DISTILAREA VOLATILA I.1.

DISTILAREA CONSIDERATII TEORETICE

Prin distilare se intelege totalitatea modalitatilor de separare a componentilor unui amestec lichid omogen bazate pe diferenta dintre temperaturile de fierbere ale constituientilor, temperaturi carora le corspund si presiuni de vapori diferite. La temperatura de firbere a amestecului, componentele mai volatile (cu temperaturi de fierbere mai joase), vor avea presiuni de vapori mai mari si, deci se vor gasi in faza de vapori in concentratii mai mari decat in faza lichida din care au provenit. Vaporii astfelimbogatiti, prin condensare formeaza didtilatul, iar lichidul, continanad componentele greu volatile reziduul. Distilarea este operatia dubla, de fierbere pariala a amestecului si de condensare a vaporilor formati. In scopul atingerii unor separari mao avansate, succesiunea fierbere-condensare se repete in utilaje de contectare in trepte sau diferentiala, realizandu-se astfel operatia de rectificare. Separarea este cu atat mai usoara si mai completa cu cat diferenta dintre volatilitatile componentilor este mai mare sau cu cat raportul volatilitatilor numit volatilitate relativa este mai indepartat de unitate. Separarea si conditiile separarii depind deci de relatiile dintre faza lichida si faza de vapori ale sistemului, adica de echilibrul lichid-vapori. Distilarea se aplica in laborator si in industrie in mai multe variante: - distilarea simpla; - distilarea fractionata; - antrenarea cu vapori; - rectificarea; - distilarea azeotropica; - distilarea extractiva; - distilarea adsorbtiva; - distilarea moleculara. APLICATII Distilarea si rectificarea isi gasesc aplicatii in industria fermentativa pentru obtinerea de bauturi alcooloice naturale tari si a spirtului. Prin distilare simpla se mai lucreaza si in industria bauturilor, in timp ce rectificarea si fractionarea se aplica in industria spirtului. Terminologia intrebuintata uzual nu corespunde terminologiei operatiilor tip. In industria spirtului si a bauturilor prin distilare se intelege o rectificare, iar prin rafinare o rectificare combinata cu o faractionare. Produsele supuse operatiilor de distilare, rectificare si fractionare din industria fermentativa sau amestecuri cu mai multe componente, componentele de calcul fiind alcoolul etilic si apa. Atat alcoolul etilic cu apa, cat si alte componente cu apa, aduc amestecuri homoazeotrope si heteroazeotrope. Datorita acestei caracteristici, prin metodele obisnuite de distilare, rectificare si fractionare, in industria spirtului nu se poate obtine alcool etilic absolut, ci un amestec cu concentratia maxima a amestecului ezeotrop (95.57% alcool). Pentru obtinerea unei concentratii mai mari, sau a alcoolului absolut, trebuie sa se aplice metode speciale (distilarea azeotropa cu amestec termar: benzen alcool etilic apa sau eliminarea apei cu substante higrascopice). In industria uleiului, distilarea sub depresiune este utilizata pentru recuperarea solventului ( benzinei de extractie) din miscela cu 25% ulei, cu obtinerea uleiului brut de extracie.

I.2. DESCRIEREA MATEMATICA SI FIZICA A PROCESULUI DE DISTILARE

In acest subcapitol se prezinta principalele variabile si relatii de calcul aplicate in procesele de separare prin distilare si rectificare a amestecurilor binare. Conform legii fazelor, sistemele alcatuite din doua faze si doua componente au doua grade de libertate. 1. Ecuatia distilarii simple este: XF mF dx = ln mW X W y x in care: mF este cantitatea initiala de amestec lichid supus distilarii; mW - cantitatea de reziduu lichid din blaza, dupa distilare; y si x concentratii de echilibru ale componentului mai volatil, in cele doua faze, vapori si liochid; XF continutul in componentul mai volatil al amestecului initial; XW continutul in componentul mai volatil al rexiduului lichid dupa distilare. Compozitia medie a distilatului obtinut se calculeaza cu relatia: m x mW xW x = F F m F mW 2. Consumul de abur (sau de gaz inert) in cazul procesului de antrenare se calculeaza cu relatia: M vap * Pvap M vap ( P P1 ) mvap = m1 = m1 M 1 * P1 * M 1 * P1 * in care: mvap este cantitatea de vapori de apa (gaz inert) care se evacueaza cu lichidul distilat (kg); ml cantitatea de lichid distilat (kg); Mvap si Ml masele molare ale apei si lichidului distilat (kg/mol); Pvap presiunea vaporilor de apa(vapori saturati) la temperatura de distilare (N/m2); Pl presiunea vaporilor saturati ai lichidului supus distilarii (N/m2); P presiunea totale a amestecului de vapori (N/m2); P = Pvap + Pl - coeficient, care tine seama de gradul de saturare al vaporilor de apa cu vaporii substantei antrenate. 3. In cazul rectificatii continue bilantul de materilale este redat prin ecuatiile: mF = mD + mW mFxF = mDxD + mDmW. in care: mF, mD, mW sunt debite de masa sau molare ale materiei prime, distilatului di reziduului din blaza (kg/s sau kmol/s);

