Proiectarea sistemului de reglare automata a

coloanelor de rectificare

Conducător ştiinţific:
Prof. dr. ing. Mihail Abrudean

Studentul masterant:

Ing.Groza Paul-Viorel
Cuprins
1. Proiectarea sistemului de reglare automată a coloanelor de rectificare.............................................3
1.1. Noţiuni generale..........................................................................................................................3
1.2. Reglarea indirectă a produşilor de vârf şi de bază.......................................................................5
1.2.1. Reglarea presiunii în coloană...................................................................................................5
1.2.2. Reglarea temperaturii..........................................................................................................6
1.3. Reglarea automată cu utilizarea analizoarelor în flux..................................................................9
1.4. Reglarea cantităţii de căldură introdusă în coloană.....................................................................9
1.4.1. Reglarea aportului de căldură de la baza coloanelor.........................................................10
1.4.2. Reglarea entalpiei alimentării............................................................................................11
1.4.3. Reglarea refluxului intern..................................................................................................13
2. Concluzii............................................................................................................................................14
3. Bibliografie.........................................................................................................................................15
1. Proiectarea sistemului de reglare automată a coloanelor de
rectificare
1.1. Noţiuni generale
Coloanele de rectificare reprezintă în sine obiecte de automatizare complexe
caracterizate printr-un număr mare de variabile. Dependenţa în regim dinamic şi staţionar
intrare-ieşire se reprezintă matematic prin ecuaţii neliniare diferenţiale sau algebrice.
Cercetările teoretice şi experimentale efectuate până în prezent permit stabilirea satisfăcătoare
a comportării coloanelor de rectificare în regim dinamic şi staţionar numai pentru amestecuri
binare, pentru amestecuri multicomponente sau complexe rezultatele sunt nesatisfăcătoare.
Datorită complexităţii coloanelor de rectificare, analizate ca obiecte ale automatizării, găsirea
celor mai bune soluţii de automatizare nu se poate face decât în urma cercetării temeinice a
coloanelor similare funcţionând cu acelaşi amestec de componenţi sau cu componenţi
apropiaţi. Analiza experimentală a coloanelor de rectificare, la orice semnal de intrare, arată că
în general au proprietăţi bune de autoreglare, dar reacţionează cu o mare inerţie, regimurile
tranzitorii prezintă un timp mort ce variază între 0,5 şi 10 minute, iar durata acestora, variază
între 5 minute şi 2 ore. Valoarea acestor mărimi depinde de numărul de talere dintre punctul
unde se aplică semnalul şi punctul unde se măsoară efectul. Pe canalele perturbatoare,
coloanele de rectificare au proprietăţi de filtrare foarte bune a frecvenţelor înalte. Starea
