică, de hidroliză a uleiurilor si decarboxilarea acizilor grasi rezultaţi, precum si
prin procese de saponificare urmate de descompunerea termică a sărurilor acizilor
corespunzători;
- amestecarea uleiurilor vegetale, în diferite proporţii, cu carburanţi de natură minerală.
Dintre variantele aplicabile, un interes deosebit îl prezintă utilizarea uleiurilor vegetale, ca

12
atare si a derivaţilor lor de tipul monoesterilor, având în vedere următoarele considerente:
•reprezintă o importantă cale de economisire si chiar înlocuire a carburan-ţilor de origine
SER
petrolieră;
•uleiurile vegetale, derivaţii lor de tipul monoesterilor si amestecurile acestora de tipul
motorine+monoesteri sunt compatibile cu motoarele diesel în variantele con-structive
actuale;
•amestecurile motorine+monoesteri nu pun probleme legate de separare si prezintă, în
general, proprietăţi fizico-chimice asemănătoare cu cele ale motorinei de bază;
•alimentarea motoarelor diesel cu uleiuri vegetale, monoesteri sau amestecuri
motorine+monoesteri permite reducerea poluării atmosferei prin scăderea semnificativă a
emisiilor de oxid de carbon;
•uleiurile vegetale sunt biodegradabile;
•au o toxicitate extrem de redusă pentru fiinţele vii;
•nu implică transformări majore ale infrastructurii de aprovizionare cu carburanţi;
•din punct de vedere social, industria biocarburanţilor contribuie la crearea de locuri de
muncă.
• norme de calitate;
Nu am gasit!

• utilizarea biobenzionelor in MAI.

Motorinele sunt carburanţi de natură minerală, fiind constituite, în principal, din hidrocarburi
parafinice, naftenice, aromatice si hidrocarburi cu structuri mixte, care se distilă în intervalul
de temperatură: 200 - 400 0C, în compoziţia acestora găsindu-se si o serie de compusi cu
sulf, cu oxigen si azot, precum si compusi organo-metalici (cu vanadiu, nichel, fier, etc.) în
proporţii mai mici.

Cifra cetanică ce caracterizează proprietăţile lor de autoaprindere reprezintă raportul procentual

volumetric între cetan (care se aprinde usor si i se atribuie cifra cetanică 100) si alfa-metil-
naftalena (care are o mare întârziere la autoaprindere si i se atribuie cifra cetanică zero).

Producerea şi utilizarea biogazului:

• materii prime utilizate;

• tehnologii de obţinere (conversie);
• sisteme de cogenerare.
Prin termenul de „biogaz”, acceptat pe plan internaţional, se înţelege produsul

gazos ce rezultă în cursul fermentării anaerobe (în lipsa aerului) a materiilor organice de

diferite provenienţe.

Biogazul este un amestec de gaze. Principalele gaze care îl compun sunt metanul

şi dioxidul de carbon, ambele în proporţii variabile. În cantităţi foarte mici se mai

găsesc în biogaz hidrogen sulfurat, azot, oxid de carbon, oxigen.

Valoarea energetică a biogazului este dată de conţinutul de metan al acestuia.

Prin metanogeneză se înţelege procesul microbiologic complex prin care

13
materiile prime diferite (substratul) sunt convertite în biogaz şi în nămol fertilizant.

Rolul final al acestui proces îl au bacteriile metanogene, reprezentate prin numeroase

specii, dar ele nu sunt singurele care participă la producerea biogazului.

Bacteriile metanogene îşi desfăşoară activitatea în condiţii strict anaerobe, adică

în lipsa totală a aerului respectiv a oxigenului din aer. Ca reprezentanţi ai viului, ele

sunt, se pare, printre primele organisme care au populat biosfera cu miliarde de ani

înainte şi se consideră că nu au evoluat semnificativ între timp. Bacteriile metanogene

se găsesc în natură în mlaştini, în adâncurile oceanelor, şi în sistemul digestiv al

animalelor, îndeosebi a rumegătoarelor. Pentru dezvoltarea şi înmulţirea lor sunt

necesare câteva condiţii elementare şi anume:

Absenţa oxigenului;

Umiditatea, care trebuie să fie peste 50%; peste această valoare critică,

creşte mobilitatea bacteriilor şi se accelerează metabolismul celulelor;

Un volum suficient de mare pentru desfăşurarea activităţii;

Prezenţa a suficient azot pentru construcţia celulei bacteriene;

Mediu neutru sau slab alcalin, având pH = 7,0 – 7,6;

Temperatură de peste 30C;

Absenţa luminii.

Energia eoliană:

• sursele de energie eoliană ale României;

• tipuri constructive de sisteme energetice eoliene;
• utilizarea energiei eoliene.

Piaţaeolianămondială a crescutîn 2011 cu aproximativ 6% faţăde 2010, iarcei40.500 MW de

energieeolianănouinstalaţiîn 2011reprezintăinvestiţiimaimaride 50 miliarde de euro. Înultimii 10-20
de ani, energiaeoliană a devenit o sursăimportantă de electricitateînanumite state, careau ţintitspre o
îmbunătăţire a independenţeienergeticesi o limitare a emisiilorpoluante.

China si-a consolidatpoziţia de liderînacestclasament, capacitateaeolianătotalăinstalatăajungând la

62.364 MW, ceeaceînseamnă 26,2% din resurseleglobale. Doaranultrecut, chinezii au
înfiinţatnoiparcurieoliene cu o capacitate totală de 17.631 MW. Pepoziţiasecundă a clasamentului se

14
aflăStatele Unite, cu 46.919 MW si o cotăde piaţă de 19,7% din capacitateapieţei la nivelmondial.
Germania se aflăpelocul al treilea – cu 29.060 MW si o cotă de piaţă de 12,2%.

Energiaeoliană a reprezentatpeste o cincime din instalaţiilenoi, a treia mare

ponderedupăinstalaţiilesolarefotovoltaice (46,7%) si de gaze (21,6), întimpceinstalaţiilenoipebază
de
cărbune au reprezentatdoar 4,8%”, se aratăînsursacitată.

Utilizareaenergieieolieneesteposibilănumaiînzoneleîn care vitezavântului are valoareamedie de cca.

3,0 m/s o parte însemnată a anului. Înacestsens, potenţialulenergetic eolian al
Românieiesterelativridicat, deoarececelpuţin 50 % din suprafaţaţăriiare o
energieeolianăvalorificabilă, întrucâtaicivânturile cu viteza de peste 3,0 m/s depăsescdurata de 3500
ore/an. Datorităconfiguraţieiterenului, acestpotenţialeolianesteînsărepartizatneuniform.

AutoritateaNațională de ReglementareîndomeniulEnergiei (ANRE) anunțăca, în 2011, 2,2% din

totalulproducției de electricitate din Romania a fostasigurat de energiaeoliană (CEZ).
Ceimaiimportantiproducatori de energieeoliana din Romania suntcehii de la CEZ, cu parculeolian
de la Fântanele (judetul Constanta), portughezii de la EDP Renewables, de la Peștera, șiEnel Green
Power, cu o cotă de 0,05% înlunamartie 2012.

Parculeolian din Româniaesteunuldintrecelemaimari din Europa, cu o capacitate record de 540

MW. Parculfoloseste turbine produse de GE /General Electric/, fiecareavând o capacitate
de 2,5 MW. Până la sfârsitulanului, toatecele 240 de turbine eolieneurmeazăsă fie
instalatesicapacitateaparculuiartrebuisăajungă la 600 MW.

Principiul de funcționare al unei turbine eolienepentruproducțiaindustrialade

energieelectricăesterelativsimplu: forțavântului care
acționeazăasuprarotoruluiturbineideterminapunereaacestuiaînmișcare,
antrenândprinintermediulunuireductor un generator electric.Variantele constructive diferăde la
producător la producător, existândînmomentul de fata douavariante
majore de acționare a generatorului: clasica ( prinintermediulunuisistem cu doiarbori cu
vitezediferite) șidirecta, cazîn care rotorulantrenează direct un generator electric cu un
numărmairidicat depoli. Înmomentul de față, variantaclasicăesteceamairăspândită.

Turbineleeolienemodernetransformăenergiavântuluiînenergieelectricăproducândîntre 50-60 KW
(diametre de eliceîncepând cu 1m)-2-3MW putere (diametre de 60-100m),
celemaimultegenerândîntre 500-1500 KW.Motoarele(turbinele)
eolienerealizeazătransformareaenergieicinetice a vântuluiînlucrumecanicutil (pompareaapei,
antrenareageneratoarelor de curent, antrenareamorilor, etc.). Cantitatea de
energietransformatădepinde de densitateaaerului, diametrulrotoruluisivitezavântului.

Existadouăvarianteprincipale de control asupravitezei de rotație a rotorului: "stall control"

folosindmodelulaerodinamic al palelorsau"pitch" rasucindpalele in intregimeaproape la 90 de grade.
Se maiutilizeazacontrolulprin "active stall" cavarianta de mijloc,
darpescaramairedusadeoareceimplicăsisteme de maimaridimensiuni.

Toateturbineleeoliene au instrumenteproprii de măsurare a

parametrilorvântuluișipebazainformațiilorculese de
acesteacomputerulpropriurealizeazăajustărilenecesarepentru o funcționare optima, fărăsă fie
necesaraînpermanentaprezențăunui operator uman. De obicei, turbineleorganizateînparcurisau nu,
includmijloace de verificareșicomandă la distanță, făcândastfelmaiușormanagementulunităților de
producție.

15
Existadouatipurimajore de generatoarepentrucentraleleeolienesianume: cu vitezaconstantasau cu
vitezavariabila. Generatoareleutilizate pot fi asincrone cu rotorul in scurtcircuit
saurotorulbobinatsausincrone (GS) cu excitațieseparatăsau cu magnetipermanenti.Instalatiaeoliana
cu vitezaconstantasigeneratorulasincron cu rotorul in scurt-circuit reprezintasolutiaclasica,
denumitasimetodadaneza. In acestcaztrebuierotitanacela (yaw), 23423o143x precumsiunghiul de
inclinare a paletelorpentrumodificareaunghiului de atac (pitch).Sistemelebazatepegeneratoare cu
vitezaconstantamerg in principiu cu vitezamecanicaconstantaavandmasini cu inductie de
inaltaeficentacefunctioneaza la vitezede super-sincronizare. Variatiavitezeipeunitateeste in mod
uzualmai mica de 1%. Acestegeneratoare de inductie cu vitezaconstantasunt simple si nu
incorporeaza electronica de putere.

Instalatiaeoliana cu vitezavariabila, reprezentandmetodamoderna, utilizeazain mod

uzualgeneratoare de inductie cudublaalimentare (DFIG), avandavantajulutilizariieficiente a
energieivantului, reduceriipartiimecanice (nacelausoara, cutie de vitezeredusasauabsentasi turn
zvelt), daravand o parte electricasi electronica complexa, necesitandalgoritmi de
conducerepretentiosi. Vitezamecanica de rotatie a masiniipoate fi
controlataprinreglareafrecventeicurentului de alimentare a rotorului.Acesteelementesimodul in care
se pot interconectacentraleleeolienesuntprezentate inlucrarea - Bringing wind power ashore - (Brian
Richardson, Peter Jones), IEE Power Engineer , February/March 2004.

Pentru a puneînmiscare un motor eolianestenecesară o viteză a vântului de minimum 2,8 m/s (10
km/h), iar din raţiunieconomicese impunecavitezaacestuiasăaibă o valoaremedie de 3,0…4,0 m/s.
Optimultehnico-economic se atinge la vitezavântului de cca. 12, 0 m/s, la care se
realizeazăbeneficiilescontatesiamortizareainvestiţieiîncca. 10…15 ani.

Tipuri constructive de sistemeenergeticeeoliene

16
 Particomponente a unei turbine

1.Pale- Forma siconceptialoresteesentialapentru aasiguraforta de rotatienecesara.

2.Nacela- Continegeneratorul electric asigurandsi o protectiemecanica
3.Pilon- Asigurastrucura de sustineresirezistenta a ansamblului superior.
4.Fundatie- Asigurarezistentamecanica a generatoruluieolian.

Tipuri de rotoarepentrumotoareeoliene:
a – turbinăSavonius; b – elice cu ax orizontal;

17
 c – turbinăDarieruscu douămici turbine Savoniusatasatepe ax;

Turbinele de tip Savoniuslucrează la o turaţierelativredusă, darcreeazăunmoment ridicat,

fiindrecomandate a fi utilizateîncazulacţionăriipompelor. Turbinele cu
elicesuntcelemairăspânditedatoritămariiloradaptabilităţi la celemai diverse condiţii de lucru.

Energia solară:

• resursele de energie solară ale României;

• tipuri constructive de sisteme energetice solare;
• utilizarea energiei solare.
Resursele de energie solara a romaniei:

Potentialul solar al României

Pornind de la datele disponibile, s-a întocmit harta cu distribuţia în teritoriu a radiaţiei solare în Ro-
mânia. Harta cuprinde distribuţia fluxurilor medii anuale ale energiei solare incidente pe suprafaţa
orizontală a teritoriului României

Sunt evidenţiate 5 zone, diferenţiate prin valorile fluxurilor medii anuale ale energiei solare inciden-
te. Se constată că mai mult de jumătate din suprafaţa ţării beneficiază de un flux de energie mediu
anual de 1275 kWh/m2.

Zonele de interes (areale) deosebite pentru aplicaţiile electroenergetice ale energiei solare în ţara
noastră sunt:
Primul areal, care include suprafeţele cu cel mai ridicat potenţial acoperă Dobrogea şi o mare
parte din Câmpia Română
Al doilea areal, cu un potenţial bun, include nordul Câmpiei Române, Podişul Getic, Subcarpaţii
Olteniei şi Munteniei o bină parte din Lunca Dunării, sudul şi centrul Podişului Moldovenesc şi
Câmpia şi Dealurile Vestice şi vestul Podişului Transilvaniei, unde radiaţia solară pe suprafaţă
orizontală se situează între 1300 şi 1400 MJ / m2.
Cel deal treilea areal, cu potenţialul moderat, dispune de mai puţin de 1300 MJ / m2 şi acoperă
cea mai mare parte a Podişului Transilvaniei, nordul Podişului Moldovenesc şi Rama Carpatică
Îndeosebi în zona montană variaţia pe teritoriu a radiaţiei solare directe este foarte mare,
formele negative de relief favorizând persistenţa ceţii şi diminuând chiar durata posibilă de
strălucire a soarelui, în timp ce formele pozitive de relief, în funcţie de orientarea în raport cu
soarele şi cu direcţia dominantă de circulaţie a aerului, pot favoriza creşterea sau, dimpotrivă
determina diminuarea radiaţiei solare directe.
Celelalte două zone, se situează sub limita necesară utilizării eficiente a energiei solare,
cuprinzând zonele muntoase ale României.
Utilizarea potentialului energetic solar se realizeza prin sisteme solare

18
termice pentru caldura si apa calda menajera pentru locuintele individuale
sau instalatii centralizate de mica anvergura. Pentru a fi utilizate cu eficienta ridicata, aceste sisteme
trebuie sa functioneze in “regim hibrid” cu alte sisteme termice conventionale sau neconventionale.
Potentialul utilizabil in sistemele solare ternice este apreciat la 1,434 milioane tep. De asemenea,
potentialul energetic solar poate fi utilizat si prin sisteme de conversie fotovoltaice, dedicate in
principal pentru alimentarea cu energie electrica a unor consumatori izolati.
Tipuri constructive de sisteme energetic solare:
Tipuri constructive de captatori plani cu aer:
a - captator cu suprafaţă neizolată;
b - captator cu suprafaţă izolată;
c - captator cu suprafaţă izolată si absorbant suspendat.

Panouri solar – termale

- panouri cu colectoare plane;
- panouri cu tuburi vidate;
- pasive directe sau indirecte;
- active directe sau indirecte.

Folosirea radiaţiei solare pentru producerea de energie electrică se poate face prin mai
multe metode:
􀂾 utilizarea modulelor fotovoltaice;
􀂾 utilizarea turnurilor solare;
􀂾 utilizarea concentratorilor parabolici;
􀂾 utilizarea sistemului Dish-Stirling;

Utilizarea energiei solare:

Posibilităţi de utilizare a energiei solare
- Utilizare termică activă sau pasivă.
- Producere directă sau indirectă de energie electrică.
- Fotosinteză, preparare de biomasă.
În prima grupă intră soluţiile de utilizare a energiei solare la temperaturi sub 100ºC.
Statistic, 40 % din necesarul energetic în cele mai diverse sectoare de utilizare este alcătuit
din sistemele cu temperaturi sub 100ºC.
Datorită densităţii energetice scăzute, energia solară este predispusă exact pentru aceste
aplicaţii.
Utilizarea funcţie de sistemul aplicat:
- Utilizarea activă, sistem în care cu ajutorul unei instalaţii (de ex. un colector solar
plan) se obţine energie termică utilă.
- Utilizarea pasivă, când elementele componente ale clădirii (ferestre, pereţi, podele,
tavane, izolaţii) sunt astfel alese, proiectate şi realizate încât se obţine o aşa numită
casă inteligentă termic, al cărei necesar de energie este mult inferior unei case
tradiţionale.
Utilizarea energiei solare reprezinta la nivel global cea mai eficienta metoda de a aduce caldura în
locuinte. în general, cantitatea de caldura solara ce cade asupra acoperisului unei case este mai mare
decât energia totala consumata în casa. Cu mijloace simple, eficiente constructiv, se poate utiliza
energia solara pentru a reduce sau chiar pentru a înlocui total celelalte surse de energie necesare
traiului dintr-o locuinta moderna.
Necesarul energetic este cantitatea de energie necesara pentru a ridica temperatura unui
consumator cu o anumita valoare. Consumatorul de energie termica poate fi de exemplu un boiler

19
folosit la prepararea apei calde manajere, o cladire, o piscina, etc. Diferenta de temperatura se
stabileste în functie de cerintele fiecarei aplicatii
Consumul de apa calda menajera se determina în functie de numarul de persoane care utilizeaza
aceasta resursa. Într-o gospodarie, fiecare locuitor consuma zilnic o cantitate de 50-60 litri de apa
calda la temperatura de 55-60°C. Daca ne referim la un hotel sau o pensiune, cantitatea de apa calda
luata în calcul se ridica la 95 de litri zilnic pentru fiecare turist, sau 143 de litri zilnic pentru fiecare
camera dubla (cu un grad de ocupare de 1,5 turisti/camera

6. 7. Exploatarea agregatelor pentru prelucrarea solului

Exploatarea agregatelor de arat:

) cerințe agrotehnice impuse agregatelor;

- adâncimea şi lăţimea brazdelor tăiate de plug trebuie să fie constante pe tot parcursul
arăturii;
- brazdele tăiate trebuie mărunţite, afânate şi răsturnate; totodată, trebuie să realizeze
acoperirea cu sol a resturilor vegetale şi a îngrăşămintelor aflate pe suprafaţa câmpului. Nu
se admit bulgări mari pe suprafaţa solului arat, dar nici pulverizarea acestuia;
- fundul brazdei trebuie să fie orizontal şi neted, pentru a se evita oprirea apei în locurile mai
joase şi în gropile brazdei;
- peretele brazdei trebuie să fie drept, iar în şanţul brazdei nu se admit bulgări; în caz contrar,
nu se asigură o bună stabilitate în lucru a plugului;
- nu se admit greşuri.

b) tipuri de pluguri și construcția acestora;

Pentru a răspunde cerinţelor şi condiţiilor de lucru, plugurile se realizează într-o mare varietate
constructivă şi funcţională şi se pot clasifica după următoarele criterii:

Clasificarea plugurilor se face după mai multe criterii:

a. După adâncimea de lucru:
• Pluguri pentru arături superficiale (15 – 20 cm);
• Pluguri pentru arături normale (20 – 30 cm);
• Pluguri pentru arături adânci (30 – 40 cm);
• Pluguri pentru arături foarte adânci sau desfundat (40 – 80 cm).
b. După tipul trupițelor:

20
 • Pluguri cu trupițe clasice;
• Pluguri cu trupițe disc.
c. După sursa de energie:
• Pluguri cu tracțiune animală;
• Pluguri cu tracțiune mecanică (care pot fi tractate, purtate sau semipurtate);
d. După destinație:
• Pluguri pentru arături normale (de uz general);
• Pluguri speciale reprezentate prin:
􀂃 Pluguri pentru deschis canale;
􀂃 Pluguri pentru arat în vii;
􀂃 Pluguri pentru arat în livezi;
􀂃 Pluguri pentru scos puieți;
􀂃 Pluguri pentru desfundat etc.
e. După modul de răsturnare a brazdei:
• Pluguri cu răsturnarea brazdei pe o singură parte (de regulă pe partea
dreaptă), sau pluguri normale;
• Pluguri cu răsturnarea brazdei pe stânga sau pe dreapta succesiv (pluguri
reversibile, pluguri balansiere);
• Pluguri cu răsturnarea brazdei pe stânga şi pe dreapta, concomitent (pluguri
pentru vii, pluguri pentru deschis canale).Din multitudinea de categorii de pluguri cele mai
utilizate sunt plugurile tractate, plugurile semipurtate şi plugurile purtate.
Plugurile tractate (fig.2.7.) sunt destinate, în general, pentru a lucra cu tractoare de putere
mare. Numărul de trupiţe al plugului tractat variază între 3…9 în funcţie de puterea tractorului, de
tipul de sol şi de adâncimea de de lucru. În cazul arăturilor pe soluri grele şi foarte grele se pot
monta cuţite disc la toate trupiţele

21
 Fig.2.7. Schema constructivă a unui plug tractat:
1- trupiţă; 2 - antetrupiţă; 3 - cuţit disc; 4 - subsolier; 5 - mecanismul pentru reglarea
adâncimii de lucru; 6 - mecanismul pentru reglarea orizontalităţii cadrului plugului; 7 – cadrul
plugului; 8 – triunghi de tracţiune; 9 – sistem de rulare; 10 – roată de câmp.

Plugurile semipurtate (fig.2.8.) se deosebesc de cele tractate prin faptul că atât în timpul
lucrului cât şi în poziţie de transport, cadrul 1 al plugului se sprijină cu partea din faţă pe
mecanismul de suspendare al tractorului. Partea anterioară a plugului este ridicat din brazdă, la
capătul parcelei sau pentru transport, cu ajutorul mecanismului de suspendare al tractorului. Partea
din spate este susţinută de roata de sprijin 3, care rulează pe fundul brazdei deschisă de ultima
trupiţă şi are rolul de a permite ridicarea din brazdă a părţii din spate a plugului, pentru efectuarea
întoarcerilor la capetele parcelei sau pentru transport. Adâncimea de lucru este limitată de roata de
câmp 4, prin intermediul căreia plugul copiază profilul solului, având rolul de a asigura stabilitatea
plugului în plan orizontal. Plugurile semipurtate se construiesc cu 5…12 trupiţe şi s-au răspândit
foarte mult în ultimul timp, ca urmare a creşterii puterii tractoarelor şi a utilizării tracţiunii inegrale
a roţilor (tip 4x4).