XF, XD, XW - continutul de component usor volatil, in materi prima, in distilat si in reziduul dn blaza exprimat in fractii molare sau de masa. 4. Ecuatiile liniilor de operare (de lucru): a) pentru partea superioara (de concentrare) a coloanei de rectificare: x R y= x+ D R +1 R +1 b) pentru partea inferioara (de epuizare) a coloanei de rectificare:
y=

in care: x si y sunt compozitii variabile pe lungimea coloanei ale vaporilor si lichidului, intr-o sectiune data a coloanei; m R = R - raportul de reflux (cantitatea de lichid returnat in coloana pentru un kmol de mD distilat scos ca produs); x xW mF F= = D - consumul molar specific de materie prima m D x F xW In cazul coloanelor cu talere: y este fractia molara a componentului usor volatil in vapori care urca de jos pe talerul considerat; x fractia molara a componentului mai volatil in lichidul care se scurge de pe talerul considerat. 5. Refluxul monim, Rmin intr-o coloana de rectificare cu functionare continua, cand curba de echilibru nu prezinta puncte de inflexiune se calculeaza cu relatia: x yF Rmin D yF xF in care: xD este fractia molara a componentului mai volatil in distilat; xF aceeasi semnificatie, pentru lichidul de alimentare al coloanei; yF aceeasi semnificatie pentru vaporii in echilibru cu lichidul de alimentare. Raportul real de reflux este: R = * Rmin unde >1 coeficient de exces al refluxului. La calculul coloanelor de rectificare, raportul real de reflux este determinat cu formula: Rt = 1.3Rmin + 0.3 6. Consumul de caldura in blaza coloanei de rectificare cu actiune continua se determina din bilantul termic al coloanei de deflegmator si condensatror: Qblaza + mFiF = Qdefl + mDiD + mWiW + QP in care: Qblaza este cantitatea de cal;dura primita in blaza coloanei de catre lichidul care fierbe, de la aburul de de incalzire care condenseaza, in W; Q defl cantitatea de caldura preluata de apa de racire de la vaporii care condenseaza in deflegmator, in W QP pierderile de caldura in mediul inconjurator, in W

R+F F 1 x xw R +1 R +1

m P, mD, mW debite de masa ale liochidului de alimentare, distilatului si reziduului din blaza, kg/s iF, iD, iW entalpiile respective, j/kg Consumul de caldura din blaza coloanei: Qblaza = Qdefl + mDcDiD + mWcWiW + mFcFiF + QP in care: CD, CW, CF sunt calduri specifice, j/kg*grd iD, iW, iF temperaturile corespunzatoare, oC. Cantitatea de caldura cedata apei de racire in deflegmator: Qcond = mD(1+R)*rD in care: R este raportul de reflux; rD caldura de condensare a vaporilor in deflegmator, j/kg. 7. Diametrul coloanei de rectificare se calculeaza cu ecuatia:
D= V 0.785

in care: V este debitul volumic al vaporilor in coloana, m3/s - viteza vapotilor raportata la intreaga sectiune a coloanei, m/s Viteza maxima a vaporilor in coloana se poate calcula cu relatia: v =C l v in care: C este un coeficient, care depinde de constructia talerului, distanta intre talere, presiunea de lucru in coloana, incarcarea coloanei de lichid; l , v - densitatea lichidului si vaporilor, kg/m3 l Cand l >> v = C v 8. Inaltimea coloanei de rectificare cu talere(distanta Ht intre talerul superior si inferior), se calculeaza cu relatia: Ht = (n- 1)*h in care: n este numarul de talere in coloana; h distanta intre talere. Pentru calcule aproximative se utilizeaza mrtoda mai putin fundamentala din pinct de vedere teoretic de determinare a numarului de talere cu ajutorul asa numitei eficacitati medii a talerelor (respectriv a coloanei). n n= t in care: nt este numarul de talere teoretice, respectiv trepte de variatie a concentratiei; - eficacitatea medie a talerelor. 9. Coeficientul de imbogatire o sau eficienta individuala a talerului se exprima prin raportul:

o =

y 2 y1 y *1 y1

in care: y1 este fractia molara a componentului mai volatil in vapori care intra pe taler; y2 aceeasi marime pentru vaporii ce parasesc talerul; y1* - aceesi marime pentru vaporii in echilibru cu lichidul care se scurge de pe acest taler. 4

10. Determinarea diametrului si inaltimii coloanelor de rectificare cu umplutura Inaltimea stratului cu umplutura Hu in regim de lucru pelicular se calculeaza separat pentru partea superioara si inferioara a coloanei, cu ecuatia: y2 m dy Hu = = ho y * no y * Ky * A * * y1 y y in care: m este debitul molr de vapori, constant pentru lungimea coloanei, kmol/s; Ky coeficient total de transfer de masa, kmol/(m2*s) * D2 A= - sectiunea coloanei, m2

- coeficient de umezire a umpluturii, nedimensional;

y* si y concentratii de echilibru si de lucru ale componentului usor volatil in vapor; noy numarul unitatilor de transfer; hoy inaltimea unitatii de transfer, m.

