198 CONDUCEREA AUTOMATĂ A PROCESELOR INDUSTRIALE

5.4. PROIECTAREA SISTEMELOR DE REGLARE A PROCESELOR DE

SEPARARE.

5.4.1. Proiectarea sistemelor de reglare automată a proceselor de distilare simplă

5.4.1.1. Noţiuni introductive
Cunoaşterea mecanismului de formare a vaporilor este deosebit de important pentru
studierea şi rezolvarea problemelor de distilare. În [82, anexa 6] sunt prezentate o serie de legi
şi noţiuni legate de procesele de vaporizare-condensare. Din punct de vedere al mecanismului
de formare al vaporilor, vaporizarea şi prin aceasta distilarea, poate fi continuă sau
discontinuă.
În fig. 5.47 este prezentat un blaz de distilare specificându-se mărimile aferente
procesului. Dacă încărcarea blazului prin debitul de alimentare F a are loc discontinuu de la o
încărcare la alta evacuându-se doar vaporii rezultaţi prin debitul F v, iar prin epuizare se
goleşte complet blazul la atingerea gradului de separare, acest proces de distilare este
discontinuu. În acest caz la începutul distilării vaporii
Fv, yv
rezultaţi sunt mai bogaţi în component uşor volatil, iar pe
măsură ce distilarea continuă, concentraţia produsului
uşor volatil scade. Compoziţia amestecului lichid se
modifică permanent, aceasta îmbogăţindu-se în
componenţi greu volatili. Deoarece temperatura de
fierbere depinde de compoziţia amestecului lichid, din
diagrama -x prezentată în [81], anexa 6, rezultă că în
Fa, xa
procesul de distilare discontinuă temperatura în blaz va
creşte continuu, pe măsură ce amestecul lichid devine
mai sărac în componenţi uşori volatili.
Fag V Dacă alimentarea blazului se face continuu, pe la
vârful blazului extrăgându-se vaporii pe măsură ce se
formează iar pe la bază se extrage produsul bogat în
FB, xB componenţi greu volatili, procesul de distilare este
continuu. În acest caz, în blaz se stabilizează un regim
staţionar caracterizat de o anumită compoziţie a
Fig. 5.47. Blaz de distilare
amestecului şi deci, temperatura va fi aproximativ
constantă iar vaporizarea se desfăşoară în echilibru.
În general, procesele de distilare discontinuă sunt mai rar întâlnite în industrie. De
aceea, se vor analiza numai procesele de distilare continuă. Distilarea simplă nu permite o
separare accentuată a amestecurilor de substanţă şi ea este utilizată în special pentru
amestecurile binare.
Numărul variabilelor ce trebuie reglate este egal cu 2, stabilit simplu cu legea fazelor
[80]. Ca atare, pentru reglarea concentraţiei dorite a produsului uşor volatil sau greu volatil,
este suficientă reglarea a două mărimi ale procesului. De obicei, se aleg ca variabile
independente temperatura şi presiunea în blaz, ce sunt variabile uşor măsurabile cu
traductoare existente în componenţa sistemelor de reglare unificate. Trebuie avut însă grijă, că
sistemul de reglare va fi un sistem de reglare indirectă a concentraţiei, care este de fapt
mărimea de ieşire a procesului.