22
 Fig. 2.8. Construcţia plugului semipurtat:
1- cadru; 2- trupiţă; 3– roată de sprijin;4– roată de câmp; 5– bara transversală de tracţiune; 6–
mecanism paralelogram;7– mecanism de direcţie; 8– cilindru hidraulic.

Plugurile purtate nereversibile (fig.2.10.) au cea mai mare răspândire în prezent datorită
multiplelor avantaje: au masă specifică redusă (raportul dintre masă şi lăţimea de lucru) la aceeaşi
parametri constructivi şi funcţionali ai organelor de lucru; o parte a greutăţii şi a componentei
vericale a forţei de rezistenţă la tracţiune se transfera pe corpul tractorului, ceea ce determină
creşterea parametrilor de tracţiune ai tractoarelor ca urmare a creşterii greutăţii aderente

Fig. 2.10. Construcţia generală (a)şi schema cinematică a plugului purtat(b):

1 – trupiţă; 2 – cormană suplimentară; 3 – cuţit disc; 4 – roată de copiere; 5 – cadru; 6 –
dispozitiv de cuplare

Plugurile purtate reversibile au fost destinate iniţial pentru efectuarea arăturilor pe

terenurile în pantă dar în ultimul timp şi pe terenurile plane. Ca urmare a avantajelor utilizării
acestor tipuri constructorii de pluguri s-au orientat spre realizarea unor pluguri reversibile cu mare
lăţime de lucru, atât în varianta purtată cât şi semipurtată. Din punct de vedere constructiv, plugul
reversibil este format dintr-un grup de trupiţe 1 (fig.2.12) cu răsturnarea brazdei spre dreapta şi un

23
grup de trupiţe 1 cu răsturnare spre stânga, montate pe un cadrul rotitor 2. Cadrul fix 3 se cuplează
la mecanismul de suspendare al tractorului iar cadrul mobil 2 se poate roti faţă de cadrul fix datorită
articulaţiei cilindrice 4. În funcţie de modul de dispunere al grupurilor de trupiţe 1 şi 1’, unghiul de
rotaţie al cadrului mobil poate fi de 180o (fig.2.12,a.) sau de 90o (fig.2.12,b). Cadrul mobil 2 este
rotit faţă de cadrul fix 3, respectiv faţă de corpul tractorului, la sfârşitul fiecărei curse de lucru când
se schimbă grupul de trupiţe (care lucrează alternativ). Astfel, brazdele vor fi răsturnate numai într-
o singură parte la toate cursele, care se face, de obicei, spre dreapta.

Fig. 2.12. Schema cinematică a plugului reversibil purtat:

a- cu rotire la 180o;b- cu rotire la 90o:
1 – trupiţă cu răsturnare spre dreapta; 1’- trupiţă cu răsturnare spre stânga;2 – cadru rotitor; 3
– cadru fix cu dispozitiv de cuplare la tractor
Pe cadrul plugurilor reversibile sunt montate roţi de copiere şi cuţite disc, câte unul pentru
fiecare grup de trupiţe 1 (fig. 2.13). Roţile de copiere 6 pot fi prevăzute cu dispozitive de reversare,
care permite ca aceeaşi roată de copiere să fie utilizată pentru ambele sensuri de răsturnare a brazdei

24
 Fig.2.13. Construcţia unui plug reversibil purtat cu cinci trupiţe:
1 – trupiţă cu răsturnare spre stânga;2 – cadru rotitor; 3 – dispozitiv de cuplare; 4 –
articulaţie cilindrică; 5 – mecanism de rotire cu cilindru hidraulic; 6 – roată de copiere; 7 – cuţit
disc.

Plugurile cu lăţime de lucru variabilă sunt echipate cu 2…5 trupiţe cu lăţimea de lucru
variabilă, cuprinsă între limitele 25…45 cm. Cadrul plugului 1 (fig. 2.16.) este realizat sub forma
unui mecanism paralelogram deformabil. Forma paralelogramului cadrului şi implicit lăţimea de
dispunere a trupiţelor se poate modifica prin modificarea lungimii tirantului 5. Lăţimea de lucru a
trupiţelor 2 se poate modifica prin rotirea acestora faţă de cadru sau prin înclinarea poziţiei
cormanei faţă de bârsă..În figura 2.17 este prezentată o schemă privind modificarea lăţimii de lucru

25
la un plug model LEMKEN Vari-Opal şi influenţele lăţimii de lucru asupra poziţiei centrului
instantaneu de rotaţie în plan orizontal..

Fig. 2.16. Schema constructivă a unui plug cu lăţime variabilă:

1 – cadru reglabil; 2 – trupiţă; 3 – roată de copiere; 4 – dispozitiv de cuplare; 5 – mecanism
de reglaj a lăţimii de lucru
Plugurile pentru arat în vii (fig. 4.13) au ca destinație executarea lucrării de arat în vii.
Sunt echipate cu 1 – 2 trupițe care răstoarnă brazdele spre stânga, 1 – 2 trupițe care răstoarnă
brazdele spre dreapta şi o trupiță de tip rariță care răstoarnă brazdele concomitent în ambele părți.

Figura 4.13. Schema de amplasare a trupițelor pe cadrul plugului pentru arat în vii: a – plugul
pregătit pentru arătura de toamnă (în părți); b ‐ plugul pregătit pentru arătura de primăvară (la
cormană).

Lucrarea de arat în vii toamna are ca scop principal protejarea butucilor împotriva
înghețului, de aceea arătura se execută în părți (cu răsturnarea brazdelor spre rândurile de viță). În

26
zona centrală rămâne un şanț realizat de trupița de tip rariță, în care se colectează apa rezultată din
precipitații pe timpul iernii (fig. 4.13.a).
Lucrarea de arat în vii primăvara are ca scop deplasarea solului de la butucii de viță pe
centrul intervalului, cu care ocazie se acoperă şanțul rezultat în toamnă şi se dezvelesc butuci de
viță‐de‐vie. În această situație se renunță la trupița de tip rariță, iar celelalte se montează pe cadru
încât să rezulte arătură la cormană (fig. 4.13.b).

Plugurile pentru arat în livezi au ca destinație executarea arăturilor printer rândurile de

pomi. Sunt realizate în două variante constructive: pluguri dezaxabile şi pluguri cu secții mobile.
Plugurile dezaxabile (fig. 4.14) au cadrul realizat din două părți: o parte fixă care se prinde
la ridicătorul hidraulic al tractorului şi una dezaxabilă pe care sunt montateorganele active ale
plugului. Prin intermediul dispozitivului de dezaxare, cadrul dezaxabil cu organele active se poate
apropia de rândul de pomi, reducându‐se lățimea zonelor nelucrate.

Figura 4.14. Schema plugului dezaxabil pentru arat în livezi.

1 – cadru fix cu dispozitiv de cuplare la
tractor. 2 – cadru dezaxabil; 3 – dispozitiv de
dezaxare; 4 – roată limitatoare de adâncime;5 – trupițe.
La aceste pluguri adâncimea de lucru a fiecărei trupițe este reglabilă, încât să nu fie afectat
sistemul radicular al plantelor când se lucrează pe lângă rândurile de pomi.
Lucrarea de arat în livezi cu plugurile dezaxabile se poate executa fie după metoda de
deplasare „la cormană”, fie după metoda „în părți”. Dezaxarea plugului se realizează numai când se
lucrează pe lângă rândurile de pomi, la primele parcursuri când agregatul se deplasează după
metoda „în părți” şi respectiv la ultimele parcursuri când agregatul se
deplasează după metoda „la cormană”.

27
c)calculul și formarea agregatelor;
Tractor + plug
La tractor
Fmax=Fad= μa*Gr (Fad=forta de aderenta,μa= coefficient de aderenta, Gr= greutatea pe
roata; in general 2/3G in spate si 1/3G in fata)
La plug
R= k*n*a*b (R=rezistenta plugului,k= coefficient de rezistenta la arat; k=0,2-1,2,
n= nr de trupite, a= adancimea de lucru, b= latimea de lucru)
Ftotal = Fmax + R
 Ptractor = F*V/1000 [kW] cand F este in Newton si V in m/s
 Ptractor = F*V/270 [CP] cand F este in daN si V in km/h
In medie 25 CP/trupita

d) controlul calității lucrării executate;

ð Adancimea medie
i=n

∑ ai [cm] ai= valoarea adancimii de lucru masurate cu brazdometru

am= i=1
n
n= nr de masuratori efectuate (≥20 pe distanta de 100m)
 Abaterea standard fata de adancimea medie a araturii
i=n

Sa=
±


√ ∑ ( ai−am)2 [cm]
1=1
n−1
admis ± 0,1*am

Abaterea accidental maxima fata de adancimea medie a araturii

∆ a=± a max −am
| | [cm]; a max = valoarea masurata maxima sau minima adancimii
min min

Admis ± 0,2*am
 Coeficientul de variatie a adancimii araturii
Sa
Ca= ± admis ± 0,1
am
 Latimea medie a araturii
i=n

Bm=
∑ Bi [cm] Bi= valoarea latimii de lucru masurata cu precizia de 1cm
i=1
n
n= nr de masuratori (minim 10 masuratori pt 100 m parcursi)

 Abaterea standard fata de latimea medie de lucru

i=n

SB=
±
√ ∑ (Bi−Bm)2 [cm]
1=1
n−1
admis ± 0,2∗Bm

28
  Abaterea accidental maxima fata de latimea medie de lucru
∆ B=± B max −Bm
| | [cm]; B max = valoarea masurata maxima sau minima latimii
min min

Admis ± 0,2 Bm
 Coeficientul de variatie a latimii araturii
SB
CB= ± Admis ± 0,1
Bm
 Gradul de maruntire a solului arat ≥ 95 %
i=n
Msci
Gms=
∑ Msii Msci= masa masurata a solului ce are dimensiunea bulgarilor de
i=1
∗100 [% ]
n
pamant mai mica de 5cm
Msii= masa totala masurata a solului (de pe 1m2)
n= nr de masuratori effectuate (minim 3)
 Gradul de acoperire cu sol a masei vegetale ≥ 98 %
i=n
Mvai
Gav=
∑ Mvii Mvai= masa masurata a masei vegetale acoperita cu sol
i=1
∗100[% ]
n
Mvii= masa totala masurata a solului
n= nr masuratorilor effectuate (minim 3)
 Gradul de afanare a solului ≅ 20 %
i=n

∑ hi
Gas= = i=1 ai hi= inaltimea masurata la care se ridica nivelul solului arat fata de
∗100[% ]
n
nivelul solului nearat [cm]
ai= adancimea masurata a araturii
n= nr masuratorilor effectuate (cel putin 10 pe 100m lungime)

a) întreținerea,verificarea și repararea plugurilor

verificarea:

-corelarea latimii de lucru a plugului cu ecartamentul tractorului

-prima trupita sa lucreze la aceasi latime de lucru cu celelalte trupite

-verificarea starii brazdarelor (max 1-2 cm)

-verificarea suruburilor de forfecare

-verificarea rulmentilor la roata de copier

-verificarea reversarii plugului

-cormana si varful brazdarelor sa fie pe aceasi linie

29
 -verificarea imbinarii dintre cormana si brazdar(max 1 mm)

-cormana sa nu fie peste brazdar

Reglaje:

-adancimea de lucru

-latimea de lucru a plugului(prima trupita!)

-paralelismul plugului cu solul

-unghiul fiecarei trupite

.Exploatarea agregatelor utilizate la pregătirea patului germinativ:

a) cerințe agrotehnice impuse agregatelor;

Pat germinativ:reprezinta stratul de sol de la suprafata terenului care este prelucrat si in care
urmeaza sa fie asezata samanta.
Cerințele agrotehnice la pregătirea patului germinativ sunt:
– afânarea și mărunțirea solului să se execute numai până la adâncimea de semănat;
– să se realizeze prin cât mai puține treceri;
– să se încorporeze uniform îngrășămintele și erbicidele volatile aplicate;
– să se folosească grape cu colți sau combinatorul, cel mai indicat (fig. 2), și nu grapa cu
discuri.
Lucrarile de realizare a unui pat germinativ sunt foarte importante constituind primii pasi
pentru obtinerea unei culturi care sa rasara uniform si care ulterior sa asigure premisele obtinerii
unei recolte bogate.
Obiectivele acestor lucrari sunt de a crea un pat germinativ bine afanat si maruntit pe
adancimea de semanat, care sa ofere semintelor conditii identic egale pentru germinare si rasarire.
Lucrările de pregatire a patului germinativ reprezinta prin epoca de executie si realizarea
indicilor de calitate, metoda agrotehnica cea mai eficienta pentru combaterea buruienilor (indeosebi
pentru culturile de primavara). Din acest punct de vedere este obligatorie executarea ultimei lucrari
de pregatire a patului germinativ, in ziua sau preziua semanatului, pentru a combate intreg spectrul
de buruieni cu germinatie si rasarire identica cu biologia plantei semanate.

Un pat germinativ de calitate trebuie sa indeplineasca cateva cerinte calitative:

- afanarea solului sa fie realizata numai pana la adancimea de semanat,

30
 - solul sa fie asezat in continuare pe adancime, samanta sa fie pusa in contact cat mai strans
cu solul pentru o buna absorbtie a apei
- embrionul tinerei plante aflata in crestere sa poata strabate cat mai rapid solul afanat de
deasupra astfel incat rasarirea sa fie uniforma.

In practica se intalnesc situatii foarte diferite in pregatirea patului germinativ, in functie de:

- umiditatea solului (atat la suprafata cat si in adancime);

- tipul de sol lucrat (argilos, nisipos, etc);
- sistemul de lucrari a solului utilizat (daca se poate executa sau nu o lucrare de arat de calitate);
- gama de masini agricole existenta in ferma;
- cantitatea de resturi vegetale ramase de la cultura precedenta;
- adancimea de semanat si marimea semintelor care se seamana (in cazul semintelor mici patul
germinativ trebuie foarte bine maruntit).

b) calculul și formarea diferitelor tipuri de agregate;

In cadrul sistemului cel mai raspandit de lucrare conventionala a solului, patul germinativ
se pregateste initial prin lucrarea de arat, urmata de lucrarile solului cu diferite tipuri de masini:
grapa, tavalug, , combinator, cultivator.

1)GRAPE: Avantajele lucrarii: afaneaza stratul de sol la suprafata impiedicand

pierderea apei din straturile mai adanci ale solului si faciliteaza crearea unui pat
germinativ favorabil.

Clasificarea grapelor

Grapele se clasifică după mai multe criterii: după natura sursei de energie, după tipul

organelor de lucru, după mişcarea organelor active în timpul lucrului.

a. După natura sursei de energie se clasifică în:

‐ grape cu tracțiune animală;

‐ grape cu tracțiune mecanică (tractate, purtate sau semipurtate);

b. După tipul organelor de lucru se clasifică în:

‐ grape cu colți;

‐ grape cu discuri;

‐ grape stelate;

‐ grape elicoidale sau cu vergele;

31
c. După mişcarea organelor active în timpul lucrului se clasifică în:

‐ grape cu organe active în mişcare de translație (grape cu colți);

‐ grape cu organe active în mişcare oscilatorie (grape oscilante);

‐ grape cu organe active în mişcare de rotație în plan orizontal (grape cu colți

rotativi);

‐ grape cu organe active în mişcare de rotație în plan vertical (grape rulante).

d. După masa ce revine pe un organ activ:

‐ grape uşoare;

‐ grape mijlocii;

‐ grape grele.

a)Grape cu colți

Grapele cu colți au ca destinație grăpatul arăturilor, semănăturilor, miriştilor, păşunilor şi

fânețelor. Ele sunt alcătuite, de regulă, dintr‐un număr de secții sau câmpuri de
grapă prinse articulat la un dispozitiv de tracțiune. O secție de grapă este constituită dintrun
cadru pe care sunt montați colții.

32
Figura 4.26. Grape cu colți ficşi
a. Grapă cu colți ficşi şi cadru rigid: 1 – bară de legătură; 2 ‐ bară de tracțiune; 3 – bare
transversale (cadru); 4 – colți; 5 – lanț de tracțiune; 6 – lanț de legătură; 7 – bare înclinate
(cadru);

b)Grapele cu colți rotativi (grape rotative)

Sunt prevăzute cu rotoare pe care sunt montați colți verticali rigizi, de diferite forme. Sunt
acționate de la priza de putere a tractorului şi sunt realizate cel mai frecvent ca maşini purtate.
Grapele rotative din punct de vedere constructiv sunt maşini complexe (fig. 4.34),
având în componență, de cele mai multe ori şi un tăvălug sau o grapă cu vergele, situație
când formează o grapă rotativă complexă.

Figura 4.34. Grapacu colți rotativi:

1 – carcasa transmisiei; 2 –rotoare verticale cu colți;3 – tăvălug agresiv (cu pinteni);4 – mecanism
de reglare a adâncimii de lucru; 5 – grup conic.

c)Grape cu discuri
Grapele cu discuri au ca destinație pregătirea terenului pentru semănat sau plantat, întreținerea
intervalelor dintre rândurile de pomi şi viță‐de‐vie, dezmiriştitul etc.

33
Scheme de dispunere a bateriilor pe cadrul grapei:
a. baterii dispuse simetric în X;
b. baterii dispuse simetric în V;
c. baterii dispuse asimetric în V.

Grapă cu discuri semipurtată: 1 – cadru grapă; 2 – cadru baterie; 3 – bucşe distanțiere; 4 – lagăr
baterie; 5 – suport baterie; 6 – ax baterie; 7 ‐ disc crestat; 8 – disc lis; 9 ‐ triunghi de tracțiune; 10–
roți de transport; 11 – dispozitiv de reglare a unghiului de atac al bateriei; 12 – suport cu
răzuitori.

2)TAVALUGI: se realizeaza cu tavalugi netezi sau inelari si prin lucrare se efectueaza atat tasarea,
cat si nivelarea solului, precum si maruntirea bulgarilor de pamant.

34
Avantajele lucrarii: taseaza stratul de sol la suprafata cand este foarte afanat, sfarama bulgarii de
pamant si usureaza in continuare lucrarea cu grapa cu discuri, faciliteaza punerea in contact a
semintelor cu solul. Tavalugirea este eficienta in cazul in care aratura s-a efectuat in conditii de
seceta si au rezultat bolovani, precum si inainte de semanatul plantelor cu seminte mici.

Scheme de tăvălugi: a. neted; b. inelar:

1 – dispozitiv de tracțiune; 2 –cadrul secției de lucru; 3 – ax baterie; 4 – cilindru neted; 5 –lagăre; 6
– inele; 7 – bară de cuplare a secțiilor de lucru.

3)CULTIVATOARE
Cultivatoarele sunt maşini destinate pentru executarea lucrărilor superficiale ale solului
înainte de înființarea culturilor sau pentru lucrări de întreținere a culturilor prăşitoare.
În timpul lucrului cultivatoarele pot să execute: afânarea solului, distrugerea buruienilor,
deschiderea de rigole pentru udare sau refacerea acestora, bilonarea culturilor prăşitoare,
încorporarea îngrăşămintelor în sol etc.

Lucrările de cultivație se execută cu respectarea unor cerințe agrotehnice:

􀂃 Cultivație totală are ca scop pregătirea patului germinativ în vederea semănatului sau plantatului
şi trebuie să respecte următoarele cerințe: să asigure uniformitatea de adâncime pe toată suprafața
lucrată, să asigure distrugerea buruienilor pe lățimea de lucru, să nu deniveleze terenul, să realizeze
o bună afânare şi mărunțire a solului pe lățimea de lucru;

􀂃 Cultivația parțială sau prăşitul se execută în timpul vegetației şi are ca scop combaterea mecanică
a buruienilor de pe intervalele dintre rândurile de plante, afânarea, mărunțirea şi aerisirea solului.
Praşila se execută după răsărirea plantelor şi trebuie să respecte următoarele cerințe: asigurarea unei
zone de protecție de o parte şi de alta a rândurilor de plante cu lățimea de 7 – 15 cm; adâncime de
lucru uniformă şi distrugerea buruienilor pe lățimea de lucru a secțiilor; mărunțirea şi afânarea

35
solului. Primele praşile se realizează cu viteze de deplasare mici (3 – 5 km/h), pentru a evita
acoperirea cu sol aplantelor.

Alcătuireagenerală a unui cultivator:1. dispozitiv de prindere la tractor; 2.organ activ; 3. cadru;

4.dispozitiv de protecție a organului activ; 5.mecanism de reglare a poziției roții; 6.roată de
susținere a cultivatorului în lucru şi reglare a adâncimii de lucru.

4) Lucrarea cu combinatorul
Se realizeaza cu combinatoare alcatuite din cultivator si diferite tipuri de grape (cu colti
rigizi, elicoidale, etc.) cateodata succedate in agregat de diverse tipuri de tavalugi. Lucrarea  care
are rolul de a marunti bulgarii de pamant, nivela solul si de a realiza un pat germinativ de buna
calitate.
Avantaje: afaneaza si taseaza un strat subtire de sol si creeaza conditii optime pentru
semanat si rasarirea uniforma a plantelor.

Schema generală a unui combinator:

1 – dispozitiv de prindere la tractor; 2 – organ activ tip săgeată cu aripi egale; 3 – lamă nivelatoare;
4 – organ activ de grapă elicoidală; 5 – roată pentru reglarea adâncimii de lucru; 6 – dispozitiv de

36
 protecție a organului activ; 7 – mecanism de reglare a poziției roții; 8 – cadru.

c)pregătirea terenului și alegerea metodelor de deplasare;

d) agregate complexe pentru pregătirea patului germinativ;

e) controlul calității lucrării executate;

f) întreținerea și repararea agregatelor.

• cerințe agrotehnice impuse agregatelor;

- adâncimea şi lăţimea brazdelor tăiate de plug trebuie să fie constante pe tot parcursul arăturii;
- brazdele tăiate trebuie mărunţite, afânate şi răsturnate; totodată, trebuie să realizeze acoperirea
cu sol a resturilor vegetale şi a îngrăşămintelor aflate pe suprafaţa câmpului. Nu se admit bulgări
mari pe suprafaţa solului arat, dar nici pulverizarea acestuia;
- fundul brazdei trebuie să fie orizontal şi neted, pentru a se evita oprirea apei în locurile mai joase şi
în gropile brazdei;
- peretele brazdei trebuie să fie drept, iar în şanţul brazdei nu se admit bulgări; în caz contrar, nu se
asigură o bună stabilitate în lucru a plugului;
- nu se admit greşuri.