coloanei este caracterizată prin parametrii fundamentali stabiliţi conform legii fazelor, unul
dintre parametri se alege presiunea aceasta trebuie să fie constantă pe fiecare taler. Ceilalţi
parametri se aleg fie temperatura fie concentraţia unor componenţi ai amestecului de pe
fiecare taler. Ca mărimi de comandă externe se aleg în general debitele de abur prin
schimbătorul de căldură de la baza coloanei. Dintre mărimile perturbatoare, variaţia
compoziţiei debitului de alimentare prezintă cele mai serioase dificultăţi în conducerea
optimală a coloanei. Înlăturarea acţiunii perturbaţiilor nu este posibilă în majoritatea cazurilor
de aceea se impun structuri ale sistemelor de reglare cu acţiune după perturbaţiile principale
astfel încât acţiunile acestora să fie anihilate încă de la intrarea în coloană. Alegerea locului de
montare a traductoarelor are de asemeni o importanţă deosebită pentru conducerea optimă a
coloanelor, în vederea obţinerii informaţiilor dorite cu inerţie minimă. Aceste observaţii
generale privind proiectarea sistemelor de reglare sunt valabile atât pentru coloanele cu talere
cât şi pentru coloanele cu umplutură având în vedere echivalenţa dintre înălţimea umpluturii şi
numărul de talere corespunzător. Numărul mare de parametri ce influenţează procesul de
rectificare, complexitatea coloanelor şi studiul teoretic şi experimental insuficient fac ca să
existe o mare diversitate de scheme structurale ale sistemelor de conducere automată în
funcţie de experienţa în acest domeniu a colectivelor de proiectare. Sistemele de reglare
automată a parametrilor coloanelor se interacţionează ceea ce complică şi mai mult analiza
comportării în ansamblu a sistemelor de conducere automată. În continuare se vor prezenta
câteva posibilităţi de reglare automată a coloanelor de rectificare căutându-se pe cât posibil
soluţii de structuri cu o interinfluenţă cât mai mică între buclele de reglare. Rectificarea precisă
se întâlneşte sub forma fracţionării amestecurilor binare sau sub forma separării amestecurilor
multicomponente în două grupuri de componenţi.
Condiţia impusă în funcţionarea sistemului de reglare constă în asigurarea unui anumit
grad de separare deci o anumită compoziţie a produsului la vârful şi baza coloanei.
În general sistemele de reglare se împart în două categorii:
- sisteme de reglare indirectă a compoziţiei amestecului la vârf şi la bază (fără utilizarea analizoarelor
în flux) prin stabilizarea parametrilor fundamentali ai coloanei – temperatura şi presiunea şi prin
eliminarea acţiunii factorilor externi perturbatori (debitul de alimentare şi temperatura acestuia ,
nivelul la baza coloanei şi temperatura aburului de alimentare, nivelul în vasul de acumulare reflux,
etc.). Această situaţie este dictată de inexistenţa sau de costul extrem de ridicat al analizoarelor în
flux.
- sisteme de reglare directă a compoziţiei produsului de vârf şi de bază (cu utilizarea analizoarelor în flux)
asigurându-se reacţii în raport cu perturbaţiile principale în vederea compensării lor.
În figura 1 se prezintă structurile de reglare uzuale pentru o coloană de rectificare. În continuare se vor
justifica variantele de structuri cele mai des utilizate în practică.