I.3. DISTILAREA SIMPLA CONTINUA

Distilarea simpla numita si distilare diferentiala, este operatie care consta in fierberea ( transformarea in vapori) amestecului de separat, indepartarea vaporilor pe masura ce acestia se formeaza in spatiul de firbere, urmata de condensarea lor intr-un aparat exterior. Condensatul reprezinta distilatul (fractiunea usoara), iar lichidul ramas in fierbator (blazul de distilare) constituie reziduul sau fractiunea grea. Daca on timpul operarii se colecteaza mai multe fractiuni de distilat, operatia se mai numeste distilare simpla fractionata. Distilarea simpla se imparte in: dintilare simpla discontinua si distilare simpla continua. Distilarea simpla continua consta in alimentarea continua a blazului de distilare cu amestecul care trebuie separat si evacuarea continua a vaporilor formati in sistem. Astfel, distilarea simpla continua se realizeaza prin stabilirea unui singur echilibru lichi-vapori. Rectificarea continua este o succesiune de distilari si condensari rezultate din schimbul de caldura si de materie intre vapori si lichid care circula in contracurent prin coloana de rectificare. Rectificarea continua este o operatie in regim stationar: amestecul care trebuie separat in componentii sai, prin rectificare, intra in debit constant si cu temperatura constanta in coloana de rectificare; cele doua fractiuni rezultate ies din coloana deasemenea cu debite si temperaturi constante; in orice punct al coloanei de rectificare debitele, concentratiile, temperaturile si presiunile raman constante dupa ce coloana a atins regimul de functionare normala. O coloana de rectificare este astfel construita incat sa realizeze un contact cat mai bun intre cele doua faze: vapori si lichid, pentru ca schimbul de caldura si de materie intre faze sa apropie fazele cat mai mult si cat mai repede de starea de echilibru termodinamic. Ecuatiile de calcul pentru distilarea simpla continua. Ecuatia distilarii simple continue:

e Li ln = 1 e Lf xi

dx ( x y) + xi x e

e = D/La in care: Lf este cantitatea finala de amestec ramasa in blaz, moli; Li cantitatea initiala de amestec in blaz; e grad molar de distilare; La debitul de amestec, cu compozitie Xi, moli/s; D debitul de vapori (distilat), moli/s
ln Li = Lf
Xf Xf Xi

yx
dx
i

dx

D = Li

Xi

yx

Cazuri limita:

La = 0, deci

1 =0 e

La = D, deci e = 0 Prin rezolvarea grafica a ultimei ecuatii se poate obtine durata operarii pentru acest caz, daca se cunoaste xi si xt (concentratia initiala si finala a lichidului din blaz).
La = D = Lf Lax i = Dxo = L f * x f

D=

xi x f yo x f

Debitul de distilat, mol/s, pentru La = 1 mol. Ultima ecuatie se rezolva punand conditia de echilibru intre y si x. Se aplica metoda aproximatiilor succesive.

I.4. INSTALATIA DE DISTILARE SI RECTIFICARE

Tipurile si constructia instalatiilor de distilare si rectificare care utilizeaza materie prima sub forma lichida depind de proprietatile fizice si chimice ale amestecurilor distilate, de temperaturile de fierbere, de presiunea la care se efectueaza distilarea si de procedeul de incalzire. Instalatiile de rectificare se clasifica astfel: Dupa conditiile de lucru: - la presiune atmosferica (la aceasta presiune amestecul este lichid); - la presiuni scazute in vid (separarea amestecului cu punct de fierbere ridicat); - la presiuni ridicate (amestecul se afla in stare gazoasa la presiune atmosferica). Dupa modul cum se realizeaza operatia: - periodic (dicontinuu), se realizeaza pe sarje in regim nestationar; 6

- continuu, se realizeaza in regim stationar. Principalele componente ale unei instalatii de rectificare: fierbator sau blaza recipient cilindric cu sistem de incalzire direct (barbotor de abur) sau indirect (serpentina); coloana de rectificare cu talere: cu clopote sau sita mai multe tronsoane cilindrice avand in interior detalii constructive pentru realizarea contactului dintre faze; condensator sau deflegmator schimbator de caldura tubular; condensator racitor de distilat schimbator de caldura de construcie speciala; preincalzitor materie prima schombator de caldura tubular; vase colectoare pentru distilat si reziduu recipiente metalice; pompe de circulatie; aparatura de masur, control, automatizare.