• tipuri de pluguri și construcția acestora;

- adâncimea şi lăţimea brazdelor tăiate de plug trebuie să fie constante pe tot parcursul arăturii;
- brazdele tăiate trebuie mărunţite, afânate şi răsturnate; totodată, trebuie să realizeze acoperirea
cu sol a resturilor vegetale şi a îngrăşămintelor aflate pe suprafaţa câmpului. Nu se admit bulgări
mari pe suprafaţa solului arat, dar nici pulverizarea acestuia;
- fundul brazdei trebuie să fie orizontal şi neted, pentru a se evita oprirea apei în locurile mai joase şi
în gropile brazdei;
- peretele brazdei trebuie să fie drept, iar în şanţul brazdei nu se admit bulgări; în caz contrar, nu se
asigură o bună stabilitate în lucru a plugului;
- nu se admit greşuri.
- Constructia plugurilor: cadru, dispozitiv de cuplare, roata de sprijin, trupite, picior sprijin

• calculul și formarea agregatelor;

 Calculul si formarea agregatelor

37
Tractor + plug

La tractor

Fmax= μa*Gr (μa= coefficient de aderenta, Gr= greutatea pe roata; in general 2/3G in
spate si 1/3G in fata)

La plug

R= k*n*a*b (k= coefficient de rezistenta la arat; k=0,2-1,2, n= nr de trupite,

a= adancimea de lucru, b= latimea de lucru)

Ftotal = Fmax + R

 Ptractor = F*V/1000 [kW] cand F este in Newton si V in m/s

 Ptractor = F*V/270 [CP] cand F este in daN si V in km/h
In medie 25 CP/trupita

• controlul calității lucrării executate;

 Controlul calitatii lucrarii executate
ð Adancimea medie
i=n

∑ ai [cm] ai= valoarea adancimii de lucru masurate cu brazdometru

am= i=1
n

n= nr de masuratori efectuate (≥20 pe distanta de 100m)

 Abaterea standard fata de adancimea medie a araturii

i=n

Sa=
±


√ ∑ ( ai−am)2 [cm]
1=1
n−1
admis ± 0,1*am

Abaterea accidental maxima fata de adancimea medie a araturii

∆ a=± a max −am [cm]; a max = valoarea masurata maxima sau minima adancimii
| min
| min

Admis ± 0,2*am

 Coeficientul de variatie a adancimii araturii

Sa
Ca= ± admis ± 0,1
am

 Latimea medie a araturii

i=n

∑ Bi
Bm= i=1 [cm] Bi= valoarea latimii de lucru masurata cu precizia de 1cm
n

n= nr de masuratori (minim 10 masuratori pt 100 m parcursi)

38
  Abaterea standard fata de latimea medie de lucru
i=n

SB=
±


√ ∑ ( Bi−Bm)2 [cm]
1=1
n−1
admis ± 0,2∗Bm

Abaterea accidental maxima fata de latimea medie de lucru

∆ B=± B max −Bm [cm]; B max = valoarea masurata maxima sau minima latimii
| min
| min

Admis ± 0,2 Bm

 Coeficientul de variatie a latimii araturii

SB
CB= ± Admis ± 0,1
Bm

 Gradul de maruntire a solului arat ≥ 95 %

i=n
Msci
Gms=
∑ Msii Msci= masa masurata a solului ce are dimensiunea bulgarilor de pamant
i=1
∗100 [% ]
n
mai mica de 5cm

Msii= masa totala masurata a solului (de pe 1m 2)

n= nr de masuratori effectuate (minim 3)

 Gradul de acoperire cu sol a masei vegetale ≥ 98 %

i=n
Mvai
Gav=
∑ Mvii Mvai= masa masurata a masei vegetale acoperita cu sol
i=1
∗100[% ]
n

Mvii= masa totala masurata a solului

n= nr masuratorilor effectuate (minim 3)

 Gradul de afanare a solului ≅ 20 %

i=n

∑ hi
Gas= = i=1 ai hi= inaltimea masurata la care se ridica nivelul solului arat fata de nivelul solului
∗100[% ]
n
nearat [cm]

ai= adancimea masurata a araturii

n= nr masuratorilor effectuate (cel putin 10 pe 100m lungime)

39
 • întreținerea și repararea plugurilor.
 Intretinerea si repararea plugurilor
Intretinerea tehnica

Se realizeaza zilnic (curatirea de pamant si resturi vegetale, se curate gresoarele, se unge plugul la
toate punctele de ungere, se controleaza montarea corecta a subansamblurilor, se controleaza
starea tehnica a organelor de lucru)

Revizia plugurilor se face la 550-650 ore de functionare la pluguri normale si 350-450 reversibile, si
pe langa lucrarile de intretinere se mai adauga si inlocuirea pieselor rupte, sudarea acestora, se verifica
mecanismul de inversare, se vopseste plugul.

Reparatia se executa la 2200-2600 de functionare la plugurile normale si la 1400-1800 la cele

reversibil. Reparatiile curente se realizeaza ori de cate ori este necesar.

Exploatarea agregatelor utilizate la pregătirea patului germinativ:

• cerințe agrotehnice impuse agregatelor;

• calculul și formarea diferitelor tipuri de agregate;
• pregătirea terenului și alegerea metodelor de deplasare;
• agregate complexe pentru pregătirea patului germinativ;
• controlul calității lucrării executate;
• întreținerea și repararea agregatelor.

Cerinte agrotehnice:

Pat germinativ:reprezinta stratul de sol de la suprafata terenului care este prelucrat

si in care urmeaza sa fie asezata samanta.
Lucrarile de realizare a unui pat germinativ sunt foarte importante constituind primii
pasi pentru obtinerea unei culturi care sa rasara uniform si care ulterior sa asigure
premisele obtinerii unei recolte bogate. Obiectivele acestor lucrari sunt de a crea un
pat germinativ bine afanat si maruntit pe adancimea de semanat, care sa ofere
semintelor conditii identic egale pentru germinare si rasarire.  
 
Un pat germinativ de calitate : trebuie sa indeplineasca cateva cerinte calitative:
afanarea solului sa fie realizata numai pana la adancimea de semanat, solul sa fie
asezat in continuare pe adancime, samanta sa fie pusa in contact cat mai strans cu
solul pentru o buna absorbtie a apei, iar embrionul tinerei plante aflata in crestere sa
poata strabate cat mai rapid solul afanat de deasupra astfel incat rasarirea sa fie
uniforma.
 

40
 In practica se intalnesc situatii foarte diferite in pregatirea patului germinativ,
in functie de:

- umiditatea solului (atat la suprafata cat si in adancime);

- tipul de sol lucrat (argilos, nisipos, etc);
- sistemul de lucrari a solului  utilizat (daca se poate executa sau nu o lucrare de arat
de calitate);
-  gama de masini agricole existenta in ferma;
- cantitatea de resturi vegetale  ramase de la cultura precedenta;
- adancimea de semanat si marimea semintelor care se seamana (in cazul semintelor
mici patul germinativ trebuie foarte bine maruntit).

Studiu privind tipurile de agregate utilizate pe plan mondial pentru

lucrarea de semănat cereale păioase:

In cadrul sistemului cel mai raspandit de lucrare conventionala a solului,

patul germinativ se pregateste initial prin lucrarea de arat, urmata de lucrarile solului
cu diferite tipuri de masini:  grapa, tavalug, nivelator, combinator, cultivator.

1. Graparea - se realizeaza cu grapa cu discuri in scopul maruntirii bulgarilor de

pamant si afanarii terenurilor arate si are eficienta maxima atunci cand solul este
reavan. Ideal se realizeaza imediat dupa arat.

Avantajele lucrarii: afaneaza stratul de sol la suprafata impiedicand pierderea apei din
straturile mai adanci ale solului si faciliteaza crearea unui pat germinativ favorabil.

41
 

2.     
Tavalugirea - se realizeaza cu tavalugi netezi sau inelari si prin lucrare se
efectueaza atat tasarea, cat si nivelarea solului, precum si maruntirea bulgarilor de
pamant.

 Avantajele lucrarii: taseaza stratul de sol la suprafata cand este foarte afanat, sfarama
bulgarii de pamant si usureaza in continuare lucrarea cu grapa cu discuri, faciliteaza
punerea in contact a semintelor cu solul. Tavalugirea este eficienta in cazul in care
aratura s-a efectuat in conditii de seceta si au rezultat bolovani, precum si inainte de
semanatul plantelor cu seminte mici.  

3.      Nivelarea
- se realizeaza cu nivelatorul sau lame nivelatoare si inlatura
denivelarile existente pe unele terenuri plane.

42
Lucrarea prezinta cateva avantaje, cum ar fi: impiedica pierderea apei din sol,
rasarirea semintelor este uniforma pe terenurile nivelate, se impiedica stagnarea apei
din precipitatii.

 
4.     
Lucrarea cu combinatorul - se realizeaza cu combinatoare alcatuite din
cultivator si diferite tipuri de grape (cu colti rigizi, elicoidale, etc.) cateodata
succedate in agregat de diverse tipuri de tavalugi. Lucrarea  care are rolul de a
marunti bulgarii de pamant, nivela solul si de a realiza un pat germinativ de buna
calitate.

 Avantaje: afaneaza si taseaza un strat subtire de sol si creeaza conditii optime pentru
semanat si rasarirea uniforma a plantelor.

43
5.      Cultivatia totala- se realizeaza cu cultivatoare echipate cu diverse tipuri de
organe active (cutite de tip sageata, unilaterale, etc) si are rolul de a pregati solul in
scopul insamantarii

Avantajele lucrarii: In zone cu umiditate mai mare, prima lucrare se face initial la
suprafata, si apoi se repeta lucrarea la adancimi de lucru mai mari pe masura ce solul
isi mai pierde din umiditate. In zone mai secetoase se poate utiliza cultivatorul in
agregat cu grapa usoara sau elicoidala, iar prima lucrare se face initial la adancime
mai mare si se repeta lucrarea la adancimi de lucru mai mici pentru a se preveni
pierderea apei din sol.  

 
In ultima vreme si in tara noastra au inceput sa fie utilizate sisteme de lucrari ale
solului de tip conservativ care folosesc si se bazeaza pe o gama noua de masini
agricole.

Calculul și alegerea agregatului

Rezistența mașinii: Rm=K x Bm

K-rezistența specific

Bm- lățime

Verificarea tehnica si reglarea :

44
 - Se executa : curatirea utilajului
verificarea sistemului de prindere la tractor

verificarea suruburilor si a sudurilor

orizontaliatatea utilajului

Executarea lucrarii:
Pregătirea patului germinativ : pentru culturile din prima urgenţă este necesar să
fie realizat în două etape. Printr-o trecere cu discul în toamnă şi apoi lucrările
necesare în primăvară. Acest sistem este necesar deoarece primăvara arătura
denivelată (nelucrată din toamnă) se zvântă neuniform, motiv pentru care nu se poate
trece repede la pregătirea terenului şi se întârzie semănatul. 

Suprafaţa de evaporare şi pierdere a apei din sol : este mai mare în cazul
arăturii negrăpate. În schimb pe terenurile de pe versanţi, arătura este recomandată să
rămână sub forma brazdelor denivelate, perpendiculare pe linia de cea mai mare
pantă, în scopul evitării eroziunii solului pe perioada iarnă-primăvară.

Numărul de lucrări : ale solului ce se fac primăvara este necesar să fie cât mai mici
pentru a evita tasarea solului şi pierderea apei din sol. De regulă se reduce numărul de
lucrări cu grapa cu discuri, aceasta fiind înlocuită cu lucrarea executată cu
combinatorul, grapa rotativă sau utilizând agregate complexe de pregătirea terenului
şi semănat printr-o singură trecere.

Lucrările de pregătire a patului germinativ reprezintă prin epoca de execuţie şi

realizarea indicilor de calitate metoda agrotehnică cea mai eficientă pentru
combaterea buruienilor ce apar primăvara devreme: cănepioara, turiţa, hrişca
urcătoare, ridichea sălbatică, muştarul sălbatic, susaiul etc. În acest scop este
obligatorie executarea ultimei lucrări de pregătire a patului germinativ în ziua sau
preziua semănatului, pentru a combate toate buruienile cu germinaţie şi răsărire
identică cu biologia plantei semănate.

La lucrarea de pregătire a patului germinativ se urmăreşte ca suprafaţa solului să fie

bine nivelată fără şanţuri, coamele să aibă un aspect uniform fără a se putea evidenţia
trecerile alăturate ale plugului. Direcţia de deplasare va fi pe diagonală sau
perpendicular pe direcţia arăturii sau a lucrării solului executată anterior. Pe

45
terenurile în pantă pregătirea pregătirea patului germinativ se face numai pe direcţia
genarală a curbelor de nivel, adică în lungul arăturii sau sub un unghi de maxim de 30
de grade faţă de acesta.

Momentul optim : pentru excutarea lucrărilor de pregătire a patului germinativ este

ales în funcţie de umiditatea solului, iar această umiditate este optimă atunci când
solul nu aderă de unelte, efectul de tăiere şi tasare a solului este diminuat.
Nerespectarea momentului şi a perioadei optime de executare a lucrărilor de pregătire
a terenului duce la scăderea calităţii lucrării. Întârierea pregătirii patului germinativ,
produce uscarea solului iar întârzierea semănatului la cerealele de primăvară cu 10 –
15 zile determină reducerea producţiei cu 10 – 25 % însă lucrarea solului prea umed
nu produce afânarea necesară şi va duce la degradarea solului.

7. 8 Exploatarea agregatelor de semănat cereale păioase:

• cerințe agrotehnice impuse agregatelor;

• calculul și formarea agregatelor;
• deservirea tehnologică a agregatelor;
• conducerea agregatelor în lucru;
• controlul calității lucrărilor executate;
• întreținerea și repararea semănătorilor.

46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
(1) Cerințe agrotehnice impuse
Semănatul constă în introducerea semintei în sol, la o anumită adâncime și reprezintă una din cele
mai importante lucrări agrotehnice.

Cerințe:

-să realizeze norma de sămânță, care este în funcție de cultură

- să realizeze distanța între rânduri

- să asigure adâncimea de lucru

- să realizeze semănatul în perioada optimă de semănat

- să realizeze o uniformitate bună de distribuție. Gradul de ne uniformitate a distributiei semintelor

pe lățimea de lucru a semănătorii (intre aparatele de distributie) pe teren orizontal este de maxim
3%.

Neuniformitatea debitului (normei) de semănat pe teren orizontal este de maxim 2%.

- să realizeze un grad de vătămare a semințelor cât mai redus.

Vătămarea maximă admisă a semințelor este de 0,3 %.

Rezistența mașinii: Rm=K x Bm

K-rezistența specific

Bm- lățime

1) Cerințe agrotehnice impuse

Semănatul constă în introducerea semintei în sol, la o anumită adâncime și reprezintă una din cele
mai importante lucrări agrotehnice.

Cerințe:

-să realizeze norma de sămânță, care este în funcție de cultură

- să realizeze distanța între rânduri

- să asigure adâncimea de lucru

- să realizeze semănatul în perioada optimă de semănat

60
- să realizeze o uniformitate bună de distribuție. Gradul de ne uniformitate a distributiei semintelor
pe lățimea de lucru a semănătorii (intre aparatele de distributie) pe teren orizontal este de maxim
3%.

Neuniformitatea debitului (normei) de semănat pe teren orizontal este de maxim 2%.

- să realizeze un grad de vătămare a semințelor cât mai redus.

Vătămarea maximă admisă a semințelor este de 0,3 %.

2) Calculul și alegerea agregatului

Rezistența mașinii: Rm=K x Bm

K-rezistența specific

Bm- lățime

3) Studiu privind tipurile de agregate utilizate pe plan mondial pentru lucrarea

de semănat cereale păioase
Firma Accord, membră a Grupului Kverneland (Norvegia) produce mai multe

tipuri de semănători cu dozare mecanică centralizată şi distribuţie pneumatică destinate

pentru tractoare de diferite puteri.

construcţia semănătoriicu dozare mecanică centralizată şi distribuţie pneumatică Accord Pneumatic

TandemDL, destinată tractoarelor pe roţi de puteri mari (150...200 CP):

Firma Maschio Gaspardo (Italia) realizează o gamă diversă de maşini de semănat pneumatic care
diferă între ele prin numărul brăzdarelor de semănat, numărul de dozatoare şi capacitatea buncărului
de seminţe.

Semănătoarea model PI 400 care este destinată pentru semănatulcerealelor păioase şi plantelor de
nutreţ:

61
Semănătoarea Aliante plus, care poate avealăţimi de lucru cuprinse între 3...4 m. Buncărul de
seminţe are capacitatea de 1000 l, extensibilă până la 1500 l cu înălţător opţional şi este prevăzut cu
o fereastră deinspecţie care face posibil controlul nivelului seminţelor. Cantitatea de sămânţă
distribuită este reglată cu ajutorul unui schimbător continuu cu 3 came care asigură o mişcare
uniformă a dozatorului. Schimbătorul şi distribuitorul de seminţe sunt uşor accesibile de pe
platforma de încărcare. Reglarea presiunii brăzdarelor se face prin două modalităţi: un reglaj
individual pe fiecare brăzdar si un reglaj centralizat pentru o variaţie rapidă a presiunii.

Firma Kuhn (Germania) realizează semănători pneumatice pentru toate tipurile de cereale, cu lăţimi
de lucru cuprinse între limitele 2,5...8 m.

Modelele realizate defirma Kuhn sunt cunoscute mai ales după principiul construcţiei modulare,
deoarece multe componente sunt comune la toate modelele constructive.De asemenea, la aceste
modele extinderea rampelor port-brăzdare sau modificarea echipamentelor sunt posibile în
majoritatea cazurilor.

Semănătoarea pneumatică DT realizată de firma Kuhn posedă buncăre de alimentare tandem cu

capacitate mare (între 1000 l şi 1600 l). Fiecare jumătate a rampei poate fi decuplată individual de la
postul de conducere prin comandă electronică.Asfel se realizează o economie de seminţe la
marginea parcelelor. De asemenea, semănătoarea dispune de un dozator central pentru cereale şi
seminţe mici, cu debitul reglabil în limitele 3...360 kg/ha., precum şi de un micro-dozator
pentrudebite mai mici de 3 kg/ha (minimum 1 kg/ha).

Semănătorile din gama Venta AL sunt echipate cu brăzdare de o construcţie specială brevetată
(Accura), care plasează cu precizie seminţele pe fundul brazdeidatorită unei casete interschimbabile
din material plastic, în interiorul căreia se găsesc rampe succesive de curgere a seminţelor dispuse

62
în formă de V şi un divizor care separă aerul utilizat la transportul seminţelor şi care, în cazul
înfundării accidentale a brăzdarului, dirijează seminţele în spatele acestuia.

Firma Amazone (Germania) produce semănătorile pneumatice din gama ADP,modelele

deosebindu-se între ele prin lăţimea de lucru, greutate şi număr de brăzdare.

Semănătoarea model AD-P Special:

Construcţia compactă şi centrul degreutate plasat foarte jos al acestor semănători duc la reducerea
forţei de ridicare din poziţia de lucru în poziţia de transport, chiar dacă buncărul are o capacitate
foarte mare, de la 1000 l până la 2000 l cu înălţător. Dozatorul este format din doi cilindri cu
caneluri pentru seminţe normale şi doipentru seminţe mici, dispuşi pe acelaşi ax, a cărui rotaţie este
controlată de un variatorcontinuu de debit, care permite obţinerea unui dozaj precis, indiferent de
tipul de sămânţă, într-o plajă de debite cuprinsă între 2 şi 400 kg/ha. Organele dozatoare sunt
dispuse accesibil, astfel încât trecerea de la semănatul seminţelor normale la cele fine să se facă cu
uşurinţă. Brăzdarele semănătorilor Amazone din gama AD-P sunt de tipul RoTeC monodisc,
permiţând deplasarea cu viteză mare de lucru, atât pentru semănat în teren nearat, acoperit de resturi
vegetale, cât şi pentru semănat în teren pregătit.

În România

S.C. MECANICA CEAHLǍU S.A. produce o gamă largă de maşini de concepţie proprie sau sub
licenţa unor firme de renume din Germania şi Italia. Printre acestea se află semănătoarea cu dozare
centralizată şi distribuţie pneumatică SPU-32, destinată semănatului cerealelor păioase (grâu, orz,
ovăz), ierburilor şi culturilor furajereîn agregat cu tractoare de puteri cuprinse între 50...60 kW.

63
La semănătoarea SPU-32 distribuţia se realizează cu ajutorul unui dozator volumetric, central, cu
acţionare mecanică, selectorul dublu permiţând şi semănatul seminţelor mici. Acţionarea turbinei se
face de la priza de putere a tractorului cu turaţia de 540 rot/min. Buncărul maşinii are capacitatea de
750 l şi este prevăzut cu sită, prelată cuagăţători elastici, indicator mecanic pentru boabe şi scară
posterioară.

Semănătoarea SPU-32 este echipată cu brăzdare de tip patină, dispuse pe două rânduri, semănatul
făcându-se la distanţa de 12,5 cm. Reglajul adâncimii desemănat se poate face individual şi
centralizat.

INMA Bucureşti a realizat un model experimental de semănătoare cu dozare centralizată şi

distribuţie pneumatică, model SDC, destinată a lucra cu tractoarele de 80-100 CP pe roţi prevăzute
cu mecanisme de siguranţă categoria aIII-a, priză hidraulică şi priză de putere cu turaţia de 540
rot/min.

Semănătoareapoate lucra pe teren şes sau cu panta de maxim 60, pe toate tipurile de sol şi este
utilizată în cadrul tehnologiilor moderne de înfiinţat culturi agricole pe exploataţii mari, cu
consumuri energetice reduse, la înfiinţarea culturilor de cereale păioase, leguminoaselor pentru
boabe, plantelor de nutreţ.

4) Pregătirea terenului pentru lucru

O bună pregătire a patului germinativ înseamnă nivelarea lucrării de bază (arătură sau scarificare),
mărunțirea solului în funcție de cultura semănată, distrugerea buruienilor răsărite și în curs de
răsărire, precum și asigurarea adâncimii de semănat concomitent cu păstrarea umidității acumulate.

Pentru asigurarea unui semănat de calitate, pregătirea terenului trebuie efectuată la o adâncime de
cel mult egală cu adâncimea de semănat sau cu 1 cm mai sus, astfel ca brăzdarul semănătorii să
așeze semințele în pământ nederanjat, pentru a nu se întrerupe capilaritatea naturală a solului. Dacă
aceste condiții vor fi satisfăcute, semințele culturii de bază vor primi umezeală prin capilaritate, aer
și căldură prin solul prelucrat ce acoperă semințele (fără a aștepta la nesfârșit ploaia). În asemenea
condiții, rărăsirea va fi uniformă, fără goluri în culturi și într-un timp normal.

Odată cu tratamentele fito-sanitare: se utilizează îngrășăminte foliare chimice cu macro și

microelemente, iar dacă se instalează seceta sunt eficiente cele pe bază de molecule organice.

5) Verificarea tehnică și reglarea

64
Se realizează curățirea mașinii ( a lăzilor, tuburilor), se verifică distribuitoarele, caseta de
distribuție.

Tuburile trebuie să fie correct atașate sub distribuitoare și pe brăzdar.

Brăzdarele trebuie să fie bine fixate, și partea de joss ă fie ascuțită.