Y1
PC
2
Fv

FR 3 LC

Fe
TC
PC

k
5
1
FC Y2
TC
Y3
Fa FC
4
LC Y4
6
FB

Fig. 1. Structuri de reglare automată

pentru o coloană de rectificare
 1.2. Reglarea indirectă a produşilor de vârf şi de bază
Deşi variabilele de ieşire, conform definiţiilor specifice teoriei sistemelor, sunt, pentru
coloana de rectificare, concentraţiile produselor obţinute la vârful şi la baza coloanei, în figura 2
sunt prezentate sistemele de reglare automată a temperaturii şi presiunii. Se asigură în acest
caz o reglare indirectă a concentraţiilor dorite, iar
eliminarea acţiunii factorilor perturbatori se realizează
Y1
PC prin stabilizarea tuturor mărimilor de ieşire şi a unor
mărimi de intrare în coloană.
Fv 2
1.2.1. Reglarea presiunii în coloană
P FR e n3 t r u u n a m
concentraţiile vaporilor şi lichidului în diverse puncte ale
Fe coloanei sunt strict determinate, dacă temperatura şi
presiunea pe fiecare taler sunt constante. În general
stabilizând presiunea la vârful coloanei aceasta asigură, la
regimul normal de funcţionare, presiuni constante pe
Fig. 2 Reglarea presiunii în fiecare taler al coloanei, datorită proceselor de
coloană vaporizare la echilibru ce se desfăşoară în coloană.
În fig. 2 presiunea la vârful coloanei se stabilizează prin comanda debitului de agent de
răcire (bucla de reglare Y 1 ) prin schimbătorul de căldură 2. În acest caz S.R.A a presiunii
acţionează asupra unui obiect cu constante de timp mari specific schimbătoarelor de căldură.
Există şi alte posibilităţi de reglare a presiunii, una din acestea constă în comanda debitului de
F
vapori de vârf v (fig. 5.68). Inerţia proprie a părţii de instalaţie ce intervine în această buclă
este mult mai mică dar prezintă dezavantajul montării uni ventil de reglare pe o conductă de
diametru mult mai mare, iar mediul de lucru se află la temperatura de echilibru şi variaţiile de
presiune pe robinetul de reglare pot produce fenomene de cavitaţie, ce conduc la uzura rapida
a acestuia. În literatura de specialitate, alegerea uneia sau alteia dintre cele două variante se
face în funcţie de raţia de reflux. La raţii mari de reflux ventilul de reglare se pune pe conducta
apei de răcire a schimbătorului 2 iar la raţii mici pe debitul de vapori
F
v . Ambele scheme se
aplică în cazul condensării totale a produsului de vârf. În cazul în care este posibil ca o parte din
produsul de vârf să nu condenseze şi este evacuat din acumulator necondensat, reglarea
presiunii în coloană se poate realiza prin comanda debitului de vapori necondensaţi. În fig. 5.69
şi 5.70 sunt prezentate două posibilităţi în acest sens.
Posibilitatea de reglare prezentată în fig. 3 se aplică şi în cazul în care o dată cu produsul util
evacuat din coloană se elimină şi anumite gaze necondensabile.
 Y1 Y1 PC
PC
2 2
Fv Fv Fag
1 FR 3 1 FR 3

Fe Fe

Fig. 3. Reglarea presiunii prin condensare parţială

1.2.2. Reglarea temperaturii

Cantitatea de căldură necesară procesului de rectificare se transmite pe la baza
coloanei. De aceea reglarea temperaturii în partea inferioară a coloanei se realizează prin
comanda debitului de agent termic de încălzire F ag (buclele de reglare Y2 şi Y3 din fig. 5.67). În
partea de vârf a coloanei, modificarea debitului de reflux extern conduce la modificarea
debitului de reflux intern precum şi a compoziţiei pe fiecare taler deci implicit modificarea
temperaturii indirect prin modificarea compoziţiei şi direct prin temperatura mult mai mică a
condensului faţă de lichidul de pe ultimul taler (bucla de reglare Y 4). În general montarea unor
bucle de reglare a temperaturii atât la zona de vârf cât şi în zona de bază impune o corelare
extrem de precisă a regimurilor de funcţionare deoarece cele două bucle de reglare sunt într-o
puternică interacţiune prin instalaţia tehnologică. Puternicele perturbaţii introduse de debitul
de alimentare al coloanei (prin variaţiile de debit, concentraţie sau temperatură) au influenţe
directe sau indirecte asupra temperaturii la baza coloanei. În cazul numărului mare de talere,
constantele de timp mari pe canalele acestor perturbaţii adăugate la constantele de timp mari
ale buclelor de reglare Y2 şi Y3 conduce la performanţe slabe ale acestor bucle în raport cu
perturbaţiile introduse de debitul de alimentare. În vederea îmbunătăţirii acestora se prevede o
reglare în cascadă (fig. 5.71) în care se
k alege drept mărime intermediară
Fa
temperatura pe un taler situat între
1 baza coloanei şi talerul de alimentare.
TC TC Y
R e g l a3 r e a t e m p e
Y2
de bază, bucla de reglare Y4, ce asigură
şi 4 FC necesarul de lichid pentru a fi transmis
la LC Y4 vaporizatorul 4 şi o supapă hidraulică, ce
6 va împiedeca vaporii formaţi să
FB