I.5. AGENTI TERMICI UTILIZATI LA DISTILARE I.5.1. APA proprietati fizice si chimice
Rezervele de apa de pe Pamant sunt imense, dar acestea sunt compuse in majoritatea de apa sarata, care nu poate fi folosita pentru consum sau pentru irigatii. Cantitatea de apa dulce este si ea impresionanta, dar distributia sa nu este egala pe glob. Consumul de apa potabila variaza intr-un oras modern intre 100 si 500 litri pe zi si persoana. Dar apa este consumata si in industrie si agricultura, astfel ca necesarul total de apa ceste de 10 20 ori fata de cel mentionat. O aprovizionare cu apa curata este o cerinta esentiala pentru stabilirea si intretinerea unei comunitati sanatoase. Ea actioneaza nu doar ca o sursa de apa potabila, ci si ca furnizor de hrana prin sustinerea vietii acvatice si, deasemenea, prin folosirea la irigatii in agricultura. In functie de forma in care apa este in natura, se disting urmatoarele categorii: apa atmosferica, apa de suprafata, ape subterane (freatice sau de mare adancime) si apa sarata. CARACTERISTICILE APEI NATURALE Impuritatile ocaziopnale intalnite in apa pot fi impartite in trei grupe, in functie de gradul de dispersie: particule grosiere cu dimensiuni mai mari de 100*10-9 m ; particule coloidale cu dimensiuni cuprinse intre 1 si 100*10-9 m; patricule moleculare cu dimensiuni mai mici de 1*10-9 m. Particulele grosiere si coloidale formeaza cu apa un sistem eterogen, iar cele particulare dispersate in solutie formeaza un sistem omogen. Materiile grosiere dispersate care produc turbiditatea apei constau in nisip, argila si alte particule de origine minerala si organica, antrenate in solutie de catre apa in timpul ploilor puternice sau revarsarii raurilor. Particulele coloidale din apa constau in compusi ai siliciului, aluminiului, fierului si din substante organice rezultate din descompunerea organismelor vegetale si animale. Solutiile de sarurir, acizi, baze constituie sistemele dispersate molecular. Cei mai intalniti ioni din apa sunt: Ca2+, Mg2+, Na+, Cl-, HCO3-, HsiO3-. Alti ioni se gasesc in apa naturala doar ca

urme, desi ei influenteaza adesea proprietatile apei si transformarile suferite de aceasta la temperaturi ridicate. Cele mai raspandite gaze din apa sunt azotul, oxigenul si dioxidul de carbon. Solubilitatea acestora depinde de temperatura si de presiunea partiala a gazului in spatiul de deasupra apei. CONDITII DE CALITATE A APEI Deobicei apa este caracterizata prin anumiti indicatori Proprietati senzoriale - mirosul, datorat substantelor organice aflate sub actiunea microorganismelor vii; - gustul, datorat substantelor minerale dizolvate care pot fi: sarat (clorura de sodiu sau sulfatul de sodiu); amar (sulfat de magneziu sau clorura de mahneziu); dulceag (sulfat de calciu); acidulat (dioxid de carbon); acru (bicarbonat sau clorura de fier). Proprietati fizice - culoarea, datorata substantelor dizolvate sau aflate in stare coloidala (oxizi ferici, compusi ai magneziului, clorofila din frunze, acizi humici, etc); - turbiditatea, datorata suspensiilor minerale sau organice din apa; - temperatura, dependenta de sursa de ape reziduale si de anotimp; - conductivitatea electrica, dependenta de natura si concentratia ionilor; - radioactivitatea, propietatea apei de a emite radiatii permanente , , . Proprietati chimice - reactie pH, ce poate fi acida sau bazica; - duritatea, datorata sarurilor de calciu si magneziu aflate in solutie, care pot fi carbonati, cloruri, sulfati, nitrati sau silicati; duritatea poate fi: temporara, determinata de carbonati care dispar prin fierbere; permanenta, determinata de celelalte saruri de calciu si magneziu, care nu dispar prin fierbere si totala, carea este suma duritatilor temporara si permanenta; - continutul de substanta organica, apreciat prin cantitatea de permanganat de potasiu necesara oxidarii totale; - continutul de oxigen dizolvat; - continutul de fier sub forma de compusi, mai frecvent in apele subterane; - continutul de mangan, ca element insotitor al fierului in apele subterane; - continutul de calciu sub forma de bicarbonati sau cloruri, determinand duritatea apei; - continutul de magneziu sub forma de compusi, contribuind, alturi de calciu, la determinarea diritatii apei; - continutul de amoniac, a carui prezenta evidentiaza contaminarea apelor; - continutul de clor sub forma de cloruri de natura minerala sau de natura organica; - continutul de cupru, plumb, zinc, in general in compusi toxici sub forma de oxizi; - continutul de dioxid de carbon liber, semilegat sau in compusi de tipul carbonatilor;

continutul de hidrogen sulfurat, ca produs de descompunere al materiei organice sau dizolvat in apele prelevate din straturile adanci (natura minerala); - etc. Proprietati bacteriologice Sunt date de catre bacteriile din apa, care pot fi: - bacterii organotrofe (saprofite), ce indica o contaminare cu dejectii animale; - bacterii coliforme, ce indica o conteminare cu apa din reteaua de canalizare (poluare fecala); - bacterii patogene, ce produc imbolnavirea organismelor. Proprietati biologice - numarul de organisme vizibile cu ochiul liber (nematode, paraziti), absenti; - numarul maxim de microorganisme la 1 litru de apa.