Se reglează: distanța dintre rânduri, adâncimea de lucru, distanța dintre brăzdare, cantitatea de
sămânță și lungimea marcatorului.

Se face proba pe loc de la manivelă sau de la roată/

6) Executarea lucrării
Norma de sămânță:

- Soiuri straine: 160-180 kg/ha – 300 - 330 b.g/mp (teren prost sau semănat întârziat – 200 - 220
kg/ha);

- Soiuri autohtone: 250 - 280 kg/ha (300 - 330 kg/ha);

- Hibrizi: 70-80 kg/ha = 100 - 120 b.g/mp - pentru 8 - 10 frați fertili;

- Orzoaica și grâul de primăvară: 180 - 200 kg/ha = 400 - 450 b.g/mp.

Epoca de semanat:

Orz și orzoaică: toamna: 2 - 7 octombrie (toamne lungi);

Grâu: 1 octombrie - 10 noiembrie (fiecare zi întârziere poate scădea producția cu 100 - 150 kg/ha);

Hibrizi: 5 octombrie - timp necesar pentru înfrățire;

Formele de primăvară, urgența 1: 25 februarie - 10 martie.

Lucrări de îngrijire:

Descălțare (îngheț-dezgheț repetat): practicăm tăvălugirea pentru reașezarea solului la nivelul

nodului de înfrățire.

Formarea crustei: după precipitații abundente urmate de soare și vânt, pământul se tasează și este
necesară o lucrare de afânare pentru a stimula continuarea înfrățirii în primăvară și o dezvoltare
egala a fraților.

Deasemenea, este necesară eliminarea stagnărilor de apă de pe parcelă.

65
7)Controlul indicilor calitativi de lucru
- gradul de vătămare al semințelor, care e maxim 3%

- adâncimea de încorporare a semantei

- distanța medie între rânduri

- uniformitatea de distribuție a semințelor pe lățimea de lucru

- constanța distribuției

8. 9 Exploatarea agregatelor utilizate pentru aplicarea îngrăşămintelor şi

amendamentelor

66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
 9. 10 Exploatarea agregatelor pentru realizarea tratamentelor fitosanitare
• tipuri constructive de mașini pentru tratamente fitosanitare;
1 Destinație: pt erbicide , insecticide , boli si daunatori
- mașini pentru tratamente fitosanitare în culturi de câmp;
- mașini pentru tratamente fitosanitare în livezi și vii;
- mașini universale.

2 Modul cuplării la sursa de energie:

- mașini purtate - se cuplează la cele 3 puncte de atașare ale ridicătorului hidraulic de la un
tractor de uz general și nu au tren propriu de rulare. Au un rezervor de 300-1500 litrii , iar lățimile
lor sunt între 8-18 metrii. Ex : EEP-600
- mașini tractate - utilizarea lor pe parcele mari. Menținerea în timpul lucrului a rampelor în
poziție orizontală se realizează cu ajutorul sistemului de orizontalizare , înălțimea de lucru a
rampelor se poate face hidraulic din cabina tractorului. Se cuplează la un tractor de uz general la
proțapul acestuia. Au un rezervor de 1500-4000 litrii , iar lățimile lor sunt între 12-36 metrii. Ex:
MET-3000
- mașini autopropulsate - sunt echipate cu motoare proprii de puteri mari 75-175 kw pt.
acționarea pompei. Transmiterea mișcării la roțile motrice se face prin intermediul variatoarelor de
tracțiune sau motoarelor hidraulice pt. a permite schimbarea vitezei de deplasare. Acestea au roți
înguste și înalte. Au un rezervor de 3000-5000 litrii.

3După modul de pulverizare pot fi

- Maşini ce realizează pulverizarea mecanică
-Maşini ce realizează pulverizarea hidraulică
-Masini ce realizeaza pulverizarea pneumatica
-Maşini ce realizează pulverizarea hidropneumatică

• cerințe agrotehnice și norme europene impuse agregatelor;

Mașinile pentru combaterea buruienilor trebuie sa lucreze cu  productivitate mare , pentru a permite
executarea lucrării în timp scurt si cu minimum de cheltuieli ;
- să nu se efectueze tratamentul înainte sau în timpul ploii;
- vântul să sufle sub 3m/s;
- temperatura să fie cuprinsă între 16-20°C
- să aibă o lățime de lucru mare;
- să necesite un număr mic de muncitori;
- să aibă mobilitate mare în timpul lucrului și să prezinte sigurantă mare în exploatare;
- să fie simple și ușor de servit;
- organele aparatelor și mașinilor care vin în contact cu substanțele toxice trebuie să fie construite
din material anticoroziv sau să aibă protecție anticorozivă;
- asigurarea normei reglate;
- să se asigure cantitatea de soluție necesară la hectar;
- asigurarea uniformității de distribuție pe lățimea de lucru;
- să fie aceeași înălțime a duzelor față de sol;
- realizarea unor picături de o anumită mărime;
- să nu afecteze plantele de cultură;
- să realizeze o bună distrugere a buruienilor.

• calculul și formarea agregatelor pentru tratamente fitosanitare;

Tractorul trebuie să aibă suficientă putere pentru a tracta mașina de erbicidat și în plus să acționeze
mașina.
RT=Rtr+Rm

76
 R ×V
P= + PAP
1000
PAP = puterea acționată de pompă (15kw)
Se ține cont de cultura și de metoda de aplicare a erbicidelor.
Se ține cont de greutatea mașinii , de greutatea lichidului din mașină , de forța de tracțiune pe
plan/înclinat și de viteza de deplasare și se calculează puterea tractorului necesar:
F×V
P= [kw ] și Ftr = f × G
1000
Mașina se alege în funcție de securitatea utilajului care limitează impactul negativ asupra mediului .
Mașina se verifică dacă corespunde normelor europene.

• deservirea tehnologică a agregatelor;

Agregatele pt tratamente fitosanitare trebuie sa foloseasca un echipament adecvat pt stropire cu
insecticide , fungicide sau erbicide. realizarea unei uniformități de distribuție a substanței
fitosanitare se realizează prin folosirea de pulverizatoare de același tip , amplasate uniform la
distanțe egale între ele și la o distanță optimă față de spațiul de combatere. La rampele de stropit în
plan orizontal , pulverizatoarele sunt amplasate la distanțe egale de 25 , 33 , 50 sau 75cm , fiind
echipate cu duze de același debit. Montarea corectă a duzelor pe rampa echipamentului de efectuat
tratamente fitosanitare se face în așa fel încât să se suprapună corect jeturile duzelor , iar duzele să
aibă același unghi de dispersie.
Duzele sunt cele mai importante organe ale mașinilor de erbicidat. Ele efectueaza dispersie
pneumatica(picaturi fine cu bule de aer), hidraulica (picaturi grosiere), mecanica (picaturi foarte
fine), hidro-pneumatica(picaturi fine). Mărimea picăturilor influențează în mare măsură gradul de
acoperire.
Substanta se introduce in rezervorul masinii unde se face amestecarea cu apa. O pompa aduce
amestecul la rampa masinii cu ajutorul presiunii reglate din tractor. Din rampa , lichidul ajunge in
corpul duzei , iar la trecerea prin orificiul duze se produce pulverizarea.

• controlul calității lucrării executate;

Gradul de distrugere a buruienilor se calculează :
NBD
GDB= ×100 ; min 98%
NTB
GDB – gradul de distrugere a buruienilor;
NBD – numărul de buruieni distruse;
NTB – numărul total de buruieni.

Respectarea normei
...
• conducerea automată a agregatelor la lucrările de întreținere a culturilor;
Pe baza cartarii cu ajutorul DGPS a fost produs un sistem de cartare automata , selectiva a
buruienilor. Cu videocamere (CCD) instalate pe un sasiu autopropulsat se fac fotografii digitale
intr-un nr foarte mare de puncte din parcela cartata . Pozitia spatiala a imaginilor colectate este
determinata de sistemul de pozitionare spatial DGPS.
In cazul sistemului de aplicare punctual a stropirii, comandarea deschiderii sau opririi
pulverizatoarelor se face controlat in functie de existenta masei vegetale in raza de actiune a rampei.
Senzorii cu ultrasunete (sonar) , radiatie infrarosie sau radar sesizeaza existenta subiectului ce
urmeaza a fi stropit iar un calculator de bord comanda online pornirea stropirii atunci cand rampa
trece prin dreptul lui. In cazul golurilor din cultura , afluxul de solutie la pulveruzator e oprit

77
78
79
80
81
82
Viteza este constanta.Dezavantajul sistemelor cu injectie directa se reflect in pretul de cost mai
ridicat datorita existententei in primul rand a unei pompe suplimentare si a conductelor
suplimentare necesare

83
 10. 11 Exploatarea agregatelor utilizate pentru recoltarea,
condiționarea şi păstrarea producției agricole

1. Exploatarea agregatelor pentru cosit:

• perioada optimă de recoltare
; • cerinţe agrotehnice impuse;
• tipuri de agregate pentru cosit;
• întreţinerea şi repararea cositorilor.

Perioada optima de recoltare:

Epoca optimă de recoltare este acea perioadă de dezvoltare a plantelor când se realizează cel mai
bun raport între calitate şi cantitate. Epoca optimã de recoltare este în faza de înspicare, pentru
gramineele perene, respectiv în faza de îmbobocire pentru leguminoasele perene. În cazul
amestecurilor complexe, epoca optimã de recoltare este datã de specia dominantã. Epoca optimã de
recoltare dureazã maxim 8...10 zile.

Prin recoltarea, pregătirea şi conservarea sub formă de fân apar o serie de pierderi calitative şi
cantitative chiar în condiţiile în care furajul verde, cu compoziţie botanică foarte bună, este cosit în
epoca optimă. Reducerea pierderilor calitative în procesul de recoltare, pregătire şi conservarea a
fânului este posibilă prin scurtarea,pe cât posibil,a duratei scurse de la începutul recoltării (cosirii)
până la obţinerea fânului la umiditatea de păstrare. Furajul verde, proaspăt cosit, conţine o cantitate
mare de apă, cuprinsă în general între 70 şi 85 %. Scurtarea duratei de recoltare, pregătire şi
conservare a furajelor sub formă de fân este posibilă prin reducerea cât mai rapidă a umidităţii
iniţiale (de la cosire) a furajului, astfel ca aceasta să ajungă în final sub 18 %. Realizarea acestui
obiectiv implică de fapt facilitarea evaporării acestei cantităţi uriaşe de apă din masa verde.

84
Cerinte agrotehnice impuse:

-sã permitã lucrul pe pantã pânã la 30º (58%);

- tasarea solului de cãtre roţile agreagatului sã fie sub 250 kPa;
- patinarea maximã admisã la roţile motoare ale sursei energetice sã fie sub 15%;
- deraparea lateralã maximã admisã la roţile sursei energetice, la lucru pe curba de nivel, sã fie mai
micã de 40 cm;
- înãlţimea de tãiere sã fie reglabilã în limitele 4...6 cm;
- sã copieze denivelãrile terenului pe lãţimea şi pe direcţia de lucru;
- pierderile ca urmare a plantelor netãiate sã nu depãşeascã 1%;
- furajele cosite sau condiţionate sã fie lãsate în brazde afânate şi continue pe mirişte în vederea
accelerării uscãrii;
- sã lucreze fãrã înfundãri indiferent de starea culturii (producţie ridicată, umiditatea plantelor, lan
culcat, încurcat sau îmburuienat, talia mare a plantelor etc.);
- sã nu producã tocarea suplimentarã a plantelor la tăiere (fragmente cu lungimea sub 10cm ),
procentul maxim admis fiind 1%;
- sã nu murdãreascã cu sol plantele tãiate, răvăşite, strânse în brazde sau adunate din brazde (prin
antrenarea de organele de lucru ale maşinilor, echipamentelor tehnice şi tractoarelor de agregare;
prin călcarea de roţile maşinilor, echipamentelor şi tractoarelor de agregare a lanului sau furajelor
recoltate etc.);

Tipuri de agragate de cosit:

Masinile clasice, folosite în general la recoltatul furajelor de pe terenurile cu pantã de pânã la 14º
(25%), sunt acţionate de tractoare.
Unele din maşinile clasice pot lucra şi pe pantã de pânã la 19º (35%) şi chiar de 24º (45%).
Cositorile clasice folosesc urmãtoarele tipuri de aparate de tãiere: aparate de tãiere cu mişcare
rectilinie alternativã; aparate de tãiere cu mişcare de rotaţie.
Aparatele de tãiere cu mişcare rectilinie alternativã sunt de patru tipuri: cu degete, fãrã degete,
cu douã cuţite şi mixte, figura 8.
La cosirea furajelor de pe pajişti, dintre aparatele cu degete, figura 8 a, se folosesc cele cu tăiere
mijlocie, figura 8 a2 şi joasă, figura 8 a3. Deşi în ultimul timp s-au făcut importante îmbunãtãţiri ale
aparatelor de tãiere cu degete constând în perfecţionarea unor elemente componente ca realizarea
unor degete suple, construirea unor degete care îmbracă cuţitul, figura 8b etc, a scăzut foarte mult
tipurile de cositori care folosesc astfel de aparate. Aceasta din cauza urmãtoarelor dezavantaje:
- au viteza de lucru limitatã la max. 7...8 km/h;
- lucreazã cu înfundãri în cazul unor culturi culcate, îmburuienate şi la producţii ridicate.

Aparatele de tãiere fãrã degete, figura 8 c şi d, se caracterizeazã prin aceea cã pe bara suport în
locul degetelor sunt fixate lame de cuţit triunghiulare cu muchii ascuţite. Ele pot fi construite cu
cuţit superior sau cu cuţit inferior şi lucreazã fãrã înfundãri, comparativ cu aparatele cu degete, fiind
însã mai pretenţioase privind întreţinerea suprafeţelor care se recoltează.

85
 Aparatul de tãiere cu douã cuţite, figura 8 e, echipează cca. 15...20% din cositorile clasice de
furaje. El se caracterizeazã prin faptul cã cele douã cuţite se mişcã în sensuri opuse, iar perechile de
tãişuri ale lamelor aflate în contact taie plantele prin forfecare, imitând o foarfecã manualã. Cele
douã cuţite au aceeaşi formã şi aceeasi cursã în timpul lucrului, însã de sens contrar.
Principalele avantaje ale aparatelor cu două cuţite constau în:
- au masa specificã micã pe lãţimea de lucru;
- lucrează fãrã înfundãri în orice condiţii de culturã;
- realizează înãlţimi mici de tăiere a plantelor;
- au necesarul de putere specificã de acţionare mic.
Datorită acestor avantaje, aparatul de tãiere cu dublu cuţit cu braţe de apãsare oscilante este cel mai
indicat pentru echiparea cositorilor destinate lucrului pe terenurile în pantã.
Principalele dezavantaje ale acestor aparate sunt:
- cerinţe deosebite cu privire la curãţirea terenului;
- necesitã o exploatare şi întreţinere pretenţioase.
Aparatul de tãiere cu degete mobile (mixt), figura 8 f, a apãrut în ideea diminuãrii unora din
dezavantajele aparatului cu dublu cuţit. Are posibilitatea menţinerii constante în lucru a jocului între
cuţit şi contracuţit prin înlocuirea unuia din cele douã cuţite cu o barã cu degete contratãietoare,
suple, care îmbracã lamele cuţitului. De asemenea cursa barei cu degete este egalã cu cursa cuţitului,
dar de sens contrar, imitând practic cursa cuţitului suplinit, soluţie ce a permis desfiinţarea braţelor
de apãsare oscilante utilizate la aparatele cu dublu cuţit şi folosirea cuţitelor obişnuite de la cositorile
cu degete.
Principalele avantaje ale soluţiei faţă de aparatele cu dublu cuţit le constituie:
- ridicarea fiabilităţii în funcţionare;
- creşterea de 2...3 ori a perioadei de funcţionare a cuţitului între douã ascuţiri succesive.
Aparatele de tãiere cu mişcare de rotaţie sunt foarte diversificate. Pentru cosirea furajelor de pe
pajişti se folosesc cel mai mult cositorile cu rotoare verticale cu cuţite articulate, figura 9, care
executã tãierea inerţialã a tulpinilor plantelor. În ultimul deceniu aparatul de tãiere cu rotoare
verticale cu cuţite articulate a cunoscut o dezvoltare foarte mare datorită urmãtoarelor avantaje:

86
- lucru fãrã înfundãri în orice condiţii de lucru (lan culcat şi îmburuienat, producţie mare pe hectar,
culturi îmbãtrânite datoritã depãşirii epocii optime de recoltare, umiditate ridicatã la recoltare);
- siguranţã mare în exploatare;
- schimbarea rapidã a cuţitelor;
- reascuţirea uşoarã a cuţitelor;
- calitatea bunã a procesului de tãiere;
- viteza mare de lucru, care e limitatã doar de condiţiile de deplasare a agregatului.
Astãzi, în lume, peste 75% din cositorile clasice de furaje sunt echipate cu aparate de tãiere cu
rotoare verticale cu cuţite articulate.
Constructiv se deosebesc douã variante de cositori cu rotoare verticale cu cuţite articulate şi anume:
cositori rotative cu tamburi, figura 9 a, respectiv cositori rotative cu discuri, figura 9 b şi c.

Prin înlocuirea transmisiei cu roţi dinţate cu transmisie cu curele la unele variante de cositori
rotative cu discuri (Nokka etc.), figura 9 c, s-a reuşit sã se diminueze atât masa specificã pe metrul
lãţime de lucru, cât şi zgomotul produs în timpul lucrului.
Motocositorile cu o axã au fost primele maşini care au apãrut în zonele cu terenuri în pantã. Ele au
permis mecanizarea cosirii furajelor, uşurând astfel mult efortul fizic al fermierului. De aceea astãzi
nu existã, practic, nici-un fermier din zona colinarã sau montanã care sã nu aibã în dotare şi o
motocositoare cu o axã.
Puterea motocositorilor cu o axã utilizate astãzi este cuprinsă între 3 şi 9 kW (4 şi 12 CP), panta
maximã, atingând valoarea de 390(80%), iar lãţimea de lucru a aparatelor de tãiere, montate frontal
la toate construcţiile, variazã între 1 şi 2,1 m
În ultimele decenii au fost aduse importante îmbunătăţiri motocositorilor cu o axã cum sunt:
- perfecţionarea aparatelor de tãiere cu degete prin desfiinţarea limitatoarelor de brazdã de pe
capetele aparatului de tãiere prin înlocuirea unui numãr de 5...6 degete de pe fiecare capãt cu lame
de cuţit, figura 15 a, fapt ce a permis reducerea înfundãrilor şi distribuirea uniformã pe toatã lãţimea
de lucru a furajului cosit;
- folosirea tot mai largã a aparatelor de tãiere fãrã degete, cu un cuţit;
- reducerea nivelului de vibraţii transmis coarnelor de conducere prin folosirea unor motoare
termice bine echilibrate, utilizarea unor transmisii silenţioase şi printr-o amortizare eficientã a
vibraţiilor la ghidonul maşinii;

87
- utilizarea tot mai frecventã a aparatelor de tãiere cu dublu cuţit, figura 15 b;
- folosirea unor coarne de conducere reglabile pe verticalã şi orizontalã în funcţie de statura
operatorului şi de drumul pe care poate sã-l parcurgã aceasta în timpul lucrului;
- introducerea diferenţialului între roţile de deplasare;
- folosirea de transmisii cu mai multe trepte de mers înainte şi mers înapoi, ajungându-se, în unele
cazuri, chiar la folosirea de transmisii reversibile;
- reducerea nivelului de zgomot prin folosirea unor motoare performante;
- reducerea greutãţii maşinii ;
- trecerea de la starterul cu sfoarã la starterul electric;
- mãrirea ecartamentului roţilor (fig. 15 b);
- folosirea de roţi jumelate, figura 15 b;
Motocositorile cu douã axe
Sunt maşini autopropulsate specializate pentru executarea lucrãrilor de cosit şi greblat furaje pe
terenurile în pantã. Comparativ cu motocositorile cu o axă, motocositorile cu două axe au
următoarele avantaje:
- au capacităţi de lucru mai mari;
- reduc mult efortul fizic depus de operator la întoarceri şi la menţinerea în timpul lucrului a
maşinii pe direcţia, pe curba de nivel;
- elimină drumul parcurs de operator în timpul lucrului.
Principalele caracteristici ale motocositorilor cu douã axe folosite azi în lume sunt:
- puteri ale motoarelor, în general, între 14,7 şi 36,8 kW (20 şi 50 CP);
- centrul de greutate coborât;
- toate roţile motoare cu posibilitãţi de blocare a diferenţialelor ca şi de decuplare a uneia din punţi
în timpul transportului;
- ecartament mare cuprins între 1500 şi 1900 mm;
- anvelope cu balonaj mãrit şi presiune joasã tip ,,Terra”;
- scaunul conducãtorului apropiat de sol, ergonomic, reglabil în funcţie de pantã;
- posibilitãţi de a purta şi acţiona frontal unelte;
- transmisii, în general, reversibile cu 4...8 viteze în gama 1...30 km/h;
- viteze de lucru cuprinse între 2 şi 10 km/h;
- viteze de transport de pânã la 30 km/h;
- limita de lucru pe pantã, în general, de 310(60 %);
- frâne de serviciu şi parcare eficiente;
- ordonarea ergonomicã a comenzilor maşinii pentru asigurarea unei deserviri în siguranţã pe
pantã;
- repartizarea egalã a greutãţii pe ambele punţi motoare, ceea ce reduce patinarea şi ridicã
capacitatea de lucru pe pantã;
- vizibilitatea perfectã a uneltelor de lucru purtate, în general, frontal;
- greutate specificã între 40 şi 48 kg/ kW (30 şi 35 kg/CP).