5.4.1.2 Comportarea dinamică şi staţionară a proceselor de distilare

Stabilirea modelului matematic al procesului de distilare are loc pe baza ecuaţiilor
bilanţului de material şi energetic pentru blazul de distilare. Se va considera un amestec binar
format din doi componenţi, a şi b, introdus continuu în blaz prin debitul F a, cu fracţia molară
 Cap.5. Reglarea automată a unor procese şi operaţii din industria chimică 199
xa a componentului uşor volatil, iar fracţia molară a componentului greu volatil, xb= 1- xa.
- Ecuaţia bilanţului de material pentru blazul coloanei, neglijând acumularea de
vapori în spaţiul de deasupra lichidului în raport cu componentul uşor volatil, devine:
d  N  x
 Fa x a  Fv y  Fb x
dt
unde: N reprezintă numărul de moli de lichid din blaz iar F a, Fv, FB sunt debitele molare de
alimentare de vârf şi de bază.
- Ecuaţia bilanţului de material global:
dN
 Fa  Fv  FB (5.151)
dt
În aceste ecuaţii s-a presupus blazul omogen, respectiv, concentraţiile molare x şi y sunt
aceleaşi în orice punct al blazului.
- Ecuaţia bilanţului energetic, va stabili entalpiile lichidului şi vaporilor din sistem:
d ( N )
dt
 Fa  a  Fv  v  FB   a p  Q ag (5.152)
în care:  - entalpia lichidului din blaz egală cu entalpia lichidului evacuat din blaz, v –
entalpia vaporilor evacuaţi din blaz, Qp – cantitatea de căldură evacuată prin pereţii blazului
(pentru simplificare se presupune blazul izolat perfect faţă de exterior şi Qp=0), Qag – este
cantitatea de cantitatea de căldură transmisă prin schimbătorul de căldură lichidului din blazul
coloanei, Fa – debitul de alimentare, Fv – debitul de vapori de la vârful aparatului de distilare,
FB – debitul de lichid la bază.
Prelucrarea modelului matematic se face în funcţie de condiţiile impuse sistemului de
reglare automată şi de structura acestuia. Se poate proceda similar ca la coloanele de
rectificare aşa cum se va observa în paragraful 5.4.2.

5.4.1.3. Structura sistemului de reglare convenţională

În cazul procesului de distilare a unui amestec binar (vezi legea fazelor – [80]),
numărul gradelor de libertate P=2. Deci va fi suficientă reglarea a două din cele trei variabile
(presiunea, temperatura, concentraţia) cea de a treia rezultă în mod automat, prin stabilizarea
celorlalte două.
Întrucât traductoarele de concentraţie sunt relativ
Fv
scumpe se aleg ca variabile independente ale
procesului presiunea şi temperatura.
F v
Temperatura în blaz se asigură prin comanda
y 2
debitului de agent termic ce circulă prin
serpentine de încălzire din blaz - bucla de reglare
F
e
y
2
a temperaturii. Calculul parametrilor elementelor
buclei de reglare se face similar ca în cazul
schimbătoarelor de căldură cu serpentină
T
c prezentate în capitolul 3 al cursului. Presiunea se
y
1

Fag V L comandă prin debitul de vapori de vârf Fv – bucla

c
y de
4 reglare Y2. Instalaţia tehnologică
corespunzătoare acestei bucle este similară cu un
recipient sub presiune în care mediul este
constituit din vapori saturaţi şi proiectarea
Fig. 5.48. Schemă simbolică de reglare elementelor buclei de reglare este similară cu cea
prezentată în capitolul 4. Pentru buna funcţionare
a instalaţiei apar condiţii suplimentare de
compensare a perturbaţiei principale ale procesului. Astfel, variaţiile debitului de alimentare
200 CONDUCEREA AUTOMATĂ A PROCESELOR INDUSTRIALE
perturbă atât transferul de masă cât şi transferul energetic. De aceea, dacă este posibil, (în
funcţie de condiţiile tehnologice de funcţionare) se introduce o buclă de stabilizare a debitului
– Y5. Pentru asigurarea transferului maxim de energie de energie termică de la serpentina de
încălzire la lichid şi pentru liniarizarea ecuaţiilor bilanţului de material se impune menţinerea
constantă a nivelului din blaz – bucla de reglare Y4, comandându-se debitul de evacuare FB.
Toate cele 4 bucle în cazul proiectării sistemului de reglare automată vor fi acordate în raport
cu perturbaţiile ce se pot stabili simplu pentru fiecare buclă.