I.5.1.1. APA DE RACIRE

Apa folosita ca agent termic de racire, incalzire, vaporizare, etc necesara in anumite faze ale prelucrarii produselor alimentare trebuie sa respecte anumite conditii de calitate. Apa de racure este folosita in operatii de racire sau condensare in schimbatoare de caldura, condensatoare, masini de spalat, reactoare. Temperatura sa variaza in functie de sursa de provenienta, anotimp si regimul de temperatura necesar in procesul tehnologic. Se recomanda ca in timpul verii sa fie cat mai scazuta posibil (10.15oC). Aceasta apa poate fi recirculata cu sau fara recuperare de caldura. Apa folosita pentru racire nu trebuie sa contina particule grosiere (nisip) sau cantitati mari de materii in suspensie, pentru ca acestea sa nu se depuna in tevile schimbatoarelor de caldura sau pe peretii aparatelor de schomb termic. Deasemenea , ea trebuie sa aiba duritatea temporara redusa, intrucat la depasirea unei temperaturi limita se produce precipitarea carbonatilor. Indicatori de calotate ai apei folosite pentru racire: Indicatori de Unitati de Alimentare Sistem cu calitate masura recirculare pH 6.5-7.0 6.5-7.0 Continutul mg/l <3000 <3000 Total de saruri Cloruri mg/l <1000 <1000 Sulfati mg/l <400 Acid silicic mg/l <200 Alcalinitate grad <15 o Duritate temporara germ <5 <2.9 o Duritatea apei germ <10.7 <107 tratate cu fosfat

I.5.2. ABURUL caracteristici termofizice

Apa si vaporii de apa (aburul) sunt utilizati in industria alimentara ca agenti termici de incalzire, racire, vaporizare, consensare. Atat apa cat si aburul prezinta proprietati diferite, in functie de temperatura si presiunea la care se gasesc. 9

Astfel, presiunea vaporilor de apa saturati creste in functie de temperatura. La 0 oC, presiunea aburului este de 0.061078 Pa, iar la 45oC este de 41.58 Pa. Proprietatile vaporilor de apasaturati in functie de temperatura variaza dupa cum urmeaza: presiunea absoluta creste odata cu cresterea temperaturii: la 0 oC p=0.0062 at, iar la 180oC p=10.23 at; densitatea aburului creste deasemenea cu cresterea temperaturii: la 0 oC =0.00484 kg/m3, iar la 180oC =5.145 kg/m3; volumul specific scade odata cu cresterea temperaturii: la 0oC V=206.5 m3/kg, iar la 180oC V=0.1944 m3/kg; entalpia vaporilor creste odata cu cresterea temperaturilor; variatia entalpiei nu este mare in comparatie cu variatia temperaturii: la 0oC h=2493.1 kJ/kg, iar la 180oC h=2785 kJ/kg; entalpia lichidului creste udata cu cresterea temperaturii, variind in limite mai largi decat entalpia vaporilor: la 0oC h=0, iar la 180oC h=763.8; caldura latenta de vaporizare scade cu cresterea temperaturii, insa foarte putin: la 0 oC iv=2493.1 kJ/kg. iar la 180oC iv=2021 kJ/kg. Proprietatile vaporilor de apa saturati in funcie de presiune se caracterizeaza astfel: temperatura creste odata cu cresterea presiunii: la 0.01 at T=6.6 oC, iar la 11 at T=183.2oC; densitatea creste deasemenea osata cu cresterea presiunii in limite destul de largi: la 0.01 at =0.00760 kg/m3, iar la 11 at =5.516 kg/m3; volumul specific scade odata cu cresterea presiunii: la 0.01 at V=131.60 m3/kg, iar la 11 at V=0.1813 m3/kg; entalpia vaporilor creste odata cu cresterea presiunii in limite foarte scazute: la 0.01 at h=2506 kJ/kg, iar la 11 at h=2787 kJ/kg; entalpia lichidului creste odata cu cresterea presiunii in limite mai largi: la 0.01 at h=27.7 kJ/kg, iar la 11 at h=778.1 kJ/kg; caldura latenta de vaporizare scade in limite foarte stranse odata cu cresterea presiunii: la 0.01 at iv=2478 kJ/kg, iar la 11 at iv=2009 kJ/kg.

I.6. AMECTECUL DE DISTILAT I.6.1. ALCOOLUL ETILIC proprietati fizice si chimice

Alcoolul etilic face parte din categoria compusilor organici care contin in molecula gruparea functionala hidroxil legata de un atom de carbon saturat. Etanolul se fabrica, in cantitati mari, prin fermentatia zaharurilor cu ajutorul ciupercilor microscopice din drojdia de bere si de pe fructele dulci. Ca materii prime se folosesc, pe de o parte, fructele dulci si melasa, un deseu de la fabricarea zaharului de sfecla, care contine zaharuri in stare libera, pe de alta parte cartofi sau cereale bogate in amidon. Acestea nu pot fi fermentate direct, ci amidonul, care este o polizaharida, trebuie mai intai transformata in maltoza, o dizaharida fermentabila. Aceasta treansformare se realizeaza prin hidroliza. Reactia de hidroliza se produce sub actiunea unei enzime, amilaza sau diastaza, care se gasesta in bobul de orz incoltit. Amidonul, respectiv cerealele sau cartofii se amesteca su apa de 60oC, pana se formeaza o coca . apoi se adauga boabe de orz incoltit, sfaramate. Amidonul se 10