Intretinerea si repararea cositoriilor:

La cositori se înlocuiesc: degetele rupte; plăcuţele contratăietoare deformate, ştirbite, sparte şi cu
grad ridicat de uzură; lamele de tăiere deformate, sparte, ştirbite, fisurate şi care nu se mai pot ascuţi
(datorită uzurii avansate); plăcuţele de ghidare uzate; braţele de apăsare oscilante cu silenblocul (din
cauciuc) desprins de pe bolţ sau îmbătrânit; plăcile de ghidare deformate cu grad ridicat de uzură
sau fisurate; plăcile elastice de apăsare fisurate sau uzate; bolţurile uzate de fixare a cuţitelor de la
aparatul de tăier rotativ; patinele de reglaj a înălţimii de tăiere cu grad ridicat de uzură, care nu se
mai pot recondiţiona (prin încărcări metalice etc.).
Se verifică: fixarea pe degete a plăcuţelor contratăietoare (strângerea niturilor slăbite); strângerea
degetelor pe bara port degete; fixarea lamelor tăietoare pe lama port lame (prin strângerea niturilor
slăbite şi completarea cu nituri noi); fixarea cepurilor de pe lamele tăietoare de la aparatul de tăiere
cu dublu cuţit cu braţe oscilante (prin strângerea niturilor slăbite); fixarea pe axe a discurilor la

88
aparatele de tăiere rotative cu discuri; fixarea tamburilor pe cadru la cositorile rotative cu tamburi;
strângerea pe masa de tăiere a tălpilor cu patinele separatoarelor de lan şi limitatoarele de brazde,
strângerea masei de tăiere a cositorii pe cadrul maşinii.
Se repun în stare de funcţionare prin ascuţire lamele contracuţit de pe degete ca şi lamele tăietoare
ale cuţitelor. Grosimea tăişului lamelor tăietoare să fie de 25...30 μm. Procesul de tăiere al plantelor
de pe pajişti este satisfăcător atâta timp cât grosimea tăişului nu depăşeşte 80 μm. Unghiul de
ascuţire al tăişurilor lamelor tăietoare de la aparatul de tăiere cu degete este cuprins între 19 şi 250.
Unghiul de ascuţire al tăişurilor lamelor tăietoare ale celor două cuţite de la aparatul cu dublu cuţit
are valori cuprinse între 20 şi 450. Valorile mici sunt pentru aparatul cu plăci de ghidare (de pe
vindrovere) iar valorile mari (35...450) sunt pentru aparatele cu braţe oscilante de pe cositori.
Unghiul de ascuţire al cuţitelor de la cositorile rotative are valori cuprinse înte 22 şi 450.
Respectarea unghiurilor de ascuţire prescrise de constructor are importanţă deosebită pentru
obţinerea performanţelor tehnice scontate, în special la aparatele de tăiere cu dublu cuţit cu braţe
oscilante. Un unghi mai mic produce uzura rapidă a tăişurilor ceea ce produce scurtarea timpului de
utilizare dintre două ascuţiri consecutive a cuţitelor, iar un unghi mai mare conduce la creşterea
rezistenţei de tăiere a plantelor şi ca urmare majorarea consumului specific de carburanţi, respectiv
uzuri mai mari în mecanismele de acţionare a cuţitelor.
La mecanismele de acţionare a cuţitelor se înlocuiesc: lagărele care prezintă uzuri (jocuri mari) de
pe butoanele manivelelor, de la balansiere, din bielete etc.; articulaţiile sferice cu jocuri mari de la
aparatul cu dublu cuţit; piesele deformate sau fisurate (biele, bielete, balansiere, lame elastice, plăci
de fixare etc.). Se gresează cu lubrifiant lagărele, articulaţiile sferice etc.
La sistemul de transmisie a mişcării de la sursa energetică la mecanismele de acţionare a cuţitelor
sau la rotoarele cu cuţite ale cositorilor rotative se înlocuisesc: curelele uzate; lagărele uzate
(rulmenţii, bucşile de uzură etc.) roţile dinţate uzate; articulaţiile sferice etc. Nu se admite lipsa
apărătorilor de protecţie la: transmisiile cu curele; la mecanismele de acţionare a cuţitelor; la arborii
cardanici de acţionare; la aparatele de tăiere rotative (a şorţurilor de protecţie) etc. Se gresează, se
verifică ăşi se completează cu lubrifiant lagărele, carcasele transmisiilor etc.
Se verifică starea tehnică a celorlalte părţi componente ale cositorilor. Nu se admit deformări ale
părţilor componente, crăpături sau fisuri ale acestora. Mecanismele de reglare a poziţiei mesei de
tăiere faţă de direcţia de înaintare ca şi cele de siguranţă să fie în stare de funcţionare.

2. Exploatarea agregatelor pentru adunat furaje:

• cerințe agrotehnice impuse agregatelor;
• tipuri de agregate;
• pregătirea agregatelor pentru lucru;
• întreținerea și repararea.
Cerinte agrotehnice impuse:
- pierderile de fân la adunatul în brazdã, respectiv la strânsul din brazdă şi încărcatul în mijloacele
de transport sã fie mai mici de 3%;
- pierderile de frunze la rãvãşit, întors şi adunat în brazde a leguminoaselor sã fie mai mici de
20%;
- sã permitã formarea de brazde de fân uniforme cu lãţimea constantã cuprinsã între 0,9 şi 1,6 m;
- sã facã rãvãşirea uniformã pe mirişte a furajelor, realizând uniformitãţi de împrãştiere de minim
95%;
- gradul mediu de umplere cu furaj a benei la fiecare ciclu sã fie minim 90%;
- sã permitã strângerea şi încãrcarea brazdelor de fân a cãror masã pe metru liniar de până la 7
kg/m;
- sã copieze denivelãrile terenului;

89
- sã permitã strângerea fânului din brazde cu lãţimea de lucru de pânã la 1,6 m;
Tipuri de agregate:
Greblele clasice
Cele mai utilizate greble folosite pentru răvăşitul, întorsul şi adunatul în brazde a furajelor de pe
pajişti sunt greblele cu bandã transversalã şi greblele rotative, figura 12.
Greblele cu bandã transversalã, figura 12 a, pot executa toate cele trei operaţii respectiv rãvãşitul,
întorsul şi adunatul în brazdã. Viteza perifericã a ghearelor de pe banda maşinii are valori de
4,5...5,2 m/s la adunat în brazdã, respectiv 6,7...7,5 m/s la rãvãşit.
Principalele avantaje ale greblelor cu bandă transversală constau în:
- au masa specificã pe metrul lãţime de lucru redusã;
- au distanţã micã între centrul de greutate al maşinii şi punctele de cuplare la sursa energeticã;
- pentru acţionare necesită un consum specific redus de putere pe metrul lãţime de lucru.
Datorită acestor avantaje, greblele cu bandã transversalã sunt maşinile cele mai potrivite pentru
lucru pe terenuri în pantã.
Greblele rotative pentru răvăşit, figura 12 b, sunt des folosite pe pajiştile situate pe terenuri în
pantă deoarece au următoarele avantaje:
- au masa specifică redusă pe metrul lăţime de lucru;
- au distanţa mică de la centrul de masă la punctele de cuplare pe sursa energetică;
- execută o lucrare de calitate superioară.
Aceste maşini au organul activ format dintr-un numãr par de rotoare care funcţioneazã în paralel,
sunt grupate câte douã şi se rotesc în sensuri opuse. Fiecare rotor, cu diametrul cuprins între 0,8 şi
1,45 m, are 4...6 braţe radiale prevãzute cu dinţi elastici şi o roatã pentru copierea denivelãrilor.
Greblele rotative universale, figura 12 c, au organele active asemãnãtoare cu greblele rotative
pentru răvăşit cu urmãtoarele deosebiri: braţele cu gheare elastice se pot monta pe rotoare în douã
poziţii distincte - pentru rãvãşit, respectiv pentru adunat sau întors brazde; turaţia rotoarelor dinţate
este reglabilã în douã trepte pentru operaţia de rãvãşit, respectiv pentru operaţiile de adunat şi întors
brazde; la operaţia de adunat în brazde se folosesc paravane de limitare şi reglare a lãţimii
brazdelor.
Din grupa greblelor universale fac parte şi greblele cu furci giratoare, figura 12 d, care folosesc un
numãr redus de rotoare (1...3 bucãţi) cu diametrul mai mare, iar braţele radiale cu gheare executã, la
operaţia de adunat în brazde, o mişcare de rotaţie în jurul axelor proprii, mişcare dirijatã prin came
sau sectoare dinţate. Mişcarea de rotaţie în jurul axelor proprii a braţelor cu gheare (furci) imită
adunatul în brazde efectuat cu furca manualã, reducând astfel pierderile prin scuturare a frunzelor
furajelor bogate în proteină, în special de la leguminoasele perene.
Remorcile autoîncãrcãtoare, figura 13, sunt maşini agricole specializate pentru adunatul furajelor
din brazde, încărcarea lor în benele proprii, transportul şi descărcatul acestora la locul de depozitare.
Remorcile autoîncãrcãtoare au urmãtoarele elemente componente, figura 13:
- şasiul cu bena remorcii;
- echipamentul de adunare din brazdã, de tip pick-up;
- mecanismul de ridicare a furajului în benă;
- dispozitivul de tãiere (fragmentare) a furajelor;
- transportorul de pe platforma benei;
- mecanismul de transmitere a mişcãrii de la priza de putere a tractorului la mecanismele de lucru
ale remorcii.
Şasiul, la majoritatea remorcilor autoîncãrcãtoare de furaje, este o construcţie sudatã din profile
metalice diferite. Pe şasiu se monteazã axa cu roţile de transport a remorcii, bena de furaje,
instalaţia proprie de frânare şi de semnalizare şi toate celelalte elemente componente ale maşinii.
Dacă primele tipuri de remorci autoîncãrcãtoare au fost construcţii cu douã axe, cele actuale sunt în
majoritate construcţii monoaxe. Construcţiile monoaxe au urmãtoarele avantaje:

90
 - o parte din greutatea remorcii este preluatã de tractor, ceea ce conduce la creşterea greutăţii
aderente a punţii motoare a tractorului;
- sunt construcţii mai simple;
- sunt uşor de manevrat şi exploatat.
Pentru protejarea gazonului culturii furajere recoltate este necesar ca presiunea pe sol a roţilor
remorcii sã nu depãşeasã presiunea de 2...2,5 barr. Realizarea acestor presiuni a fost posibilã prin
folosirea unor anvelope cu balonaj mãrit, prin folosirea de roţi duble (jumelate) sau prin utilizare de
roţi montate în tandem. Montajul în tandem sau roţile duble permit o repartizare mai bună a
greutăţii remorcii. Ideal pentru protejarea solului sunt dispunerile la care fiecare roatã merge pe o
urmã proprie. Prin aceasta creşte însã rezistenţa la rulare cu 15...45% şi ca urmare şi forţa de
tracţiune necesarã.
Unele firme au construit şi variante de remorci autoîncãrcãtoare speciale pentru lucru şi pe pantã
care au centrul de greutate coborât, au ecartamentul lãrgit şi axã motricã, figura 13 b, ceea ce face
posibil să poată lucra frecvent pe pante de pânã la 220 (40%) în agregat cu tractoare specializate
pentru pante, %).
Bena remorcilor autoîncãrcãtoare este construitã, la majoritatea tipurilor, cu partea de jos etanşã,
parte destinatã transportului furajelor verzi fragmentate, iar cu partea superioarã în formã de grãtare,
de construcţie uşoarã. Majoritatea remorcilor autoîncãrcãtoare au suprastructura superioarã pliabilã,
ceea ce pemite reducerea considerabilã a înãlţimii, necesarã accesului în adãposturi. Volumul părţii
destinate transportului furajelor verzi variazã între 5,7 şi 35,0 m3. Când se transportã furaje uscate
şi se foloseşte şi partea de deasupra a benei, volumul variazã între 9,0 şi 50,0 m3.
Echipamentul de adunare din brazdã a furajelor la majoritatea remorcilor autoîncãrcãtoare este
de tipul pick-up, amplasat în faţa remorcii. Se folosesc douã tipuri constructive şi anume: de tipul
tras, respectiv de tipul împins. Pentru copierea denivelãrilor terenului se folosesc roţi sau role de
copiere care se amplaseazã, fie lateral, fie în spatele pick-upului. Amplasarea lateralã a roţilor sau
rolelor de copiere impune restricţii privind lãţimea brazdelor care se adunã. Lãţimea de lucru a
mecanismelor de adunare din brazdã a furajelor este în general cuprinsã între 1400 şi 1800 mm.
Aşezarea în poziţie de lucru (coborârea) sau în poziţie de transport (ridicarea) echipamentului de
adunare a furajelor din brazdã se face prin acţionare hidraulică.
Mecanismele de ridicare a furajelor în benele remorcilor autoîncãrcãtoare, figura 14, sunt
montate între echipamentele de strîngere din brazde a furajelor şi benele remorcilor, în canalul
construit în acest scop. Ele preiau furajul de la echipamentul de adunare din brazde şi-l ridicã în
benã.

Pregatira agregatelor pentru lucru:

Înainte de începerea lucrului se efectuează proba de funcţionare în gol a maşinilor prin cuplarea
prizei de putere a sursei energetice. Se verifică atent dacă organele în mişcare funcţionează
silenţios, fără blocări, frecări etc.
Alegerea modului de deplasare a agregatelor se face în funcţie de mărimea suprafeţei de recoltat, de
locul de amplasare a maşinilor pe sursa energetică, de orografia terenului.
Lucrările de răvăşire a furajelor se pot face atât pe curba de nivel, cât şi pe linia de pantă, cu
condiţia ca agregatul să permită lucrul în siguranţă pe panta respectivă. În cazul în care pentru
adunatul din brazde şi transport se folosesc remorcile autoîncărcătoare acţionate cu tractoare
agricole obişnuite, adunatul în brazde al fânului pe terenurile cu panta sub 90 (16 %) se poate face,
atât pe curba de nivel, cât şi pe linia de pantă. Pentru pantă mai mare de 90 (16 %) adunatul în
brazde al fânului se face pe linia de pantă. Aceasta deorece există pericolul de răsturnare a remorcii,
care creşte odată cu gradul de încărcare a benei, datorită modificării poziţiei centrului de masă.

91
Intretinerea si repararea:

La greble se: înlocuiesc ghearele elastice rupte sau deformate; se înlocuiesc curelele deformate
(alungite etc.) de la greblele cu bandă transversală; se verifică starea tehnică a braţelor port gheare
elastice, iar cele deformate se recondiţionează sau se înlocuiesc; se verifică starea tehnică a roţilor
de copiere şi a mecanismelor de reglare a înălţimii de lucru (presiunea şi starea pneurilor, starea
rulmenţilor şi funcţionarea mecanismelor etc.). La sistemul de transmisie a mişcării de la sursa
energetică la organele active ale greblelor (banda transversală la grebla transversală, rotoarele cu
gheare la greblele rotative) se verifică şi, la nevoie, se înlocuiesc: curelele uzate; lagărele uzate
(rulmenţii, bucşile de uzură etc.) roţile dinţate uzate etc. Nu se admite lipsa apărătorilor de protecţie
la: transmisiile cu curele; la arborii cardanici de acţionare etc. Se gresează, se verifică şi se
completează cu lubrifiant lagărele, carcasele transmisiilor etc.
Se verifică starea tehnică şi se recondiţionează celelalte părţi componente ale greblelor precum
roţile de copiere şi reglaj, paravanele de îngustare a brazdelor etc.
La remorcile autoîncărcătoare de furaje şi la echipamentele de adunat, încărcat şi transport
furaje de pe şasiurile autopropulsate pentru pante se verifică, întreţine şi repară toate
subansamblele componente.
La echipamentul de adunare din brazdă se verifică şi recondiţionează carcasa de la pick-up, se
înlocuiesc ghearele elastice îndoite sau rupte, se verifică şi se gresează lagărele de la tijele port
gheare, de la pick-up şi de la roţile sau rolele de copiere, se verifică şi se reglează mecanismul de
ridicare/cobărâre din/în lucru a pick-upului, se verifică şi întreţine elementele componente ale
mecanismului de antrenare, se verifică funcţionarea în gol a mecanismului.
La mecanismul de ridicare a furajelor în bene se verifică şi recondiţionează degetele, barele, braţele
şi furcile de alimentare; se recondiţionează rolele, camele şi pârghiile componente; se verifică şi
gresează lagărele componente; se verifică şi întreţine elementele componente ale mecanismului de
antrenare, se verifică funcţionarea în gol a mecanismului.
La dispozitivul de tăiere se verifică funcţionarea mecanismului de acţionare; se verifică şi
recondiţionează cuţitele de fragmentare; se verifică şi gresează articulaţiile mecanismului de
acţionare.
La transportorul de pe platforma benei se verifică şi reglează lungimea lanţurilor cu raclete, se
verifică starea racletelor, se recondiţionează racletele uzate sau deformate, se face întreţinerea
lagărelor de la tamburii de antrenare, se verifică şi întreţine elementele componente ale
mecanismului de antrenare împreună cu variatorul şi inversorul, se verifică funcţionarea în gol a
transportorului.
Se verifică starea tehnică şi se recondiţionează celelalte părţi componente ale remorcilor precum
bena, oblonul din spatele benei şi mecanismul de deschidere acestuia, sistemul de rulare, instalaţia
de frânare şi cea electrică.

Prese de balotat:

Presale de adunat si balotat se pot clasifica dupa mai multe criterii:

a Dupa forma balotului cxecutat pot fi prese ce formeaza balot de forma paralelipipedica
(numite prese cu camera de presare sau cu piston).
b Dupa gradul de presare (greutate volumica a baloturilor) presale pot fi: de presiune mica
(γ=600-100 kgf/m³), de presiune mijlocie (γ=150-250 kgf/m³), si de presiune mare (γ=250-400
kgf/m³).
c Dupa fluxul tehnologic (circuitul materialului) presale pot fi cu flux in forma de L si cu flux in
forma de I.
presale de adunat si balotat construite in present sint masini cu functionare continua, camerele
de presare fiind la majoritatea preselor dispuse paralel cu directia de inaintare. Ele pot fi tractate,
purtate, semipurtate si autodeplasabile.

92
 Legarea baloturilor se face cu sfoara sau cu sarma, pe ditectia paralela cu directia de presare.

Presele de adunat si preset sint formate din urmatoarele parti componente: Dispozitivul de adunat si
ridicat (ridicator de plante), organe de alimentare, mecanismul de presare, aparatul de legat,
transmisia, montate pe un cadru sustinut pe un cadru de rulare. In partea anterioara cadrul este
prevazut cu dispozitiv de tractiune.
Procesul de lucru executat de presa cu piston (sau cu camera de presare) este reprezentat in
figura 14.19.
Canera de presare este formata dintr-o parte cu sectiune constanta (ABCD) si o alta parte
(ADD’C’) cu sectiune variabila (peretele superior CC’ fiind inclinat).
Organele de alimentare introduce fanul din gura de alimentare EFGH prevazuta prevazuta in
peretele lateral al camerei de presare ABC’D’ (la unele prese alimentarea se face pe partea
superioare). Introducerea materialului in camera de presare, de catre furca de alimentare, se face in
timpul cat pistonul se deplaseaza in zona gurii de alimentare spre PMA.
Portia de material introdusa in camera de presre, la deplasarea pistonului de la PMA spre PMD
este supusa presarii in camera ABCD.
Procesul presarii se poate considera ca decurge in trei faze :
-faza I cand pistonul se deplaseaza pe distanta ae (dup ace a deposit marginea EF a gurii de
alimentare); in aceasta faza are loc presarea initiala a materialului caracterizata prin deformarea
locala a acestuia, forta de presare netransmitandu-se asupra altor straturilor ce se gasesc in portiunea
CDD’C’ a camerei de presare;
-faza a II-a, cand pistonul se deplaseaza pe distanta ef cand se produce presarea propriu-zisa,
materealul fiind comprimat la greutatea volumica necesara, forta de presare transmitindu-se si
asupra altor portii de material, presate anterior;
-faza a III-a, cand pistonul de deplaseaza pe distante fg, facandu-se deplasarea portiei de fan
preset si evacuarea acestea din camera ABCD.
Forta de presare necesara P, corespunzator clor trei faze, variaza dupa curba abcd, valoarea
maxima a acesteia fiind P, corespunzatoare sfarsitului fazei aII-a, de presare propriu-zisa.
Formarea unui ballot se realizeaza prin presare succesiva a 10-25 portii de fin de cate 2-3 kgf
fiecare. Cand balotul este format (ajunge la lingimea necesara), dupa presarea ultimei portii si
evacuarea acesteia din camera ABCD are loc reglarea balotlui Baloturile legate sant treptat evacuate
din presa prin impingerea lor succesiva in camera CDC’D’.
Gredurile de presare (greutatea volumica a balotului) depinde de rezistentele ce se opun la
comprimarea si deplasarea pe portiunea eg a portiei de material introduce. Aceste rezistente depend
de valoarea fortelor de frecare ce se pun la deplasarea baloturilor in camera CDC’D’. Reglarea
gradului de presare prin modificarea valorii rezistentelor opuse la deplasarea baloturilor in camera
CDC’D’. In acest scop la toate prsele se prevede posibilitatea reglarii inclinatiei peretelui superior
sau inferior a acmerei CDC’D’,prin aceasta raglandu-se gradul de presare.
In figura 14.20 se arata schematic procesul de lucru executat de presa cu benzi continue. In
cazul acestor prese formarea balotului se realizeaza sub actiunea a doua randuri de banzi 1 si 2
montate pe sulurile 2, 3 si 4 si 5, 6 si 7. Sulurile 2 si 5 sint motoare si isi mentin pozitia fixa.
Sulurile 3, 4, 6, si 7 prin intermediul unor mecanisme cu parghii isi pot midifica pozitia in functie
de stadiul formarii balotului.
Fanul este introdusintre ramurile active ale celor doua randuri de benzi (a caror sens de
deplasare este diferit) prin intermediul unui transportor de alimentare, a unui uniformizator 8 si a
sulului de presare initiala 9. Prin deplasarea in sens invers a ramurilor celor dou Rnduri de benzi

93
(curele), fanul introdus in spatial dintre ele este preset si infasurat in spirala formandu-se astfel
balotul.
Pe masura infasurarii stratului de fan sulurile ocupa treptat pozitii diferite (pozitia finala este
reprezentata cu linii plina).
Dupa formarea balotului se face legarea acestuia prin infasurarea acestuia cu sfoara, fara a mai
lega capetele. Dupa ifasurarea balotului cu sfoara acesta este evacuate, sulurile 6 si 3 deplasandu-se.
In timpul legarii si evacuarii balotului se intrerupe introducerea fanului in spatial dintre benzi, fie
prin oprirea masinii fie prin reciclarea fanului, prin intermediul unui transportor suplimentar.
Dimensiunile baloturilor cilindrice realizate de presale cu benzi continue sant: lungimea 90-92
cm, diametrul 40-45 cm, greutatea unui balot fiind de 25-30 kgf.

Fig. 14.19 Fig. 14.20

Ridicatoare de plante

In constructia preselor se folosesc frecvent ridicatoare de plante cu degete elastice. Mai rar, sant
folosite ridicatoare cu geara excamotabile sau cu transportor cu degete elastice.
In figura 14.21 se arata constructia unui ridicator de plante cu degete elastice. Pe arboreal 1 prin
intermediul unor discuri 2 sant montate 4-6 bare 3 pe care sant fixate degetele elastice 4. Fiecare
bara cu degete, la una din extremitati este prevazuta cu un brat 5 prevazur cu rola 6.
Rolele barelor se deplaseaza pe o cama fixa 7. Deasupra ridicatorului sint prevazute benzile de tabla
8, pe care se face deplasarea plantelor ridicate.
Prin rotirea axului, degetele pe linga miscarea de rotetie in jurul arborelui 1, capata si miscarea
relative an jurul axelor barelor, in functie profilul camerei, pe care se deplaseaza rolele.
Profilul camerei (fig. 14.22) este stabilit astfel ancat la intrarea in material degetele (pozitia1) sa
aiba o pozotie radiala. In timpul ridicarii materealului, datorita deplasarii rolelor pe cama, degetele
capata o miscare de rotatie in jurul axei barelor, miscarea necesara pentru a se asiura ridicarea
materealului (pozotoa 2 si 3).
In momentul transmiterii materealului spre alte orgene, pentru a nu impiedica deplasarea
materealului, desprinderea degetelor de material se face pe verticala.
Ridicatoarele de plante au latimea de lucru de 1,2-1,6 mm sis ant prevazute cu degete cu
lungimea de 190-200 mm, distanta intre degete fiind de 75-110mm.
Viteza periferica υ, a degetelor ridicatorului, in zona de ridicare a plantelor este de 1,7-2,5 m/s.