5.4.2. Proiectarea sistemelor de reglare automată a coloanelor de distilare

5.4.2.1. Noţiuni introductive

În cazul în care se doreşte un grad de separare mai mare se repetă procesul de distilare
simplă. Acest lucru nu este economic din punt de vedere tehnologic şi de aceea, s-au construit
aparate de distilare multiplă denumite coloane de distilare sau de rectificare. În cazul
produselor petroliere, pentru extracţia simultană a fracţiilor componente ale petrolului se
foloseşte distilarea fracţionată, sau mai scurt, rectificarea este procedeul de separare cel mai
utilizat în industria chimică şi petrochimică. În [81, anexa nr. 6] şi [80] sunt prezentate câteva
noţiuni legate de mecanismul fracţionării precum şi construcţia şi dimensionarea coloanelor
de rectificare şi fracţionare.
Rectificarea şi fracţionarea au o importanţă industrială deosebită fiind utilizate în
următoarele scopuri principale:
- Producerea de componente pure (etenă, benzen, xileni, butan, etc.)
- Producerea fracţiunilor uşoare (gaze) cu acelaşi număr de atomi de carbon.
- Stabilizarea benzinei şi a gazolinei prin îndepărtarea propanului, a butan-butenelor.
- Producerea de fracţiuni înguste ( benzine uşoare ).
- Recuperarea dizolvanţilor la fabricarea uleiurilor.
- Fabricarea combustibililor lichizi şi a lubrifianţilor.
- Producerea apei grele.
Se vor prezenta pe scurt anumite noţiuni legate de mecanismul fracţionării ce are loc
în coloanele de rectificare. Pentru o coloană de rectificare prezentată în fig. 5.49 amestecul de
componenţi cu debitul de alimentare Fa preîncălzit până la temperatura de fierbere în
schimbătorul de căldura 2 se introduce în coloană pe talerul de alimentare al acesteia (notat cu
indicele k). Pe baza aportului de căldură din baza
3 coloanei şi din debitul de alimentare componenţii
Fv uşor volatili se vaporizează formând fluxul
ye ascendent de vapori V.
Fc
Surplusul de lichid de pe talere, datorat pe de
L 4 o parte diferenţei dintre cantitatea de lichid rezultată
FR prin condensare şi cantitatea de vapori degajată de
Fa xe 4 pe talere, iar pe de altă parte debitului de alimentare
xa V F Fa şi a debitului de reflux extern FR formează fluxul
2 e

1 descendent de lichid L. Din condensatorul 4, o parte

xe
din condens se introduce în coloană ca reflux extern
Fag Fr şi o altă parte se extrage ca produs util F e. La baza
coloanei, o parte din debitul de evacuare FLB, se
5 reintroduce în coloană după încălzire în
schimbătorul de căldură 6, restul se evacuează ca
Fb xB produs de bază FB. Procesul de rectificare este astfel
proiectat şi condus încât amestecul de componenţi
Fig. 5.49. Coloană de rectificare C1,C2…Cn să fie separat în două grupuri. Dacă tăierea
 Cap.5. Reglarea automată a unor procese şi operaţii din industria chimică 201
are loc între Ci şi Ci +1 atunci Ci se numeşte component cheie uşor volatil, iar Ci +1 component
cheie greu volatil.
Funcţionarea unei coloane de rectificare este caracterizată de productivitatea sa –
noţiune ce include ca factori componenţi atât debitul de material fracţionat cât şi gradul de
separare al componenţilor sau al grupurilor de componenţi separaţi de coloană. Asigurarea
purităţii necesare este condiţionată în primul rând de funcţionarea normală a tuturor talerelor
şi de alegerea unui regim tehnologic optim. Acest regim este determinat atât de caracteristicile
constructive ale coloanei cât şi de caracteristicile fizice şi chimice ale materialului supus
fracţionării. Determinarea unui astfel de regim, precum şi calcularea parametrilor de lucru ai
sistemelor de conducere automată, se poate face numai prin împletirea judicioasă a teoriei cu
experimentul. Este necesară existenţa unei importante cantităţi de informaţii culese de la
proces, precum şi a unor mijloace moderne de prelucrare a acestora.
În prezent rezolvarea acestor probleme de conducere optimă a coloanelor de
rectificare este îngreunată din două cauze principale:
- în primul rând apare problema insuficienţei cunoaşterii privind comportarea statică şi
dinamică a coloanelor de rectificare datorită complexităţii lor şi a unei mari diversităţi de
tipuri constructive;
- în al doilea rând apar probleme legate de aparatura de automatizare şi în primul rând
de analizoarele de flux ( procurare dificilă şi cost extrem de ridicat ).
Numeroase lucrări [41, 80, 81, 48, 100] prezintă o serie de relaţii de calcul staţionar al
coloanelor de rectificare. Posibilităţile grafice de calcul se bazează pe diagramele x – y sau -
x la P=ct. Diagramele x-y se găsesc în literatură pentru o varietate mare de amestecuri, pe
când diagramele  - x se găsesc pentru un număr mai mic de amestecuri, de aceea se
utilizează în principal diagramele x – y.
Diagrama x – y reprezintă forma grafică sau tabelară a dependenţei y = y(x) la
presiune constantă. În fig. 5.50 se prezintă 3 tipuri de diagrame.