hidrolizeaza in scurt timp, dizolvandu-se in apa. Dupa racire se adauga drojdie de bere, care produce fermentatia alcoolica. Produsul fermentatiei, un lichid cu 12-18% alcool, se supune distilarii. Se obtine alcool brut, a carui concentratie depinde de eficacitatea aparatelor intrebuintate: aparatele cu deflegmatoare dau, de la prima distilare, un alcool de 94-95% care poate servi ca atare pentru unele scopuri. Pentru altele trebuie redistilat (rectificat), in scopul de a indeparta toate produsele secundare. In afara de metoda biologica de mai sus, etanolul poate fi obtinut si prin metode chimice: una dintre ele porneste de la etena, iar alte consta in hidrogenarea catalitica a acetaldehidei, care, la randul ei, se fabrica din acetilena. Prin distilarea simpla a unui amestec de alcool si apa nu se poate obtine alcool pur, ci se atinge cel mult o concentratie de 95.57% alcool si 4.43% apa. Cauza este ca acest amestec, numit amestec azetrop, are un punct de firbere (78.15oC) mai scazut decat al alcoolului pur (78.32oC ambele la 760 mm) si decat al apei, si prin urmare distila mai intai. Amestecurile azeotrope nu sunt combinatii chimice. Compozitia lor variaza cu presiunea. Pentru a obtine alcool pur sau alcool absolut, se trateaza amestecul azeotrop cu substante care se combina chimic cu apa, cum este oxidul de calciu, apoi se distila. O metoda eleganta pentru prepararea alcoolului absolut, pe scara industriala, se folosesc tot mai des, proprietatile amestecurilor azeotrope, si anume se distila un amestec ternar de alcool, apa si benzen. Mai intai distila toate trei substantele la 64.35oC pana s-a indeprtat toata apa, apoi distila un amestec de benzen si alcool la 68.25oC, pana se elimina tot benzenul. In vasul de distilare ramane alcool curat. Punctul de fierbere al etanolului este la 78.32 oC, iar puncul de topire la 114.1 oC. Densitatea, d420 a alcoolului pur este 0.7893. Concentratia alcoolului in amestec cu apa se determina prin masurarea densitatii acestor amestecuri. In aceste determinari trebuie sa se tina seama ca densitatea amestecurilor de alcool si apa nu este proprietate aditiva. Lipsa de aditivitate se datoreste faptului ca, la amestecarea alcoolului cu apa se produce o contractie de volum. Cauza contractiei este formarea de legaturi de hidrogen intre alcool si apa. Dintre proprietatile chimice ale etanolului cele mai importante sunt: etanolul reactioneaza cu metalele alcaline pe care le dizolva; dintr-o astfel de reacti rezulta etoxidul de sodiu puternic bazic utilizat in multe reactii; etanolul se poate combina cu alti alcooli sau poate reactiona cu acizi minerali sau organici, formand in ambele situatii esteri, cu eliminare de apa; etanolul poate elimina apa, luand nastere astfel alchena cu doi atomi de carbon, etena; prin oxidare, etanolul se transforma in acetaldehida, iar daca oxidarea este energica se transforma in acid acetic; transformarea etanolului in acetaldehida se poate efectua si pri cataliza heterogena; este dovedit ca acest tip de reactii sunt reactii de dehidrogenare, in care rolul oxigenului este numai acela de acceptor pentru hidrogenul eliminat din alcool sub actiunea catalizatorului. Etanolul are intrebuintari multiple: ca dizolvant in multe industrii, ca materie prima pentru numeroase produse cum ar fi: eterul, clorura si sulfatul de etil, esterii multor acizi organici, cloralul, fulminatul de mercur. Se intrebuinteaza si in calitate de combustibil. Cele mai mari cantitati de etnol servesc insa in alimentatia omului. In mici cantitati alcoolul este stupefiant, in cantitati mari este toxic.

11

I.6.2. APA IN INDUSTRIA ALCOOLULUI

Deoarece vine in contact cu materiile prime prelucrate sau reprezinta o materie prima de baza pentru obtierea unor produse alimentare, apa utilizate in industria alimentara trebuie sa corespunda standardului de calitate pentru apa potabila. Cu toate aceste, in fiecare sector al industriei alimentare exista reglementari specifice referitoare la calitatea apei intrebuintate. De obicei, apa necesara industriei alimentare provine de la uzinele de apa, care asigura apa potabila. Acolo unde nu este posibil acest lucru, trebuie folosita fie apa subterana, fie de suprafata, care insa trebuie verificata din punct de vedere sanitar si tratata inainte de utilizare. Concentratia impuritatilor din apa si proprietatile lor influenteza decisiv procesul tehnologic al producerii alcoolului. Obtinerea mustului de malt pentru producerea alcoolului este influentata de pH-ul apei, intrucat amidonul este solubilizat mai bine in apa alcalina.