94
Organe de alimentare
Organele de alimentare servesc pentru preluarea materealului ridicat de ridicatoare si introducerea
periodica a acestuia in camera de presare. Ele sant prezentate sub forma unor transportoare, furci de
alimentare sau transportoare si furci de alimentare.
Transportoarele de alimentare folosite in majoritatea cazurilor sant cu melc, dispusi in consola;
la unele masini melcul are posibilitatea de a-si modifica pozitia in plan vertical, in functie de
grosimea stratului de material.
Introducerea periodica a materealului transportat in camera de presare se face cu furci de
alimentare (fig.14.23,b). Furca de alimentare este formata din 2-3 brate 1 montat pe un arbore cotit
2. In partea superioara furca este articulate de bara 3. In timpul functionarii extremitatile furcii
descriu curba indicata punctat.
Functionarea furcii de alimentare este sincronizatacu functionarea pistolului presei. La cursa in
gol a pistonului, furca antreneaza material si-l introduce in camera de presare (cu sectiunea bxh). La
cursa de lucru (de presare) a pistonului furca se deplaseaza pe partea superioara a curbei. Turatia
arborelui de actionare al furcii este egala cu turatia arborelui de actionare al furcii este egala cu
turatia arborelui mecanismului cu biela-manivela.
Mecanismul de presare este format din camera de presare, piston actionat de un mechanism biela-
manivela si volant.
Camera de presare este reprezentata printr-un canal de forma paralelipipedica, realizata din
tabla. Peretii laterali sant formati din tabla profilata in forma de rigidizati prin peretele superiorsi
inferior, in partea din fata sau cu platbandein partea din spate.
Mecanismul de presare
In peretele inferior al camerei de presare sunt prevazute orificii pentru trecerea acelor, precum si
pentru clichetii de protejare a acelor
In peretele lateral al camerei de presare este montata o roata dintata care este actionatade de ballot
in miscarea acestuia si comanda mecanismul de cuplare a transmisiei la arboreal aparatului de legat.
In corpul pistonului sant prevazute doua canale pentru trecerea acelor la cursa de aducere a sarmei
la innodator. Astfel in miscarea lor, acele nu sant impiedicate de materealul din camera de presare,
ele trecand prin canale din corpul pistonului.
Aparate de legat
In functie de materealul folosit pentru legarea baloturilor (sarma sau sfoara) se folosesc doua tipuri
distincte de aparate de legat: cu sarma si cu sfoara.
Indiferent de materealul folosit pentru legare, aparatele de legat sant formate din urmatoarele
elemente: mechanism de aducere a sarmei (au sfori)si innodator format din prinzator, deget
innodator si cutit, elemente prin intermediul carora se formeaza nodul. La aparatele de legat cu
sarme mai este prevazut un mechanism de degajare a nodului, care efectueaza deplasarea nodului
format de pe degetul-innodator

Recoltarea cartofilor

95
 Cerintele agricole impuse pentru aceasta lucrare sunt legate in
primul rand de pierderi, acestea nu trebuie sa depaseasca 4% iar
vatamarea permisa la recoltare este de maxim 3% si impuritatile de
maxim 15 %. Foarte importana este si perioada optima de recoltare,
aceasta trebuie aleasa astfel incat temperatura sa fie de peste 10° C si
umiditatea aerului sa fie cuprinsa intre 18-24%.

Aceasta lucrare se poate efectua cu diferite utilaje in agregat cu

tractoare sau cu combine specializate. Utilajele in agregat cu tractoarele
pot fi de mai multe tipuri dintre care prezint:

Utilaje purtate:

Cele cu gratar antrenate la priza de putere. Acestea desprind

randurile de cartofi cu tot cu pamant prin intermediul unor cutite de tip
dalta iar apoi cartofii ajung pe un gratare care are o miscare de vibratie
continua, acesta scuturand cartofii de pamat si sunt asezati in rand in
lateralul masinii. Acestea pot fi pe 2 randuri (figura nr. 1).

In categoria celor purtate intra si aricii de scos cartofi, care

deasemenea sunt antrenati la priza de putere a tractorului. Transmisia
acestora este format dintr-un reductor care antreneaza o roata cu multe
degete curbate si semielastice. Randul de cartofi este desprins prin
intermediul unui cutit iar apoi este imprastiat de degetele semielastice
acestea desprinzand pamantul de pe cartofi. Dintre toate utilajele
probabil acesta este cel mai ineficient deoarece vatameaza un grad
important de cartofi, multi raman acoperiti si randul nu de cartofi este
lipsit complet de uniformitate. Aceste utilaje sunt doar pe un rand
(figura nr. 3

Utilaje tractate:

Cele cu benzi metalice antrenate la priza de putere(figura nr. 4).

Aceste masini preiau tuberculii din pamant si sunt transportati la partea
din spate prin intermediul unor transportoare cu benzi cu vergele, in
timpul transportului cartofii sunt scuturati si de pamant si ramain aranjati

96
in rand in spatele utilajului. Dezavantajele acestui tip de masina ar fi ca
acopera un procent considerabil de cartofi iar sortarea cartofilor trebuie
facuta manual

Combinele tractate (figura nr. 5) sunt in general pe doua randuri si

sunt solutia ideala pentru a recolta cartofi avand numeroase avantaje. Cel
mai probabil acestea executa cel mai bine operatiunea de inlaturare a
vrejilor si corpuri straine din masa cartofilor prin diferite metode, benzi
cu vergele, benzi cu degete de cauciuc si in ultimul rand banda asistata
de oameni pentru a separa cartofii vatamati sau infestati.

Combinele autopropulsate:

Aceste utilaje (figura nr. 6) sunt special create pentru recoltarea

cartofilor si pot fi pe 2,4 sau 6 randuri. Sunt foarte avansate, asistate
electroinic si ajuta ca recoltarea sa fie cat mai facila si rapida.
Transmisiile lor sunt hidraulice pentru o versatilitate crescuta.Cu o
multime de senzori si sisteme de curatire fac o selectare superioara.

Inainte de a incepe lucrare de recoltare a cartofior terenul trebuie sa

fie curatit de resturile vegetale ramase pentru a nu se infunda si acest
lucru se face pe cale chimica cu erbicid total sau pe cale mecanica cu
utilaje speciale pentru distrus vreji. Zonele periculoase trebuie marcate si
evitate.

Verificarea tehnica a utilajelor este importanta pentru a asigura o

functionare optima si cand o facem avem in vedere uzura brazdarelor,
mecanismele de reglare a adancimii si a oscilatiilor, sa fie gresate
corespunzator iar in cazul combinelor acestea se pun in functiune si se
urmareste daca se aud zgomote specifice defectiunilor, se verifica daca
se incalzesc lagarele si daca protectiile sunt bine prinse si la locul lor iar

97
 la noile modele se verifica instalatiile hidraulice, acestea nemaiavand
transmisii mecanice.

Ca reglaje avem in vedere ecartamentul multiplu, adica distanta

dintre randuri, adancimea de lucru trebuie sa fie de maxim 1 cm sub
tuberculi, viteza de deplasare trebuie sa fie cuprinsa intre 3 si 6 km/h iar
turatia motorului trebuie sa fie nominala. Separarea impuritatilor se face
cu ajutorul unor role pneumatice sau cu transportor separator de vreji.

Executia lucrarii de recoltare a cartofilor presupune dislocarea

tuberculilor din sol si separarea acestora, indepartarea pietrelor si a
bulgarilor si eventual a tuberculilor infectati cu boli care se face manual.

La controlul indicilor calitativi de lucru avem in vedere gradul

de vatamare care este egal cu greutatea cartofilor vatamati impartit la
greutatea totala a cartofilor inmultit cu 100. Pentru a afla greutatea
cartofilor vatamati se culeg cartofii vatamati de pe o suprafata
determinata, se cantaresc si se coreleaza cu suprafata recoltata pentru
a determina aproximativ greutatea cartofilor vatamati. Gradul de
separare care este egal cu greutatea impuritatilor impartita la suma
dintre greutatea cartofilor si greutatea impuritatilor iar rezultatul este
inmultit cu 100.

Exploatarea agregatelor de recoltat sfecla de zahăr:

• condiţiile optime de recoltare (sol, vreme şi plantă);

• cerințe agrotehnice impuse agregatelor;
• tipuri de combine pentru recoltat;
• pregătirea agregatelor pentru lucru;
• controlul calității lucrării executate;
• întreținerea și repararea mașinilor.

98
99
 11. 12 Exploatarea utilajelor zootehnice

26.Instalaţii pentru mulsul vacilor:

a)tipuri de instalații de muls;

Instalatiile de muls se grupeaza in cateva tipuri principale, dupa cum urmeaza:

Grup individual de muls

– sunt aparate destinate mulsului in gospodarii mici, pana la 15 capetevaci de lapte.
Suntaparaterelativ simple, montatepeuncarucior.

Instalatii de muls la bidon

– sunt folosite la mulsul vacilor intretinute in system legat. Cu o instalatie pot fi mulse pana la
100 de vaci pentru lapte.
Avantaje:ieftin, usor de intretinut, permitetratareaindividualaaanimalelor.Dezavantaje:
productivitatescazuta, laptele vine in contact cu aerul.Recomandat in ferme de capacitate foarte
mica, in maternitati, intabere de vara.

Instalatii de muls la conducta

– se folosesc la mulsu lvacilor in system legat. Fata de muls la bidon are avantajul, ca laptele nu
trebuie transportat de mulgator, ci se transporta pe conducte.

Avantaj: investitiireduse

.Dezavantaje: dificultati cu mentinereaconstanta a intensitatiivacuumului.

Instalatii de muls la platforme

– mulsul are loc intr-o incapere separata, unde mulgatorii mulg intr-un canal, intr-o pozitie
ergonomica, comoda (nu trebuie sa se aplece, fiind ca standul vacilor este inalt de 90-100cm). Sunt
instalatii performante, putand fi mulse si1000 de vaci de doua ori pe zi.

Mulsul in sali de tip Tandem

 Avantaje: tratarea individuala, supravegherea mulsului. Laptele ajunge prin conducta, in tancul de
racier
.Dezavantaje:productivitate mai redusa, introducere si evacuare individuala,
efortmaimare.Recomandata in ferme cu 20-40 vaci de lapte.

Instalatia de muls de tip Bradulet 

Mulsul se face alternativ:in timp ce vacile de pe un rand sunt mulse, pe randul celalalt se evacueaza
si se introduce alte vaci. 
Avantaje: productivitate cu 25% mai mare ca la Tandem, vacile sunt introduce si scoase in grup.
Dezavantaje: tratamentul de grup.Recomandata in ferme cu 30-40 vaci de lapte.

Mulsul la Rotolactor 
 Trebuie folosit in ferme cu effective foarte mari. Este mai putin raspandit, creeaza stress si este
mare consumator de energie.Robotul de muls a aparut la sf arsitulanilor 90. Robotul realizeaza

100
mulsul vacilor fara a fi necesara prezenta mulgatorului.Sunt foarte scumpi iar vacilevin la muls de 3
oripezi.
 

Fazelemulsuluipropriuzis
 Toate tipurile de instalatii de muls mechanic presupun aplicarea riguroasa a tehnologiei de
exploatare stabilita de fabrica producatoare.Sunt sisteme pretentioase la igienizare (spalare si
dezinfectie).Numarul vacilor mulse intr-o ora este mult mai mare, comparative cu mulsul manual, si
se poate obtine un lapte mult mai curat.Fazele de lucru care se executa la muls mecanic nu difera
mult in functie de tipul instalatiei.Mulgatorul se pregateste inainte de muls, isi pregateste
instalatia(pornit pompele de vacuum, clatirea instalatiei, transportul bidoanelor de muls).

b)construcția instalației de muls & c)automatizarea instalaţiilor de muls.

101
102
103
104
105
106
107
108
109
110
111
112
 1. Instalaţii pentru alimentarea cu apă a fermelor zootehnice:

27.Instalaţii pentru alimentarea cu apă a fermelor zootehnice:

a) surse de apă, rezervoare, pompe;

113
Surse de apa – fantani ; puturi de mare adancime cand panza freatica e la mare adancime ; rauri ;
lacuri

Instalatie alimentare cu apa ; 1-put ; 2-rezervor ; 3-ferma ; Ha –inaltimea de aspiratie ; Vfl – volum
de fractuatie ; Vi-volum incendiu ; Vr-Volum rezerva ; Hg-inaltimea geodezica ; Hr- inaltimea
rezervorului de sol

114
115
116
117
 b)
dimensionarea şi calculul instalaţiilor de alimentare cu apă;

118
119
a) tipuri de adăpători utilizate în fermele zootehnice.

120
121
122
123
12.13 Elemente fundamentale in actionari electrice. Principii generale, masini
electrice, domenii de utilizare

124
 Masinile electrice se clasifica în doua mari categorii: masini de curent
alternativ si masini de curent continuu.
a) Masini de curent alternativ. Dupa raportul dintre turatia rotorului si a câmpului magnetic
învârtitor, masinile de curent alternativ se clasifica în doua categorii: masini sincrone si masini
asincrone.
* Masinile sincrone sunt masini de curent alternativ la care turatia rotorului este egala cu cea a
câmpului magnetic (turatie constanta) învârtitor, indiferent de sarcina. Ele pot functiona în doua
regimuri: ca generatoare si ca motoare.
Ca generatoare masinile sincrone transforma energia mecanica primita la arbore de la un motor, în
curent electric alternativ.
Ca motoare ele transforma energia electrica alternativa primita de la reea, în energie mecanica.

125
 Cea mai mare utilizare o au masinile sincrone în regim de generator sincro trifazat, folosit în
prezent în toate centralele electrice pentru producerea curentului electric alternativ trifazat. În mod
obisnuit, rotorul este inductor si statorul indus.

* Masini asincrone. Masina electrica la care turatia rotorului este mai mica decât turatia câmpului
magnetic învârtitor si variaza în functie de sarcina, se numeste masina asincrona.
Motorul asincron este o masina de curent alternativ care transforma energia electrica primita
de la retea în energie mecanica. Ele pot fi monofazate sau trifazate
Functionara acestui motor se bazeaza pe principiul interaciunii dintre câmpul magnetic
învârtitor al statorului conectat la retea si curentul indus în rotor.
Motoarele asincrone trifazate au înfasurarea statorica (inductorul) realizata din trei bobine
montate simetric pe circumferinta statorului. Ele sunt parcurse decurenti egali ca marime, dar
defazati între ei cu 1200 . Acesti curenti vor produce un câmp magnetic a carei axa se roteste în
sensul succesiunii fazelor
Câmpul magnetic creat în înfasurarea statorica la trecerea curentului electric alternativ
trifazat poarta numele de câmp magnetic învârtitor. Acesta este un camp magnetic variabil si are ca
efecte inducerea unei tensiuni electromotoare si crearea unui curent electric într-un circuit închis,
daca liniile de câmp trec prin acesta.
Motoarele asincrone trifazate pot fi realizate cu rotor bobina si cu rotor în scurtcircuit. Cele
cu rotor bobinat sunt prevazute cu un colector cu trei inele. Motoarele electrice asincrone, trifazate
se folosesc pentru actionarea pompelor de apa, a masinilor de curatat si sortat, a masinilor de
vinificatie etc.

b)Masini de curent continuu.

Masina electrica la care schimbul principal de energie cu o retea se face în curent

continuu se numeste masina de curent continuu.
La masinile de curent continuu , de regula statorul este inductor iar rotorul este indus .
Câmpul magnetic inductor este produs de înfasurarea de excitatie formata din bobine asezate pe
polii principali statorici, sau de magneti permanenti.

Constructia masinilor de curent continuu.

Principalele parti componente ale masinilor de curent continuu sunt reprezentate prin: stator,
rotor, perii colectoare,scuturi cu lagare, cutia de borne.

126
 Statorul produce fluxul magnetic inductor si este format din carcasa, poli si
bobine polare.
Polii principali sau de excitaie se fixeaza în interiorul carcasei, se realizeaza
din tole din otel cu grosimea de 1 – 1,5 mm si sunt întotdeauna în numar par.
Bobinele polare sunt realizate cu conductoare izolate de cupru sau aluminiu si sunt fixate pe
poli. Ele sunt legate în serie si conectate la o sursa de curent continuu. Curentul ce trece prin ele se
numeste curent de excitatie si excita câmpul magnetic inductor. Conexiunile între bobine se executa
astfel încât sa se realizeze obalternanta a polaritatii la trecerea curentului electric.
Rotorul este format din: arborele rotorului; pachetul de tole al rotorului; înfasurarea
rotorica; colectorul si ventilatorul. Rotorul în timpul functionarii motorului este rotit de cuplul
fortelor de interactiune dintre câmpul magnetic inductor statoric si câmpul magnetic indus rotoric,
transformând astfel energia electrica în energie mecanica.
Arborele rotorului este realizat din otel si are rolul de a sustine celelalte parti componente
ale rotorului si de a transmite energia mecanica de rotatie.
Pachetul de tole al rotorului se realizeaza din tabla de oel cu grosimea de 0,5mm., au forma
unor discuri cu crestaturi la exterior. Pachetul este montat strâns pe arbore.
Înfasurarea rotorica (indusul) consta dintr-o serie de bobine realizate din conductori izolati
de cupru sau aluminiu si montate în crestaturile pachetului de tole, capetele acestora fiind lipite cu
lamelele colectorului.
Colectorul este format din lamele de cupru identice dispuse pe circumferina unui butuc
izolat, fixat pe arbore si izolate între ele.
Ventilatorul este fixat pe arborele rotoric si asigura circulaia fortata a aerului prin interiorul
si exteriorul motorului, asigurând astfel racirea motorului.
Periile colectoare freaca pe lamelele colectorului pentru a realiza legatura electrica între
bobinajul rotoric si cutia de borne a motorului. Ele sunt montate în suportii periilor colectoare si
sunt realizate din materiale foarte bune conducatoare de electricitate, relativ moi pentru a nu
deteriora colectorul. Periodic se înlocuiesc.
Scuturile cu lagare sunt piese metalice care asigura închiderea statorului si sustinerea
arborelui rotoric, pentru a putea efectua miscarea de rotatie. Lagarele pot fi cu alunecare (bucse sau
cuzineti) sau cu rostogolire (rulmenti).
Cutia cu borne este prevazuta cu capac pentru protectie, în interior, borne din
cupru sau otel si servesc la conectarea capetelor înfasurarilor din masina si reteaua de alimentare.
Generatoarele de curent continuu se utilizeaza la încarcarea bateriilor de acumulatore, ca
generatoare de sudura etc.
Motoarele de curent continuu se folosesc în diferite sisteme de actionare electrica la turatie
variabila în limite largi si cuplu mare la pornire (pornirea motoarelor termice, tramvaie etc.).

127
 14.Elementele sistemelor de reglare automată :
6.Elementele sistemelor de reglare automată:

a) structura generală a sistemelor de reglare automată;

Un sistem de reglare automată (SRA) poate fi reprezentat prin schema bloc din figura 1.

Fig.1. Principalele subsisteme ale unui sistem de reglare automată.

Sistemul de reglare automată (SRA) este un sistem în conexiune inversă care îşi decide

comportamentul faţă de mărimile externe (exogene) pe baza mărimii de eroare, ε, generate în mod

automat, cu scopul expres al anulării acesteia. Acest lucru presupune cunoaşterea apriorică a

128
modelului mărimilor externe, deci prezenţa în sistem a unei copii sub forma modelului intern.

Elementele componente ale SRA sunt următoarele:

a) Regulatorul automat (RA) are rolul de a prelua semnalul de eroare și de a elabora la ieșire

un semnal de comandă pentru elementul de execuție.

b) Elementul de execuție (EE) este dispozitivul care primește semnale electrice și furnizează

marimi de ieșire de natură mecanică (în general) capabile să modifice starea procesului.

c) Procesul (P) este procesul tehnologic care trebuie reglat.

d) Traductorul (T) realizează conversia unei mărimi fizice (neelectrice) într-o mărime de

altă natură fizică (în general electric) proporțională și dependentă de prima.

b)tipuri de traductoare.

a) structura generală a sistemelor de reglare automată;

Din punct de vedere constructiv, orice maşină electrică prezintă un system magnetic, unul
electric şi unul mecanic. Sistemul magnetic se mai numeşte şi circuit magnetit şi este format din
două armături separate de un strat de aer, numit întrefier.

129
 Întrefierul permite mişcarea relativă a celor două armături. Majoritatea maşinilor au
una din armături cu mişcare de rotaţie şi se numesc maşini rotative.
De regulă armătura exterioară este fixă şi se numeşte stator, iar cea interioară se poate roti şi
se numeşte rotor. Din cele două armături, cel puţin una este prevăzută cu un system electric format
din conductori electrici izolaţi, prin care circulă curentul electric.
Armătura care produce fluxul magnetic se numeşte inductor, iar armătura cu sistemul
electric în care se induc curenţi electrici se numeşte indus.
Sistemul electric are ca element de bază al înfăşurării spira, care este constituită din două
conductoare înseriate. Dacă una sau mai multe spire isolate între ele formează o unitate
constructivă, aceasta se numeşte bobină; una sau mai multe bobine conectate între ele şi la bornele
cărora se obţine sau se aplică o tensiune de lucru formează înfăşurarea sistemului electric.
Masinile electrice se clasifica în doua mari categorii: masini de curent
alternativ si masini de curent continuu.

Noțiuni generale privind utilizarea senzorilor si traductorilor in

agricultura
Construcția traductorilor
Un senzor este un dispozitiv care receptioneaza un stimul (sau semnal de intrare) si
genereaza un raspuns sub forma de semnal electric (semnal de iesire)

O definitie de dictionar atribuie cuvântului “senzor” semnificatia de “dispozitiv care

detecteazã o schimbare într-un stimul fizic si o transformã într-un semnal care poate fi mãsurat sau
înregistrat”, în timp ce pentru cuvântul “traductor” definitia este de “dispozitiv care transferã putere
de la un sistem la altul în aceeasi formã sau în una diferitã”.

Într-un cadru general - un traductor - un dispozitiv care converteste un semnal de o anumitã

naturã fizicã într-un semnal corespunzãtor având o naturã fizicã diferitã

Tipuri de senzori

Senzorul poate fi -direct – converteste direct un stimul in semnal electric

-Complex – pentru a converti stimulul in semnal electric are nevoie de unu sau
mai multi traductori de energie inainte ca senzorul direct sa genereze semnalul electric de iesire.