Fig. 4. Reglarea temperaturii la baza coloanei

părăseasca coloana prin pompa 6. Alegerea optimă a temperaturii are influenţă directă
asupra performanţelor buclei de reglare a temperaturilor la bază şi este funcţie de întârzierile
care apar pe canalele de măsură şi comandă (alegerea depinde de constantele de timp dintre
debitul
Fa şi traductorul T 1 pe de o parte şi de constanta de timp a schimbătorului de
căldură 4 şi talerul de bază pe de altă parte).
Reglarea temperaturilor la vârf sau la bază este funcţie de produsul util extras din
coloană. Este adevărat că parametrii de vârf şi de bază se influenţează reciproc dar între ei
există diferenţe uneori esenţiale, pe durata regimurilor tranzitorii. De aceea performanţele
impuse sistemelor de reglare şi structura acestor bucle sunt accentuate în zonele de vârf sau de
bază ale coloanelor, în funcţie de natura produsului util, uşor sau greu volatil. Aceste probleme
sunt şi mai accentuate în cazul suprafracţionării, la care diferenţa de temperatură dintre vârful
şi baza coloanei este de ordinul a câtorva grade.
În aceste situaţii, variaţia de temperatură admisă la vârful coloanei este foarte mică şi nu
se poate realiza cu ajutorul regulatoarelor clasice. Soluţia adoptată în acest caz constă în
stabilizarea precisă a celorlalţi parametrii – presiuni, debite, nivele, etc., permiţând menţinerea
precisă a temperaturii datorită constantelor de timp mici ale proceselor acestor parametri şi a
capacităţilor mari de autoreglare a coloanelor.
În fig. 5 este prezentată automatizarea unei coloane de separare a amestecului de
0
etilbenzen, ortoxilen şi metaxilen. Etilbenzenul are temperatura de fierbere 136,19 C ,
0 0
metaxilenul 139,10 C şi ortoxilenul 144,41 C . Pentru separarea etilbenzenului de metan
şi ortoxilen este necesară o coloană cu 300 de talere reale, realizată din 3 tronsoane 1, 2 şi 3).

Aşa cum rezultă din figură, se stabilizează debitul de alimentare ( Y 1 ), debitul de

Y
evacuare ( Y 11 ) şi presiunea în sistem ( 10 ). De asemeni cantitatea de căldură necesară
întregului proces este transmisă prin schimbătorul de căldură 6 şi se menţine constantă prin
Y
stabilirea debitului de agent termic ( 3 ) la acest schimbător. În vederea menţinerii la baza
fiecărei coloane a unui nivel de lichid constant, necesar procesului de vaporizare, precum şi cu
rol suplimentar de supapă hidraulică între circuitele de vapori şi lichid de instalaţie, se comandă
debitele de evacuare (buclele Y2 pentru baza coloanei 1, Y4 şi Y5 pentru baza coloanei 2, Y6 şi Y7
pentru baza coloanei 3 şi Y8 pentru acumulator) pentru a asigura menţinerea constantă a
nivelelor de lichid în diverse puncte ale fluxului tehnologic.