y y y
1 1 1

x x x

a 1 1 c 1
b

Fig. 5.50. Diagrame y - x pentru procese de vaporizare.

Curbele reale pentru amestecuri miscibile în orice proporţii sunt cuprinse între cele
două tipuri de curbe a) şi b). Curba c) corespunde amestecurilor azeotrope (vezi [81] anexa 6).
În general dependenţa y(x) se liniarizează în jurul valorii staţionare corespunzătoare fiecărui
taler în parte astfel:
- pentru zona de concentrare a coloanei (curba 2, fig. 5.51):
L xe
yj  x j 1  (5.153)
Fe  L Fe  L
- pentru zona de epuizare (curba 1, fig. 5.51):
Fa  L F  Fa L  Fa
yj  x j 1  e  xB (5.154)
Fe  L L  Fa Fe  L
202 CONDUCEREA AUTOMATĂ A PROCESELOR INDUSTRIALE
unde j reprezintă indicele talerului, iar restul mărimilor se deduc din fig. 5.49. Ecuaţiile
(5.153) şi (5.154) sunt valabile în următoarele ipoteze simplificatoare:
a) - Debitul molar de vapori V în coloană nu se schimbă de la un taler la altul.
b) - Amestecul de separare se încălzeşte până la temperatura care se stabileşte pe taler.
c) - Refluxul extern care se preia din condensator are aceeaşi compoziţie ca şi vaporii
ce se degajă de pe ultimul taler al coloanei.
d) - Cantitatea de căldură necesară vaporizării se produce numai la schimbătorul de
căldură de la baza coloanei .
Linia de lucru pentru partea de
epuizare intersectează diagonala în
punctul x=xB, iar pentru partea de
concentrare în x=xe. Cele două linii
se întâlnesc în punctul xk conform
yk fig.5.51, ce poartă denumirea de
diagrama Mc.Cabe - Thiele. Ea
2 permite stabilirea rapidă a
yk-1 numărului de talere, dar şi
determinarea dependenţelor dintre
x-y pentru fiecare taler în parte.
Diagrama s-a construit în ipoteza că
vaporii se află în amestec cu
1 lichidul (compoziţia căruia se
determină după curba de amestec).
Deoarece în instalaţiile în care
timpul de contact şi suprafaţa de
contact dintre faze sunt finite,
xB x x x
k k+1 V această ipoteză nu este îndeplinită
şi concentraţia efectivă (reală) a
Fig. 5.51. Diagrama Mc.Cabe -Thiele componentului cel mai uşor volatil
în vapori va fi mai mică decât a
amestecului y  y n.

Pe baza acestor consideraţii se introduce noţiunea de eficacitate a talerului determinată