Criterii de clasificare:

130
a) Dupã necesitatea existentei unei surse auxiliare de activare pentru obtinerea semnalului de intrare
se disting:
● traductoare active sau de tip generator;
● traductoare pasive sau de tip parametric.

b) Dupã semnalul de iesire distingem:

● traductoare analogice;
● traductoare numerice.
● traductoare cvasinumerice

c) Dupã principiul de functionare care stã la baza transferului de energie intrare-iesire avem:
● traductoare lucrând în regim dezechilibrat;
● traductoare cu echilibrare automatã.

d)Dupã dinamica exprimatã prin relatia intrare-iesire, traductoarele se pot clasifica în sisteme de
ordinul 0 (sau de tip proportional), 1 (element de întârziere de ordinul I), 2 (element de întârziere de
ordinul II), sau de ordin mai mare.

e) O clasificare foarte rãspânditã a traductoarelor este în functie de mãrimea mãsuratã.

În consecintã, vorbim de traductoare de temperaturã, presiune, debit, nivel, umiditate, pozitie,
vitezã, acceleratie, fortã, cuplu etc.

f) Dupa principiul functional care sta la baza realizarii partii de intrare a traductorului:
rezistive, capacitive, inductive (parametrice);
cu acumulare de sarcina electrica, cu generare de tensiune electrica / curent electric (generatoare).

Parametrii principali ai unui senzor

(1) functia de transfer – se refera la relatia dintre semnalul de iesire si cel de intrare
- aceasta poate fi - liniara S= a+bs S= semnal de iesire, s=semnalul de intrare, a=
interceptor (valoarea semnalului de iesire cand stimulul este 0),
b- panta sau coeficientul de regresie
- exponentiala S= a*eks k=constantă
(2) domeniul de detectare – reprezinta o serie de stimuli care pot fi detectati de catre senzori si
- indica valoarea maxima masurata fara a provoca erori inacceptabile
-pt senzorii care au o functie exponentiala domeniul se exprima in decibeli. (decibelul este
logaritmul in baza 10 a raportului dintre 2 puteri sau a raportului dintre 2 forte)
Putere: 1dB= 10logP1/P0 Fortă: 1dB=20logS1/S0
(3) Domeniul de masurare – reprezinta seria de semnale de raspuns cuprins intre cel mai mic si
cel mai mare stimul detectat si include limitele preciziei
(4) Precizia – reprezinta deviatia maxima a semnalului de raspuns de la reprezentarea grafica a
fucntiei de transfer
Deviatia reprezinta diferenta dintre valoarea teoretica si valoarea reala a semnalului de raspuns la o
valoarea cunoscuta a stimulului

131
 - poate fi data si de erori de masurare (erori de interactiune – traductorul interactioneaza cu
valoarea de masurat, astfel incat semnalul obtinut difera fata de valoarea reala si erori de influenta –
se datoreaza atat factorilor interni ai senzorului cat si factorilor externi de mediu)

(5) Calibrarea – reprezinta determinarea variabilelor care descriu functia de transfer

(6) Eroarea de calibrare a senzorilor

(7) fenomenul de histeresis – eroarea semnalului de iesire la aceeasi valoare a semnalului de

intrare cand stimulul este detectat din directii opuse

(8) Abaterea de la linearitate – este o eroare caracteristica a senzorilor cu functia de transfer

liniara

Eroarea de linearitate este deviatia maxima de la functia de transfer teoretica

(9) Limitele de operare

(10)Repetabilitatea – eroarea cauzata de incapacitatea senzorului de a genera aceleasi valori pt un

stimul in conditii identice

(11)Domeniul de insensibilitate a unui senzor– reprezinta incapacitatea acestuia de a furniza un

semnal de iesire intr-o gama specifica de stimuli

(12) sensibilitatea – se stabileste in raport cu marimea de intrare

- influenteaza influentele parazitare introduce in system prin intermediul unor

algoritmi de calculi

Pragul de sensibilitate reprezinta cea mai mica variatie a marimii de intrare sezizabila

(13) Rezolutia - intervalul maxim de variatie al marimii de intrare necesar pt a determina aparitia
unui salt la semnalul de intrare.

.Tipuri de senzori utilizați în agricultură și industria alimentară:

a)senzori optici;
Senzorii optici funcţionează fie pe principiul transmisiei unui fascicul de lumina, fie pe
principiul reflexiei.
Senzorii optici pot fi de tip bariera, de tio retro-reflex sau de difuzie.
Senzorul de tip bariera e format din 2 parti, un emitator si un receptor. Cele 2 parti sunt
separate, iar legatura intre cele 2 se face printr-o raza de lumina.Trecerea obiectului de detectat prin
dreptul razei de lumina intrerupe legatura dintre emitator si receptor, senzorul detectand obiectul
respectiv.

132
 Senzorul cu retro reflexive este format din emitator si receptor dar ambele componente
sunt montate in carcasa senzorului. Raza de lumina emisa de emitator ajunge in unitatea de
receptive cu ajutorul unui reflector. Avantajul acestor senzori este ca se cableaza intr-un singur loc.
Senzorii de difuzie nu au nevoie de reflector, raza luminoasa este reflectata de suprafata
obiectului detectat in unitatea de receptive.
Iesirea senzorului devine atciva cand raza luminoasa este reflectata de pe suprafata obiectului de
detectat spre unitatea de receptive.

b)senzori de temperatură;

Se mai numesc si termocuple. Acestia functioneaza pe baza efectului Seebeck, care conduce
la formarea unei diferente de potential electric pe baza unei diferente de potential termic. Senzorii
de temperature sunt formati din material, care puse impreuna manifesta efectul Seebeck.
Intr-un fir metallic ale carui capete se afla la temperature diferite (TA>TB> apare o
diferenta de potential electric (UAB) cauzata de faptul ca electronii de conductive din capatul cu
temperature mai mare au o energie cinetica mai mare si vor difuza catre capatul mai rece.In acest fel
capatul cald se incarca pozitiv iar cel rece negative. Tensiunea termoelectromotoare care apare
(UAB) este direct proportional cu diferenta de temperature dintre capetele firului.
UAB=S*(TA-TB); s= coeficient Seebeck, care are valori in functie de materialul firului.
In general senzorii sunt realizati din aliaje cu nichel.

c) senzori pentru determinarea prezenței și a distanței față de un obiect:

ultrasunete, senzori PIR.

Senzorii cu ultrasunete se bazeaza pe principiul de masurare a timpului in care se propaga

unda in aer. Detecteaza miscarea prin folosirea undelor sonore de frecventa inalta, frecventa ce nu
poate fi perceputa de oameni (>20 kHz).

Principiul de functionare se bazeaza pe principiul Doppler, principiu ce se bazeaza pe

lungimea de unda si a frecventei.
Senzorul PIR (pasive infra red) masoara radiatia infra rosie emisa de un obiect aflat in
campul său visual. Acest tip de senzori intra in comstructia detectoarelor de miscare.
Miscarea este detectata atunci cand un corp cu o anumita temperature trece prin fata sursei
infrarosu.

133
 Senzorul detecteaza caldura de la trecerea unui obiect prin campul de actiune al acestuia,
obiectul rupand campul pe care senzorul l-a determinat anterior.
In fata senzorului se gaseste o cupola sferica de lentil mici, albe, din material plastic, dar
transparente in infrarosu. Lentilele colecreaza lumina in infrarosu.Lumina in infra rosu ajunge la
senzorul propriu-zis, transformand energia infrarosie in energie electrica. Aceasta poate fi analizata
de un circuit de procesare (processor) care va diferentia alarmele false de cele reale.

.Senzori pentru determinarea vitezei de deplasare, a presiunii și a

debitului:
a) senzori pentru determinarea vitezei: principiul de funcționare;
Principiul masurarii se bazeaza pe marcarea unor repere la o distanta constanta si relativ
mica intre ele , pe corpul care se gaseste in miscare de rotatie, si inregistrarea numarului de
repere parcurse in timpul (T0 ) cunoscut si in acelasi timp suficient de mare astfel incat sa se
inregistreze un numar mare de repere.

b) senzori pentru determinarea debitului: principiul de funcționare;

Senzorii pentru determinarea debitului pot fi cu intruziune sau fara.

Senzorii cu intruziune utilizeaza turbine pentru a determina debitul. In fuctie de marimea

debitului palele turbinei se invart si cu cat creste debitul cu atat se rotesc mai tare palele. Turatia
palelor este convertita si afisata pe un ecran in m3/s sau m3/h (sau alta unitate de masura a
debitului)

Senzorii fara intruziune sunt de tipul senzorilor ultrasonici si se bazeaza pe diferenta de timp
dintre 2 raspunsuri. In cazul in care debitul este scazut, raspunsul ajunge rapid iar in cazul in care
debitul este mare, timpul de raspuns este si el mai mare.

c) senzori pentru determinarea presiunii: principiul de funcționare.

Principiul lor de funcţionare are la bază variaţia rezistenţei electrice a elementului sensibil sub
acţiunea mărimii de măsurat (variaţia lungimii secţiunii si rezistivităţii prin intermediul unui
element elastic deformabil)

13.15 Tehnologia si exploatarea utiliajelor pentru industria carnii, laptelui si

produselor lactate, moraritului si legumelor si fructelor

Utilaje şi instalaţii din industria cărnii:

134
a)instalaţii pentru prelucrare grosieră: construcţie şi funcţionare;

135
b)instalaţii pentru mărunţirea fină. Cutere: construcţie şi funcţionare.

136
137
138
 10.Utilaje şi instalaţii din industria legumelor şi fructelor:
a)maşini şi instalaţii de sortat şi de calibrat;

139
140
141
142
143
144
145
146
147
b)instalaţii pentru prelucrarea termică a produselor vegetale.

148
149
150
151
152
 11.Utilaje şi instalaţii din industria laptelui şi a produselor lactate:
a)instalaţii pentru obţinerea smântânii;

153
154
155
156
157
158
159
160
b) utilaje şi instalaţii pentru obţinerea laptelui concentrat.

161
162
163
164
165
166
167
168
 12.Utilaje şi instalaţii din industria morăritului:

b) utilaje şi instalaţii pentru condiţionarea cerealelor;

169
170
171
172
173
174
175
176
177
178
179
14. 16 Maruntirea, filtrarea si presarea in industria extractiva si in industria
de obtinere a bauturilor alcoolice

b) utilaje pentru măcinarea cerealelor.

180
181
182
183
184
185
186
 Presarea in industria alimentară:
a)factori care influenţeazã operația de presare;

187
FACTORI REFERITORI LA PRODUS

Aceştia sunt:

- structura produsului care poate prezenta capilare sau pori (plini cu lichidul caracteristic
produsului) şi rezistenţa fibrelor sau celulelor, precum şi natura celulei (permeabilă sau
semipermeabilă) determină eliberarea şi deplasarea lichidului;
- temperatura produsului influenţează asupra vâscozităţii; totuşi experimental s-a stabilit că
valoarea temperaturii trebuie stabilită în funcţie de natura materialului supus presării;
- concentraţia sucului celular are influenţă asupra vâscozităţii; sucurile mai vâscoase se
eliberează mai greu din produs; presarea se face mai greu datorită forţelor de frecare care apar
în cazul produselor ce conţin lichide vâscoase; concentraţia mare a produsului în ţesuturi sau
fibre (substanţă uscată) determină mărimea pierderilor de presiune la eliberarea lichidului,
fapt ce conduce la scăderea forţei de presare, deci la o presare mai anevoioasă.

FACTORI REFERITORI LA UTILAJUL DE PRESARE

Aceştia sunt:

- utilajul ales pentru presare trebuie să asigure, un anumit debit, la o viteză dată a avansării
produsului prin presă; mărirea debitului se face în strânsă corelare cu realizarea efectului de
presare;
efectul de presare poate fi îmbunătăţit dacă presa este alimentată uniform pentru a nu permite
intrarea unei cantităţi mari de aer în produs (la presele mecanice sau hidraulice). Dacă a pătruns
aer în pompă este necesară îndepărtarea acestuia, în caz contrar presarea

b)tipuri de prese utilizate în industria alimentară;

188
1)PRESE CU ACTIUNE DISCONTINUA:
a)Presa hidraulica orizontala tip Bucher

Este prevăzută cu un coş din oţel inoxidabil, care prezintă în interior elemente de colectare a
mustului eliberat, sub forma unor şnururi de drenaj, confecţionate dintr-o ţesătură sintetică. Aceste
elemente au rol atât de colectare şi de dirijare a mustului eliberat în timpul operaţiei de presare din
masa prelucrată, cât şi de a realiza afânarea. Dispozitivul de presare este format dintr-un platou
metalic de presare, fixat pe pistoanele cilindrului hidraulic central. Cilindrul hidraulic este montat
orizontal. Readucerea platoului de presare în poziţie iniţială, la sfârşitul ciclului de presare, se face
cu ajutorul a trei cilindri hidraulici. Prin retragerea platoului de presare mecanică se întind
dispozitivele de colectare, producându-se o destrămare a materialului presat, putându-se repeta
presarea. Presa HP-5000 poate prelucra o cantitate de 6000—12000 kg/h materie primă, cu un
randament de 70 - 80%. Indicii calitativi de lucru realizaţi de această presă sînt superiori.

Fig. 3 Presa hidraulică orizontală:1 - coş; 2- cilindru hidraulic; 3 - tablou de comandă; 4 - racoed
evacuare lichid; 5 - racord alimentare mater

b)PRESA PNEUMATICĂ

Este formată dintr-o tobă rotativă montată orizontal şi constituie camera de presare propriu-
zisă. Scheletul tobei rotative se compune din două calote de capăt, confecţionate din oţel forjat,
legate între ele prin şase lonjeroane sudate la capete pe circumferinţă.

Carcasa tobei este construită din cercuri de oţel, sudate echidistant pe cele şase lonjeroane,
pe toată lungimea acestora. În interior această carcasă este căptuşită pe întreaga suprafaţă cu sită din
oţel inoxidabil, care formează un cilindru metalic, perforat.

În interiorul cilindrului metalic perforat, de-a lungul axei acestuia, se află montat un burduf
de cauciuc care, prin umflare, serveşte la presarea boştinei aflate între burduf şi cilindrul metalic.
Toba este prevăzută cu o gură de umplere practicată în carcasa acesteia, de-a lungul generatoarei şi
închisă cu ajutorul a şase capace detaşabile.

189
 Figura 4. Presa orizontală pneumatică

1 - cadru; 2 - coşul presei; 3 - capac de umplere/golire; 4 - burduf de cauciuc; 5 - apărătoare laterală; 6 -

jgheab pentru colectarea mustului; 7 - ştuţ; 8 - jgheab colectare boştină presată; 9 - şnec evacuare boştină; 10
- racord pentru introducerea şi evacuarea aerului.

La capete, toba se sprijină pe două lagăre cu rulmenţi montate pe cadrul presei.

Apărătorile laterale, fixate în şuruburi de cadru, de o parte şi de alta a tobei de presare, servesc la
dirijarea mustului proiectat prin rotirea tobei spre jgheabul de colectare. Aceste apărători sînt confecţionate
din tablă şi acoperite cu un strat anticoroziv, rezistent la acţiunea acizilor din suc.

Jgheabul de evacuare a mustului şi tescovinei este construit din tablă acoperită cu un strat
anticoroziv şi are două compartimente, unul pentru must 4 şi altul pentru tescovină 5. Acest jgheab este
plasat sub toba rotativă având posibilitatea de deplasare de la dreapta la stânga, pentru ca în dreptul tobei să
fie aşezat când compartimentul de must, când cel de tescovină (boştina presată). Com partimentul pentru
tescovină are un melc transportor 3, folosit pentru evacuarea tescovinei, acţionat de un motor electric, 8. În
figura 5 este prezentată schema dispozitivului de manevrare a jgheabului de evacuare a mustului şi
tescovinei.

Fig. 5— Schema dispozitivului de manevrare a

jgheabului de evacuare a tescovinei la presa
pneumatică :

1 — tobă; 2 — compartiment evacuare must; 3

— compartiment evacuare tescovină; 4 —
apărători laterale; 5 — roţi de lanţ; 6 — role de
ghidaj; 7 — şină; 8 — lanţ; 9 — melc
transportor.

190
Deplasarea compartimentelor, astfel încât unul din acestea să se găsească în dreptul tobei 1 şi al deschiderii
dintre apărătorile laterale 4, se realizează cu ajutorul a patru role de ghidaj 6, care se deplasează de-a lungul a
două şine 7, montate pe un cadru la cele două extremităţi ale jgheabului şi poate fi deplasat cu ajutorul roţilor
de lanţ 5, al unei manivele de antrenare a uneia din aceste roti şi a lanţului 8 ancorat la capetele rolelor 6.

2)PRESE MECANICE CU ACŢIUNE CONTINUA

Presele mecanice cu acţiune continuă au o largă răspândire în ţara noastră.În mod obişnuit se recurge
la folosirea combinată a preselor: prima presare se face cu presa hidraulică sau pneumatică, iar presarea
următoare, după afânarea boştinei, se face cu presa continuă. În industria vinului, mustul şi vinul obţinut de
la primele presări sînt pentru obţinerea vinurilor de calitate superioară, iar cele de la presa continuă, pentru
vinurile de consum curent sau pentru industrializare.

Presele mecanice prezintă o serie de avantaje:

- sînt economice;
- au capacitate mare de prelucrare;
- ocupă un spaţiu restrâns;
- asigură continuitatea procesului.
Faţă de aceste avantaje, presele mecanice au însă o serie de dezavantaje:

- realizează o mărunţire a ciorchinilor şi seminţelor; de multe ori vinul capătă gust amărui şi se
limpezeşte greu din cauza sărurilor de calciu şi fosfor şi a uleiului care a trecut în must din ciorchini şi
seminţe ;
- mustul şi vinul au şi un depozit de drojdie prea mare (10 —15%).

a)PRESA MECANICĂ TPU-225

Se utilizează în industria uleiurilor vegetale. Forţa de presare la presele mecanice este creată de un
melc, care se roteşte în camera de presare. Creşterea treptată a presiunii se realizează prin:

- micşorarea volumului camerei de presare de la o treaptă la alta, prin mărirea diametrului melcului şi
micşorarea diametrului camerei;
- reducerea pasului melcului;
- prin rezistenţa opusă la ieşirea materialului din presă cu ajutorul "conului" care reglează grosimea
materialului care iese din presă.
În funcţie de tipul presei, presiunea exercitată asupra măcinăturii atinge (250-280) daN/cm 2 la
presarea preliminară şi (400-2000) daN/cm 2 la presele pentru presarea finală sau unică.

Durata de presare se alege astfel încât să permită scurgerea uleiului în condiţiile date. O mărire a
timpului de presare peste limita normală scade productivitatea presei şi nu duce la o mărire sensibilă a
producţiei presei. De asemenea, durata presării depinde de caracteristicile constructive şi funcţionale ale
presei, putând varia între 40 şi 200 secunde. Durata presării este influenţată, la rândul ei, de turaţia axului
presei, grosimea brokenului la ieşirea din presă şi caracteristicile fizico-chimice ale măcinăturii.

Această presă se compune din batiu, sistem de acţionare, camera de presare, axul cu
melci, conul de reglare şi dispozitivul pentru colectarea uleiului (Fig. 6).

191
 Figura 6 Presa de ulei TPU-225

1 - gură alimentare măcinătură; 2 - carcasă presă; 3 - cameră de presare; 4 - cilindrul camerei de presare; 4
- melcul de presare; 5 - jgheab colector de ulei; 6 - gură evacuare ulei; 7 - dispozitiv reglare grad de presare
(con); 8 - grup de acţionare; 9 - suporţi presă.

b)Presa cu melc D-3

Acest tip de presă se utilizează în industria vinului. După numărul şi poziţia pe care o ocupă
şnecurile în spaţiul de presare se pot grupa în: prese continue cu două şnecuri coaxiale, prese cu două şnecuri
aşezate paralel şi prese cu un singur şnec de alimentare

Boştina din coşul de alimentare este preluata de şnecuri şi împinsă către spaţiul de ieşire, al cărui
secţiune se reglează în funcţie de gradul de presare necesar. Realizarea acestui reglaj se poate face: cu con de
presare, când acesta se apropie sau se depărtează de „gura" de evacuare; cu capac rabatabil pe care este
montat un braţ cu greutăţi şi prin deplasarea axială a melcului de presare combi nată cu acţiunea unui capac
rabatabil. Carcasa perforată, şi prevăzută cu inele de rigidizare şi în interiorul căreia se învârtesc şnecurile,
are la bază un jgheab prevăzut cu 3-4 racorduri, numite frecvent ştuţuri, ce permit colectarea fracţiunilor de
must pe categorii de calitate (Fig. 7).

Figura 7. Presa continuă cu doi melci coaxiali

1 - coşul de alimentare; 2 - corpul presei; 3 - melc de alimentare; 4 - camera de presare; 5 - inele de metal; 6
- cilindru perforat; 7 - melc de presare; 8 - con de presare; 9 - ax filetat; 10 - sistem de acţionare;

I, II, III - ştuţuri pentru evacuarea mustului pe calităţi.

192
 Introducerea şi folosirea preselor continui cu şnec se datorează multiplelor avantaje pe care acestea
le oferă: permit o extragere rapidă a mustului; au o productivitate ridicată; mustuiala nu blochează timp
îndelungat spaţiul de presare; afânarea se face în acelaşi timp cu presarea; ocupă un spaţiu redus; la umplere
şi evacuare nu sunt necesare operaţii de montare şi de demontare a unor uşiţe sau capace ca la presele
discontinui.

Cu toate avantajele menţionate, presele continue nu sunt acceptate în totalitate deoarece prezintă şi
unele inconveniente: mărind conţinutul în compuşi fenolici determină obţinerea unor vinuri dure, puternic
astringente, amărui şi cu gust ierbos, defecte care nu dispar complet prin prelucrarea şi păstrarea lor
ulterioară; vinurile au un grad ridicat de tulbureală şi se limpezesc greu, ca urmare a strivirii parţiale a
pieliţelor şi ciorchinilor însoţită de spargeri de seminţe datorită frecării intense produsă de melc, îndeosebi
când diametrul acestuia este mic şi turaţia ridicată; cantitatea de drojdie este de 2-3 ori mai mare decât la
vinurile obţinute cu ajutorul preselor discontinue.

c)PRESA CONTINUĂ CU BANDĂ

Figura 8. Presa
continuă cu bandă

1 - gură alimentare; 2 -
bandă perforată din oţel
inoxidabil; 3 - bandă de
presare; 4 - valţuri de
presare; 5 - jgheab de
colectare must; 6 -
destrămător de boştină

d)PRESA-EXTRACTOR

Este utilizată în industria sucurilor cu pulpă sub denumirea de extractor. Părţile

componente principale (fig. 9) sunt: corpul presei, melcul cu sistemul de evacuare a reziduului şi
sistemul de antrenare.