Gaze faclă Fe Fv
PC

Y10
Y11 LC
FR 300
FC
279

3
200
 Y6
2 FC
k
100 201
60 LC
Y7
70 Y4
FC Y2
60 k 13
101
34 LC
Y5
1
Y3 12
TC
Y3
6 FC
LC Y2

FB
O şi m-xilen
5

Fa

FC 11
Y1

Fig. 5 Reglarea automată a instalaţiei de fracţionare

a etilbenzenului

1.3. Reglarea automată cu utilizarea analizoarelor în flux

Reglarea indirectă a parametrilor coloanelor de rectificare nu asigură puritatea dorită a
produşilor în cazul variaţiilor puternice ale perturbaţiilor,
în special în cazul variaţiei concentraţiei produsului de
Fv 2 alimentare a coloanei. În aceste situaţii se impune
utilizarea analizoarelor în flux şi deci introducerea în
FR 3 sistemele de reglare a unor reacţii în raport cu mărimile
de ieşire principale ale procesului. Acest lucru conduce
Fe
PC
pe de o parte la creşterea calităţii produsului şi pe de altă
parte la micşorarea consumurilor de energie ca urmare a
x*e
PC
Y1
Fig. 5.6. Reglarea concentraţiei
cu utilizarea analizoarelor
unei conduceri mai operative a proceselor. Mărimea măsurată cu ajutorul analizorului (şi
montarea acestuia) poate fi fie concentraţia la vârf sau la bază (deci o mărime de intrare) fie
concentraţia în zona mediană (deasupra sau sub talerul de alimentare) fiind o variabilă de stare
internă a coloanei având variaţii rapide şi mari la variaţiile perturbaţiilor şi influenţează direct
mărimile de ieşire. Aceste mărimi pot substitui în sistemele de reglare prezentate anterior rolul
temperaturilor de vârf, bază sau în zona mediană.
În fig. 6 se reglează concentraţia la vârful coloanei, pentru produsul util uşor volatil, prin
comanda debitului de reflux intern. Această soluţie este mult mai avantajoasă decât aceea de
măsurare a temperaturii, deoarece variaţia acesteia din urmă este mult mai mică decât variaţia
concentraţiei.

1.4. Reglarea cantităţii de căldură introdusă în coloană

Procesele de rectificare în general necesită un consum foarte mare de energie termică.
Datorită necesarului mereu crescând de energie pe plan naţional sau mondial apare şi în acest
caz o raţionalizare sau optimizare a consumului de energie. Acest lucru se realizează prin
reutilizarea energiei termice conţinută în debitele de evacuare în instalaţii şi prin controlul
riguros al bilanţului caloric al coloanelor.

1.4.1. Reglarea aportului de căldură de la baza coloanelor

M a r e a p a r t e
baza acestora, deci produsele de la bază
k
Fa părăsesc coloana cu temperaturi mai
1 mari decât produsele de vârf. Reglarea
AC aportului de căldură se realizează prin
Y1 comnada debitului de abur prin fierbător,
Y2 mărimea reglată fiind temperatura la
4 FC
bază sau în zona mediană (vezi fig. 4 sau
LC Y4 Y ,Y
5 Fag buclele de reglare 2 3 ) fie
6
FB concentraţia produsului la baza coloanei
(fig. 7) sau în zona mediană (fig. 8).
B Fig. 7uReglareac aportului
l de căldură
e l e d e r e
la baza coloanei

Fa 1
AC
Y1
Y2
4 FC
Y4
6 Fag
LC FB
 Fig. 8. Reglarea aportului de căldură
la baza coloanei

aceste figuri se introduc în vederea stabilizării perturbaţiilor legate de alimentarea cu abur

supraîncălzit a schimbătoarelor 4 şi pot fi înlocuite cu bucle de reglare a presiunii, având acelaşi
rol şi aceiaşi inerţie mică ca şi buclele de reglare a debitului. Cantitatea de căldură introdusă în
coloană are influenţă puternică şi asupra nivelului de lichid de la baza coloanei. De aceea în
majoritatea cazurilor sunt prevăzute bucle de reglare a nivelului, menţinerea constantă a
acesteia efectuându-se prin comanda debitului de evacuare din coloană (buclele Y 4 ).
Datorită influenţelor reciproce între temperatura şi nivelul de la baza coloanei şi datorită
faptului că pentru anumite perturbaţii variaţia nivelului are loc cu o inerţie mai mică decât
variaţia temperaturii, se utilizează schema de reglare încrucişată. În aceste cazuri nivelul de
lichid se reglează prin comanda debitului de abur iar temperatura sau concentraţia de bază se
reglează prin comanda debitului de evacuare (fig. 9 şi fig. 10).
Aceste scheme asigură o compensare foarte bună a influenţei variaţiei debitului de abur
asupra compoziţiei produsului de la baza coloanei.