de Murch:
y j  y j 1
j 
y j  y j 1

5.4.2.2. Coloana de rectificare ca obiect al automatizării

Din punct de vedere al automatizării, instalaţiile de rectificare reprezintă sisteme
multivariabile, desfăşurarea procesului fiind caracterizată de un anumit număr de variabile de
intrare, stare şi ieşire. Mărimile de intrare sunt: debitul de alimentare F a, cu concentraţia
amestecului xa, cantitatea de căldură QB transmisă distilatului în schimbătorul de căldură de la
bază şi raţia de reflux R şi presiunea în cazul în care lucrează la presiuni diferite de presiunea
atmosferică. Aceste cinci mărimi de intrare influenţează mărimile de ieşire care sunt: valorile
debitelor şi compoziţia vaporilor şi lichidului precum şi presiunea în diverse puncte ale
coloanei, aşa cum se prezintă în schema bloc din fig. 5.52.
Până nu demult coloanele de rectificare erau prevăzute cu câteva sisteme de reglare a căror
proiectare se făcea mai mult pe baza intuiţiei tehnice şi se bazau mai mult pe relaţii în regim
staţionar. Pentru automatizarea complexă a instalaţiilor de rectificare este necesară
cunoaşterea comportării dinamice a coloanelor în vederea proiectării sistemului de reglare.
 Cap.5. Reglarea automată a unor procese şi operaţii din industria chimică 203
Fe, xe,e În vederea studierii comportării dinamice,
Partea III coloana se împarte în trei părţi (fig. 5.52).
În prima parte se include schimbătorul
Li, xi,i Vi, yi,i de căldură şi partea de bază a coloanei. În
partea a II-a intră zona mediană a coloanei, iar
în partea a III-a intră partea superioară a
coloanei cu deflegmatorul, condensatorul cu
Fa, xa,a
Partea II vasul de acumulare. Dinamica părţii de bază I
şi părţii de vârf au fost studiate în principal în
capitolul 4 al prezentei lucrări, la autoclavele
cu manta şi cu serpentină. Dinamica primului
L2, x2,2 V1, y1,1 taler şi a ultimului se deduc simplu din ecuaţiile
generale ale talerului.
Fag, ag Dinamica coloanelor cu talere poate fi
Partea I descrisă cu ecuaţii diferenţiale ordinare,
FB, xB,B deoarece reprezintă un sistem cu parametrii
concentraţi (atunci când coloana are un număr
Fig. 5.52. Schema simplificată a coloanei. mare de talere poate fi analizată ca un sistem cu
parametrii distribuiţi), iar coloanele cu
umplutură pot fi descrise de sisteme de ecuaţii
diferenţiale cu derivate parţiale.
În continuarea acestui capitol se va analiza dinamica coloanelor cu talere, indicându-se
şi metodele de reglare în vederea studierii comportării instalaţiei.

5.4.2.3. Modelul matematic al unui taler al coloanei de rectificare

Coloanele de rectificare cu talere constau din anumite părţi funcţionale şi constructive-
talerele. Un taler al coloanei este prezentat schematic în fig. 5.53, în care:
- L j = debitul de lichid ce se scurge de pe tal
intern);
Vj - Lj+1 V j = debitul de vapori ce pleacă de pe tale
vapori);
yj - xj+1 F a = debitul de alimentare exterior;
j - j+1 x
Fa, xa,a j = fracţia molară (concentraţia) a compon
Taler j volatil în fază lichidă;
Vj-1- Lj y j = fracţia molară a componentului uşor vo

yj-1 xj de vapori;
 L,j = entalpia lichidului de pe talerul j;
j-1 j
 v,j = entalpia vaporilor de pe talerul j;
În ecuaţiile ce descriu comportarea dinamică a talerului, intervin variabilele independente:
Fig. 5.53. LSchemă taler j j+1, Vj+1, Fa, xj+1, yj+1, e,j+1, v,j-1, a
şi variabilele dependente
mL,j, mv,j, Lj, Vj, yj, xj, L,j, v,j, p, pj
unde: p = entalpia metalului din corpul talerului, e = entalpia lichidului din debitul de
alimentare; mL,j = masa de lichid de pe taler; m v,j = masa de vapori de pe taler; P j = presiunea
totală pe talerul j; xa = fracţia molară (concentraţi) a componentului uşor volatil în debitul de
alimentare.
Între cele două tipuri de variabile se pot stabili relaţii dinamice bazate pe ecuaţiile
bilanţului energetic şi de material.
1. Ecuaţia bilanţului de material global:
204 CONDUCEREA AUTOMATĂ A PROCESELOR INDUSTRIALE
dm L, j dmv, j
  L j 1  L j  V j 1  V j  Fa (5.155)
dt dt
2. Ecuaţia bilanţului de material pentru componentul uşor volatil:

d m L, j x j  
d mv, j y j 
 L j 1 x j 1  L j x j  V j 1 y j 1  V j y j  Fa x a (5.156)
dt dt
La stabilirea acestor ecuaţii şi la cele care vor urma, s-a presupus talerul omogen astfel
încât concentraţiile xj şi yj sunt aceleaşi în orice punct al talerului.
3. Ecuaţia bilanţului energetic:

d m L, j  L, j  
d mv, j  v, j  dP j d p
 Wj  mp  L j 1 L, j 1  L j  L, j 
dt dt dt dt (5.157)
 V j 1 v , j 1  V j  v , j  Fa  a  Q p
dP
În (5.157) termenul W j dtj corespunde variaţiei cantităţii de căldură acumulată în
volumul Wj de pe taler, corespunzător variaţiei presiunii, ca urmare a modificării entalpiei
vaporilor şi lichidului de pe taler. Întrucât variaţiile presiunii în acest caz ating valori extrem
de mici (câţiva mm col H2O) se poate neglija acest termen. De asemenea termenul Qp
reprezintă cantitatea de căldură evacuată de pe taler prin pereţii coloanei. Se va presupune
coloana izolată faţă de exterior şi se neglijează evacuarea de căldură prin perete. În cazul în
care fiecare taler este prevăzut cu un sistem de răcire (lucru mai rar întâlnit la coloanele de
rectificare) se va exprima Qp în funcţie de variabilele procesului.
În baza acestor observaţii, (5.157) devine:

d mL, j  L, j   d  mv, j  v, j   m d p
 L j 1 j 1  L j L, j  V j 1v, j 1  V j v, j  Faa
p
dt dt dt
(5.158)
În ecuaţiile (5.157) şi (5.158) s-a considerat şi debitul de alimentare. Pentru un taler oarecare
al coloanei, diferit de talerul de alimentare şi de talerul de vârf (j=k sau j=n):
Fa  Fa x a  Fa  a  0
În regim staţionar, ecuaţiile se obţin simplu din (5.155 - 5.158) prin egalarea cu zero a
membrului drept al acestora:
L j 1,0  L j ,0  V j 1,0  V j ,0  Fa ,0  0
L j 1,0 x j 1,0  L j ,0 x j ,0  V j 1,0 y j 1,0  V j , 0 y j ,0  Fa ,0 x a ,0  0 (5.159)
L j 1,0  L , j 1,0  L j ,0  L , j ,0  V j 1,0  v , j 1,0  V j ,0  v , j ,0  Fa ,0  a ,0  0
În cazul în care coloana se alimentează simultan în mai multe puncte atunci se
introduc pentru talerele corespunzătoare acestor alimentări şi termenii respectivi.
4. Debitul de vapori din coloană depinde de diferenţa de presiune între talere şi se
exprimă printr-o relaţie de forma:

V j2  kS n2
2
 v, j
 Pj  Pj 1   k L, j  Pj  Pj 1  (5.160)
5. Masa molară de lichid pe taler depinde de dimensiunile geometrice ale talerului şi
de volumul vaporilor din canalele de vapori. Ţinând cont de regimul hidrodinamic, masa
molară de lichid pe taler se poate exprima în funcţie de debitul de reflux intern şi debitul de
vapori Vj-1.
m Lj  k 2 j L2j / 3  k 3 j  k 4 j V j 1 (5.161)
unde k3j este o constantă ce ţine cont de dimensiunile geometrice ale talerului.
 Cap.5. Reglarea automată a unor procese şi operaţii din industria chimică 205
6. Relaţiile de dependenţă între concentraţia produsului uşor volatil în fază
lichidă x şi în fază de vapori y a amestecului binar, sunt necesare pentru descrierea completă
a dinamicii talerului. Această dependenţă se exprimă prin relaţia:
p A  p. y   A  x  p vA (5.162)
unde: pA este presiunea parţială a componentului A în fază de vapori, p este presiunea totală în
sistem, pvA este presiunea de vapori a componentului A la temperatura sistemului, A este
coeficientul de activitate ce caracterizează abaterea de la idealitate a relaţiei (5.162) în baza
legilor lui Raoult şi Dalton.
Relaţia (5.162) este cu atât mai exactă cu cât presiunea este mai mică (vezi [80], [81])
şi se utilizează pentru presiuni până la 1 at.
În cazul general