Mamestec=30l/h=0,0083Kg/s Xet= 30% XH2O=70% F= 0.012 Xw= 0,0001 mF= 0,1153 Bilanul de mas.

m F = m D + mW m F X F = m D X D + mW X W
0,1153 = mD + mW 0,1153 0,011=mD0,94+mW0,0001 0,1153=mD+mW 0,0012=0,94mD+0,0001mW -0,000011= - 0,0001 mD 0,0001mW 0,0012 = 0,94mD + 0,0001 mW 0,0011=0,93mD -0,0001mW

12

mD = mD

0,0011 0,93 = 0,0018

0,1153 = 0,00118 + mW mW = 0,1153 0,00118 mW = 0,114 0,00118 + 0,114 = 0,1153 m F X F = m D X D + m r Xr

Considerm Xr=0,004Kg/s 624,61=mD94+nr0,004 147,66=94mD+0,004mr mamestec =30l/h = 0,0083Kg/s Xet = 30% XH2O = 70% M0 = 6 Kg/s XF =0,0112 XW = 0,0001 mF = 0,1153 (BM) mF = mD+mW mF XF = mDXD+mWXW 0,0083 =mD + mW 0,00830,011=mD + mW0,0001 XD 94%0,94 0,0083 = mD +mW -0,001 0,000091=0,94mD+0,0001mW

-0,0000083 = -0,001mD+0,0001mW

13

0,000091= -0,001mD-0,001mW 0,000082=0,93m/s

0,000082 0,93 = 0,000088

mD = mD

Calculul refluxului minim :

= X D YF 0,036 0,6 0,596 = = = 1,01 YF X F 0,000041 0,59

R
Rmin = 1,01 YF = 0,6

Raportul real de reflux

R=1,3. Rmin + 0,3 = 1,3 1,01 + 0,3 = 1,61

Dreapta de concentrare.

Y=

X R 1,61 0,0036 X+ D = X+ R+1 R + 1 1,61 + 1 1,61 + 1

14

Y =

1,61 0,0036 X + = 0,61X + 0,0013 2,61 2,61

Y = 0,61 X + 0,0013 Y = 1 1 1 = = = 25,38 1 + R 1 +1,61 2,61

Dreapta dreptei de epuizare.

R+F F 1 1,61 + 87,5 87,5 1 X XW = X = 0,0000003 R +1 R +1 1,61 +1 1,61 +1 89,11 86,5 X 0,0000003 = 34,14 X 33,14 0,0000003 0,61 2,61 XF 0,011 M et 0,00023 46 = = 100 X F 0,011 100 0,011 0,00023 + 5,54 + + M H 2O 46 18

Y=

Raportul molar de alimentare.

Y=

XF =

XF M Et

XF =

0,00023 X F = 0,000041 5,540 XD 0,94 M et 0,020 46 = = 100 X D 0,94 100 0,94 0,020 + 5,50 + + M H 2O 46 18

XD =

XD M et

XD =

0,020 X D = 0,0036 5,52

XW 0,0001 0,0000021 Met 46 XW = = = X W 100 X W 0,0001 100 0,0001 0,0000021 + 5,55 + + 46 18 Met M H 2O X XW 0,0036 0,0000003 0,0035 F = D = = X F XW 0,000041 0,0000003 0,000040
F = 87,5

15

Metoda McCabe-Thiele.

Y=34,14X-0,0000099 Distana dintre talere. 135+500mm Y=0,611+0,0013 X=1 Y=0,61 Y=34,14-0,0000099=4,13 Calculm talerele teoretice: -1 n cazul seciunii de concentrare -2 n cazul seciunii de epuizare
t =7

150mm

n
n=

nt nr

Eiciena global. n=60-90% n=

7 = 0,5 14

nr =

nt 7 = = 14talere n m 0,5

n m - eficiena medie 0,25-0,8

16

nrt =

1 = 2talere 0,5

pentru poriunea de concentrare

nr e =

6 = 12 pentru poriunea de epuizare 0,5

n re =

6 = 14 talere-numr total de talere 0,5

Distana dintre talere d=135-500mm d=150mm

= 0,1Kgf / m 3 = 0,1Kg / m 3
W =1,7 m / s

nlimea coloanei: nlimea coloanei se determin innd cont de valoarea vaporilor din coloana, volumul blazei i nlimea efectiv: H=H1+H2+H3 H1- nlimea efectiv a coloanei H2- nlimea coloanei n partea superioar. H3- nlimea coloanei n partea inferioar nlimea efectiv H1=(n-1)d+n+h d=distana dintre ele h=nlimea talerului H1=(14-1)150+143=13150+42=1950+42=1992mm1,992mm nlimea la partea superioar H2=D*/xD2c

17

H2 =

0,0086 3,39 0,75( 0,14 )

2

0,029 0,029 = = 2,07 0,75 0,019 0,014

med =

Mme det To 30,88 273,15 = =1,072m 22,4 Tmed 22,4 ( 78 + 273,15)

=1,072 m

mW med 0,114 0,81 0,092 = = = 1,48 2 H n artea inferioar : H3= Dc 2 2 med 0,81 ( 0,14) 2 0,81 0,06

med =

M ,, med T0 22,4 Tmed

,,

24,72 * 273,15 6752,26 = = 0,81 22,4 * 371,15 8313,76

Mmed = Y ,, med = Y ,, med 46 + 1 Ymed *18 = 0,24 46 + ( 1 0,24) 18

,,

= 11,04 + 13,68 = 24,72

H=1992mm+1,072+1,48=1994,5mm H=1,9945m Determinarea depitului volumic de vapori:

DV =

mv 3 m ( R + 1) 22,4 Tmed m / s sauDvv = D v M DT0

[ ]

mv-debitul masic de vapori n coloan Kg/s v- densitatea vaporilor alcolici Kg/s Concentraia medie a lichidului
X F + X D 0,000041 + 0,0036 0,0036 = = 2 2 2