k k
Fa
1 Fa 1
LC
LC
Y1
Y1
Y2 AC Y2
4 FC 4 FC
TC Y4
6 Fag Fag
TC
FB 6 FB
Y4

Fig. 9. Reglarea încrucişată Fig. 10. Reglarea încrucişată

la baza coloanei la baza coloanei

1.4.2. Reglarea entalpiei alimentării

Prin debitul de alimentare se introduce de asemeni o parte a cantităţii de căldură
necesară funcţionării coloanei urmărindu-se atât stabilizarea perturbaţiilor datorate variaţiilor
de temperatură a debitului de alimentare (acesta se introduce la temperatura de fierbere) cât şi
recuperarea energiei termice evacuate prin debitul de bază.
 E*

CALCULATOR EC Fi

Fa k
Fi
1
AC
FB
Y1
Fa LC Y2
θa 4 FC

θa FC
Fag
FB
θa Fa

Fig. 1 Reglarea entalpiei alimentării cu recuperare de căldură

În general reglarea entalpiei alimentării are loc prin reglarea temperaturii acesteia,
presiunea fiind constantă şi egală cu cea din coloană. În cazul în care debitul de alimentare se
află la temperatura de fierbere lichid sau parţial vaporizat, temperatura nu reprezintă o
apreciere exactă a conţinutului caloric, în special în cazul variaţiei compoziţiei alimentării. Se va
analiza schema de alimentare din fig. 11 lichidul de alimentare fiind încălzit şi vaporizat parţial
în schimbătorul 5.
Cantitatea de căldură introdusă în coloană prin debitul de alimentare va fi :

Qa =Q 1 +Q2 +Q 3 (5.207)

unde: - Q1 =c a F a (θ a−θ 0 ) reprezintă cantitatea de căldură [Kcal] cu care debitul F a

c 0
intră în schimbătorul 2, a este căldura specifică [ Kcal/kg C ] a lichidului de alimentare,
θa temperatura acestuia [ 0 C ] iar θ0 - temperatura de referinţă în raport cu care se
face calculul;

Q2 =c b F B (θb −θb )
- 1 2 reprezintă cantitatea de căldură cedată de lichidul evacuat

din coloană în schimbătorul 2,

c b fiind căldura specifică a acestuia, θb 1 ,θ b2 temperaturile
înainte şi după schimbătorul 2.

-
Q3 =λ1 F 1 este cantitatea de căldură cedată de aburul de încălzire din schimbătorul
5.

Entalpia λ1 a aburului se presupune cunoscută. În cazul în care parametrii aburului

variază în limite largi trebuie determinată continuu cantitatea de căldură a unui kg de abur. Se
preferă calculul cantităţii de căldură pe unitatea de debit de alimentare şi din (5.207) rezultă :
Qa Fb F1
q a= =c a ( θa −θ0 )+c b ( θ1 −θ2 ) + λ1
Fa Fa Fa

Conform relaţiei (5.208) un microcalculator de proces sau un dispozitiv de calcul realizat

cu elemente de calcul ale sistemului de reglare unificate, calculează entalpia alimentării
semnalului de ieşire din blocul de calcul constituind mărimea de reacţie în bucla de reglare Y 1
a entalpiei comandându-se debitul de abur prin schimbătorul 5.

1.4.3. Reglarea refluxului intern

S-a arătat că temperatura la vârful coloanei este controlată prin comanda fluxului extern F R .
dar variaţiile temperaturii la vârf sunt în general mici şi în plus modificarea refluxului extern
conduce la modificarea refluxului intern care introduce perturbaţii puternice în întreaga
coloană. De aceea se preferă reglarea refluxului intern controlând în acest mod şi cantitatea de
căldură evacuată din coloană. Calculul refluxului intern se poate efectua pe baza bilanţului de
material şi energetic pentru talerul n al coloanei (vezi fig.12):
Vn Ln+1
FR
V n−1 +F R=V n +Ln