Corpul presei este alcătuit dintr-o carcasă 11, în interiorul căreia este montat un cilindru
perforat 3, cu orificii de 0,4 mm. La acest tip de presă arborele este tronconic, iar melcul fixat pe ax
are pas variabil, din ce în ce mai mic spre gura de evacuare. Atât conicitatea arborelui cât şi pasul
micşorat al melcului contribuie la creşterea presiunii, pe măsură ce înaintează materialul în corpul
presei. Gradul de extracţie se poate regla prin deplasarea şurubului tronconic cu pas variabil în
interiorul cilindrului perforat.

Antrenarea se realizează de la un motor electric 17, prin intermediul unor şaibe de curea
18.

193
 Fig. 9 — Presa extractor

1 — roată de mână ; 2 — levier pentru deblocare ; 3, 4 — cilindri perforaţi ; 5 — con ; 6 — şurub

; 7 — piuliţă de blocaj ; 8 — tijă ; 9 — arbore ; 10 — flanşă ; 11, 12 — carcasă ; 13 — piuliţă
fluture ; 14 — pâlnie de alimentare ; 15 — pâlnie de evacuare deşeuri ; 16 —
pâlnie suc ; 17 — electromotor ; 18 — roţi de curea

3)PRESE CU ACTIUNE COMNIBATA

a)PRESA MECANO-HIDRAULICĂ
Presa se compune din: toba de presare, dispozitivul de presare, dispozitivul de destrămare a
tescovinei, dispozitivul de colectare şi evacuare a mustului şi tescovinei, mecanismul de acţionare şi
cadrul presei.
Toba de presare de formă cilindrică este formată din şipci de lemn de stejar montate ca şuruburi
speciale pe un cadru metalic. La capete toba este închisă cu două discuri metalice căptuşite cu lemn, unul
pentru presarea mecanică 5 şi unul pentru presare hidraulică 4. Tot la capetele tobei de presare, pe partea
exterioară, sunt montate coroanele dinţate de antrenare. Toba de presare este montată pe un arbore
longitudinal filetat 2, care se sprijină pe lagărele de fixare, montate la cele două capete pe cadrul presei.
Toba de presare mai este prevăzută cu două capace pentru umplerea şi golirea ei. Toate piesele metalice
de pe toba de presare sînt protejate împotriva oxidării prin acoperirea cu vopsea specială, rezistentă la
acţiunea corozivă a acizilor din must, sau sînt acoperite cu un strat de crom.
Dispozitivul de presare mecanică se compune din arborele filetat 2 al tobei şi discul de presare
mecanică 3, prevăzut cu filet pentru înfiletarea pe ax în timpul rotirii tobei.
Dispozitivul de presare hidraulică se compune din pompa cu piston, acţionată prin intermediul
unui excentric cu bielă elastică şi cilindrul hidraulic 5 al cărui piston 6 acţionează asupra discului de
presare 4.
Readucerea acestui disc în poziţie iniţială, la sfârşitul ciclului de presare se face cu ajutorul a şase
resorturi 7.

194
 Figura 10. Presa orizontală cu acţionare mecano-hidraulică.

1 - toba de presare; 2 - arbore filetat; 3 - disc presare mecanică; 4 - disc presare hidraulică; 5 - cilindru
hidraulic; 6 - piston; 7 - arcuri de revenire; 8 - inel metalic; 9 - lanţuri; 10 - melc transportor; 11 - mecanism
deplasare jgheab; 12 - roată dinţată; 13 - ax.

Dispozitivul de destrămare a tescovinei se compune din cinci inele metalice 8, legate între ele şi de
ambele platouri de presare prin lanţuri. Inelele metalice şi lanţurile sînt protejate la suprafaţă prin
cromare. Unul din inelele de presare, cel de lângă capul de presare hidraulic, are poziţie fixă, celelalte se
deplasează liber pe arbore.
Dispozitivul de colectare şi evacuare a mustului şi tescovinei se compune din două planuri
înclinate, montate pe cadrul maşinii sub toba de presare şi două jgheaburi din tablă, montate pe role, unul
pentru colectarea mustului şi altul cu melc, pentru evacuarea tescovinei.
Instalaţia hidraulică se compune din pompa cu piston, acţionată de un mecanism cu excentric,
rezervorul de lichid, prevăzut cu indicator de nivel, manometru pentru indicarea presiunii de lucru din
sistemul hidraulic al pompei.
Pentru funcţionare se aduce toba în poziţia de alimentare, adică se roteşte până ce aceasta a ajuns
cu capacele la partea superioară, se demontează capacele şi se alimentează cu mustuiala, scursă prin
cădere direct din linul înălţat. În timpul alimentării, personalul care deserveşte presa uniformizează
materialul căzut în tobă, în scopul asigurării unei umpleri complete. După umplerea tobei şi montarea
capacelor se începe operaţia de presare, punându-se în funcţie discul de presare mecanică. În acest timp,
toba presei se învârteşte, iar discul de presare mecanică înaintează pe porţiunea filetată a axului, realizând
presarea. Mustul rezultat se scurge prin şipcile tobei în jgheabul colector.
Prima presare mecanică se face cu viteză mică. Când mustul începe să curgă încet, se schimbă sensul de
rotaţie al tobei şi discul de presare revine in poziţia iniţială. Prin retragerea discului de presare mecanică
se întind lanţurile şi inelele de destrămare a tescovinei, producându-se o răvăşire a materialului presat.
Discul de presare este pus din nou în funcţiune, realizând o presare a boştinei la 0,4 MPa. Pentru
continuarea presării se pune în funcţie discul hidraulic care presează boştina; cu presiunea de 1,2 MPa.
Pot fi efectuate trei până la cinci presări, în funcţie de starea mustuielii; ultima presare se face cu
ajutorul platoului hidraulic. Toba are o rotaţie de 4 rot/min. După al cincilea ciclu de presare, cantitatea
de must ce se mai poate obţine este foarte mică (sub 0,2%), fapt pentru care continuarea pre-
sării nu mai este rentabilă.

195
 După terminarea presării se execută golirea presei. Pentru aceasta, după ultima presare se face
destrămarea tescovinei, lăsându-se toba să se rotească, până când platoul de presare mecanică a tobei face
circa 2/3 din cursă. Se opreşte toba de presare cu capacele de golire în partea de sus ; apoi se demontează
capacele de golire aducându-se sub toba de presare jgheabul cu melcul pentru evacuarea tescovinei. Se
porneşte motorul de acţionare a tobei, continuându-se destrămarea tescovinei până când toba de presare se
goleşte complet.
Presa prezintă dezavantajul îmbogăţirii mustului în fier.
Caracteristici tehnice. Capacitatea tobei, 3500 l; procentul mediu de must obţinut din struguri,
79%; productivitatea la timpul operativ total, 2,3 t/h struguri; presiunea hidraulică de lucru, 21 MPa;
presiunea tescovinei la presarea mecanică, 0,3—0,4 MPa; presiunea specifică la suprafaţa stratului de
tescovină, la presarea hidraulică, 1,2 MPa; turaţia tobei 4—9 rot/min; puterea instalată, 3,7+1,85 kW (2
motoare); masa, 5 000 kg.
Indicii calitativi obţinuţi cu presa mecano-hidraulică sînt satisfăcători; la această presă, mustuiala
vine în contact cu suprafaţa axului filetat care trece prin centrul tobei şi cu organele speciale de
destrămare: cercuri metalice legate de lanţuri, care constituie o sursă importantă de îmbogăţire în fier.
Valoarea aportului de fier în must datorită presei este mare (4 mg/l).

b)PRESA MECANO-PNEUMATICĂ

La această presă presiunea asupra boştinei se realizează uniform, cu ajutorul unor discuri şi al
burdufului pneumatic care se deplasează pe axul principal.
În interiorul tobei, axial, se află un arbore filetat 2 în două sensuri, care se sprijină la cele două
capete pe lagăre. Pe arbore, la cele două extremităţi se află bucşele filetate 6, pe care sînt montaţi cilindrii
5, iar pe aceştia discurile de presare 4, de care sînt fixate piuliţele elastice 7 şi capetele burdufului de
cauciuc, prin intermediul unor inele de fixare 8.
Boştina care trebuie presată este introdusă în spaţiul neocupat de burduf între discurile de presare,
prin intermediul capacelor prevăzute de-a lungul cilindrului. După încărcare, motorul electric, care
transmite mişcarea de rotaţie coroanei dinţate, rotind coşul, face să înainteze cele două discuri spre
mijlocul coşului. Spaţiul disponibil pentru boştină se reduce, iar burduful ia o anumită formă. Prin aceasta
se realizează o distribuire mai uniformă a forţei de presare şi o autoamestecare a boştinei. După
terminarea presării, discurile se aduc în poziţia iniţială prin rotirea arborelui în sens invers, iar tescovina
rămasă este eliminată prin capacele prin care s-a introdus boştina.

196
 Fig. 11 — Presa mecano-pneumatică :

1 — tobă ; 2 — arbore filetat : 3 — burduf de cauciuc ; 4, 6 — disc de presare ; 5 — bucşe fi-

letate ; 7 — piuliţe elastice ; 8 — inel de fixare ; 9 — coroană dinţată ; 10 — lagăr.

14.Filtrarea în industria alimentară:

a) factori care influențează operația de filtrare;

diferenţa de presiune - Cu cât diferenţa (p1 —p2) este mai mare, cu atât filtrarea se
realizează mai bine; pentru a avea o diferenţă de presiune cât mai mare se poate conduce
filtrarea: sub presiune
materialul filtrant trebuie să aibă calitatea de a reţine cât mai mult din faza dispersă, să
opună o rezistenţă hidraulică cât mai mică la curgerea fluidului, să fie rezistent şi să poată fi
recuperat pentru o nouă operaţie de filtrare.
granulaţia particulelor conţinute în amestecul supus filtrării influenţează viteza de
filtrare; viteza creşte în cazul filtrării suspensiilor grosiere, ce sunt uşor reţinute pe suprafaţa de
filtrare, şi scade când se filtrează suspensiile foarte fine, ce astupă porii suprafeţei filtrante.
grosimea stratului de precipitat h depus pe suprafaţa de filtrare, prin rezistenţa hidraulică
mare pe care o opune la curgerea filtratului, reduce viteza de filtrare.
viteza şi temperatura amestecului influenţează în mare măsură viteza de filtrare. Prin
încălzire, vâscozitatea fluidului se reduce, crescând fluiditatea şi viteza de curgere prin stratul
filtrant.

b)cazanul de filtrare;
Cazanul de filtrare. E, utilizat si in industria berii la filtrarea plamezii, este un recipient cilindric
cu fundul plat, prevăzut cu un al doilea fund interior perforat montat la o distanţă de 30-40 mm

197
faţă de fundul exterior. Pe acest fund perforat se depune borhotul, filtrarea având loc prin acest
strat de borhot.

Schema cazanului de filtrare a mustului, specific procedeului de macinare umeda a maltului

1 - dispozitiv de actionare; 2 – cazan; 3 - dispozitiv de afanare; 4 – fund perforat; 5 -
scurgerea mustului; 6 – reglarea filtrarii; 7 - dispozitiv de evacuare a mustului; 8 - distribuitor
de plamada; 9 - dezaerare; 10-12 - clapete de aerare; 11 - pompa;  13 – evacuare

15.17?

198
 16.18 Lanțul frigorific

17. Lanţul frigorific:

a) utilizarea frigului în reţeaua comercială;

Lantul frigorific reprezinta reteaua de unitati economice in care se aplica temperaturile scazute
cu scop de conservare a alimentelor.
Clasificarea unitatilor ce compun lantul frigorific se face dupa mai multe criterii:
a. Unitati fixe: centre de colectare, unitati de productie; antrepozite frigorifice de stocaj si
distributie, unitati comerciale si de alimentatie publica; aparate de uz casnic
b. Unitati mobile: izoterme auto sau CF; transport frigorific (nave, CF, auto).
c. Dupa natura produselor depozitate: frigorifere generare; frigorifere cu profil specializat

199
 d. Dupa destinatie: frigorifere de colectare; frigorifere de tip industrial sau tehnologice; frigorifere
de stocaj; frigorifere de distributie ; frigorifere speciale
e. Dupa regimul de temperatura: frigorifere pentru produse refrigerate (0 0C); frigorifere pentru
produse congelate (-200C); figorifere mixte
f. Dupa tipul constructiei: frigorifere orizontale sau monoetajate; frigorifere verticale
g. Dupa capacitatea de depozitare: frigorifere de capacitate mare (16000 t); de capacitate medie
(600 t); capacitate mica (125 t).

D.p.d.v constructiv unitatile frigorifice din reteaua comerciala se pot clasifica astfel: frigorifere
de „mic-gros”, camere (boxe) si mobilier frigorific.
Cele de „mic-gros” reprezinta o veriga intermediara intre frigoriferele de stocaj si magazinele de
desfacere sau unitatile de alimentatie publica.
Cele frigorifice pot fi de tipul monolip sau demontabile fiind realizate din panouri prefabricare, iar
din punctul de vedere al destinatiei pot fi: pentru depozitarea de produse refrigerate sau pentru produse
congelate

Constructia camerelor demontabile sunt confectionate din panouri izolate termic (tip „sandwich”) si
sunt prevazute cu instalatii frigorifice proprii, complet automatizate.
Racirea are loc prin convectie naturala cu elemente de tavan sau cu racitoare de aer suspendate.
Temperaturile realizabile in camerele frigorifice demontabile sunt de 3-6 0C.

Mobilier frigorific:
Dulapurile frigorifice au un volum mai redus decat camerele frigorifice demontabile dar sunt indicate a
fi utilizate pentru aceleasi produse.
Vitrinele frigorifice sunt destinate expunerii produselor mentinute la temperaturi scazute. Poti fi de 2
tipuri: tip „inchis” sau de tip „deschis”.
Cele de tip „inchis” se folosesc in special la produse ambalate. Pot fi de tip rastel sau orizontale.
Temperatura este intre 4-8 0C.

200
 La

vitrinele de tip „deschis” necesarul de frig este de 3-4 ori mai mare decat la cele de tip „inchis”.

Utilizarea frigului artificial in supermarket: dispun de 20 vitrine racite si 4-6 camere frigorifice. Pentru
carne 0-2 0C; mezeluri: 8-10 0C; fructe si legume: 6-8 0C; produse congelate: -22 - -25 0C, se impune
asigurarea cu aer conditionat in intreg spatiul comercial pentru produsele alimentare.

b)depozite frigorifice de tip industrial;

Depozite frigorifice de tip industrial – se deosebesc in principal prin natura si destinatia
produselor, procedeul de conservare prin frig, caracterul depozitarii (de lunga sau scurta durata) si tipul
unitatii (independenta sau incadrata intr-o intreprindere de industrie alimentara).
Caracteristicile generale pentru proiectarea si exploatarea unui depozit frigorifer de tip industrial
sunt: profilul de activitate, capacitatea si spatiul frigorific necesar, sistemul de constructie, sistemul de
transport interior si sistemul de racire.

Capacitatea depozitului frigorific

201
 Capacitatea de depozitare: depinde de natura si dimensiunile produselor alimentare, de
suprafata spatiilor racite, precum si de inaltimea de stivuire. Cunoscandu-se capacitatea necesara de
depozitare (in tone) spatiul frigorific corespunzator se stabileste spatiul frigorific necesar pe baza
cunoasterii incarcarii specifice corespunzatoare fiecarui produs.
Spatiul util al depozitului frigorific – este mai redus decat spatiul racit, datorita intersaptiilor
libere obligatorii , necesare din considerente tehnologice si de manipulare.
Suprafata utilza a spatiilor se determina: cantitatea de produse care trebue pastrate/ incarcarea
specifica (kg/m2).
Suprafata construita este cu 20-40% mai mare decat cea utila deoarece se tine seama de faptul
ca exista stalpi pentru sustinerea cladirii. Se calculeaza cu ajutorul relatiei: S Si = β1 * Sui. Unde :
β1 – coeficientul de adaus. S ui – suprafata utila de incarcare cu produse a depozitului si se calculeaza
mi 2
astfel: Sui = [m ] unde mi – cantitatea de produse pentru spatiul de depozitare [kg] si N i – norma de
Ni
incarcare cu produse pe unitatea de suprafata a pardoselii [kg/m 2].

Sistemul de constructie a depozitului frigorific

Sistemul de constructie – depozitele frigorifice de tip industrial pot fi construite pe unul sau mai
multe paliere.
Impartirea spatiilor – sunt necesare spatii care sa asigure efectuarea operatiilor de receptie,
sortare, ambalare, depozitare, reincalzire partiala (temperare), expeditie, izolarea produselor defecte.
Diferentele de temperatura trebuie sa fie minime in vederea reducerii necesarului de frig,
respectiv pentru diminuarea puterii frigorifice a instalatiei de racire aferente.
Dispunerea spatiilor racite impreuna cu culuarele necesare circulatiei produselor se va realiza
intr-o forma cat mai apropiata de un patrat. Patrunderile de caldura dinspre exterior spre spatiile racite vor
fi minime.
Culoarele depozitului se dimensioneaza in functie de necesitatile tehnologice si de mijloacele de
transport utilizate. Latimea culoarelor sa fie intre 3 si 5 m.
Instalatiile electrice – tablourile de distributie a energiei electrice vor fi de constructie special (capsule) si
se recomanda amplasarea intr-ocamera speciala incazilta la +15 0C.

Izolarea optima a spatiilor de depozitare – conditie fundamentala pentru realizarea parametrilor

energetici si economici doriti. Etansarea trebuie efectuata la pereti, tavane, pardoseli, usi, treceri de
conducte, canale.
Bariere aplicate pe ambele fete ale izolatiei termice – se foloseste de obicei sistemul panourilor
prefabricate de tip „sandwich” Miezul panoului este un material termoizolant iar fetele sunt alcautite de
obice din foi de tabla de otel sau de aluminiu.
Usile frigorifice – se construiesc uzual din metal si mai rar din lemn si sunt izolate termic.
Constructia usilor prevede o bariera cu vapori pe partea exterioara a usilor (calda), astfel incat sa fie
impiedicata umezirea izolatiei.

Sistemul de transport interior, manipulare si stivuire

Pentru transportul produselor solide sau ambalate rigid se folosesc in interiorul depozitului
urmatoarele mijloace: carucioare manuale sua autotractate; transpalete manuale sau autotractate;
conveiere continue , cu banda sau role; ascensoare; elevatoare continue; tobogane drepte sau elicoidale;
carucioare cu elevatoare cu furca.
Sisteme de manipulare si stivuire pot fi manuale si paletizate. Cele manuale se folosesc in cazul
camerelor frigorifice de dimensiuni mici si joase, inaltimea maxima de stivuire neputand depasi 3-4 m.
Cele paletizate consta in indivizibilitatea unei incaperi care reprezinta o unitate de transport, manipulare si

202
o marire insemnata a productivitatii muncii.In unele cazuri (peste congelat) transportul si stivuirea
ambalajelor se face cu ajutorul unei macarale monorai.

Sisteme de racire a depozitelor la produsele neambalate adoptarea sistemului prin convectie fortata este
conditionata de scaderea temperaturii de depozitare pana la -30 0 pentru evitarea cresterii pierderilor in
greutate. La cele ambalate (congelate) se face racirea prin convectie fortata dar mai ales in sistemul
racitor exterior si distributia aerului prin canal de refulare sau tavan fals.

c)mijloace de transport frigorifice pentru produse alimentare.

Mijloacele de transport pentru produse alimentare conservate prin frig sunt unitati mobile,
continand spatii izolate termic, cu sau fara sursa de racire, functie de nivelul temperaturii ce trebuie
asigurata, natura produselor si durata transportului.
Mijloacele de transport sunt de mai multe tipuri:
- Izoterme: normale si cu izolatie imbunatatita
- Refrigerate: prevazute cu sursa de frig: gheaza hidrica, carbonica sau eutectica pentru a asigura o
ambianta de 30 0C prezinta 3 clase: A +7 0C; B -10 0C si C -20 0C.
- Frigorifice: mijloace izoterme prevazute cu o instalatie frigorifica mecanica sau prin absorbtie
pentru a putea asigura o ambianta de +30 0C, prezinta 6 clase: A +12 – 0 0C; B +12 - -10 0;
C +12 - -20 0C; D < +2 0C; E < -10 0C; F < -20 0C.
Alegerea mijloacelor de transport se face astfel:
- Produse refrigerare: peste proapat +2 0C; organe +3 0C; lapte +4 0C; carne in carcase +7 0C
- Produse congelate: inghetata -20 0C; organe, oua, pasari, vanat -12 0C; carne congelata in
carcase sau blocuri si alte produse congelate -10 0C.

Constructia mijloacelor de transport

Vagoane de cale ferata

Vagoane refrigerente pot fi prevazute cu mai multe sisteme de racire si anume:
- Racirea cu gheta hidrica asigura in sezonul calduro temperaturi minime de 9-10 0C in functie de
eficacitatea izolatiei termice si intensitatea circulatiei aerului.
- Racirea cu gheata carbonica – gheta carbonica poate fi introdusa in recipiente montate la tavan
si avand acces direct sau raspandita direct pe suprafata produselor.
- Racirea cu amestec de gheata hidrica si gheata uscata se foloseste pentru transportul pestelui
si carnii refrigerate
- Racirea cu azot lichid

203
 - racirea cu CO2 lichid
Vagoane frigorifice pot asigura temperaturi scazute, temperatura interioara este mentinuta in mod
automatizat intre – 30 si +30 0C.
Trenurile frigorifice alcatuite din mai multe vagoane cu racire indirecta. Asigura temperaturi intre
-15 si +15 0C si capacitatea unui vagon fiind de 20 t.
Mijloace de transport rutiere – prevazute cu instalatii frigorifice tip IFV.
- Autovehicule izoterme
- Autovehicule refrigerate se foloseste racirea cu gheata eutectica, gheata carbonica sau cu azot
lichid.
- Autovehicule frigorifice construite atat pentru transportul produselor alimentare solide cat si
pentru cele lichide. Sistemul de racire consta printr-un agregat frigorific montat in afara
autovehiculului si un racitor de aer montat in interior.
Transporturi aeriene – temperatura aerului este de 10 0C (vara) si pentru transportul produselor
congelate se folosesc containere speciale.

Frigidere casnice sunt realizate sub forma unei combinate frigorifice ce include in comonenta
sa un spatiu destinat produselor refrigerate si un spatiu destinat produselor congelate.
Evaporatorul frigiderului este espandat in dulap. La setarea termostatului intr-o pozitie medie se
atinge temperatura de -18 0C in compartimentul de congelare si de +5 0C in cel de refrigerare.
Calitatea alimentelor pastrate este influentata de utilizarea corecta a combinei, ambalarea
corespunzatoare a alimentelor, temperatura corecta si respectarea normelor de igiena. Inainte de a fi
introduse in frigider alimentele se racesc pana la temperatura camerei.
Cele sensibile si fragile trebuie pastrate in partile reci ale frigiderului. Se recomanda igienizarea
frigiderului prin spalare cu apa calda la fiecare 3-4 saptamani

204
205