, a) n zona de concentrare: x med =

X,med=0,0018

18

xmed ,, =

X F + XW 0,000041 + 0,0000003 = = 2 2

b) n zona de epuizare:
x med =
,,

0,000041 = 0,000020 2

Concentraia medie a vaporilor: a) n zona concentrrii: Ymed=0,24*xmed+0,46 Ymed=0,24+0,0018+0,46=0,00043+0,46=0,460 b) n zona de epuizare: Ymed=11,6*0,000020-0,25=0,00023-0,25=0,24

Temperatura medie a vaporilor a) pentru Ymed=0,46 t , med = 78 0 C b) pentru Ymed=-0,24 t med = 98 0 C

,,

Mmed = 0,46 * 46 + (1 0,46 ) * 18 = 21,16 + 0,54 = 30,88

Densitatea n concentraia standard de temperatur i presiune se determin cu formula:

=
M Kg / m 3 N 22,4

M- masa molar a vaporilor Kg/Kmol 22,4-volumul molar, m3.N/Kmol, unde N-este numrul lui Avogadro.

19

Masa molar a vaporilor alcolici se determin cu relaia:

M = M A * X A +M B * X B = M = 30 70 30 70 Met + * M H 2o = 46 + 18 = 100 100 100 100

M = 0,3 * 46 + 0,7 * 18 = 13,8 +12,6 M = 26,4 Kg

0 =

26,4 = 1,17 Kg / m 3 * N 22,4

XA i XB- concentratia n componentul volatil ale distilatului. Temperatura absolut la coloan se determin pentru XD=0,0036 iar la blaza coloanei pentru XW =0,0000003. Rezult t1=780C i t2=990C
Tmed = 78 + 99 177 = = 88,5 2 2

Vom avea:

T = 273,15 + 88,5 = 361,6 K

Densitatea vaporilor alcolici

v =1,17

273,15 0,43 10 5 88,5 1,013 10 5

P = 327 mmHg

la temperatura de 780C mmHg.................................Pa mD=masa distilatului R=refluxul MD= masa molar a distilatului

20

T0-temperatura, T0=273,15K Tmed =

78 + 99 177 = = 88,5 0 C 2 2

MD=XD*46+0,391*18 =0,0036*46+0,391*18 =0,16+7,03 =7,19 MD =7,19

0,0036(1,61 +1) 22,4 88,5 0,0036 2,61 22,4 88.5 = 7,19 273,15 2160,61

Dvv =

Dvv = Dvv

18,62 2160,61 18,62 = 2160,61

Dvv = 0,0086m 3 / s

Desitatea vaporilor alcoolici se determin n condiii medii de concentrare temperatura i presiunea din coloan. Pe baza ecuaiei lui Clapeyron:
v = o
T0 p 1 p0

0-densitatea vaporilor alcoolici n condiii normale 100C i 760mm Hg=1,013*105Pa,Kg/m3 T0,T- temperatura T0=273,15K, T-temperatura absolut n condiiile medii din coloan K. P0P- presiune (p0=1,013*105Pa. P-presiunea la condiiile medii din coloan. N Pa = 2 m 1atm=1,013*105Pa 1torr=133,33Pa

21

760mm Hg.........................................1,013*10-5Pa 327,3mmHg........................................xPa X=

327,3 1,013 10 5 Pa 331,55 * 10 5 Pa = 760 mmHg 760

X=0,43*105Pa

v = 1,17 * 3,08 * 0,42 V = 1,51Kg / m 3

Determinarea diametrului coloanei diametrul coloanei de rectificare se calculeaz din ecuaiile de continuitatea debitului de vapori care se ridic din coloan:
D
vv =W * Dc 2 3 m /s 4

0,0086 = W *

3,14 * Dc 2 4

Dc diametrul coloanei de reactificare W-viteza vaporilor n seciunea liber a coloanei

Dc = 4 * 0,0086 3,14W

Pentru calculul vitezei n seciunea liber a coloanei se poate folosi relaia: lic W = c* [ m / s] v 22

c-constanta pentru calculul vitezei vaporilor d=150mm c = 0,032 acesta n cazul talerului cu sit
w = 0,032 * w = 0,77 m / s 880,53 = 0,032 * 583,13 = 0.032 * 24,14 1,51

H 2 o = 98 0 C 958,1Kg / m 3 lichid =
958,1 + 803 1761,1 = = 880.53 2 2 0,34 = 0,14 2,41

Dc =

4 * 0,086 = 3,14 * 0,77

Determinarea elementelor constructive ale talerelor

Calculul hidraulic al talerelor. Talerele cu sit diametrul orificiului sitei d0=5mm - h placii deversoare hp=30mm - secinea liber a talerului se consider 8t din suprafata total a talerului - suprafata ocupat de cele dou segmente care formeaz deversorul reprezint 20% din suprafaa total a talerului.

Reprezentarea hidraulic a talerelor din punctul superior n punctul inferior a coloanei: Dp=Dpv+Dps+Dpv+e a) partea superioar pentru alerul uscat:

23