λ v , n−1 V n−1 +λ R F R=λ v , n V n +λ e , n Ln

Vn-1 Ln

Fig. 12. Talerul n

unde:
λ v , n−1 , λv ,n sunt entalpiile a unui Kmol din vaporii ce

părăsesc talerul n-1 respectiv n, λ R este entalpia unui Kmol de reflux extern, iar λe , n este
entalpia unui Kmol de reflux intern

Entalpia refluxului extern se poate exprima în funcţie de entalpia lichidului

λe ,n :
λ R =λ e , n −c p (θ n −θ R )

unde cp este căldura specifică a lichidului iar

θn ,θ R sunt temperaturile lichidului de pe talerul
n, respectiv temperatura refluxului. Având în
Fag
vedere variaţiile mici ale temperaturilor şi
2
compoziţiilor vaporilor dintre două talere vecine
Fv se poate considera că entalpia vaporilor de pe
talerul n-1 este egală cu entalpia vaporilor de pe
3
Fe talerul n.

λ v , n =λ v , n−1=λ e , n +q v (5.212)
θR θR FR
Sistem de cp q v este căldura latentă de vaporizare.
FC unde
calcul qv
Din relaţiile (5.195 şi 5.197) rezultă:
L*n
cp
Fig. 13. Reglarea refluxului intern Ln =F R [1+ ( θ n−θ R )]
qv (5.213)
Calculul debitului de reflux intern se poate realiza simplu cu elemente ale sistemelor unificate,
mărimea de ieşire din dispozitivul de calcul se aplică drept mărime de reacţie regulatorului de
debit, fig.13

2. Concluzii.

S-au prezentat câteva posibilităţi de reglare convenţională a coloanelor de rectificare.

Ideile prezentate pot fi extinse şi la alte tipuri de coloane (absorbţie, extracţie, stripare) cu
talere sau umplutură, ţinând cont însă de condiţiile concrete ce apar în fiecare proces şi în cazul
fiecărui tip de coloană în parte. De asemenea, structura sistemului de reglare poate fi mai
complicată sau mai simplă, în funcţie de natura procesului tehnologic şi de performanţele
impuse. Nu pot fi analizate toate tipurile de procedee de separare. Dar, în urma analizei
fenomenologice a acestora, pe baza celor prezentate în acest subcapitol, precum şi în capitolele
anterioare, se poate proiecta orice sistem de reglare cerut.
Pentru funcţionarea optimă a proceselor de separare, în special a celor ce au loc în
coloane, este necesară determinarea parametrilor tehnologici ce asigură maxim de producţie la
parametrii calitativi impuşi şi apoi stabilizarea acestora la valorile impuse. Sarcina sistemelor de
reglare sau de conducere va consta în asigurarea compensării efectului perturbaţiilor cu durate
minime ale regimurilor tranzitorii.
Posibilităţile de conducere evoluată a coloanelor de rectificare va fi analizată în volumul
doi al acestei lucrări.

3. Bibliografie
1 Muresan V,Abrudean M,Conducerea proceselor industriale Curs didactic.Editura Galaxia
Gutemberg,ISBN 978-973-141-699-1,2018
2.Vanatoru M.,Conducerea automata a proceselor industriale Vol I si II Editura Universitaria 
Craiova 2001
3..Vanatoru M.,Conducerea automata a proceselor industriale Indrumar de
proiectare si laborator Vol I si II Editura Universitaria  Craiova 2007
4 Abrudean M, si altii, “Experimental Identification of the 13C Isotope Separation Process by
Cryogenic Distillation on a Two Column Separation Cascade”, 15th International Conference on
Engineering of Modern Electric Systems (ICEMES 2019), 13-14 Iunie, 2019, Oradea, Romȃnia.
5.Coloşi T., Abrudean M., Ungureşan M.-L., Mureşan V., Numerical Simulation Method for
Distributed Parameters Processes using  the Matrixwith Partial Derivatives of the State Vector,
Ed. Springer ISBN 978-3-319-00013-8, 2013, pg. 418.