y=y(x,p) (5.163)
relaţie ce se stabileşte experimental pentru fiecare amestec în parte sub forma diagramei x-y.
Presupunând presiunea constantă în coloană, relaţia (5.163) devine:

y=y(x)
7. Masa de vapori pe taler depinde de presiunea pe taler, p, de volumul talerului V,
de temperatura  pe taler şi de concentraţia componentului uşor volatil în faza de vapori y:

mVj  mVj p j , W j ,  j , y j  (5.164)
8. Entalpia fazei lichide depinde de presiune şi concentraţie:
 L, j   L, j ( p j , y j ) (5.165)
9. Entalpia vaporilor depinde de asemenea de presiune şi concentraţie:
V , j  V , j ( p j , y j ) (5.166)
sau ţinând cont de (5.163) se obţine:
V , j  V , j ( p j , x j ) (5.167)
Ecuaţia (5.167) reprezintă curba de condensare din diagrama 5.51. Entalpia
materialului din care este realizat talerul depinde de temperatură, admiţând că coloana
lucrează în regim adiabatic şi că temperatura corpului talerului este egală cu temperatura
amestecului din interiorul coloanei. Temperatura amestecului este funcţie de compoziţie şi
presiune, însă dependenţa de presiune se poate neglija deoarece influenţa variaţiei presiunii
asupra entalpiei este neesenţială. Prin urmare:
 p, j   ( x j ) (5.168)
Ecuaţiile (5.155-5.168) reprezintă un sistem de ecuaţii diferenţiale şi algebrice
neliniare ordinare ce descriu comportarea dinamică a unui taler de rectificare.

5.4.2.4. Ipoteze simplificatoare

Datorită numărului mare de talere al coloanelor de rectificare şi formei complicate a
ecuaţiilor (5.155-5.168), se introduc următoarele ipoteze simplificatoare:
-1. Eficacitatea talerului  nu depinde de timp şi va fi constantă în regimul tranzitoriu
al talerului.
-2. Eficacitatea tuturor talerelor este aceeaşi şi egală cu unitatea.
206 CONDUCEREA AUTOMATĂ A PROCESELOR INDUSTRIALE
   j 1   j   j 1  1
-3. Masa de vapori de pe fiecare taler se poate neglija în raport cu masa de lichid de pe
acelaşi taler.
mV , j  0

-4. Masa de lichid de pe taler nu se schimbă în timp.

-5. Masa de lichid pe fiecare taler este aceeaşi, considerând talerele identice:
m L, j 1  m L, j  m L , j 1  m L

-6. Debitele de lichid şi vapori dintre talere nu se schimbă în timp, ipotezele 3, 4 şi 6

presupun că lichidul de pe fiecare taler se află la temperatura de fierbere.
-7. Debitul de vapori nu se schimbă de la un taler la altul:
V j 1  V j  V j 1  V
Din (5.155), în baza ipotezelor 3, 4 şi 7, rezultă că şi debitul de lichid este acelaşi de
la un taler la altul pentru fiecare din cele două zone în parte:
L j 1  L j  L j 1  L

-8. Curbele de amestecare (ecuaţia y=y(x)) se aproximează prin:

a) funcţie liniară
y=ax+b (5.169)
b) funcţie neliniară, conform legii lui Raoult şi Dalton,
x
y (5.170)
1    1 x
c) funcţie neliniară, conform ecuaţiei lui Clark
y ax
 b pentru x a  x  1
1 y 1 x
1  y a 1  x 
  b pentru 0  x  xa (5.171)
y x
xa a b
unde:  aa   bb   1 şi  . Ecuaţia (5.171) include şi ecuaţia (5.170).
1  xa ab 

-9. Entalpia materialului coloanei, pe de o parte este mică comparativ cu entalpia fazei
lichide şi de vapori iar pe de altă parte se modifică puţin şi de aceea în ecuaţia (5.158) se
neglijează ultimul termen din membrul stâng.
-10. Funcţionarea coloanei are loc la temperatura de fierbere corespunzătoare fiecărui
taler al coloanei de rectificare.
-11. Dependenţa masei de lichid de pe taler de debitul de vapori se poate neglija.
-12. Masa de vapori de pe taler depinde numai de presiune.